Rampa, martie 1938 (Anul 21, nr. 6008-6011)
1938-03-07 / nr. 6008
Din fotoliul II. De la premierei „Rămânem prieteni" — Eu, când mă uit în oglindă scot limba, a declarat Emil Botta, foarte serios. Vineri seara la Teatrul liber. — Și eu, când mă uit în oglindă încep să râd, a replicat Fifi Harand. Acum, sincer, nu pot să va spun de ce scoate limba Emil Botta j Și de ce râde Fifi Harand când se privesc în oglindă. Poate că Emil Botta procedează astfel pentrucă e poet. Şi Fifi Harand, pentrucă vede cum arată. Dar explicaţiile acestea nu sunt decât simple ipoteze. De fapt, iată ce s’a întâmplat Vineri seara la Teatrul Liber- D. Bulfinski s’a despărţit de d-na Maria Filotti cu care era însurat şi au rămas prieteni. D. F.nţi s’a despărţit de d. Bulfinski şi au rămas şi ei prieteni. D. Talianu s’a despărţitde d. Bulfinski şi n’au rămas prieteni, deşi ar fi vrut sa rămână prieteni. De aceea, piesa se numeşte «Rămânem prieteni». Dar şi explicaţia aceasta nu e decât o ipoteză. Evident că atâtea despărţiri au dat loc la o serie întreagă de discuţii, pentru că, de obiceiu, oamenii nu se despart atât de uşor. De pildă, d-lui Buliinski i-au trebuit 23 de ani ca să se despartă de d-na Maria Libiti. (Şi toate despărţirile astea nu se fac cu una cu două, ci cu lacrimi, cu bătăi prietenoase pe umăr sau pe ceafă şi cu toate formalităţile necesare. Dacă vreţi să aflaţi cum se despart oamenii şi rămân totuş prieteni, duceţi -vă la Teatrul Liber. O să aveţi ce să învăţaţi. Şi astfel se adevereşte teoria că teatrul e instructiv ţi _it , DON X. SALA. Au asistat la ultima premieră a teatrului Liber: d. şi d na Lehliu, d. şi d-na avocat Nanescu, d. şi d-na Scarlat Froda, d.şi d-na G. Nenişor, d. şi d-na dr. Verea, d. şi d-na M. Chan, d şi d-na Sorescu, d. .şi d-na Ionel Jianu, d. şi d-na Berea, d. şi dna Ion Sân Giorgiu, d şi d-na Constantinescu, d. şi d-na Berger d. şi d.na Davidovici; d-nele comandor Gheorghiu, Remy Odiles, cu Ioana Gireiu, Elvira Petreanu, Felicia Frunză, Francisca Cristian; d.nii procuror G. Păcuraru jude I. Roznovanu, Victor Eftimiu Al. Borzescu, avocat Siefert, jude Gigi Oprescu, Vladimir Donescu, V. Timus, Tal Muffun, I. Anestin Camil Petrescu, Mihail Sebastian, Paul Constantinescu, Tudor Muşatescu, T. Şoimaru, Antohi, N. Matei Fotino, Axente, H. Steinbach, I. Golea, Edel, W. Steinbach, Brancomir, Bereşteanu, etc. TOBOGAN Continuare din pag. I-u nui nefericit accident de ski, întâmplat în tovărăşia lui Cărin Petrescu, d. Suchianu s’a ehenit de un copac şi şi-a scrântit piciorul, rămânând •Acum relatează «Tempo» ed. II-a din 1 Martie a. c.) aproape un ceas în cămaşă de sport, căzut în zăpadă. «Adevărul Literar şi Artistic» fără aceşti doi colaboratori nu ştim dacă mai face şapte lei! I . .. LOCUL rezervat pentru marea frescă a Ateneului şi care odinioară a scăpat ca prin farmec, să fie mârijit de Puvis de Chavannes) de mai bine de un an stă oblojit cu un bandaj cenuşiu. Prea puţini ştiu ce rană ascunde trista draperie! Lunga perioadă de acoperire a picturei, dă timp «maestrului» să înşire o capo d’operă şi să zugrăvească migălos scene din Istoria Românilor de parţial, şi sub aspect filatelic ■ au circulat acum câţiva ani. PREMIILE PENTRU scriitorii TINERI au fost acordate anul acesta numai pentru esseu. Poezia deşi s’a prezintat în numeroase manuscrise, a rămas de căruţă... Faptul este foarte îmbucurător pentru seriozitatea comisieicare îimpotrivindu-se străjuitoarelor linguşiri, a ştiut să mântrie prestigiul cucerit anul trecut de poetul Emil Botta, Cunoscut teatraliştilor şi prin talentul său, actoricesc — cu «întunecatul April». Recordul bătut de Emil Botta va fi depăşit poate la anul.. .( REINTRAREA LUI TEODOR SCORŢESCU Neuitatul scriitor al volumaşului «Popi», după o lungă tăcere, publică în ultimul număr al revistei fundaliilor Regale, o nuvelă, «Congina Prădată» unde într’o duioasă şi prăfuită atmosferă ieşeană, pâlpâe, eterna dragoste. UN «FILOSOF» «de idei tari, de gesturi grozave şi de ochi turceşti învârtiţi în orbite», cum nu-l zugrăvea cu atâta vie culoare d. profesor Iorga pe d. prof. Nae lonescu, încearcă să-și definească dacă nu sistemul, măcar metoda filozofică. Dl. Nae lonescu, răspunzând celor ce-l acuză c’ar fi «sofist», într’un articol din «Cuvântul», cuvântează: «...în expunerile mele eu nu acord nici o importanţă elementului formal; că, adică, eu nu întrebuinţez raţionamentul, în înţelesul pe care acest cuvânt îl are într o anumită accepţiune a logicei; şi că, mai departe, eu nu preţuiesc dialectica. Am, desigur, şi eu un fel de a «demonstra», dar nu dialectic. Metoda mea e mai directă, dau exemple; mă raportez adică la fapte, lăsând pe om să tragă singur încheierile». Şi mai departe: «uneori afirmaiile mele surprind; şi surprind mai ales prin simplitatea lor. E aşa de evidentă dreptatea mea dar, iarăşi, aşa de categorică discrepanţa dintre afirmaţiile mele şi obicinuinţele de cugetare ale oamenilor, încât cea mai facila atitudine e să bănuieşti sub simplitatea afirmaţiilor mele o cursă logică. Asta e!» Ne scuzăm de a fi citat un aşa lung fragment, dar autocaracterizarea unei personalităţifilosofice atât de lunecătoare şi, până aci, atât de imprecise — merita acest popas. Adăudăm că sublinierile ne aparţin. Yi»pe«io-Vii. Jean Giono şi actualitatea Continuare din pagina I-a omului, în puterea omului mai tare decât forţele oarbe, totul se găseşte aici. Cine va voi să cunoască vremea de azi, omul de azi, nu va trebui să-l caute nici în document, nici în evenimentele brute, nici în politic ş. a. m. d. ci în cărţi ca acestea, unde lumea modernă e înfăţişată substanţial adevărată, fără lumina tendenţioasă care falsifică. In acelaş timp, «Batailles dans la montagne» ne dă o admirabilă lecţie a ce este cultural. Cultura nu este nici document, nici expunere, nici abstragere din realitate, ci trăirea ei pe un plan interior, mai substanţial. Iar literatura, «actuală» nu este, Doamne fereşte, aceia a imnurilor, a expunerii problemelor, a participării imediate şi exterioare, parţiale, false, a literaturii «de combat» ci aceea în care drama actuală e cuprinsă, fără a o şti poate nici creatorul, ci în substanţă, nu în subiect. Cine face politică ca şi acel care face literatura politică ■ se realizează, fireşte, in faptă,, în afară, a mai spus cineva ca realitatea nu e cuprinsă în literatura de document (cea mai superficial ci în cea fantastică- Adică în cea esenţială. EUGEN IONESCU RAMPA Pe Şoptite...... reprezentantul unei importante case de asigurare a făcut frumoase afaceri la Teatrul Alhambra. Astfel Lisette Verea şi-a asigurat, docea, Didona Rădulescu, picioarele atât de frumoase şi Al. Nicolaide spiritele. Margareta Marian şi-a asigurat step-ul iar C. Lungeanu, silueta. După cum vedeţi principalele instrumente artistice ale trupei din „Alhambra” sunt... asigurate. SE PRETINDE CA... . un tânăr autor dramatic, foarte lansat în lumea teatrelor,a scris o comedie care întârzie să se joace. — Cine e contra piesei tale, dragă? îl întreabă un amic indiscret — Mi se pare că nu e nimeni „pentru’’, i-a răspuns în doi peri autorul interpelat, amestecând sinceritatea cu puțină amărăciune. pe vremea lăcustelor, un cunoscut poet, critic dramatic, romancier și autor de piese de teatru se hotărâse să coboare în arena politică şi îşi împărtăşise decizia unui confrate romancier. A doua zi s’a zvonit că direcţia unui important teatru naţional va fi încredinţată unui prieten al său. — Să ştii, i-a spus criticul dramatic confratelui romancier, că dacă am fi numit director, nu-ţi mai dau bună ziua ! Tar confratele romancier a exclamat, aiurit : — Logica de poet ! E fenomenal ! sau., fenomenologic). SE ŞOPTEŞTE CA .. Teatrul Vesel pregăteşte o nouă farsă: va angaja ca vedete pe M. Septiliciu, M. Anghelescu şi Ion Aurel Manolescu. Teribilă farsă ! Ce ţi-e şi cu specialiştii ! SE SPUNE CA... SE POVESTESTE CA... 2 Din carnetul unui Indiscret ! Continuare Şi,de câte ori pleca Lungeanu, Silly Vasiliu ţipa: — Iubitituuule! Iubitu ule! Şi apoi leşina. Numai că ultima oară na mai vrut să leşine şi valsul destinului s’a terminat cu bine. Ileana Simo a făcut dans acrobatic pela 1863, cu Oleg Danovski, Marcel Emilian* a fost actor de tragedie pe la 1900. Iar cam pe aceeaşi vreme, Groner era un chefliu ramolit. Vă închipuiţi ce trebue să fie acum. PACAUCI Pussy e o fată mare. Are 4 ani împliniţi. Şi e cochetă şi curioasă ca o femeie. I-am promis s’o duc la Teatrul de păpuşi. Şi imediat m a întrebat: — Cum o să fie? * — O să vezi. Mi s’a urcat pe genunchi, a început să se joace cu cravata şi nu m’a lăsat până ce nu i-am povestit cum e cu «Teatrul de păpuşi». :'t| j — Sunt acolo nişte păpuşi cari se mişcă singure, cântă, dansează, mănâncă prăjituri şi vorbesc— Vorbesc chiar ele? m’a întrebat Pussy, neîncrezătoare. — Desigur! — Cum vorbesc? — Aşa cum vorbeşti şi tu. — Dar eu am voce şi ele nu. — Au o maşinărie în loc de voce. — Ca la gramofon? — Da, ca la gramofon— Şi dacă moare maşinăria? — Atunci le o schimbă. — Vreau şi eu la Teatrul de Păpuşi, a declarat Pussy. Şi a doua zi dimineaţa, pe la 1i, am pornit amândoi spre «Galeries Lafayettes». Pussy avea o geantă mică, albă, în care î şi pusese o batistă, nişte abţibilduri, câteva bile şi un creion. îşi ţinea geanta cu grije şi părea preocupată. Ne-am suit cu ascensorul până la ultimul etaj şi am intrat într’o sală mare, plină de copii. Ne-am aşezat unul lângă altul pe câte un scaun şi am aşteptat s£ se facă întunerec. — Unde o să vină păpuşile? m’a întrebat Pussy. „ Pe scenă. — Unde e scena? — Uite, dragă, acolo, în faţătnde e perdeaua aia rubinie. Publicul începuse să fie nerăbdător. Un băieţaş de vreo 5 ani striga mereu: — Păcălici, Păcălici! Şi ceilalţi, în cor, îl urmau S’a făcut apoi întunerec. ’ sală, s’a tras cortina, s’a luminat scena şi a apărut Domnul Păcălici. Era îmbrăcat ca uni măscărici, avea nişte mănuşi roşii şi un smoc de păr, în vârful capului, atât de caraghios încât Pussy a încăput să râdă și i-a strigat:- Vai, Păcălici, ce caraghios eşti! * Păcălici nu s’a supărat, a făcut o Plecăciune indoindu-se până la pământ și a spus cu o voce piţigăiată: — Merci! Dar tu, te-ai uitat în oglindă să vezi cum ești? Toată sala a început să râdă şi Pussy s’a făcut roşie, roşie şi din pag. I^a m’a luat de mână. Păcălici a vorbit apoi cu Sultanul şi cu fata Sultanului şi pe urmă s’a pregătit să se culce şi le-a spus copiilor: — Acum o să dorm şi eu puţin. Dar dacă sforăi, să mă treziţi. Ne-am înţeles? — Da! au răspuns copiii în cor. Şi Păcălici s’a culcat şi a început să sforăie. Şi toţi copiii sau pornit să strige: — Hei, Păcălici! Păcălici! Păcălici! Sforăi! Dar Păcălici sforăia mai departe. Şi atunci a venit un Mickey Mouse şi a început să danseze în jurul lui Păcălici care nu vedea nimic şi toţi copii râdeau şi strigau ca să-l trezească, dar,fără nici un folos, pentru că Păcălici dormea mai departe. Când a apărut şoarecele, Pussy a început şi ea să strige, cu ceilalţi: ~ Păcălici, uite şoarecele! Uite şoarecele, Păcălici! Sgomotul era atât de mare că Păcălici s’a trezit, dar şoarecele Şi Mickey Mouse au dispărut. Şi Păcălici, aiurit, s’a frecat la ochi şi a întrebat: — Ce e? Ce s’a întâmplat? — Ai sforăit! — Eu? — Da, tu! — Şi a fost şi un şoarece! — Unde? — La nasul tău. — Eu credeam că e o muscă. — Ce prost e Păcălici, a strigat Pussy. — Dar ţie cine ţi-a spus că eşti deşteaptă?, i-a răspuns Păcălici ; Şi Pussy iar a roşit. După ce s’a mai culcat şi sculat de vreo două ori, Păcălici a isbutit să-l prindă pe şoarecele cu coada lungă, ce intrase pe mânecă, spre bucuria şi hazul publicului. Şi Păcălici i-a întrebat pe copii: — Ce să fac acum cu șoarecele? — Să-l mănânci, i-a răspuns Pussy ca să se răzbune pe el.Pe urmă Păcălici a răsturnat tava cu ceștile de cafea pe care o aducea o slujnică bătrână, a mâncat prăjitura pe care o pregătise fata Sultanului pentru musafiri și a făcut atâtea năzbâtii încât copiii l-au îndrăgit de tot. — Ce amuzant e Păcălici!, mi-a spus la plecare Pussy. De ce nu m’ai dus până acum niciodată la Teatrul de păpuşi? Să ştii că vin şi mâine! ...Şi întreg acest spectacol a fost realizat, minunat, sub direcţia de scenă a elevei maestrului Marcel Temporal din Paris, D-ra Renée Şaraga. Viaţa păpuşilor a fost insufla de către D-rele Renée Şaraga, Stefy Şaraga, Fify Şaraga şi Nelly Ehrlich. Schiţele extrem de interesante şi artistic executate sunt opera D-rei Renée Şaraga care a făcut studii speciale la Paris, la pictorul Emile Nolten Astfel de spectacole aduc o notă de optimism şi iniţiativa merită toate aplauzele. DON RODRIGUE *xsssfân g›, 1KB›SSSMS8› Noua premieră a Studio-ului ne înfăţişează o lucrare originală datorită unui scriitor de teatru, care a fost vreme îndelungată ţinut departe de hrampă. Ne bucurăm să-l putem revedea, în lumina ei, pentru că apreciem în d. I. C. Aslan, pe lângă meritele sale de scriitor dramatic şi prietenia unuia dintre cei dintâi redactori şi cronicari dramatici ai ziarului no stru. I . D. I. C. Aslan este îndeajuns de bine cunoscut publicului nostru prin poemul dramatic „Odinioară reprezentat pe scena Tatrului Naţional din Bucureşti şi Craiova, traducerea în versuri a dramei „L’Aiglon” de Edmond Rostand, reprezentată la teatrul „Regina Maria’’, o comedie dramatică ,Rivala” și câteva reușite reviste pe care d. I. C. Aslan nu s’a sfiit să le semneze cu numele său întreg, fiindcă ele erau numai teatru literatură. Astfel, au făcut multă vâlvă la timpul lor, revistele „Ţara, lui Huebsch”, „Carul Statului” şi mai apoi „Gura Lumei”, cele două din urmă reprezentate pe scena teatrului „Alhambra”. De data aceasta, d. I. C., Aslan se înfăţişează cu o comedie de situaţii plină de humor, pe care o intitulează „Glumele Domnului’’ farsă în trei acte (patru tablouri) Am crezut de folos să aflăm unele amănunte asupra acestei lucrări și ne-am adresat deadreptul d-lui I. C. Aslan_ D.sa ne-a spus : „Vai mie, am „comis” iarăși o piesă de teatru ! Pentru cei ce cunosc calvarul unui scriitor dramatic, vaetele noastre sunt pline de tâlc. Dar, slavă Domnului am răzbit să fiu jucat ! Iar când te gândeşti mai cuminte, poate că e mai bine să se vaete autorul, decât să se vaete spectatorii !”. „Să nădăjduim totuşi, că va veni o zi, în care literatura să aibă măcar tot atâta sprijin cât şi sportul ! La urma urmei un neam rămâne în istoria lumii şi cu cara ce reprezintă moştenirea lui de gândire şi de simţire. Iar sufletul românesc are şi el dreptul la viață !” ; ţ „Ţin de datoria mea să aduc aci toate mulţumirile mele înţelegerii şi ocrotirii pline de dragoste cu care d. Paul Prodan, directorul Teatrului Naţional, îmbrăţişează cauza literaturii dramatice originale, iar dacă mă voi bucura până la sfârşit de aceiaşi atenţie din partea sa, pot privi ca optimism soarta „Glumelor Destinului”. — Şi ce ne puteţi spune despre „Glumele Destinului ’ ? — Subiectul închide într’însul un sâmbure de adevăr, un fapt petrecut aevea, asupra căruia ziarul „Dimineaţa” din 23 iunie 1936 et Publicat un reportaj intitulat ’ „Un curios caz de substituire la Dorohoi’, citând şi toate numele proprii în cauză. „Pe canavaua acestui fapt univers am brodat firul acţiunii mele din „Glumele Destinului”. Nu pot destăinui mai mult, fiind eu nu vreau să trădez interesul pentru spectacol, care sper, că va amuza din plin. — Dar interpretarea 1 — Mă bucur de o distribuţii« aleasă, care cuprinde pe Ion Munu, Victor Antonescu, N. Săvulescu, Al. I. Ghibericorn, Niky Atanasiu, G. Demetru, C. Morţua, Damian şi d-rele: Sonia Cluceru, Eugenia Zaharia, Jenny Argeşan, Kitty Gheorghiu, Nelly Vinea, Maria Burbea şi Victoria Corciov”. „Vor apare tupuri pline de humor şi de vervă, care vor face daliciul spectatorilor. „Datorase multă recunoştinţă râvnei devotate cu care d. Ion Sahighian a făcut punerea în scenă a acestei lucrări. „Un cuvânt bun pot adăuga despre toaletele luxoase, pe care le vor arbora d-nele Eugenia Zaharia, Jenny Argeşeanu şi Nelly Vinea, care vor stârni interesul spectatoarelor elegante. „Despre mine, nădăjduiesc ci veţi putea scrie cu indulgenţa dvoastră, dacă îmi veţi face plăcerea şi cinstea de a asista la spec tacol’’. II LUNI 7, MARTIE 1938 După premieră iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiimmiaiinnniiiiiim din Studioul Teatrului NaţionalDe vorbă cu d. I. C. Aslan I despre „Glumele Destinului“ I. G- Aslan Ansamblul Max Reinhardt din Viena la Bucureşti » Călătorul, al cărui drum duce la Viena, nu poate să nu cunoască faimosul „theather in der Josefstadt , unul din cele mai vechi teatre ale Vienei, oraşul cântecului şi al poeziei. Pe acolo au trecut mărfi protagonişti ai scenei austriace, ultimul fiind bătrânul Jarno, uti . . . »* Nu este deci o simplă întâmplare că MAX REINHARDT stabilindu-se la Viena, şi-a ales vechiul „Thather in der Josef Stadt’’ drept reşedinţă. L-au urmat elementele cele mai de valoare ale teatrului contimporan care sub bagheta magică a genialului regisor fac acolo adevărată artă. Ultima vizită din anul trecut a ansamblului „Theater in der Josefstadt’’ este încă în amintirea tuturor. Acum se anunţă vizita unui alt ansamblu cu marii Protagonişti ai lui REINHARDT: Hans Thimig, Fritz Debug, Max Brebeck, Geraldine Katt, Adrienne Gessner, etc. care va da la Teatrul Regina Maria 2 reprezentaţii extraordinare în ordinea următoare. Miercuri 30 Martie cu piesa „Paradies’’ da Birabeau şi Joi 31 Martie cu piesa „Hochzeitstag’’ de Geraldy. Biletele pentru aceste reprezentaţii sau pus in vânzare la Agenţia Jean Feder şi cu siguranţă că aceste spectacole vor forma la noi un eveniment artistic de primul rang. Max Remnard Concertele pianistului orb Imrit Ungar Fenomenalul pianist orb IMRE UNGAR va fi săptămâna viitoare oaspetele României. Joi 10 Martie, IMRE UNGAR* va fi solistul concertului simfonic dirijat de EGIZZIO MASSINI, cu care prilej va executa acompaniat de orchestră, concertul în „Fa minor’’ de Chopin, iar Sâmbătă 12 Martie va da (la Ateneu) u® recital cu un program cuprinzând între altele sonata. „Les Adieux’’ de Beethoven, sonata (au marşul funebru) de Chopin şi Carnavalul de Schumann.