Rampa, iulie 1948 (Anul 37, nr. 137-139)
1948-07-04 / nr. 137
Pag. 2 DELA 4-10 IULIE MARIA FHOTTI: Fron—Fron. MIC . Micul Infern. GRADINA VOX: Scpen cu tata GRADINA VOLTA-BUZESTI: Tlte Stroe, nu e Stroe». SAVOY : Hellen, Toms Si Joe (jucat de colectivul teatral Odeon). ORITZ: Poveste muzicală . SCALA: Iluzii pierdute ^ ORFED: Domnișoara Beatrice GAKTA: Suflete rătacite p CAPITOL: Pentru cei de pe mare t TIVOLI: Chestiunea Rusă £ GRADINA PROGRES: Marinarii din Baltică £ PAX: Cântecul vieţii mele GBD. PAIACE: Sirena 0 MIGNON: Răscrucea vieţii m CASANDRA: Hoinărui indrăgostit C TRIANON: Insula piraţilor a GRADINA MIGNON : Am 17 ani ! VICTORIA: O doamnă bine păşită 0 IZBANDA ! Inima 0 AŞEZAMINTELE N. BALCESCU — Momente din lupta poporului pentru libertate şi democraţie. £ ATENEUL ROMAN: — Expoziţia interseolară a gazetelor de perete. noastră g. ODEON: Spre cer © IMNIC: Cenuşăreasa ! DIANA: Glorie ,ie. Moscova şi Avangarda de sacrifsciu O TRIUMF : Criminalii printre noi G ALIANŢA: Castelul fermecat UNIREA: Foc la graniţă G VERGULUI: Atacul caravanei £ MODEL: Insula piraţilor şi Pumnul de fler g AMERICAN: învăţătoarea din Satini C CASA PRIETENIEI SOVIETO-ROMANE: Copilăria lui Gorki £ AIDA: Criminali printre noi O VOLTA—BUZEŞTI, Gavroche. £ MINISTERUL ARTELOR ŞI INFORMAŢIILOR — (Str. Wilson ») — Expoziţia „Imagini din viaţa şi munca tineretului". Expoziţii Concursul Revistei „Femeia“ editată de către Uniunea Femeior Democrate din România Pentru promovarea talentelor tinere, revista „FEMEIA" instituie un concurs pentru cea mai bună nuvelă, schiţă, poezie, reportaj, scenetă sau corespondenţă. Concursul e cu temă liberă, lucrările prezentate urmând să răspundă doar unei condiţiuni: să refecte realitatea de astăzi a Republicii Populare Române, iar tema să fie inspirată din lupta, munca şi vieaţa femeii. Concurează numai femei neprofesioniste ale scrisului. Lucrările nepremiate dar care întrunesc calităţi literare, vor fi publicate în măsura posibilităţilor, autorul primind drepturile sale. Manuscrisele nu se înapoiază. Este obligatoriu a se da numele şi adresa exactă. Juriul: Zaharia Stancu, Preşedinte: Fiorica Mezincescu, secretara U.F.D.R. Eugen Jebeleanu, Stela Moghioroş. Maria Banuş. Maria Bran, muncitoare,decorată cu ord. Muncii cl. I Petre Dumitru. Materialul se va trimite pe adresa redacţiei revistei „FEMEIA“ str. Ion Ghica Nr. 2 etaj I, Bucureşti, până la data de 1 Septembrie a. c. Rezultatele se vor da la 1 Octombrie 1948. Premiile: Premiul I = 15.000 Iei „ NI = 10.000 „ „ m *= 5.000 „ 10 mențiuni a 2.000 lei. Premiile sunt indivizibile. GRADINA Tel. 6.11,9?vox COMPANIA BIRLIC SUPEU cu TATA cu VASILiu birlic Marietta Rareș, Eugenia Rădulescu, Angela Mateiescu, Paula Tudor, Eugenia Iiarisme, Viorica Georgescu, Catty Hocîunc, G. Morutza, V. Pascu CU Fofîno și Ion Tolianu ATENŢIUNE PROVINCIA! PRIMUL TURNEU AL TEATRULUI ODEON în frunte cu Radu Beligan şiDîna Cocecs IN COMEDIA ,iiEudyviitor cu on Menta* Msneto Gusti, N. Tomazogu, Den Rasta, Dant. Savu, Ovid Teodorescu, AL Vinci, Adrian Georgescu Dir. fie scenă: Marietta Sadova Decoruri: Liviu Ciukey ITINERARIU Buzău. Brăila . Galaţi . Tecuci Bârlad Iaşi Tornau . .9 . io . .11 ' . II . . . 13 _ ‘ 14 . . 15^ Piatra-Neamţ. 16 la Bacău ... » 17 ^ Focşani. . . 18 Ploeşt. . . . 19 Cumitria . . .20' Sinaia . Buşteai . Braşov . Sibiu . Blaj . . Cluj . , Oradea . Arad . . .21 . 22 . 23 . 24 H • “*5 . 27 ^ . 28 3 Timişoara . . 29 Reşiţa . Lugoj . . 3. .. 31 Tinin «Severin Craiova . . . Brăgşani . , Cărmăneşti . R »Vâlcea • • Slatina . .. . Piteşti . , Câmpu»Iring , Bucureşti . . . Constanţa ... Ttricea . . . 1 2 3 41 • 5 02 6p 7 0 83 9 1 10 l MAREAT A DEMONSTRAŢIEI A ARTEI POPULARE (Urmare din pag. 1-3) te orchestrele populare au fost la înălţime? Pe cine să nedreptăţeşti ? Pe bătrânul Pintilie Timu care, în ciuda celor 67 de ani câţi numără, conduce cu o eleganţă şi distincţie rar întâlnite, densurile echipei ţărăneşti din Comuna Breaza, din Câmpu-Lung Bucovina? Corul muncitoresc maghiar con Tg Mureş, care cântă, in limba maghiară, acel „Cântec de Luptă Muncitoresc“? Pare o muzică cântată numai pe consoane, sunând ca nişte tăişuri de spade încrucişate şi tocmai prin aceasta ca o luptă dusă dârz, neînfricat, hotărât. Sau pe „Căluşarii“ U. C. R. ului, ori ai „Gardienilor Publici“ faimoşi şi peste hotare ? Ori pe craioveni, ori pe botoşăneni, ori pe ieşeni, braşoveni, făgărăşeni, gălăţeni sau vâlceni ? Sau echipa de dansuri a sindicatului „Gazelectra“, cu costume din toate ţinuturile şi cu dansuri din toate colţurile ţării ? Pe ei care au ştiut să lege atât de bine jocul şi cântecul lor de semnificaţia sărbătoririi ce se desfăşura? Către sfârşitul ultimului lor dans, sindicaliştii de la „Gazelectra“, continuând jocul, au evoluat cu câte o pereche venind în faţă şi desfăşurând o panglică tricoloră, lungă, ce făcuse brâu pe talia fetei, altă pereche desfăşurând o eşarfă mare roşie, pe care stăteau scrişi anii 1848 şi 1948, iar celelalte perechi scoţând de la piept cate un mic drapel naţional, care un mic drapel roşu. Şi entuziasmul mulţimii nu era ţinut pe care să-l mai poţi reţine la asemenea manifestare de sentimente. Cui să-i refuzi însemnările acestea care să-i răsplătească atât de palid pentru minunata manifestare? Toţi au meritat în aceiaşi măsură a fi evidenţiaţi, cu mici gradări cât priveşte executarea, dar cu acelaş nivel cât priveşte însufleţirea şi dragostea cu care au făcut-o. CEI DIN ŢASCA OAŞULUI Dar chiar şi între egali, este unul care-i primul. Vorbim despre echipa de dansuri ţărănească, din Ţara Oaşului, comuna Certeza — satul Moisenn, Jud. Satu-Mare. Crns n‘a văzut la dansând, nu-şi poate închipui ce este. Dacă ar fi săvorbim numai de vigoarea ,,Oaf nilor“ sau de costumele lor, sau de nomenclatura dansurilor şi încă ar fi de-ajuns. Dar avorbi despre felul în care execută dansurile lor, însemnează a evidenţia în primul rând marcarea ritmului, obsedant, continuu, insistent, ca nişte ciocănaşe care îţi ţin auzul treaz şi interesat, fără întrerupere. Au un singur lăutar: un ţăran cu vioara, care le cântă din mijlocul cercului. Dar linia melodiei se pierde în ritmul marcat viguros cu cişmele. Auzi doar ritmul acesta neîntrerupt, într'un tempo susţinut şi având ceva teluric, ceva din tam.ta raui negrilor, ceva de sălbatec, dar un sălbatec reţinut, domesticit, căci nu veţi găsi nici o mişcare dezordonată; evoluţiile ansamblului sunt reduse; amănuntul este cel care caracterizează dansul. Am spune un dans al tălpilor accentul punându-se pe aceea izbire a duşumelei, obsedantă dar antrenantă, generatoare de avânt. Nu putem neglija nici echipa ţărănească din comuna Cârpa-Severi. Dacă oşenii au marcat vigoarea severinenii marchează vîahiune. Arta lor este în naestria şi vioiciunea cu care realizează o sumedenie de mişcări felurite, cu piciorul de la genunchi în jos. Punct de sprijin este vârful degetelor, iar glezna are o flexibiliate care dă labei şi fluerului piciorului o mobilitate excepţională. Ai impresia la un moment dat, că eie s-au desartcutat, că nu se mai prind una de alta decât prin piele, frici nu poţi bănui un ligament tare. Mişcările, măcar că repezi şi felurite, sunt armonioase, păstrează o linie corectă şi plăcută, încântând ochii. Măestria dansului mărunţei, am zice, încheiem aceste rânduri cu regretul de a nu fi putut reda în întregime însemnătatea manifestărilor prilejuite de sărbătorirea centenarului revoluţei din 1848, şi din neputinţa cuvintelor de a arăta sugestiv ce-a fost şi din lipsa de spaţiu. Dar ceea ce putem spune mai lesne este că înflăcărarea, spiritul nou şi înfrăţirea tuturor n’au cunoscut o manifestare de artă populară mai mare, ca aceea petrecută pe stadionul Giu- Ieşti, în cele trei zile. ÎMPĂRŢIREA premiilor Noaptea târziu, către miezul ei, mulţimea spectatorilor rămăsese încă în tribune ca să asiste la împărţirea premiilor. Ordinea premierii găsea identitate în aprecierile publicului care răsplătise la timpul cuvenit cu aplauze neprecupeţite echipele care veneau acum pe podium să primească distincţiile ce li se acordaseră. Pentru premiul intâiu, au venit pe podium, echipele ţărăneşti de dansuri din corn. Cârpu-Severin, acea a ţărănoilor din corn. Ştirbey—Romanaţi şi aceea din comuna Certeza, Satu Mare (Ţara Oraşului). Ţăranii din comuna Tudora—Botoşani, şi ţăranii maghiari din comuna Viştea—Cluj au primit premiul al doilea. Juriul de decernare a premiilor a găsit demni de premiat în persoană, pe ţăranul Pintilie Timu, din comuna Breaza, judeţul Câmpulung Bucovina, — care la ciuda vârstei sale de 61 de ani, a condus cu vioiciune echipa de dansuri din comuna sa — şi pe Învăţătoarea Elena Constantinescu, Conducătoarea echipei de ţărance din com. Ştirbey—tiomanaţi. Dintre echipele muncitoreşti sindicale, prima a fost distinsă aceea a sindicatului S. T. B., a doua aceea a sind. Telefoane, iar ale sind. Ministerului Afacerilor Interne, sind. uzinei „23 August“ şi sind. „Gazelectra“ au fost răsplătite cu premiul al treilea. Şcolarii au primit şi ei partea tor de premii. Premiul I, echipa din Iaşi, premiul al II-lea, şcolarii din Bucureşti Circ, Aurel Vlaicu, Constanţa, Timişoara, Bacău, Năsăud şi şcolarii maghiari din Miercurea Ciucului. Dintre coruri şi orchestre au primit răsplata premierii, următoarele: Corul sind. „Socec-Lafayette“, corurile ţărăneşti din Salişte-Sibiu şi Bocşa-Română, corul muncitoresc maghiar din Tg. Mureş şi orchestrele din Galaţi şi Iaşi. Ansamblului de dansuri al Armatei i s-a acordat un premiu special ! Echipă de dansuri populare în Piaţa publică Desen de Cornelia Olteş iOIOIOIOIOIOiOIOfiO 0.sLa ORFEU 0 D ■ 0■ oea 0■ o o MARE SUCCES vedete ale ecramuilist francez: Louise oCAtLiîTI Andre © y Louis L O Gaby MO RLA¥ 0 21 0H 0B 0 Si 01 a o0 o oBS î 2 o S AU ofes oK3 0EH o o lă COME3U SITiKXTAU Q ® m o 0‘ .Li Dimm.té mm c ds'a ora 9 ám. c • -•••■ •■•rriV-í'í p C2 BCJtO 0 Câ.SGiJQÂOIf Compania „NORA PI ACE NT INI» Tolto-HnzeşlilSeKhiderea PREMIERA ,nue €€ REVT TA ANTI SVON în 2 acte de N. STROE, AUREL FELEA ELLY ROMAN ST N. KIMER Muzica: iLLY RONAN M. STROE, ZIZI ȘERBAN, NINA FLORESCU, FEÎ3Y ARIE, JENY SOCOLO V. ROLANDA CĂMIN, DIDI^ ca, IONESCU, MARY SEREA, MARCA PAQCA, Y. TOMAZIAN, I. BRANDEA, FL. VASEL30, MIHAI POPISCU, MITA ATLANTISTA Directa de scenă Conducerea muzicală ......... . DecoruEție fi. £?**©£ J I ELLY RO/4AN MIRCE14 SEPTtUa Orchestra ritmic.» EUGiN T£GER Kl^^trgprimele_10_e^ spehiacdlejia HPH Rampa (Urmare din pag. l a) in desăvârşirea lor tot de avantgarda clasei muncitoare. Toate marile înfăptuiri care au culminat, în ţara noastră cu actul măreţ şi eiiberator al naţionalizărilor, au fost dobândite în condiţiile luptei de clasă care — deşi duce la slăbirea forţelor capitalismului, — capătă — sub aspecte multiple — o acuitate de care clasa muncitoare, conducătoare în viaţa poporului este conştientă. Lumea care foloseşte în luptă, creaţia artistică trebue să fie nn deosebi conştientă, de această luptă de clasă, pentru a menţine trează vigilenţa şi conştiinţa de clasă a muncitorimii, pentru a alimenta elanul de luptă al muncitorimii. Până azi, oamenii de artă, nu au dovedit nu destul că sunt însufleţiţi de dorinţa de a participa efectiv la această luptă. Am avut prilejul să constatăm dealungul stagiunii teatrale încheiate şi constatarea s-a făcut rostită cu apăsare în cadrul sesiunii Consiliului Superior de îndrumare a literaturii dramatice — că teatrul a fost prea puţin şi prea vag animat de spiritul luptei de clasă. Ataşarea artistului — fie că era dramaturg, director de scenă, actor sau decorator— de ideologia clasei muncitoare, a fost în cea mai mare măsură formală. Abundenţa pieselor aşa zis „neutrale“ care au ţinut afişul în această stagiune este o dovadă strălucită a lipsei de înţelegere care a însoţit până azi pe artist, in atitudinea sa proclamată — dar nu şi realmente dovedită , alături de clasa muncitoare şi de ideologia revoluţionară a Partidului ei. Teoretic este, combătută ca o faţetă a ideologiei decadente „neutralitatea“ fa artă a fost totuşi în largă măsură promovată, în pofida realizărilor mari cunoscute şi săvârşite de clasa muncitoare, de poporul muncitor, la iniţiativa şi cu îndrumarea P.M.R. Am asistat nu numai la punerea in scenă a unor piese concesive, fals democratice, fals progresiste, reformiste şi oportuniste ; am asistat la puneri în scenă strident sau învăluit formaliste, in orice caz păstrând vădit influenţa curentelor, manierelor şi normelor artistice de peste Ocean sau de pe Sena decadentismelor. Pe linia interpretării, actorii nu au dovedit totdeauna — dimpotrivă, prea arar — străduinţa de a înţelege şi de a imprima rolurilor lor, sensurile menite să promoveze cauza clasei proletare. Nu mai vorbim şi de artiştii decoratori. In general, de la directorii de scenă, la artiştii interpreţi şi artiştii decoratori, s-au putut remarca, in multe cazuri, nu numai lipsa de orientare, nu numai lipsa de cunoaştere a realităţilor care se desvoltau sub semnul unei ascuţite lupte de clasă , dar şi lipsa de dorinţă de a se orienta, de a promova ideologia înaintată a clasei muncitoare şi a Partidului ei. Ne gândim la acei regizori care mărturisit sau nemărturisit s-au eschivat sau pur şi simplu au refuzat orientarea în discuţiile colective dela U.S.A.S.Z., sau dela şedinţele de producţie, la acei actori care mai făţiş sau mai puţin făţiş, estompau accentele progresiste din cutare revistă sau din cutare spectacol. Ne gândim apoi că In lumea teatrului, s-au manifestat in repetate rânduri (şi în unele rânduri revista noastră a crezut de cuviinţă să ia atitudine) actori de prestigiu care au ţinut să ignore sensul şi importanţa spectacolelor cu discuţii. Neînţelegerea realitaţilor care au cunoscut o devenire ce a depăşit pe aceia a artiştilor şi creatorilor de artă, s-a manifestat — desigur — nu numai un teatru. Lumea muzicală, a dansului şi a artei plastice a cunoscut şi ea deficienţele unei păgubitoare ,şi condamnabile lipse de orientare ideologică, de neparticipare la lupta de clară. Rezoluţia C. C. al Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.S, in materie de muzică a stârnit un ecou prelung in rândurile muzicienilor — s'a Încercat a se aplica datele acelei rezoluţii la muzica dela noi, fără a se putea insă ajunge practic la o eficienţă vrednică de avut în seamă. Artiştii noştri dansatori au stăruit vreme îndelungată într-o stare de nesiguranţă care oscila între formele impresioniste, expresioniste, sau direct de humanisant moderniste şi o formă încă neaflată — ce ar fi trebuit să fie aceea a realismumului progresist. In plastică se cunosc eforturile care au fost apreciate la expoziţia „Flacăra*“ dar mai ales şi deficienţele acelei expoziţii, deficienţe ce s-au aglomerat şi agravat în aşa măsură, mai apoi, cu prilejul „trimiterilor“ la Salonul Oficial, încât acesta a trebuit să-şi amâne deschiderea. Artele au mers după evenimente. Este o constatare. Care nu e valabilă numai în ce priveşte înţelegerea necesităţii însuşirii ideologiei clasei muncitoare şi în ce priveşte înţelegerea caracterului de luptă împotriva tuturor formelor de manifestare a clasei burgheze, dar şi în ce priveşte folosirea metodelor de muncă, atitudinii în faţa muncii — pe care creatorii de artă nam înţeles în bună parte că trebue să o împrumute de la clasa muncitoare, a cărei ideologie şi ale cărei drumuri susţin că le urmează. „Vedetismul“—în măsura în care nu înseamnă numui exacerbarea orgoliului individual dar şi sabotarea conştientă sau inconştientă a muncii colective, a răspunderii solidare pentru o operă in care ansamblul contează, vedetismul nu a fost decât in parte lichidat. Teama de critică sau desconsiderarea ei principială — chiar atunci când ea reflectă o poziţie constructivă, pozitivă, îndrumătoare mai persistă la mulţi oameni ai artei. Aşa cum la unii conducători de instituţii artistice sau de ansambluri artistice, metoda de comandă, a rămas — ca o amintire de tradiţie — în folosinţa multor directori de scenă. Ar fi să se vorbească pe linia aceasta de o sumedenie de alte lucruri, care vorbesc de persistenţa multora din dulcile păcate ale educaţiei străine şi duşmane clasei muncitoare. Ne oprim numai la încinarea spre muncă boemă, nedisciplinată, la înclinarea spre comod şi întâmplător în muncă. Toate acestea contribue într'o măsură însemnată la întârzierea artistului dela intrarea lui în lupta în care se abă angajată clasa muncitorească şi Partidul ei, ba mai mult îi privtrueşte promovarea acelor abateri ideologice despre care vorbeşte Rezoluţia şi care constitue tot atâtea manifestări ale clasei duşmane burgheze. Rezoluţia plenarei a doua a Comitetului Central al P.M.R. în capitolele in care se ocupă autocritic despre prezenţa elementelor duşmănoase chiar în rândul luptătorilor pentru cauza progresului, a democraţiei, a păcii şi a socialismului — de la noi — vorbeşte o» insistenţă de necesitatea lichidării acestor elemente mic-burgheze, ba chiar fascist-regionare, de necesitatea lichidării rămăşiţelor, influenţelor şi tendinţelor mic-burgheze in activitatea şi în rândul oamenilor muncii. Despre necesitatea acestei operaţii de curăţire rid rezidim mic-burgheze, poate fi şi trebui să se pătrundă în deosebi lumea artiştilor. Mai cu seamă acum când ne aflăm, după actul revoluţionar al naţionalizărilor, în pragul construcţiei sociatismind şi când sarcina de a participa la această construcţie pretinde neapărat abticatului o prezenţă efectivă şi eficientă — pentru împlinirea «»romilor generale pe care Rezoluţia le pune în faţa tuturor celor ce muncesc, sarcini care revin cu osebire creatorilor de artă, în ce priveşte „acţiunea de lămurire a clasei muncitoare şi a tuturor celor ce muncesc, asupra nouii victorii istorice, dobândite prin lupta poporului muncitor, în frunte cu P.M.R.“, în ce priveşte însufleţirea muncitorilor la mărirea elanului lor de muncă pentru ridicarea producţiei, şi mai ales în ce priveşe ridicarea nivelului conştiinţei de clasă, şi al vigilenţei de clasă a muncitorilor. Pentru aceasta trebue şi el, artistul, să se pătrundă de realitatea luptei de clasă, trebue ca şi el, să fie conştient şi pătruns de conştiinţa de clasă a muncitorimii, să simtă şi ei, necesitatea de a se împărtăşi din ideologia clasei muncitoare şi a Partidului ei, de a folosi sprijinul Paridului clasei muncitoare*Dacă arta înseamnă ideologie, şi dacă acest lucru a devenit loc comun In mintea artistului însuşirea concluzieir, a datelor şi a sarcinilor aflate în Rezoluţie, folosirea Rezoluţiei canstrument de orientare, va prilejui artistului în mare măsură posibilitatea de a realiza arta pe care până acum a încercat, dar n‘a izbutit încă s‘o realizeze. Artistul va putea astfel să realizeze din creaţia sa şi din munca sa, o contribuţie de preţ la fapta pentru înfrângerea lumii de em — cu exploatarea şi putregaiul ei — la zidirea orânduirii Socialismului pentru care se silesc — în jurul Partidului Muncitoresc Român — alături de clasa muncitoare — tot ce e muncitor şi doritor de pace, de libertate şi dreptate în această ţară. RAMPA N P8EÎ IM Cft. AfiA ARTISTICA RODUCTIILE CONSERVATORULUI DE STAT (Urmare din pag. 1 a)zentare fragmentară îl va lăsa să tragă concluzii false despre „revoluţionarul SchillerDeasemenea a îndruma un elev de conservator pe linia melodramatică pe care s’a aflat d-ra Magdalena Grigorescu în „Fedra" înseamnă a-i ucide orice posibilitate de trăire a rolului în înţelesul artei realiste pe care o preconizăm cu toţii, fără însă a face şi eforturile necesare ca ea să se poată dezvolta. Nici compoziţiile euritmice, atât de abundente în cele trei producţii ale elevilor de la arta dramatică —■ nu au avut întotdeauna darul de a justifica obiectul principal al cursului: coordonarea ideei cu expresia figurii şi a gestului. Şi mai ales ideile exprimate în pantomime nu au fost generate de teme fericit inspirate din punct de vedere ideologic. Dar pe lângă aceste deficienţe, s'a observat în producţiile din acest an ale elevilor de la arta dramatică şi unele realizări valabile, ce constitue un câştig pentru arta actorului de tip nou. Ne referim în deosebi la scena din Hamlet şi din Unchiu Vama, unde s’a putut atinge un nivel actoricesc şi regizorial demn de relevat. Un debit firesc, o confundare şi o identificare cu situaţiile unui text ce reprezintă o piatră de încercare în cariera unui actor, o mimică şi o gesticulaţie pornită din sensibilitate, au fost principalele atribute ale unei interpretări a lui Shakespeare sau Cehov izvoare din pasiune şi dorinţi de inedit. Nu putem de asemenea să neglijăm atenţia care se dă studiului de euritmie, studiu ce şi-a dovedit necesitatea prin supleţea corporală la care au ajuns o bună parte din elevii clasei de dramă şi comedie. Se rezolvă astfel o problemă de plastică actoricească ce s’a pus cu destulă tărie în teatrul românesc. încercând o concluzie pe marginea celor trei producţii ale clasei de dramă şi comedie ale Conservatorului nostru de Stat ne vom exprima nedumerirea faţă de o măsură pe care o socotim inechitabilă. E vorba de restrângerea posibilităţii de valorificare a tuturor absolvenţilor de la arta dramatică. Unora li s’a răpit dreptul de a fi programaţi in producţie. Şi nu înţelegem de ce. Firesc ar fi fost ca toţi aceşti absolvenţi să defileze prin faţa noastră pentru a putea avea o imagine completă a învăţământului nostru dramatic• Referindu-ne la atât cât am văzut va trebui să recunoaştem eforturile conducerii Conservatorului pentru punerea învăţământului nostru dramatic pe noi baze ştiinţifice, remarcând totodată decalajul care există între intenţiile conducătorilor și metodele de predare ale corpului profesoral. Aceste metode trebuesc reîmprospătate, verificate, acordate cu ţelurile urmărite de arta actorului de tip nou. George Dem. Loghin IECŢIA ARTEI POPULARE (Urmare din pag. I-a) român şi popoarele conlocuitoare, şi în acest domeniu, ca vii cel politic şi economic. ■ 1 I Manifestările de artă populară dela Giuleşti şi din restul Capitalei, realizate într’un timp racord, cu o regie perfect pusă la punct, şi învingând dificultăţi talmice şi materiale cu un curaj şi o hotărîre demnă de toată lauda, n’ar fi fost cu putinţă fără sprijinul puternic al Partidului Muncitoresc Român, factorul conducător al democraţiei noastre populare. Manifestările dela Giuleşti sunt, în intenţia lor iniţială, ca şi în contiluziile trase de publicul care a asistat, o demonstraţie a felului în care arta românească îşi precizează drumul său, în viitor. Parte integrantă din planul de desfăşurare a muncii artistice în E. f. B. aceste manifestări subliniază atitudinea partidului în problemei© artei, demonstrate consecvenţa sa principială în toate sectoarele vieţii sociale. Ion Frunzetti