Ramuri, 1970 (Anul 7, nr. 1-12)
1970-01-15 / nr. 1
A RAMURI «3 n etapa actuală, în centrul atenţiei cercetătorilor marxişti şi nemarxişti stau problemele naţiunii, independenţei şi suveranităţii naţionale, probleme care constituie arena unor largi confruntări de opinii. Avînd în vedere importanţa acestor probleme în relaţiile internaţionale, documentele Congresului al X-lea al partidului au readus în centrul preocupărilor cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale abordarea problemelor naţiunii şia rolului ei în lumea contemporană . In zilele noastre, o parte dintre teoreticieni neţinînd seama de schimbările adinei din viaţa naţională a popoarelor care au păşit pe drumul socialismului şi comunismului, de procesul de formare de noi naţiuni şi de evoluţia naţiunilor din ţările capitaliste dezvoltate, susţin că naţiunea ar fi o categorie depăşită, care nu mai poate juca în epoca contemporană un rol de seamă în dezvoltarea societăţii, că are loc „o tendinţă obiectivă de internaţionalizare a tuturor laturilor vieţii economice şi social politice“. Aceste teze sunt lipsite de fundament ştiinţific ■şi vin în contradicţie cu realităţile vii ale lumii contemporane. Astfel de cercetători susţin aceste teze pe baza unor citate din lucrările clasicilor marxism-leninismului, rupte din contextul lucrării respective, fără să le raporteze la situaţia concretă la care s-au referit făuritorii socialismului ştiinţific. Este un fapt de necontestat că, în lucrările lor, clasicii marxism-leninismului au acordat o deosebită atenţie problemelor formării şi dezvoltării naţiunii. Trăind într-o altă epocă istorică, în perioada de ascensiune a capitalismului, Marx şi Engels au elaborat o teorie închegată, referitoare la formarea naţiunii ca formă de comunitate umană, învăţăturile general valabile ale marxism-leninismului, adevărurile sale fundamentale au fost şi sunt tot mai mult confirmate de viaţă, de practica socială, dar elecuprind numai principii călăuzitoare, care se aplică în mod diferit de la o ţară la alta. V. 1. Lenin deseori, în lucrările sale, a subliniat că marxismul nu este o dogmă moartă, o doctrină împietrită, gata făcută, imuabilă, ci o călăuză vie în acţiune. Analizele concrete făcute de clasicii marxism-leninismului problemelor fundamentale, specifice, ridicate de epoca istorică în care ei au trăit şi au activat, au astăzi o mare importanţă metodologică, servindu-ne nouăca exemple strălucite de mânuire a dialecticii materialiste, ca model de gîndire şi creaţie ştiinţifică. Partidul Comunist Român, pornind de la tezele fundamentale ale marxism-leninismului şi de la analiza realităţilor din ţara noastră a proceselor complexe ale lumii contemporane, a abordat intr-un spirit ştiinţific, realist, problemele esenţiale referitoare la naţiune, aducînd o însemnată contribuţie la dezvoltarea teoriei marxist-leniniste a naţiunii în general, a naţiunii socialiste în special. „Naţiunea nu-şi încetează rolul şi misiunea nici după revoluţia proletară — arătatovarăşul Nicolae Ceauşescu — odată cu transformarea revoluţionară a societăţii pe baze socialiste“. Dezvoltarea societăţii omeneşti arată că apariţia „naţiunii pe arena istoriei şi afirmarea vieţii naţionale a popoarelor "este un proces social logic, o etapă necesară şi obligatorie pentru toate popoarele în evoluţia lor. Formată în condiţiile istorice ale societăţii capitaliste, ■naţiunea a exercitat de la început o puternică influenţă ,asupra progresului economic şi social, asupra mersului înainte al popoarelor. In etapa actuală, situaţia complexă existentă în lumea contemporană arată că alături de naţiunile vechi cu un bogat trecut istoric, se găsesc naţiuni tinere sau în plin proces de formare, care au un lung drum de străbătut pînă la afirmarea deplină a fiinţei lor naţionale. Acele popoare care se mai găsesc încă sub ocupaţie străină nu renunţă la lupta de eliberare naţională în vederea formării lor ca naţiuni libereşi independente. Procesul formării naţiunii române, care a străbătut un drum de aspre înfruntări, constituie unexemplu concludent în acest sens. Realizarea unităţii statale a poporului român şi crearea statului unitar au corespuns pe deplin cerinţelorobiective ale progresului social. S-a realizat astfel cadrul naţional, economic şi social politic :pentru dezvoltarea producţiei materiale şi spirituale, naţiunea română s-a afirmat puternic, exercitind o înrîurire pozitivă asupra dezvoltării societăţii pe teritoriul patriei noastre. Poziţia diferită faţă de mijloacele de producţie a celor două clase principale ale societăţii capitaliste, proletariatul şi burghezia, a determinat ca viaţa economică, socială şi politică să fie dominată de interese opuse, de antagonisme şi lupte de clasă. Revoluţia socialistă ducînd mai departe procesul de dezvoltare a naţiunii început în societatea capitalistă a creat noi condiţii pentru înflorirea naţiunii şi ridicarea ei pe noi trepte ale progresului social. Naţiunea ca formă de organizare a societăţii umane pe anumite trepte de dezvoltare ale acesteia este în ultimă instanţă determinată de modul de producţie, de relaţiile de producţie. Marxismul arată că modul de producţie constituie factorul hotărâtor al dezvoltării societăţii şi deci naţiunea ca formă de comunitate umană îşi are explicaţia, în ultimă analiză, tot în viaţa materială a societăţii. Ngaţiunea n-a putut să apară decât numai în condiţiile existenţei unei comunităţi a vieţii economice şi a pieţii naţionale. Aceste condiţii au fost create de relaţiile de producţie capitaliste. Celelalte trăsături ale naţiunii: comunitate de teritoriu, limbă şi cultură au fost proprii şi popoarelor din antichitate şi din evul mediu. în condiţiile apariţiei comunităţii de viaţă economică popoarele s-au transformat în naţiuni. Relaţiile economice în cadrul unei naţiuni se caracterizează prin organizarea lor sub forma economiei naţionale, fie că este vorba de societatea capitalistă, sau de societatea socialistă. La întrebarea, de ce naţiunea nu dispare, ci, dimpotrivă, înfloreşte, se menţine în întreaga perioadă a construcţiei socialismului şi comunismului, răspundem prin rolul pe care-l joacă economia naţională, prin rolul determinant al relaţiilor de producţie socialiste, în cadrul naţiunii. Poziţia clară exprimată de partidul nostru în această problemă are un conţinut principial, deoarece reflectă realităţile sociale din zilele noastre. Experienţa dobândită pînă acum în construcţia socialistă, practica revoluţionară arată că economia socialistă se dezvoltă în zilele noastre sub forma economiei naţionale a fiecărei ţări socialiste. Sub această formă economia are posibilităţi multilaterale de dezvoltare şi înflorire. Relaţiile de producţie socialiste bazate pe proprietatea obştească asupra mijloacelor de producţie, sub forma economiei naţionale, constituie baza existenţei şi înfloririi naţiunii în socialism. Egalitatea deplină faţă de mijloacele de producţie a membrilor naţiunii creează comunitatea reală de interese economice şi sociale care se identifică cu interesele naţionale. Schimbările care au loc în comunitatea economică a naţiunii socialiste determină modificări şi transformări atât în limba naţională cit şi în cultura naţională. Lărgirea producţiei şi a schimbului, creşterea nivelului cultural ştiinţific, dezvoltarea întregii vieţi economice şi sociale influenţează asupra gîndirii epocii ,inclusiv asupra dezvoltării limbii naţionale. Ca urmare, limba se îmbogăţeşte continuu, reflectând schimbările din viaţa socială a naţiunii. Cultura naţională se dezvoltă tot mai mult în socialism, iar la baza noilor creaţii stă ideologia marxist-leninistă. Ea devine un bun al întregii naţiuni atît sub aspectul reflectării aspiraţiilor sale, cit şi sub aspectul însuşirii culturii naţionale de către toţi membrii naţiunii. Naţiunea socialistă îmbogăţeşte valorile culturale ale poporului, foloseşte tot ceea ce este înaintat din societăţile presocialiste, pentru a duce mai departe opera de dezvoltare a culturii naţionale. Teritoriul naţional, în socialism, este indivizibil şi inalienabil. înflorirea naţiunii în socialism nu vine în contradicţie cu internaţionalismul socialist, care se manifestă în şi prin dezvoltarea naţiunilor socialiste. Dezvoltarea economiei naţionale, a ştiinţei, învăţămîntului, artei şi culturii sînt factori importanţi care contribuie la afirmarea vieţii naţionale a unui popor. Cu cit o naţiune are o economie proprie dezvoltată, un patrimoniu culturalştiinţific bogat, cu atît cresc posibilităţile de intensificar a schimburilor sale de valori materiale şi spirituale cu naţiunile socialiste, cu toate popoarele lumii. Colaborarea strînsă dintre naţiunile socialiste, bazată pe respectarea independenţei şi suveranităţii naţionale, pe egalitate în drepturi, neamestec în treburile interne, avantaj reciproc, întrajutorare tovărăşească, internaţionalism socialist, contribue la asigurarea progresului fiecărei naţiuni, la întărirea sistemului socialist mondial, sporeşte influenţa socialismului în lume. 11Înflorirea şi dezvoltarea fiecărei naţiuni socialiste pe plan economic, cultural şi ştiinţific corespunde pe deplin intereselor internaţionale. In Raportul la Congresul al X-lea al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Progresul fiecărei naţiuni, emanciparea socială şi materială a fiecărui popor reprezintă fundamentul trainic al solidarităţii internaţionale a ţărilor socialiste, al întăririi sistemului mondial socialist“. Intre interesele naţionale şi cele internaţionale există o unitate dialectică. Pornind de la acest fapt, în documentele partidului nostru se subliniază că nu poate fi vorba de un comunism naţional sau comunism internaţional, ci de o sarcină unitară pentru toate partidele marxist-leniniste, naţională şi în acelaşi timp internaţională, a conducerii luptei măştilor din ţara respectivă pe drumul construirii socialismului şi comunismului. Modul în care fiecare partid marxist-leninist rezolvă, prin aplicarea creatoare a legilor revoluţiei şi construcţiei socialiste la particularităţile naţionale, problemele complexe ale dezvoltării bazei tehnice materiale şi perfecţionării noilor relaţii de producţie, a întregii organizări sociale, reprezintă un aport la îmbogăţirea experienţei generale în făurirea orinduirii socialiste. Diversitatea de condiţii în care se desfăşoară procesul dezvoltării naţiunilor socialiste, de la popor la popor, îşi pune amprenta asupra formelor şi metodelor diferite elaborate şi aplicate de partidele marxist-leniniste, în înfăptuirea revoluţiei socialiste. V. I. Lenin, în lucrarea „Despre o caricatură de marxism“, scrisă în august-octombrie 1916, sublinia că : „Toate naţiunile vor ajunge la socialism aceasta este inevitabil, dar toate vor ajunge nu chiar în acelaşi fel, fiecare va aduce un specific, într-o formă sau alta a democraţiei, într-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului, într-un ritm sau altul al transformărilor socialiste ale diferitelor laturi ale vieţii sociale“. Această teză leninistă a fost confirmată pe deplin de practica socială. Fiecare naţiune socialistă are un anumit specific, ca urmare a condiţiilor deosebite ale dezvoltării sale istorice şi ale construcţiei socialiste. Astăzi, între naţiunile socialiste există deosebiri în nivelul şi ritmul dezvoltării economice, în repartiţia populaţiei pe ramuri de producţie, nivelul de trai al populaţiei, structura de clasă, formele de organizare a vieţii sociale şi de stat, în nivelul dezvoltării culturii naţionale. De asemenea, fiecare naţiune socialistă a acumulat o anumită experienţă în lupta de eliberare naţională şi socială. N -4- Naţiunea socialistă este rezultatul unităţii dialecticii generalului şi particularului. Generalul reprezintă manifestarea legilor sociale obiective. El nu se poate manifesta pe un plan abstract, ci numai pe terenul practicii sociale, acţionează în şi prin particular. Particularul reprezintă multitudinea şi diversitatea condiţiilor în care-şi găsesc aplicarea legile sociale obiective. Generalul se manifestă îmbrăcând haina particularului. Ignorarea fie a generalului fie a particularului areconsecinţe teoretice şi practice negative. Absolutizarea generalului duce la ignorarea formelor specifice de manifestare a naţiunii socialiste iar absolutizarea particularului duce la naţionalism. Fără înţelegerea unităţii dialectice dintre general şi particular, partidul marxist leninist nu poate să-şi îndeplinească rolul său de forţă politică conducătoare a naţiunii. Unii teoreticieni disociază generalul de particular, le analizează contrapunîndu-le. O astfel de analiză a procesului evoluţiei naţiunilor în socialism duce la sclerozarea teoriei marxist-leniniste. V. I. Lenin referindu-se la evoluţia naţiunii în socialism şi în comunism, în lucrarea „Stîngismul, boala copilăriei comunismului“, scrisă în apriliemai 1920, arăta : „Atîta timp cit există între popoare şi ţări deosebiri naţionale şi statale — şi aceste deosebiri vor dăinui încă foarte multă vreme, chiar şi după înfăptuirea dictaturii proletariatului pe scară mondială — unitatea tacticii internaţionale a mişcării muncitoreşti comuniste din toate ţările nu cere înlăturarea diversităţii, suprimarea deosebirilor naţionale (ceea ce ar fi un vis absurd în momentul de faţă) ci cere o aplicare a principiilor fundamentale ale comunismului, care să modifice just aceste principii în amănunte, să le adapteze just şi să le aplice la deosebirile naţionale şi ale fiecărui stat naţional“ . Socialismul şi comunismul asigură manifestarea deplină a tuturor trăsăturilor naţiunii, a potenţelor sale materiale şi spirituale. Naţiunea îşi găseşte în societatea socialistă şi comunistă toate condiţiile necesare materializării capacităţii sale creatoare. Programul amplu elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. care are ca obiectiv fundamental lărgirea şi perfecţionarea continuă a bazei tehnico-materiale a ţării, făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, va solicita şi pe viitor efortul întregii naţiuni, pentru valorificarea deplină a potenţialului ei de muncă şi de creaţie. Traducerea în viaţă a acestui program va ridica România socialistă pe noi trepte ale progresului şi civilizaţiei. Elisabeta Trăistaru ROLUL ŞI LOCUL NAŢIUNII IN SOCIALISM