Rampa, septembrie 1947 (Anul 36, nr. 96-99)
1947-09-07 / nr. 96
OJ ^?^HELE CONSILIULUI SUPERIOR DE LITERATURA DRAMATICA SI CREAȚIE MUZICALA AU ÎNCEPUT SUB CELE MAI BUNE AUSPICII- PROBLEME CARE DE ANI DE ZILE CONSTITUIAU TINELE VIEȚII NOASTRE ARTISTICE, AU FOST SCOASE LA IVEALA, ANALIZATE CU OBIECTIVIITATE INCEPÂNDU-SE REZOLVAREA LOR, . . . , , ^ - , DINTRE MEMBRII CONSLIULUI AU ADUS O CONTRIBUTIE IMPORTAN IA IA DESBATEREA DIVERSELOR PROBLEME I)NU ION PAS, MINISTRUL ARTELOR ZAHARIA STANCU, DIRECTORUL GENERAL AL TEATRU, LUA NATIONAL, TRAIAN SELMARU REPREZENTANTUL CRITICILOR DRASTICI, M.” BARSAN, DIRECTORUL FILARMONICII ŞI C. BIJGEANU, DIRIJOR ŞI COMPOZITOR. 1 * ŞI 56 1UCi1tRILE DE MINOS SE DAU ŞEDINŢELE DIN ZILELE DE 28, 29 Şedinta din 23 August, a cărei prima parte am publicat-o in numărul trecut, a examinat in cea de a doua parte problema repertoriului. U. Sică Alexandrescu, preşedintele Asociaţiei Conducătorilor de teatre particulare. Teatrele particulare aşteaptă directivele, prevederile consiliului. Nu finit cum se va lucra. Suntem dezorientaţi: Dkm Pas, ministrul artelor dă citire articolului 203 din legea teatrelor care defineşte rolul teatrelor particulare: „Au ca scop desuolrareci nivelului, cultural ' și artistic al publicu ui.' „Nu poate fi vorba de noime. Din discuțiie ce se duc în consitiu asupra pieselor ce au fost interzise, vor reeși liniile mari pe care se eșează repertoriul. PixiLu © US©ra,t't ixi**â sanatoasă Deoarece a‘ttca(id ca se ■ po-.-nS~supra pieselor, care au fost interzise dă naștere la unele nelămuriri, ia cuvântul d. Zaharia Stancu, directorul general al Teatrului National care trecând în revistă piesele jucate in ui.timul timp precizează: . „nt teatrul nostru actuai exista două rocile care se opun unui repertoriu de tinetă artistica sanătoasa destinat să dea publicului — ai in special publicului nou care abea începe să vină la teatru — satisfacţie şi speranţe, bucuria de a trăi. Aceste două racile sunt, pe deoparte pomografia atât de frecventă in spectacolele de care ne am ocupat până acum şi, pe de altă parte ina. percuMUsd, prezentarea mirestoria artistică desăvârşită a unor piese cu conţinut nesănătos. Acestora două li se adaugă o a treia: incaşii unor anumite piese americane. Spun anumite, deoarece sunt multi autori progresişti americani pe care noi ii vom juca, chiar dacă nu sunt jucate în America. j£ vorba însăde o întreagă serie de piese reacţionare care vin să înlocuiască propaganda politică propiu zisa, care nu mai geselle- ecou in brassa românească. Trebuie să facem deosebire între aceste doini genuri de piese care reprezintă două Americi deosebite. In sfârșit, trebuie să se pună capăt plăgii pe care o reprezintă, în forma actuală, turneele. Din cele expuse mai sus, se despre,ut, cred, principiile după care trebuie sa lucrăm. C. I. Pas: Problmele pe care le punem nasc probleme noui , discuţiile aduc lumină. In concluzie, d. Ion Pas alăturându- se vorbitorilor precedenţi problema dispoziţiunilor ce urmează să se ia: repertoriul, realizarea spectacolelor, turneele. Nu trebue să aducem ofense publicului spectator, apreciind că acest public refuză teatrul de calitate. D. ministru propune să se treacă la constituirea celor două secţii ale Consiliului. D. Alfred Mendelsohn spune că înaintea constituirii celor două secţii, ar trebui să se procedeze la o trecere în revistă a problemelor care preocupă pe muzicieni. D. Zaharia Stancu propune ca toate discuţiile pentru stabilirea liniei de activitate să fie duse în şedinţă plenară, iar discutarea problemelor vieţii muzicale să se facă în şedinţa viitoare in prezenţa d-lui Direct, general la Muzicei. Adunarea aprobă. Un Exemplu dfl turnais Rcjj 4 i rS u! T fa ir «i «* Naţional î D. ministru Pas invită pe d. Za~ fcaria Stanca să aducă la cunoştinţa Consiliului repertoriul viitoarei »taijiuni a Teatrului ■ Napouat din Bucuraşi. D. Zaharia Stancu, spuma ui iu alcătuire» acelui repertoriu a (inut seama de cele dobândite in scurta experienţă de când conduc® Teatrul Nap,mai din Bucureşti. Ii -sa, din felul cum s’a desfasurat stagisiea Sroeut», a ajuns la concluzia că piesele cu uu cuprins sănătos au iust frecventata de un număr mult mai mar® de spectatori decât piesele uşoare parara le-a jucat la sugestia specialiştilor de teatru. Inalcătuirea no«!«» repertoriu d„ Stancu a urmărit caîn cuprinsul urnei stagiuni spectatorul să ia cunoştint» de lucrările aparţinând unui râufăr cât mai mare de literaturi, Stagiunea Teatrului Studio s® va deschide cu „Nopţile mâniei“ de Armand Saracrou, după care se va juca o piesă dePrisiley. Vor urma „Ioana din Loraaa“ de M. Anderson; „Casa Bernardei Alba“ de Frederic-» Garai» Lorca; „Maura“ după Maxim Gorki; „Harrtet“. Stagiunea Teatrului Sf. Sava se va inaugura cu Tartuffe, după car® vor urma „Femeia îndăradniei“ „Tânăra Gardă“,după romanul lui Fadeev, care se va reprezintă im ziua de 7 Noembrie, cu prilejul împlinirii a îît de ani de la revoluţia rusă; „Michel Angelo“, a treia piesă din ciclul Berasterei, de Alexandru Kiriţescu ; Dumnezeu Tnt părat-'jăran“ de autorul maghiar May Giula ; Romeo şi Julieta“ ; „Căsătoria“ de Gogol ; „Mascarada" de Lermontov. Deasemenea d. Director General al Teatrului Naţional anunţă că între aceste piese va intercala lucrări originale dintre cola SA admise după 23 August de către Comitetul de Lectură al Teatrului Naţional, bineînţeles că vor fi reluate şi unei® dintre piesele cari au obţinut succes în stagiunea trecută şi a căror seria a fost întreruptă. D. ministru Ion Pas relevă că repertoriul înfăţişat de DL Zaharia Stancu este deosebit de interesant. D. Ştefan Titu crede că repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti ar putea constitui un îndreptar pentru repertoriile teatrelor provinciale. D-l Zaharia Stancu declară că este gata să reprezinte deasemeni lucrări originale care să nu aibă doar o valoare dramatică sau literară ci să reflecte şi preocupările vremurilor de astăzi, vremuri de totală prefacere, dar pe care pare să le ignoreze cei mai mulţi dintre scriitorii noştri de teatru. „Mulţi dintre autoriii cu talent — spune d. Stancu — uită că trăiesc în 1947 şi trebuie să scriu pentru publicul din 1947. D. Al. Kiriţescu mărturiseşte Intervenţiile sale, în calitate de Preşedinte al Societăţii Autorilor Dramatici Români, pentru ca scriitorii noştri de teatru să renunţe la peri-Motal tur« de fildeş şi să se inspire din contemporanettst«. O. N. Kiriţescu, în calitate de autor dramatic, spune că simte nevoia «unei dirijări. D. T. Şelmaru: Nu poate fi vorba de o dirijare. Trebuie să-i îndrumăm pe autori să-i ajutăm prin conferinţe, prin discuţii lămuritoare. Rolul cel mare îl au insă autorii înşişi care trebuie să trăiască in contemporaneităţi, să ia parte la evenimentele pe care Ie trăim zi de zi. D. ministru Ion Pas spune că piesele istorice, mereu aceleaşi, cu care inaugurau, iradiatuti, stagiunii® Teatrelor Naţionale, corespundeau u- Tai alte ambianţe, aceleaşi a exarcerbării unui naţionalism şovin. Era aceasta într’o vreme când litreatura noastră dramatică, cu totul plăpândă, .’ivea nevoie de o încurajare,, -care pretindea un ochiu critic foarte puţin sever. Este regretabil că unii dintre autorii noştri dramatici consacraţi nu presintă lucrări cu semnificaţie, dedându-se la o adevărată industria a pieselor im serie. -PF8 dl*®** s»3S®©ilK©1 3 Se trace apoi la citirea repertorii- Ior întrucât repertoriile n’aU fost încă aprobate dăm mai jos cela care au provocat discuții : T cavrufl «g*»» CAuj Ovidu (V. Alexandri), Oadip Rege (Sofocle), Fedra (Racine), Regele Lear (Shakespeare), Femeia Cezarului d. Luca), Iată femeia pe care o iubesc (Camil Petrescu) Corăbii blestemata (Radu M. Paraschivescu), Culoarele năpădite (Th. Cazaban), La farmecul nopţii (P. Chihaia), Anton Pan (Lucian Blaga), Don Juan (R. Stanca), Al 8-lea păcat (T. Muşatescu). Şcoala cerşetorilor (N. Kiriţescu), Steaua fără nume (Sebastian), Tragedia Inimei (Soare Z. Soare), Antotva (M. Lenghe), Cardinalul (M. Parker), Copiii soarelui N. Gorki), Revizorul (N. Gogol), Ana Christia (O’Neil), Luna răsare pentru dragoste (O’Neill), Casa inimilor sfărâmate (B. Shaw) , Racheta spre lună (Clifford Odettes), Stâlpii societății (Ibsen), Sufletee stinghere (G. Hauptman), Instinctul (Kislermaechers), Ondine (Giraudoux), Cu capul în nori (M. Achard), Necunoscuta (Al. Bisson), Nepoftitul (T. Bernard), Profesorul de engleză (Regis G’gnoux), Omul vremii (Paul Armand), Capcana (Kistemaeckers), Gloria (Frida), Brumărel (G. Silviu). Director, (ss) Prof. Moga Tha- rifJ Mst lowafl Cif’A-îfflwa Piese româneşti ; •Bujoreştii (C. Teodorian , Generaţia de sacrificiu (Al. Valjan), Fata de Mansardă (N. Kiriţescu), Steaua fără nume (M. Sebastian), Burghezia disperată (G. Silviu), Ciuta (Victor Ion Popa), Take, Ianke şi Cadâr (Victor Ion Popa), Gaiţele (Al Kiriţescu), Cain (Al. Sabaru), Iubiri Neînţelese (Suzana Bulfinsky), Suprema forţă (N. G. Lecca), Vis de secătură (Mircea Ștefănescu), Una din lucrări (A. de Herz). Piese străine : Femeia îndărătnică (W. Shakespeare), Nevestele vesele de la Windsor (W. Shakespeare), Othello (W. Shakespeare), Avarul (J. B. Moliere), Dorctorul fără Voe (J. B. Moliere), Faust (Goethe), Judecătorul Poporului (HA Ibsen), Grecie casei (D.kens), Brânduşa (Brieux) Procurorul (Azi între 5—6 (Walter Hakett), Femeia altora (Walter Hakett), In 'întuneric (Piere Carreaux), Rivala (Kistenmaker), Roxy (Bary Coners), Teatrifi Comedia Ochii care nu se văd (I. Igiroşanu), 6 luni la ţară (Tunghenief), Chestiunea rusă (C. Simenov), Masca regilor (M. Anderson), Viraj periculos (J. Priestley), Parisiana (H. Begru), popoarelor învecinate. Avem de jur împrejurul hotarelor numai popodare prietene. Să marcăm în anul acesta această legătură. O cerem în cadrul acordului cultural făcut între ţările vecine. Dl. Ministru Ion Pas închee şedinţa asupra repertoriului dramatic cu hotărârea să treacă repertoriul asupra Direcţiei Generale a Teatrelor cu răspunderea de a merge pe liniile şi principiile sub semnul repertoriului sănătos. Dl. Zaharia Stancu cere un aparat corespunzător pentru realizarea acestui fapt, ca ceea ce s-a hotărât să nu rămână simple hotărâri. Să se dea aparatul necesar controlului, aplicării acestei linii. E singura soluţie practică: măreşte numai beneficiul cât mai ridicat. Majoritatea vieţii muzicale cade subjugată sub dictatura impresariatului. Ne revine greaua sarcină de a încerca să cultivăm caracterul educativ al muzicii, caracterul social şi aceasta va trebui realizată cu un plan sistematic, un plan a® expansiune muzicală« care să ducă imploit la realizarea scopului urmărit. Pentru a putea reuşi ne vom sprijini pa 2 realităţi sociale: una satul, alta oraşul. La sate muzica populară ocupă jocul da frunte, trebueşte adusă de acolo. De aci se preconizează formarea institutiunilor muzicala da folclor, cara să cultivază melodia. O a doua realitate socială — oraşul. In mijlocul vieţii sgomotoase de la oraş, au apărut tarafurile, insă aşa cum sunt astăzi au multe de îndreptat. Am putea distinge la oraş două realităţi: o realitate pozitivă şi alta negativă. Ce înţelegem prin realitatea pozitivă ? Ea reprezintă extrema dăruire muzicală a Românului. Realitatea negativă ? Lipsa unei tradiţii muzicale la Români, lipsa unui public muzical neputinţa de a susţine artiştii români, carenţa instituţiilor noastre atistice. Facem simple constatări nu acuzări. Nu putem avea pretenţii mari întrucât viaţa muzicală la noi s’a născut recent, căci pntru a vorbi realmente de o viaţă muzicală trebueşte o evoluţia de secole. Aş mai avea de adăogat că ar trebui organizate 5 mari centre: — Bucureşti — Iaşi — Cluj — Timişoara şi — unul pe litoral înzestrate cu ■ conservatoare, operă, filarmonică şi o asociaţie corală. In şedinţa plenară de ieri s’a pus problema repertoriilor. AL LITERATURII DRAMATICE Șl CREAŢIEI MUZICALE ■ 1 — • MiamaiM. un — ■ — ______________ N. . '""H * *" — — >»HWS|«IU w * ■«—I ' * Wl»m I IU ■ " T.— .« ■■,■1 .. . ...111 I .1 CONST. BIJGEANU ■ ................. .................................................................................................................... .miv.______al D DIN 30 AUGUST ÎMI ŞEDINŢA upă ce d-nii ministru, Ion Pas Ion Biberi şi Zaharia Stancu dau diferite sugestii asupra modului cum trebue să decurgă discuţiile asupra repertoriului, ia cuvântul : D Traian Selmaru,critic dramatic, care este de părere că directorul de teatru când va alcătui repertoriul v va trebui să se gândească în primul rănit la calitatea publicului care vina la teatru. Repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti într’adevăr constitue pe o anumită linie o deslegare de noui probleme. Anumite reprezentanţii însă nu răspund problemelor puse de publicul de azi. O problemă care a preocupat societatea de acum 2i de ani nu va putea preocupa societatea de azi. Repertoriile trebuesc studiate în ansamblu, numai astfel vom fi ajutători pentru direcţiile teatrelor respective. Teatrul Naţional din Cluj numără în repertoriul său piese ca Ovidiu, Oedip Rege, Fedra Regele Lear. Iată femeia pe care o iubesc, Femeia Cezarului, Corăbii blestemate A! S-lea păcat. Tragedia Inimii. Ana Christie. Numai simpla înşiruire a acestor piese ne dau de gândit la felul greșit in care s’a întocmit repertoriul acestui teatru. Oricine îşi poate da seama pe ce linie a fost construită această orientare pentru Teatru Naţional din Cluj. Cât priveşte piesele V-tor Camil T Petrescu, M. R. I’araschivescu T. Muşatescu, ele nu sunt cele mai reprientative creaţii ale acestor autori. Dimpotrivă. Acelaş teatru a programat şi 2 piese de O’Neil. Ştim cu toţii genul acestui scriitor căci am avut ocazia să-l cunoaştem după câteva piese care s’au jucat pe scena teatrului bucureştean. Nu putem fi nici pe departe de acord cu concluziile lui O’Neill. Astăzi sunt bine primite piese ce desvoltă probleme cari preocupă psihologia actuală a masselor. E de ajuns să pomenim de lucrarea Jean de la Ieune („Cu capul în nori") să ne dămi seama că e o absurditate să o mai reprezentăm astăzi. Cele mai sus — spune d. Selmaru, demonstrează că d. prof. Moga nu poate continua să conducă Tatru Na ional din Cluj. D. Ion Pas : Nu e menirea Consiliului să facă numiri sau destituiri. D. T. Selmaru : Dar se pot face propuneri. In continuare d. T. Selmaru se ocupă de repertoriul Teatrului Naţional din Craiova de sub direcţia d-lui Romald Bulinski. D. Selmaru se declară nemulţumit. Repertoriul T.N. din Craiova aduce piese învechite. Bujoreştii, piesă înscrisă este o piesă caracteristică pentru lumea de acum 30 de ani. Acelaş lucru se poate spune şi despre „Salahorul". ..Suprema forţă“, „Mărgelug", nu mai corespund de loc spiritului de astăzi. In general piesele alese pentru a forma repertoriul Teatrului Naţional Craiova nu se bazează pe ansamblu ci pe un vedetism izbitor la vedere. Traian Selenare, continuă apoi critica sa cu teatrul Comedia. Acest teatru e unul dintre teatrele particulare cu un repertoriu în general bine ales. Acest teatru a pus în scenă piesa bune, care corespund mentalităţii şi problemelor ca se pun în societatea de astăzi. Rc-îivJ Bcm’hWh*’ sh* lectură In general repertoriile teatrelor continuă T. Satmaru sunt lipsite de piese româneşti; la foarte multe se vede o ostilitate făţişă faţă de cel nou. Rostul Consiliului e să încurajăm ceea ce se naşte şi creşte, nu ceea ce moare. In al doilea rând directorii de teatre să se gândească şi la tinerele elemente. Comitetul de lectură trebue să fie vigilent, să citească cu atenţie piesele, să fie necruţător cu cele slabe. Critica dramatică provmnte că va ajuta Direcţia Generală a Teatrelor să meargă pe această linie. D. Ministru Ion Pas răspunzând d-lui T. şelmaru socoteşte nedrepticile făcute d-lor prof. Moga şi R. Bulfinski. Referindu-se la teza d-lui Biberi că anumite piese sunt făcute pentru anumite împrejurări, d. Ministru afirmă că în anumite împrejurări linele opere de o valoare eternă e necesar să aștepte și să reziste până vine momentul oportun. Mai e de părere că e necesar ca autorul dramatic rogxăn să fie jucat întotdeauna ntăi în București și apoi pe scenele teatrelor din provincie. Mai propune ca în alegerea repertorilor orice teatru să înscrie o lucrare însemnată a SECTIA MUZICALA Se trece apoi la discuţia asupra muzicii. După câteva propuneri în legătură cu acest domeniu, ia cuvântul D. Egizio Massini, diccioml general al Operei de Stat dinBucureşti. D -sa spune ■ că in primul ■ rând nu se poate conta prea numci pe opere ort, ginare, deoarece nu avem. In repertoriul operei d© Stat din Bucureşti a programat următoarele opere roanâneşti: Serenada di«» tr^acut — libret Mircea Rădulescu — «amizica Lucian Teodoru; Amorul mascat — libretul Balzac — muzica Hariutan Bardă® şi Imnul Iubirii — muzica Alfred Mendelschen — opere „aprobate şi cunoscute de publicul iubitor de muzică. S’a căutat deasemeni să se prezint« Şi de la ţările învecinate căi» O operă însemnată. Dela Cehoslovaci vom prezenta. „Mireasa vândută" polonezii nu ne-au trimis nimic. Se dau citire apoi operelor programate: D. Ministru crede că repertoriul e prea mare. Lijssaaril® ©^kbi-sSot«* «ihn provinciB Se dă cuvântul D-lui. Rănzescu- Cluj. D-sa enumera lipsurile de care suferii Opera Română din Cluj: 1. — lipsa de opere noui tipărite originale sau străine, care nu s'au adus în țară. 2. — repertoriul învechit. 3. _ lipsa de personal tehnic 4. — apusul vedetelor. 5. — lipsa ele balet. 6. — lipsa presei. D-l. Rants seu care d-lui Massedrele operei Boris Gudunov. Apa — continuă d-sa — se simte în genere la noi o lipsă de directori da scenă. Avem în întrega ţară numai 2 directori de scenă: Pandit Cottescu și dl. Rănzescu. ■ Şi aceasta din cauză că la noi nu există o şcoală de directori de scena. Dl. Massini intervine aducând cunoştinţa d-lui Rănzescu că un element tânăr şi capabil a fost trimis în străinătate pentru a urma aceste cursuri. Dl. Rânzescu continuă apoi pomenind de baletul Operei din Cluj, care f. sărac nu ca cel din Bucureşti, format doar din 16 fete şi 3 bărbaţi. Aceste probleme pe care d-sa le-a enumerat sunt parte, integrantă din discuţiile acestui Consiliu. Enumără apoi operele propuse, în repertoriu. C. Silvestri, directorul Filarmonicei Bucureşti spune că vor fi 17 concerte până în Crăciun, începând la 8 octombrie —• 24 Decembrie. Printre dirijorii români se numără: Georgescu Rogalski, Jora, Bârsan, Silvestri, printre cei străini: Rafal, olandez, Hartfeld, elveţian, Bahner. In afară de lucrările străine de o va- loare permanentă se vor prezenta şi 13 lucrări româneşti printre care: 3 da Enescu, o suită de L. Cleper, 2 de Jora, Filip Lazăr concert grosse, Feldmann prima audiţie, Andrica Rogalski, Nonna Orlescu. D. Antropov directorul Filarmonicei din Iaşi menţionează că nu poate enunţa un program, deoarece depinde de Farmonica Bucureşti, întrucât nu are note, material. Numai dacă va împrumuta va putea deschide stagiunea. Pune accentid ps popularitatea muzicii româneşti, şi asupra ei, a muzicii vecinor şi clasică va vorbi mai detailat în şedinţa viitoare. Dl. Bârsan preconizează înfiinţarea filarmonicilor cu gândul la educarea muzicală a masselor mari populare. Se«j|ţi!»la (Sincă*®»şi I mi edinţa se deschide la orele VA. D. ministru Ion Igas declară ednţa deschisă, la cuvântul d. Mircea Bâran, directorul--general al Muzicii, care spune : „Clar că acetui Consiliu ar trebui să-i dăm o interpretare specială, să-l considerăm un fel de parlament al veţii artistice, în care se desbat problemele artei româneşti. Şi mai departe, referindu-se la problemele muzicii, vorbim de artă muzicală ne gândim în primul rând la cei trei factori care definesc şi anume : creator interpret şi spectator. Evoluţia societăţii a introdus apoi şi işu al patrulea factor şi acesta este impresarul, care a cucerit, şi subjugat pe ceilalţi 3, abutând aria de la sensul iniţial al ei. Impresarul nu-şi pune problema est rtico-socială şi ur MfiDALSON Constantin Stanislavskii n 1898 fiul unui bogat negustor din Moscova Konstantin Serghe I evici Alexeev, formează o trupă de teatru cu amatori. Ifi schimbă ■ numele în Stanislavskii, botează înjghebarea sa „Teatrul de Artă , îfi pune ca „entete" simbolic un albatros. Și începe repetiţiile cu o piesă de Alexei Tolstoi „Ţar Fedor Ioanovici“. Se fac 74 de repetiţii sub directa sa supraveghere, iar la 14 Octombrie se ridică cortina distribuţia cuprinzând pe Moskvin, Olga Knipper (mai târziu soţia lui Cehov), Vişnevskii, Meyerhold, Darskii şi alţii. La 19 Octombrie urmează „Clopotul scufundat“ de Gerhardt Hauptmann, piesă în care joacă şi Stanislavskii şi la 21 Octombrie „Neguţătorul din Veneţia“ de Shakespeare. Stanislavskii era foarte înalt, slab, osos. Şi cu un păr bogat care albit la bătrâneţe îi dădea o aureolă de martir. Blând, prietenos, repetiţiile lui erau dominate de discuţii interminabile asupra piesei şi a personagiilor. Miza în scenă se năştea din aceste discuţii înfierbântate, ca ceva natural, valabil în primul rând pentru personagii şi nu pentru actori. După ani de experienţă, Stanislavskii enunţă sistemul său de teatru ca ceva isvorât direct din vieaţă şi trecut apoi prin experienţa şi sângele său. Realismul adus de el pe scenă, nu înseamnă copia fotografică a vieţii, el e continuarea marelui realism rus adus în teatru pentru prima oară de Şcepkin din contactul său nemijlocit cu însăşi poporul rus. MIHAIL RAICU Admirat şi aprobat cu entuziasm de oameni de teatru ca Gordon Craig, Reinhardt, Lugné Poe şi Copeau, formând elevi ca Vahtangov, Meierhold, Tairov şi Kedrov realizând spectacole nemuritoare în vieaţa teatrală mondială ca : Azilul de noapte, Trei surori, Othelo, Pescăruşul şi Ţar Fedor Ioanovici, putem vorbi în evoluţia teatrului universal de un mare moment Stanislavskii. După răsboiul trecut ,după marea revoluţie sovietică, pe care a pregătit-o şi el la teatrul său împreună cu Maxim Gorki şi Cehov, Stanislavskii începe să cutreere Europa şi America dând spectacole de neuitat în toate capitalele mari cu trupa sa. Publicul acestor oraşe îşi mai aminteşte şi azi unitatea şi intensitatea covârşitoare a realismului din aceste spectacole. Cărţile lui „Munca actorului“ şi ,,Viaa mea în artă“, sunt traduse azi în aproape toate limbile. In 1933, după o activitate de exact 40 de ani, Stanislavskii se stinge în braţele prietenilor săi. Până în ultimile zile ale vieţii sale, el repetă acasă dând indicaţii actorilor din pat. Cortegiul sau funerar a străbătut toată Moscova şi fiecare cetăţean al capitalei sovietice a vărsat o lacrimă pentru genialul om de teatru. Sicriul său a fost purtat de colaboratorii lui cei mai apropiaţi: Nemirovici-Dancenko, Kacalov, Moskvin şi Hmelev. Astăzi toate teatrele din Uniunea Sovietica lucrează după sistemul său. Iar în Franţa, Anglia, Statele Unite, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, mare parte din teatre l-au adoptat şi ele. Explicaţia : pentru că e singurul sistem permanent şi universal valabil, luându-şi forţa creatoare din cel mai covârșitor element existent. VIEAȚA. ..............................IM ABfi U&* li TI ............................ mm ...m— „mmmmmm ------------ de BN lilPBESftttlAI Într’adevăr viața noastră muzicală e ameninţată. Nu mai avem de unde procura note muzicale. Au fost distruse din cauza războiului multe case deeditură cum erau cele din Germania, Italia, au rămas numai cele din Franţa ?i Anglia. Se cer de către toate instituţiile muzicale note, studii, concerte. E mai mult decât necesar să se înfiinţeze o editură muzicală, care să editeze lucrări originale. Formăm în conservatoarele noastre pianişti, violonişti, dirijori care din cauza greutăţilor materiale pe care le întâmpină în țară sunt supralicitaţi de ofertele din străinătate. Iar în țară la noi vin artiştii străini. Cauza? Artistul străin e o marfă — beneficiarii sunt impresarii. Din aceasă cauză ar fi de un real folos înfiinţarea unui oficiu de impresariat al Statului care să pună să zicem aşa un fel de monopol al im- AL STAIULUI presariatidui iar din beneficiul care s'ar realiza să se întreție artiștii români — violonist, pianist, șef, de orchestră vor putea să se manifeste, vor avea posibilitatea de a putea trăi. Mă opresc aci, n‘am epuizat nici pa departe problemele ce trebuiesc des valide cu privire la arta muzicală, însă acestea vor trebui studiate în secţia muzicală mai întâi“ Se discută apoi problema încurajării tineretului, p. Băi satu precizează : „Un tânăr compozitor în genera nu e programat considerându-se că dacă ne e cunoscut nu se vor face reţete“. ( Dl. Ministru I. Pas )Fapt cert este că numai 2 lucrări ale tinerilor compozitori se află pe biroul, Filarmonicei din București. Poate un fel de sfială oprește elanul tinerilor începători. RAIUL PROVINCIEI Nu pot fi de amt«!l cu d. Mircea Bârsan, care a afirmat că a fost ţinut ostracizat la Iaşi. După d-sa toţi oameni trebuiesc aduşi în Bucureşti. Dar bine Ibrăileanu a trăit la Iaşi şi nu şi-a pătat cariera d-sale. La fel d. Mihail Sadoveanu. Nu tot ceea ce e mai bun trebuie grupat la Bucureşti. Un om de valoare imcontestabilă artistică sau culturală î n orice colţ I’am trimite, rămâne cu aceeaş personalitate’ nu trebuiesc părăsite oraşele de provincie rl*l Al doilea punct asupra căruia nu sunt de acord priveşte problema încurajării tinerilor elemente în viaţa muzicală. S-a făcut şi la trecut destulă demagogie, nu e nevos să mai continuăm. Nu cred că există necunoscut vreun mare autor dramatic, vreun tânăr cu talent, căruia să nu i se fi deschis porţile teatrului. Noi avem reviste cu uşile şi ferestrele larg deschise care aşteaptă tineriisă vină. Din UII abia 3 sunt buni. La Teatrul Naţionaldin Bucureşti, stagiunea trecută a fost o stagiune a tineretului. Bieţi de 19 ani au jucat roluri principale. Tineretul de ani nu e îndreptăţit cu nimic să se plângă de neglijare. O. A Mendelssonn analizează in continuare programul filarmonicii, făcând unele propuneri. mmmm problemei tipííituriloí D-l secretar general Ştefan Tita comunică: „Ţin’ să vă informez că problema pocurării de material, în special a hârtiei este pe cale de a fi rezolvată. Ministerul se ocupă de acest lucru cu mult interes şi în curând lucrurile se vor aranja“. Dl Bugeanu „înregistrează acest fapt cu mare bucurie. Din punct, de vedere practic constatăm în muzică o tendinţă de pietrificare, o tendinţă de a ne fixa asupra unei lucrări, concert. In ce fel s-a manifestat această pietrificare în muzică? Prin faptul că în repertoriu nu se auzeau decât 2—3 lucrări consacrate iar lucrările compozitorilor români nu aveau acces. Aici problema se pune mai acut. Discuţiile neau arătat spiritul nou care trebuia să domine in muzică. Eu personal am încercat să fac pe autori chiar sa scrie, să arăt compozitorilor că le sunt deschise porţile. In ceea ce priveşte realizarea practică, Colegul Mendelsohn a vorbit despre reparaţia dirijorilor mai mult sau mai puţin justă, arătând latura, importantă a problemei. Dacă privim constructiv, important nu e faptul de a programa dirijori consacrali, ci trebuie să creăm dirijorii care vor veni. In privinţa soliştilor, mă întreb, ce vor face, se află astăzi mulţi interpreţi care n'au unde activa. Trebuie neapărat găsită soluţia practică pentru a se rezolva". spectacole pentru muncitori D-l Traian Selmaru. Faptul că s'a ridicat chestiunea tinereţii în desvoltareaa ariei muzicale nu e întâmplător. E vorba de o lume bătrână care se grupează într’un mănunchi restrâns, de o lume care moare. Făcând propuneri pentru alcătuirea repertoriului pentru muncitori, d. T. Selmaru spune: Aşadar ne punem Întrebarea cum vom răspândi arta la popor. Repet mă ridic contra expresiei de muzică „bigi-bigi“ uşoară — ca să ne coborâm la nivelul lor. Exprienţa a arătat că s’au prezentat piese grele in faţa unor săli ax’hipline de muncitori. Te uimea tăcerea mormântală din sală şi văzând pe fiecare cum urmărea cu deosebit interes acţiunea piesei. Felicit pe maestrul Massini pentru faptul că deschide stagiunea Operei cu „Fidelio“, prezentarea ei acum şi-a găsit momentul cel mai potrivit. „In concluzie, astăzi s-au clarificat lucrări care în prima şedinţă produceau nelămuriri. Am ajuns să nu dăm seama de existenţa unei lumi tinere, a unei lumi de viitor alături de vina bătrână, nişte cadavre ideologice pe care bunul simţ o cere sa le înlăture fără cruţare. Tot ceea ce e învechit trebuie scos din repertoriul creaţiei muzicale. • I* In urma unei polemici între d-nii Ministru Ion Pas şi d. Traian Selmaru referitoare la Teatrul Naţional din Cluj. D-l prof. Moga, spune: „Vă fac o declaraţie: nu am cerut niciodată să fiu pus la conducerea Teatrului Naţional din Cluj. Stau până la găsirea unui om de competenţa acestei funcţiuni. M’am simţit dator să vă comunic acestea şi repet, nu sunt profesionist al teatrului, mă aflu director numai într’o fază trecătoare provizoriu până va veni unul competent“. Se discută în continuare mopul la care vor lucra cele două secţii. D-l N. Kiriţescu spune că e conştient de marea sarcină care apasă asupra Direcţiei Generale a Teatrelor şi se angajează să urmeze linia trasată de Consiliu. Desbaterile sunt încheiate de Dl Ministru Ion Pas care spune: îngăduiţi-mi să închei lucrările cu satisfacţia personală că discuţiile s'au dus cu toată răspunderea care nu revine nouă tuturor. Dacă înainte da apariţia acestui Consiliu nu ne dădeam seama de importanţa lui, acum după apariţia lui, vedem cât de necesară a fost crearea lui. S’a văzut de altfel cât era de necesar din complexul lucrărilor şi încă nu le-am terminat, ceea ce am făcut e doar începutul. Să punem un termen ca să putem în timpul necesar să facem lucrările de ordin administrativ. Cele două secţii se consideră constituite din acest moment, se consideră mobilizate din această clipă. Revine celor două secţii a muzicii şi a teatrelor să lucreze de comun acord cu cele două secţii respective muzică 30.li dramatică. Ţin să vă mulţumesc pentru toată însufleţirea, pătrunderea şi competenţa cu care aţi discutat aceste probleme.