Ramuri, 1970 (Anul 7, nr. 1-12)

1970-01-15 / nr. 1

A RAMURI «­3­ ­­n etapa actuală, în centrul atenţiei cercetătorilor­­ marxi­şti şi n­emarxişti stau problemele naţiunii, indepen­denţei şi suveranităţii naţionale, probleme care consti­tuie arena unor largi confruntări de opinii. Avînd în ve­­­dere importanţa acestor probleme în relaţiile internaţio­nale, documentele Congresului al X-lea al partidului au­­ readus în centrul preocupărilor cercetătorilor din dome­niul ştiinţelor sociale abordarea problemelor naţiunii şi­­a rolului ei în lumea contemporană . In zilele noastre, o parte dintre teoreticieni neţinînd seama de schimbările adinei din viaţa naţională a po­­­poarelor care au păşit pe drumul socialismului şi comu­nismului, de procesul de formare de noi naţiuni şi de­­ evoluţia naţiunilor din ţările capitaliste dezvoltate, susţin că naţiunea ar fi o categorie depăşită, care nu mai poate juca în epoca contemporană un rol de seamă în dezvol­tarea societăţii, că are loc „o tendinţă obiectivă de inter­naţionalizare a tuturor laturilor vieţii economice şi social politice“. Aceste teze sunt lipsite de fundament ştiinţific ■şi vin în contradicţie cu realităţile vii ale lumii contem­porane. Astfel de cercetători susţin aceste teze pe baza unor citate din lucrările clasicilor marxism-leninismului, rupte din contextul lucrării respective, fără să le rapor­teze la situaţia concretă la care s-au referit făuritorii so­cialismului ştiinţific. Este un fapt de necontestat că, în lucrările lor, cla­sicii marxism-leninismului au acordat o deosebită atenţie problemelor formării şi dezvoltării naţiunii. Trăind într-o altă epocă istorică, în perioada de ascensiune a capitalis­mului, Marx şi Engels au elaborat o teorie închegată, re­feritoare la formarea naţiunii ca formă de comunitate umană, învăţăturile general valabile ale marxism-leninismului, adevărurile sale fundamentale au fost şi sunt tot mai mult confirmate de viaţă, de practica socială, dar ele­­cuprind numai principii călăuzitoare, care se aplică în mod diferit de la o ţară la alta. V. 1. Lenin deseori, în lucrările sale, a subliniat că marxismul nu este o dogmă moartă, o doctrină împietrită, gata făcută, imuabilă, ci o călăuză vie în acţiune. Analizele concrete făcute de clasicii marxism-leni­­nismului problemelor fundamentale, specifice, ridicate de epoca istorică în care ei au trăit şi au activat, au astăzi o mare importanţă metodologică, servindu-ne nouă­­ca exemple strălucite de mânuire a dialecticii materia­liste, ca model de gîndire şi creaţie ştiinţifică. Partidul Comunist Român, pornind de la tezele fun­damentale ale marxism-leninismului şi de la analiza rea­lităţilor din ţara noastră a proceselor complexe ale lumii contemporane, a abordat intr-un spirit ştiinţific, realist, problemele esenţiale referitoare la naţiune, adu­­cînd o însemnată contribuţie la dezvoltarea teoriei mar­­xist-leniniste a naţiunii în general, a naţiunii socialiste în special. „Naţiunea nu-şi încetează rolul şi misiunea nici după revoluţia proletară — arăta­­tovarăşul Nicolae Ceauşescu — odată cu transformarea revoluţionară a so­cietăţii pe baze socialiste“. D­­­ezvoltarea societăţii omeneşti arată că apariţia „naţiunii pe arena istoriei şi afirmarea vieţii naţionale a popoarelor "este un proces social logic, o etapă necesară şi obligatorie pentru toate popoarele în evoluţia lor. Formată în condiţiile istorice ale societăţii capitaliste, ■naţiunea a exercitat de la început o puternică influenţă ,asupra progresului economic şi social, asupra mersului înainte al popoarelor. In etapa actuală, situaţia com­plexă existentă­ în lumea contemporană arată că alături de naţiunile vechi cu un bogat trecut istoric, se găsesc naţiuni tinere sau în plin proces de formare, care au un lung drum de străbătut pînă la afirmarea deplină a fiinţei lor naţionale. Acele popoare care se mai găsesc încă sub ocupaţie străină nu renunţă la lupta de elibe­rare naţională în vederea formării lor ca naţiuni libere­­şi independente. Procesul formării naţiunii române, care a străbătut un drum de aspre înfruntări, constituie un­­exemplu concludent în acest sens. Realizarea unităţii statale a poporului român şi crearea statului unitar au corespuns pe deplin cerinţelor­­obiective ale progresului social. S-a realizat astfel ca­drul naţional, economic şi social politic :pentru dezvol­tarea producţiei materiale şi spirituale, naţiunea română s-a afirmat puternic, exercitind o înrîurire pozitivă asu­pra dezvoltării societăţii pe teritoriul patriei noastre. Poziţia diferită faţă de mijloacele de producţie a celor două clase principale ale societăţii capitaliste, proleta­riatul şi burghezia, a determinat ca viaţa economică, so­cială şi politică să fie dominată de interese opuse, de antagonisme şi lupte de clasă. Revoluţia socialistă ducînd mai departe procesul de dezvoltare a naţiunii început în societatea capitalistă a creat noi condiţii pentru înflorirea naţiunii şi ridicarea ei pe noi trepte ale progresului social. Naţiunea ca formă de organizare a societăţii umane pe anumite trepte de dezvoltare ale acesteia este în ultimă instanţă determinată de modul de producţie, de relaţiile de producţie. Marxismul arată că modul de producţie constituie factorul hotărâtor al dezvoltării so­cietăţii şi deci naţiunea ca formă de comunitate umană îşi are explicaţia, în ultimă analiză, tot în viaţa mate­rială a societăţii. N­­­g­aţiunea n-a putut să apară decât numai în con­diţiile existenţei unei comunităţi a vieţii economice şi a pieţii naţionale. Aceste condiţii au fost create de re­laţiile de producţie capitaliste. Celelalte trăsături ale naţiunii: comunitate de teritoriu, limbă şi cultură au fost proprii şi popoarelor din antichitate şi din evul me­diu. în condiţiile apariţiei comunităţii de viaţă econo­mică popoarele s-au transformat în naţiuni. Relaţiile economice în cadrul unei naţiuni se caracterizează prin organizarea lor sub forma economiei naţionale, fie că este vorba de societatea capitalistă, sau de societatea socialistă. La întrebarea, de ce naţiunea nu dispare, ci, dimpotrivă, înfloreşte, se menţine în întreaga perioadă a construcţiei socialismului şi comunismului, răspundem prin rolul pe care-l joacă economia naţională, prin rolul determinant al relaţiilor de producţie socialiste, în cadrul naţiunii. Poziţia clară exprimată de partidul nostru în această problemă are un conţinut principial, deoarece re­flectă realităţile sociale din zilele noastre. Experienţa do­bândită pînă acum în construcţia socialistă, practica re­voluţionară arată că economia socialistă se dezvoltă în zilele noastre sub forma economiei naţionale a fiecărei ţări socialiste. Sub această formă economia are posibili­tăţi multilaterale de dezvoltare şi înflorire. Relaţiile de producţie socialiste bazate pe proprietatea obştească asupra mijloacelor de producţie, sub forma eco­nomiei naţionale, constituie baza existenţei şi înfloririi naţiunii în socialism. Egalitatea deplină faţă de mijloacele de producţie a membrilor naţiunii creează comunitatea reală de interese economice şi sociale care se identifică cu interesele naţionale. Schimbările care au loc în comunitatea economică a­ naţiunii socialiste determină modificări şi transformări atât în limba naţională cit şi în cultura naţională. Lăr­girea producţiei şi a schimbului, creşterea nivelului cul­tural ştiinţific, dezvoltarea întregii vieţi economice şi so­ciale influenţează asupra gîndirii epocii ,inclusiv asupra dezvoltării limbii naţionale. Ca urmare, limba se îm­bogăţeşte continuu, reflectând schimbările din viaţa so­cială a naţiunii. Cultura naţională se dezvoltă tot mai mult în socia­lism, iar la baza noilor creaţii stă ideologia marxist-leni­­nistă. Ea devine un bun al întregii naţiuni atît sub as­pectul reflectării aspiraţiilor sale, cit şi sub aspectul în­suşirii culturii naţionale de către toţi membrii naţiunii. Naţiunea socialistă îmbogăţeşte valorile culturale ale po­porului, foloseşte tot ceea ce este înaintat din societăţile presocialiste, pentru a duce mai departe opera de dez­voltare a culturii naţionale. Teritoriul naţional, în socia­lism, este indivizibil şi inalienabil. înflorirea naţiunii în socialism nu vine în contradic­ţie cu internaţionalismul socialist, care se manifestă în şi prin dezvoltarea naţiunilor socialiste. Dezvoltarea eco­nomiei naţionale, a ştiinţei, învăţămîntului, artei şi cul­turii sînt factori importanţi care contribuie la afirma­rea vieţii naţionale a unui popor. Cu cit o naţiune are o economie proprie dezvoltată, un patrimoniu cultural­­ştiinţific bogat, cu atît cresc posibilităţile de intensifi­car a schimburilor sale de valori materiale şi spiri­tuale cu naţiunile socialiste, cu toate popoarele lumii. Colaborarea strînsă dintre naţiunile socialiste, bazată pe respectarea independenţei şi suveranităţii naţionale, pe egalitate în drepturi, neamestec în treburile interne, avantaj reciproc, întrajutorare tovărăşească, internaţiona­lism socialist, contribue la asigurarea progresului fie­cărei naţiuni, la întărirea sistemului socialist mondial, sporeşte influenţa socialismului în lume. 1­1έnflorirea şi dezvoltarea fiecărei naţiuni socialiste pe plan economic, cultural şi ştiinţific corespunde pe deplin intereselor internaţionale. In Raportul la Congresul al X-lea al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu arăta : „Pro­gresul fiecărei naţiuni, emanciparea socială şi materială a fiecărui popor reprezintă fundamentul trainic al soli­darităţii internaţionale a ţărilor socialiste, al întăririi sis­temului mondial socialist“. Intre interesele naţionale şi cele internaţionale există o unitate dialectică. Pornind de la acest fapt, în documentele partidului nostru se sub­liniază că nu poate fi vorba de un comunism naţional sau comunism internaţional, ci de o sarcină unitară pentru toate partidele marxist-leniniste, naţională şi în acelaşi timp internaţională, a conducerii luptei măştilor din ţara respectivă pe drumul construirii socialismului şi comu­nismului. Modul în care fiecare partid marxist-leninist rezolvă, prin aplicarea creatoare a legilor revoluţiei şi construc­ţiei socialiste la particularităţile naţionale, problemele complexe ale dezvoltării bazei tehnice materiale şi per­fecţionării noilor relaţii de producţie, a întregii orga­nizări sociale, reprezintă un aport la îmbogăţirea expe­rienţei generale în făurirea orinduirii socialiste. Diversitatea de condiţii în care se desfăşoară procesul dezvoltării naţiunilor socialiste, de la popor la popor, îşi pune amprenta asupra formelor şi metodelor diferite elaborate şi aplicate de partidele marxist-leniniste, în înfăptuirea revoluţiei socialiste. V. I. Lenin, în lucrarea „Despre o caricatură de marxism“, scrisă în august-oc­­tombrie 1916, sublinia că : „Toate naţiunile vor ajunge la socialism aceasta este inevitabil, dar toate vor ajunge nu chiar în acelaşi fel, fiecare va aduce un specific, într-o formă sau alta a democraţiei, într-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului, într-un ritm sau altul al transformărilor socialiste ale diferitelor laturi ale vie­ţii sociale“. Această teză leninistă a fost confirmată pe deplin de practica socială. Fiecare naţiune socialistă are un anumit specific, ca urmare a condiţiilor deosebite ale dezvoltării sale istorice şi ale construcţiei socialiste. Astăzi, între naţiunile socialiste există deosebiri în nive­lul şi ritmul dezvoltării economice, în repartiţia popu­laţiei pe ramuri de producţie, nivelul de trai al popu­laţiei, structura de clasă, formele de organizare a vie­ţii sociale şi de stat, în nivelul dezvoltării culturii na­ţionale. De asemenea, fiecare naţiune socialistă a acumu­lat o anumită experienţă în lupta de eliberare naţio­nală şi socială. N -4- N­aţiunea socialistă este rezultatul unităţii dia­lecticii generalului şi particularului. Generalul reprezintă manifestarea legilor sociale obiective. El nu se poate ma­nifesta pe un plan abstract, ci numai pe terenul practi­cii sociale, acţionează în şi prin particular. Particularul reprezintă multitudinea şi diversitatea condiţiilor în ca­­re-şi găsesc aplicarea legile sociale obiective. Generalul se manifestă îmbrăcând haina particularului. Ignorarea fie a generalului fie a particularului are­­consecinţe teo­retice şi practice negative. Absolutizarea generalului duce la ignorarea formelor specifice de manifestare a naţiunii socialiste iar absolutizarea particularului duce la naţio­nalism. Fără înţelegerea unităţii dialectice dintre general şi particular, partidul marxist leninist nu poate să-şi în­deplinească rolul său de forţă politică conducătoare a naţiunii. Unii teoreticieni disociază generalul de particu­lar, le analizează contrapunîndu-le. O astfel de analiză a procesului evoluţiei naţiunilor în socialism duce la sclerozarea teoriei marxist-le­niniste. V. I. Lenin referindu-se la evoluţia naţi­unii în socialism şi în comunism, în lucrarea „Stîn­­gismul, boala copilăriei comunismului“, scrisă în aprilie­­mai 1920, arăta : „Atîta timp cit există între popoare şi ţări deosebiri naţionale şi statale — şi aceste deosebiri vor dăinui încă foarte multă vreme, chiar şi după în­făptuirea dictaturii proletariatului pe scară mondială — unitatea tacticii internaţionale a mişcării muncitoreşti comuniste din toate ţările nu cere înlăturarea diversită­ţii, suprimarea deosebirilor naţionale (ceea ce ar fi un vis absurd în momentul de faţă) ci cere o aplicare a principiilor fundamentale ale comunismului, care să mo­difice just aceste principii în amănunte, să le adapteze just şi să le aplice la deosebirile naţionale şi ale fiecă­rui stat naţional“ . Socialismul şi comunismul asigură manifestarea de­plină a tuturor trăsăturilor naţiunii, a potenţelor sale materiale şi spirituale. Naţiunea îşi găseşte în societatea socialistă şi comunistă toate condiţiile necesare materia­lizării capacităţii sale creatoare. Programul amplu elaborat de Congresul al X-lea al P.C.R. care are ca obiectiv fundamental lărgirea şi per­fecţionarea continuă a bazei tehnico-materiale a ţării, făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, va so­licita şi pe viitor efortul întregii naţiuni, pentru valori­ficarea deplină a potenţialului ei de muncă şi de creaţie. Traducerea în viaţă a acestui program va ridica Româ­nia socialistă pe noi trepte ale progresului şi civilizaţiei. Elisabeta Trăistaru ROLUL ŞI LOCUL NAŢIUNII IN SOCIALISM

Next