Rampa, octombrie 1946 (Anul 35, nr. 1-9)

1946-10-21 / nr. 1

4 n gr~rlmafi2l TEATRUL VIEŢII Nu vreau să fac filosofie, Niei firul să-l despic în patru.. Baj* lumea simte, lumea Că viaţa însăşi e un teatru-Pe scena-i vastă, cu emoţii. Ne repetăm de mii te ori Şi hiad pe sind sintem cu toţii interpreţi, şi spectatori. La ore fljţe'n ni unţi, în stepe. Prin case şi I»« trotuare, „Reprezentaţia" începe Ca un spectacol oarecare. Jucăm şi comedii, şi drame Cu-acelaş re vopsit ţţegog . Jucăm cu vechile programe Stupide farse de amor. Pornind la drum cu interpreţii, Aştepţi ia uşiiTifitirat PmUrbi, rugişorul viaţii* Să-ţi dea un rol mai însemnat, Iţi place piesa, joci cu ardoare Iar cînd te crezi triumfat«”' Observi, cu jale pă apare In rolul tău un alt actor. Şi părăsind cabina goală ,De fard, iluzii şi tu nună, Devii şi tu „un om din săli" Şi vrei măcar o strapontină. Ca spectator, prip ium®3 fr Controlul vieţii arbitrar Pretinde veşnic la intram Biletul tău din buzunar. Ca şi la teatru, SMad jocul p lin simplu petee de hîrtie Tl*a«Cf dă şi în viaţii Joeţii ? Fotoliu, stal, sau galerie-Priveşti în sala spaţioasă Scăldată de-o huni nelarg,.. in loji sunt fracuri şi mgtasg. In timp ce stamba e afară Hazardul guvernernează n plin ! Când ai noroc şi nu ţi-e frică. Te-aşessî comod pe-un loc strgîi Şi nimenea nu te ridică, E drept rău teatrul tinereţii Nu ea»n locuri şi blazon. Atunci, decit în loja vieţii, Te simţi mai bine, • la balcon ’ Dar fericit cum se cuvine Eşti mimai în ocazii rare, Cînd un director de destine Iţi da., bilete de favoare... Şi totuşi... când cortina cade Peste spectacolul final, La fel e pentru cine şade La galerie mu înotai.________ O placă rece de argilă Indică cine-au fost drumeţii.. E contra-marca inutilă, Că ai trecut prin teatrul vieţii! I. BERG Concurs de reviste pentrw cinematografe ®sas Ctistttirités căiire üi®cţî® ® b essia»©» es* — im enter «.’satricaut !MJ°s Intra organizaierla ueQtM&ielif de revistă lela c4if.®maii®gi*arfer eaa coBjiîfll fi© a roivelwil srtSstâ© al »cesto**®. 8s® »ioeat $a wib fornS de l.gC©,©GO Sei care să ser«sseă Ss» fsremierea ceuî ra&aî bun text de re» a celei mu] nngrf 2?® pr®s©«t«s*3 seejţsc® sî ;ea£'â ijîb'Î reuşit© jr^es*» metărs. PrewcISÎ® varfată retire lß©.S0© $5 S .OOQcOOO TctedSatA s*a final s$ © festTitS’ie sîcotvîSă _ din f£»D. G®-cs®4 Pire®» General al Teafr®iQî*, Cea Pinlfrescu, inspector al Dir. G-le a Teatrelor, d-na Ştefani® Zorovniceanu, Al. SaMghian, iern Maica»» şi Sandu E- nad — care are misiune® să aprecieze textele şî spectacolele. Textele se primesc la Lsecţîa General^ a Tea» freSsw până la data de 13 Octombrie, urmând postă la 2 Mcentbrie să fie citate şi multiplicate, după car® să se predea directe Hl®Irr de trupe, care vor pene la punct totul până la NI Moembre» când urmează să aibă loc premierele. îiîin pat*. îs) Al doilea, că strângerea raportărilor cu URSS ne-a prilejuit un contact cu valorile spirituale ale lumii sovietice, din cele mai salutare. Aîî) stat, după cum se știe, ani de zile departe de tot ce se creia în Uniunea Sovietică în domeniul spiritual. O anumită propagandă acreditase impresia că, din acest punct de vedere, URSS ar fi în faţa unui marc hiatus. Am trecut deci peste o literatură puternică, care prezenta un om nou. Am neglijat o muzică viguroasă care îmbina respectul celor mai clasice tradiţii cu nervul contemporaneităţii. Am închis ochii la un teatru care fecundase toată scenografia lumii. Filmele sovietice pe care le-am vizionat au putut fi numărate pe degete. Baletul, faimosul balet rusesc a rămas literă moartă pentru noi. Ştiinţa sovietică, lucrările da laborator sau de bibliotecă, gândirea sovietică, le-am cunoscut precar şi din surse indirecte, şi ele totdeauna slab informate. Ce a făcut prietenia sovietică pentru noi, din acest punct de vedere? A reuşit ea să arunce o punte peste tot ce ne despărţea? Nu e nevoe, pentru a răspunde, de a face generalităţi. Este destul să amintim că, numai în doi ani, am putut auzi pe violonistul Oistrah, pe celistul Şafran, şi pe pianistul Oborin, că am ascultat cântăreţi de talia unei Barşova, a unui Bogdanov şi Orfeonov. Filarmonicele noastre au căpătat partiturile unui Şostacovici sau Prokofiev, ale unui Glicr sau Miaskovski, ale unui Kallinikov sau Balakirev. Am asistat la formaţiuni de o indicibilă perfecţie ca aceea a Quartetului Vuillaume. Am văzut simfonia de mişcare şi culori, de sunet şi spirit scânteetor a baletelor Moiseev. Ne-au delectat dansurile clasice ale Olgăi Lepeşinskaia şi ale lui Petru Gusev, ale Sulamitei Messerer şi ai lui Vladimir Golubin, ale Lidiei Bank şi ale lui Mihail Gabov, ale Irinei Tihomirova şi al lui Alex. Tarrnan. Teatrul Flotei Roşii ne-a dat un fel de „avant golf“ prezentând piesa lui Gladkov „Demult...“ iar păpuşile lui Obrasţov ne-au destins frunţile. Am văzut pe scena teatrelor noastre piesele lui Kornelciuk şi Simonov, ale lui Finn şi Princevski, ale lui Leonov şi Skwarkin. Ne-au vizitat şi ne-au vorbit scriitori ca Ilya Ehrenbarg, Boris Gorbatov şi Iosif Titkin, savanţi biologi ca Tagian şi Mordvinov, istorici ai artei lin, arhiteşti de talie uriaşe, ca Alabin şi Mordvinov, istorici ai artei ca Antihovski şi Tretiakov, etnografi ca Ravdorkas şi Begatirev. Scriitorii şi academicienii noştri au fost priviţi cu braţele deschise în Uniunea Sovietică. Studenţii români au căpătat burse de studii în URSS. Am cunoscut prin intermediul „Cărţii Ruse“ traducerile româneşti ale literaturii clasice ruse şi ale literaturii sovietice actuale... Şi toate acestea când? Intr'o epocă în care, pe urma întreruperii comunicaţiilor din cauza războiului, eram cu totul rupţi, separaţi de lumea înconjurătoare. Comunicaţiile au fost de multe luni normalizate, darr ţara noastră mai continuă totuşi a fi evitată de marile turnee internaţionale. Sprijinul sovietic, şi din acest punct de vedere, nu p°atc fi uitat. El ne-a deschis o poartă nouă înspre lume, ne-a lărgit şi limpezit orizonturile intr'o vreme când eram abătuţi asupra propriului nostra dezastru. Am cunoscut şi aici prietenia sovietică la nevoe şi lecţia care se desprinde este imperativă. Sinceritatea şi respectarea angajamentelor subscrise, perseverarea noastră înspre democraţie au fostfireşte principalele cauze ale atitudinii sovietice la adresa noastră. Să avem deci şi de aici înainte conştiinţa că numai acestea vor putea menţin® şi consolida prietenia pe care o sărbătorim astăzi romînno-sovietică . Marea industrie cinemtografică, care în ultimul deceniu ocupă al doilea rang după industria siderurgică, posedă — după cum declară un distins cineast francez — un capital de peste o sută de miliarde de franci. Investiţii grandioase făcute nu numai în America, ci şi în Marea Ifritalie şi Europa Centrală, unde uzini de fabricaţie şi imense studiouri pentru noua producţie de filme în colori, vor da în curând lui avânt revoluţionar cinematografiei. Se urmăreşte ca în câţiva ani, filmul în colori să înlocuiască definitiv filmul în negru şi alb. Intr'adevăr, astăzi chestiunea procedeelor întrebuinţate — fie Technicolor, Agfacolor, Kocjaliţiior (fost Koiîpehrom) ale căror filme l'.rAm văzut şi la noi in tară, sau procedeele franceze actuale Thomson-Houston, Chimicolor — nu mai constitui o problemă pentru producătorii de filme, ci tehnica în sine a filmării şi a utilizării coloare din punct de vedere artistic. Filmarea în colori, va răsturna total metodele de până acum ale producătorilor de filme. De la producător şi până la nurgutor, trecând prin realizatori, operatori, decoratori şi chiar artişti, toţi vor trebui, într'o măsură mai mult sau mai puţin mare, să se adapteze la noua tehnică, sau... să se retragă în ceea ce priveşte utilizarea comoarei din punct de vedere sintistic, această nouă formă de expresie, poate stârpi spectatorului reacţiuni violente sau moderate, ca într'o simfonie a coloarei, născând efectele psihologice în raport cu acţiunea instantanee a scenei filmului. Această consideraţiune explică tulburarea pe care a cauzat-o coloarea în confecţiunea filmelor. Cu totul altfel trebue studiat, pregătit şi realizat un film în colori, decât cel iu adi negru. Exigenţele filmului în colori au făcut să apară o nouă meserie în studiouri: aceia a „directorului coloarei" cum se spun© în America, Wigjan Leigh Că filmul de mâine va fi numai în colori, aceasta nu ne-o spune numai producţia de filme technicorore din America, ce depăşeşte azi 20 la sută din întreaga producţiune, iar în U. S. S. S- filmul color a atins proporţia ce 50 la sută din producţia totallă de filme, ci şi uriaşele instalaţii echipate cu aparaturile speciale şi laboratoarele perfect puse la punct, care cornstitue o garanţie prea serioasă, pentru succesul de mâine. BACK STREET, în nouă versiune, după celebul roman de Fanny Harsă, cu Charles Boyer şi Margaret Sullavan. Punerea în scenă de Robert Stevenson FANTOMA DE LA OPERA, filmul fantastic după celebrul roman de Gaston Leroux, în Technicolor, cu Nelson Eddy, Susanna Foster şi Caulde Raips. Punerea în scenă de Arthur Lubin. FRUMOASA VRĂJITOARE, O comedie plină de vervă şi humor, magistrat interpretată de Marlene Dietrich şi Bruce Cabot. Scenario de Normna Krasina pusă în scenă de René Claire. REÎNTOARCEREA OMULUI INVIZIBIL, urmarea fumului cunoscut şi la noi, realizat de Jon May, inspirat după celebra operă a lu‘ H G. Wells cu interpretarea celor trei: Sir Cedric Kardwicke, Nan Grey şi Vincent Price. II»» film în aplori n»turcie « producţie Alexander Korda, în culori naturale prin procedeul Trihnicpier, urmează să se realizeze atât pe contrepiul european, cât și pe cel american. Primul film din această serie care va fi întreprins la începutul anului 1947, va fi actualul succes de music-hall de pe Broadway, OCOLUL LUMEI IN 80 după romanul lui Jules Verne. Cele DE ZILE“, adaptare de Orson Welles, Porter, care a scris muzica revistei, va compune deasemenea ne cea a filmului, pelculă ce va fi trasă pe Technicolor la Sound City. Deasemenea Sir Alexander Korda, pezintă in Franţa, filmul Technicolor LE DIVORCE DE LADY X?, in itterpretarea a 1W Laurence Olivier şi Tylerie Oberon. Pus în scenă de Tina Whelan. Reluarea prad! »««fiil or vieneze — Wrîiy Forst Pentru reluarea producţiilor de filma vieneze, Uniunea Republicelor Socialiste Sovietice a pus’ la dispoziţia studiourilor austriace cantităţi mari de ps-primul film — pentru care s-a distribuiit ISO.p00 metri de peliculă negativă ,— a fost reazat de Willy Forst pentru .Wien Film“- Subiectul este extras din viața compozitorului Offenbach, cu muzică aranjată de Theo Mackeben. O reluare de mare râs«#* siet Se reia filmul care a făcut mare răsunet pe vremuri, ILUZIA CEA MARE despre care se spune că Preşedintele Ecoswelt după ce a vizionat acest film la Casa Albă, a declarat: ,,Toţi Democraţii lumei trebue să vadă acest film!* RapsoFIs ît» foe« In "Septembrie a c. la Paris s‘a proectat în Premiera RAPSODIE IN BLEU (RapSody in Blue) opera celebrului compozitor şi pianist american George GERSHWIN, redată în film muzical, viaţa now.workbeză, infidiurile din teatre, roush-hall-uri, concerte, sunt evocate cu pitoresc şi simplicitate. FilMUL DE MAINE, NUMAI IN COLORI RAMIPA ştiri şi informatului Iată câteva feme americane de o deosebită valoare, care urmează să fie propcrate de ecranele româneşti: LADY IN THE DARK, film Technicolor, cu Ginger Rogers, Ray Milland, Warner Baxter şi Jon Hali- Producţie şi realizare de Mitchell Leisen. FOR WHOM THE BELL TOLLS, film Technicolor, cu Gary Cooper. Ifigríd Bergman, Akim Tam'roff. Artyra de Cordova, Producţie şi reaüzgre de Sam Wood Galina Vofftianífkala FRENCHMAN’S CREEK, film Technicolor cu Joan Fontaine, Artura Cordova, gasty Rathbone, după romanul de Dapnhe du Maurier. Producţie şi realizare de Mischen Leisen. THE STORY OP DR. WASET.L, Him Technicolor, ţn rol principal Gary Cooper. Filmul este produs S1 realizat de Cecil B. DeMille. Filme în alb-negri şi anume: CELE CINCI SECRETE ALE DEŞERTULUI, cu Eleh von Stroheim, fTarchot Tone, Anne Baxter şi Akim Tanaim«. SECRETARUL MEU LUCREAZĂ NOAPTEA, cu Rosalind Russell şi Fred MacMurray. MISTERUL PASTELULUI BLESTEMAT, cu fiarele epmip Bob Itope şi Paulette Goddard, HITLER Şl CLICA ŞA fl'he Hitler Gang), Pus ín eeesg de Telin Farrow- THIS GUN FOR HIRE — titlul românesc nefixat _ Kj Varon)ica Loure și Alex Ladd. • PRAGOSTEA CAUTA UN ADAPOSTStanding poem Only) tu Paulette Goddard si Fred MacMurray, LOVE LETTERS, un Rim de Hal Wallis cu interpretarea de Jennifer Jones și Joseph Gölten. Punerea in scenă de wiljiam pieterie. LAPD ÉVE, cu Esfbrrn Stanwyck și Henry Fonda, Scenariul şi punere în scenă de Preson Sturges. Din vara acestui an, pasele de mari producţii de peste ocean au anunţat o sere de filme dintre care chain: O MIE ŞI OHA DE NOPŢI, ... Technicolor, de Walter Wanger având ca interpreţi pe Maria Montez, Ion Hali şi Sabu- Pucă In scenă de John Rawlins, fii!. Jfeegjiv . fts: s f ' • 5ffSg; 1 ''m& Jp' L IMÎJA CELEBItE' VÎ^ETE SOVIETICE Marina Ladynina și _ Rampa comitetul DE DIRECȚIE: hr. D. Cocea Petru C®«narnes®K 1, Flavius G. Hori® Alexandrin Kerljes&s M. Kürnig Im» Massouf Faust Mohr TUDOR Its MUŞATESCU PREGĂTEŞTE O GARSONIERA,„ LUI ROBIJA — Dela... boala de inimă, Ip o poftă nebună de viaţă — Tudorică Muşatescu esta de câteva zie obiectul unei speciale manifestaţii de simpatie. Acasă, pe stradă, sau la restaursm apreciatul autor dramatic e «eostat de admiratori şi felicitat călduros: —. ,,Bravo, maestre. Mă bucur sincer... Ai dat.... lovitura... Ce zici, te simţi bine cu cele 360 de milioane cari ţi-au venit din America?"* Intr'adevăr, Tudorică Muşatescu a primit un mic aconto de 500 dolari de la .Mittel-Theatre" de pe Broadway pentru reprezentarea piesei „Titanic-Vals“, a cărei premieră a avut loc la 1 Octombrie Şi ştirea s-a aflat miraculos de repede în cercurile, ca să spun aşa, interesat., ,Asaltul“ la care e supus nu-l supără deloc pe autorul „Madonei“. ...Nu are nici un fel de datorie pe piaţă. In haliul hotelului Athenée Palace l-am surprins tocmai când împărţea... (nu vă speriaţi!) mulţumiri în stânga şi în dreapta. A trebuit să facem şi noi ..coadă“, ca toţi ceilalţi şi când, însfârşit, am ajuns să am faţă în faţă cu „sărbătoritul" i-am şoptit ceva la ureche şi apoi am şters-o amândoi... englezeşte. Tudorică Muşatescu era în mare , formă“ şi intr'o dispoziţie.. tot atât de mare ca şi suma de 360 milioane lei pe care a primit-o. — „Se cunoaşte ps faţa D-taie că eşti fericit I «ei, JBSft Iibcut mult şi pentru bani. Da r tot atât de mult şi pentru faptul că sunt primul autor dramatic român jura după răsboi în America“. O garsonieră pentru Bobîță _Ne-am oprit la prima bodegă șî s.m ciocnit ur. păhărel de vin în cinstea marelui succes al lui Tudorică — „Noroc“!... — „Noroc“ , felicitările mele“... ~ ..Mai bine mi-,ai ura sănătate, decât^ noroc, pentrucă mi-ar & mai necesară, mai aleg în momentul de față“. — ,,Dar ce s'a întâmplat? Nu cumva ești bolnav“? — .....Ș* încă ce bolnav“. Distinsul nostru interlocutor a devenit el într'odată grav $i îngândurat. — „Nu o duc deloc bine cu inima“... •— Vrei să mă păcălești. Ești desigurRimai amorezat, dacă te vaiţi de inimă“, l-am întrerupt eu . „Nu, draga zerfceac foarte serios Am ceereri foarte mari şi voi trebui să mă arăt neapărat unui specialist” Tudorică ne-a mărturisit apoi că-i simpatizează foarte mult pe doctori, dar nu când sunt exerciţiul funcţiunii şî.... tocmai cu el. Am făcut tot posibilul să-l readucem la veselia dinainte. Imposibil însă. El continua să fie la fel de abătut. — „Dacă mor vreau să-l las pe Bobiţă (adorabilul său fiu) în siguranţă Şi fără nici o lipsă. Banii cari mi-au sosit din America sunt mai mult decât bine veniţi. Cu ei îi voi cumpăra lui Bobiţă o garsonieră. Apropos nu cumva ştii una de vânzare? — „Nu dar am să mă interesez Aşi dori să te pot servi“. Discuţia noastră s-a menţinut apoi numai în jurul acestui subiect. Tudorică Muşatescu îşi revenise brusc din... melancolice şi îşi făcea cu entuziasm „socoteala“ cum va aranja garsoniera lui Bobiţă, cum o va mobila şi în ce cartier s-o aleagă... Minutele au trecut cu repeziciune, Tudorică Mușatescu se uită la ceasui sare ca„. fript: — „Aoleu, e târziu. Am o mie si una de treburi. Repede, reped«, să picăm, *' „Păi parcă spuneai «di'uojui'i că eşti pe... moarte!“ — „Nici nu mă gândesc. Am o poftă de viată si de lucr'ti, nebună“. Şi Tudorică o porţii, cu paşii unui june de 25 de *ni- Sas'.tHi; Kasíiintiesou TUDORICĂ.. RUBRICA FEMEII FILOSOFIE DE SEZON Nu ra’am gândit nici odată până astăzi. Să fac apologia mediocrităţii şi a restricţiunilor, într’un secol care până mai ieri era secolul luxului, al bogăţiei şi al risipei... Dar după anii aceştia de război, în care omenirea întreagă a sângerat şi suferit, mă tentează adesea să întreb pe acei c® petrec şi trăiesc fără griji, ce părere au despre restricţiuni ? Aşi fi vrut să ştiu, dacă li s’a întâmplat vreo dată pe vremea când erau copii, să adoarmă seara cu capul obosit pe o carte cu poveşti, şi să se trezească dimineaţa fericiţi dintr’un vis urît ? Fericiţi, fiindcă trista vraje se spulberase, şi din colţul sau sufletul sbuciumat al eme ştie cărui oropsit, se regăseau din nou în patul cu dantele !... — Aşa şi în viaţa noastră de toate zilele. Dacă unii din noi, ni-am şters lacrimile şi am zâmbit curajos, în urma noastră, a rămas convoiul acelora, pentru care visul urît va continua: o lume de nedreptăţiţi ai soartei, pe care dezastrele averilor distruse îi prăbuşeşte atât de jos, încât nu mai găsesc o existenţă întreagă, o licărire de speranţă, o fărâmă de curaj să ia viaţa fi’a capo! Şi de curând am observat fără să vreau, zeci de familii din acestea neporrocite, cărora vitregiile soartei le-au schimbat drumul croit. Oameni care s’au lăsat să vegeteze descurajaţi, la voia întâmplării, pentrucă n’au ştiut să se adapte cu puţină voinţă circumstanţelor. Fete de lume altădată bogate, care trebuisera să-şi înlocuiască limuzina cu o simplă maşină de scris; fete, care n’au reuşit să se consoleze, şi care g’au retras ruşinate şi sdrobite din mediul în care trăiseră până atunci, caii n'au făcut gestul îndrăsneţ, care ştie să atragă atenţia destinului, atunci când uită să mai privească de partea noastră ! Adaptarea, este o mică operaţie... pe care o poţi împlini şi în domeniul social, ca şi în mecanică- Şi de umite ori, este atât de meritos, atât de necesar, să începi o viaţă nouă ! E drept, că pentru o femee tânără, răsfăţată nu este tocmai atât de uşor să-şi vadă deodată existenţa schimbată, dar cu un mic excitant intelectual o poţi face suportabilă. Locuiai intr’o casă somtuoasă, te vezi nevoit să treci într'un apartament modest, vei încearcă să realizezi un colţişor intim şi plăcut. Te vei ocupa singură de gospodărie şi nu vei mai fi sâcâită de o sumedenie de servitori, cărora rebue să le dai ordine şi sări supravegheri. Când prietenii vor veni să te vadă, vei şti că n’o fac de somptuositatea lastaulaţiei, de abundenţa bufetului şi eleganţa mosafirilor, ci pentru farmecul nostru personal. Vom fi adevărat® gazde în casa noastră, nu ca altădată, oaspeţi risipiţi în mulţimea celorlalţi. Vom da mai puţin, şi ni se va înapoia mai mult din punct de vedere sufletesc. Vom şti mai bine să apreciem o vorbă şi un fapt, o prietenie şi o afecţiune, ide pe scara aceasta socială de unde poţi mai uşor să priveşti jos. Să faci orice sacrificiu, numai să nu pari ceace nu eşti ! Căci nimic nu este mai urit, decât pretenţia aceia absurdă, de-a păstra mândria şi aparenţa unei averi pe care »’,o mai ai. Să nu lupţi pe căi lăturalnice, să duci o anumită viaţă atunci când această gigaţă ne este inaccesibilă. Dar să şti să te pleci la timp când bate vântul adversităţii, cât este de cinstit, cât este de îndămânatec ! Am văzut de curând, o prietenă, fosta mare propietară agricolă, care astăzi îşi cultiva singură o grădină de zarzavat de reflectare. Era în salopetă, pârlită de soare și de vânt, avea palmele bătătorite, dar zâmbea plină de încredere ! Muncise toată vara la rând cu fetei® din sat... Rochiile ei de la „Suzanne“ ? Seratele elegante ? Călătoriile iama la N'ssa sau la Cannps ? Totul dispăruse în ochii ei... începuse o altă viaţă ! De alti fel ce este în definitiv această viaţă a noastră o ..corecte“ ■! Oare nu poţi tot aâtt de bine excela într'un rol ca şi într’altul ? Totul nu este de cât să şti să-l interpretezi... Să nu scoţi note false, şi să păstrezi mulţumirea şi seninătatea... Dacă privim în faţă, toate c-onvenţlii® trecutului ne dăm seama că n’au prea multă valoare. Ce este în dosul atâtor evenimente şi atâtor oameni, care ne par extraordinari, privilegiaţi, fericiţi ? O, Doamne! Adesea puţin lucru!.. Nu mai avem automobil la scară, vilă la poare, cai de călărie şi totuşi cu rdehiile noastre întoarse pe dos, cu tălpi de sfoară la pantofi, şi parcă nu suntem aşa de plâns ! Este o prejudecată să credem că fericirea ese pe fereastră, când mediocritatea întră pe uşe ! Norocul nu se ocupă, de asemenea contingenţe, fericirea est® deasupra problemelor de economie domestică. Adesea dragostea şi prietenia se statornicesc înaintea unei existenţe noi ca înaintea primejdiei... Dar din nenorocire, suntem mai puţini care o ştim şi atât de puţini care nu ne lăsăm doborîţi! Catffy încercaţi, gustaţi şi votaţi Concursul nostru culinar ,,Rampa“ jpjstitue priptr*» cetitoare m concurg pentru «elf mai banc şi eeehomeo M«efete culinare propuse, pe baza alimentelor existente pe piaţă, sau cari nu pot procura uşor şi ieftin. Acest concurs se va închide pe ziua de 30 Noembrie a, că Uf jQterim, ,ca premii principale: * »■#-.-**»■ 5 Ec'negrame raisar 5 iirl «'SeS 5 kiSottrame untură fi O kilograme făină IO mstori pânză Amoriof O pălărie . 2 perechi ciorapi mătase ttaturailă» etc. etc. Pot participa Ia acest concurs toate cetitoarele Inoastre, cari sunt invitate să ne trimită chiar de astăzi reţetele pe carii le propun, chiar cu un pseudonim. Ni se va indica şi adresa, care însă nu va apărea în ziar. . .* Le mirăm să scrie citeţ şi mimai pe o singură faţă a hârtiei. .. Reţetele se vor publica in ziar, la rubrica „Concursurile noastre“ şi vor fi supuse votului cetitoarelor şi cetitorilor. Votul trebue însoţit de bonul din pagina 3-a a ziarului Bonul va fi detaşat şi lipit pe carta poştală sau pe scrisoare. O comisiune specială care se va întruni la 1 Decembrie şi din care vor face parte şi cinci cetitoare, va tria şi casa votuile şi va proclama rezultatul concursului 0, Tudor Arghezi pregăteşte distribuţia piesei „Vera” După cum se ştie, Comitetul de lectură al Teatrului Naţional a înscris cu elogii In actuala stagiune piesa d-lui Tudor Arghezi, ,,Vera’’. Premiera va avea loc, după toate probabilităţile, în partea a doua a stagiunii întrebate de direcţie, dacă s-a fixat asupra distribuţiei, maestrul Arghezi, a cerut un răgaz de câteva săptămâni, tmp în care va avea ocazia să aprecieze jocul tuturor actorilor. Concursurile „RAMPEI“ BON NO. 1 „lampa“ de ce? şi de ce „Rampa“? (Cos»tinuns*e din pag. S-a) rilor artistice, nu mai cuprind decât 4 pagini şi acelea neîncăpătoare pentru ştirile politice şi diverse la zi, aşa încât nu mai pot jertfi nici măcar un colţ pentru viaţa teatrală, muzicală, culturală şi artistică, îndeobşte, a Capitalei noastre, dar uite pentru aceea a restului ţării şi a străinătăţii. Trebuia umplut acest gol? Cine era să-l umple? „Rampa“ care fusese o tribună, un „lance-flammes“ şi devenise o instituţie, era stinsă. Se cerea neapărat să fie reaprinsă. O cerea congresul general al teatrelor care se plângea presei săptămânale de specialitate. O cereau vremurile, întoarcerea climatului de pace şi începuturile de viaţă nouă. Sunt atâtea probleme inedite care se pun: difuzarea în sfere cât mai largi a interesului pentru artele care, nu numai că s-au înmulţit dar au şi ieşit din cadrul strimt al unei clientele privilegiate spre a cuceri massele; după aceea este problema îndrumării creaţiei artistice pe calea apropierii sufleteşti între «onoare, a cultivării dragostei de oameni şi de pace, a cercetării şi etalării frământărilor din adânc ale tuturor straturilor sociale; în sfârşit, problema unei ţinute, a unui ideal în artă, a unui specific naţional, a formării unui curent, a unei şcoale, a unor principii noui estetice. „Rampa“, cu sprijinul fruntaşilor între fruntaşii scrisului, criticei şi artei, vrea să dea luptă cotidiană în toate aceste direcţii. „Rampa“ vrea să promoveze, după criterii democratice, adică numai pe bază de merite şi talent, elementele care, neavând în spate nici manageri, nici pistoane, ar avea totuşi dreptul fiindcă ar avea şi chemarea să parvie cu un ceas mai deveme la consacrare. Şi acum credem că la întrebarea „Rampa“ de ce? — răspunsul e clar, iar la întrebarea de ce „Rampa“? răspundem, fiindcă numai „Rampa“ a avut această tradiţie şi prea a fost ea frumoasă pentru că să nu şi-o păstreze. In continuare ne luăm însă şi o deviză. De la Pirandella: „Inainte! Mai bine ca’nainte.“ .