Ramuri, 1983 (Anul 20, nr. 1-12)
1983-09-15 / nr. 9
92*0 1983 Revistă lunară editata de Comitetul de cultură ,i educaţie socialistă al judeţului Dolj ® 15 septembrie 1983 ® 16 pagini 9 5 lei Redactor şef : MARIN SORESCU Cultură și educație » * Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului nostru la Consfătuirea pe problemele muncii organizatorice şi politico-educative constituie pentru comunişti, pentru toţi oamenii muncii o temă de profunde meditaţii, privind mobilizarea întregii noastre capacităţi de creaţie, a tuturor disponibilităţilor morale pentru a fi, din punct de vedere al conştiinţei, la nivelul marilor realizări social-economice înregistrate de ţara noastră în ultimii optsprezece ani. Adică, în aceşti ani ce coincid cu epoca de cînd în fruntea partidului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, patriot desăvîrşit, revoluţionar înflăcărat şi neobosit, personalitate cu un imens prestigiu politic internaţional. Desigur, aşa cum s-a subliniat, Cuvîntarea cuprinde o multitudine de idei care trebuie să se constituie în direcţii majore pentru activitatea noastră de viitor. Creatorii au, în această cuvîntare, un îndreptar de o excepţională valoare, fiindu-le trasate cu fermitate vizionară căile prin care operele lor pot intra în durată, confundîndu-se cu înseşi aspiraţiile poporului nostru. Intre altele, secretarul general al partidului nostru sublinia că unul din imperativele majore ale culturii noastre este cultivarea „sentimentului de dragoste de patrie şi popor“, arătînd în acelaşi timp că „avem o creaţie minunată a poporului nostru şi trebuie s-o cultivăm şi s-o dezvoltăm, s-o ridicăm la un nivel nou, superior, s-o aşezăm pe o bază şi mai temeinică, pe baza concepţiei revoluţionare despre lume“. Iată un îndemn care trebuie să stimuleze noi energii creatoare. Căci îndreptîndu-ne privirile asupra unui tezaur impresionant ca valoare etică și estetică, se cuvine să scrutăm mai atent, cu o mai mare responsabilitate grăuntele aurifer al prezentului, marile valori ctitorite de socialism în toate domeniile pe întreg cuprinsul patriei. Așa cum sublinia secretarul general al partidului, trebuie să acordăm o mai mare atenţie Festivalului Naţional „Cîntarea României“, manifestare fără egal, care înmănunchează practic forţele creatoare ale întregului popor, ilustrînd marile sale disponibilităţi de exprimare, în forme variate, în planul creaţiei cultural-ştiinţifice. „Un rol important revine, în această direcţie, Festivalului Naţional „Cîntarea României“ — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Cuvîntarea rostită la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice şi politico-educative — devenit, într-adevăr, o mişcare cultural-artistică de masă dar care trebuie îmbunătăţită şi îmbogăţită astfel ca, prin toate manifestările sale, să servească educării revoluţionare, formării omului nou“. Participarea judeţelor Olteniei la acest mare festival s-a soldat, de fiecare dată, cu rezultate dintre cele mai încurajatoare, demonstrînd că există numeroase talente care aspiră, cu depline justificări, la o recunoaştere de largă audienţă, întrunind talente din domeniul profesioniştilor şi cel al amatorilor, festivalul este totodată o vastă scenă a schimbului de experienţă cu sensuri reciproce, o scenă a educaţiei revoluţionare şi estetice pentru toate generaţiile. Din această perspectivă benefică, nimic nu separă, nimic nu dezbină pe cei ce aspiră la mai mult decît ceea ce sînt, spre o calitate nouă, după capacitatea şi talentul fiecăruia. Şi tot din această perspectivă se poate spune că nu există profesionalism şi amatorism ca trepte separate în angajarea umană a năzuinţelor. Astfel de oameni, asemenea talente există în orice domeniu al activităţii sociale, constituind coloana etică, chezăşia şi puterea deschiderilor spre viitor ale societăţii noastre socialiste. Exigenţele şi cerinţele noii etape de dezvoltare în care ne aflăm impun un nivel nou, calitativ superior, al întregii activităţi politico-ideologice şi cultural-educative. Este cerinţa formulată de partidul nostru comunist, de secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este cerinţa pe care noi înşine ne-o formulăm pentru a ne spori contribuţia la binele patriei, al nostru, al tuturor. Fertila neodihnă Acum unsprezece ani, toamna, trebuia să ne întilnim, elevi şi profesori, cu un poet pe nume Adrian Păunescu. Cind cel aşteptat a venit, parcă un fulger şi un tunet au venit. Inspirat, furtunos, nemaiîntîlnită energie. I se puneau întrebări şi el răspundea cu o spontaneitate care întrecea elaborarea. Cuvintele i se supuneau, ieşeau de pe buzele sale intr-un vifor îmbătător, bubuitoare, tandre, cuprinse de flăcări şi învelite în mătase. Păunescu era făcut pentru spaţiile largi, locul acela, se vedea bine, era prea strimt pentru el, simţeam cum vorbele sale încărcate cu năpraznice puteri forţează pereţii romanticei săli (sala de festivităţi a liceului „N. Bălcescu“ din Craiova), mai-mai să-i doboare şi să ajungă în aer liber, pentru a fi ascultate de mulţimi. Aşa vor fi arătat profeţii din străvechime, aşa cîntăreţii cu lira care-i îmblînzeau pe războinici ? Oricum sufletele noastre erau fragede, sufletecopil însetate de idoli şi de minuni, aşa incit spusele sale despre patria eternă, despre curaj şi adevăr, despre literatura tămăduitoare au rodit pe de-a-ntregul in noi, cei de acolo. Ziua aceea a fost o zi de răscruce pentru mine. Cu o logică specială, de adolescent, mi-am zis: merită într-adevăr să iubeşti suprem literatura română şi să devii scriitor, dacă astfel arată scriitorii !... Cîţi ani avea Adrian Păunescu atunci ? 29, cîţi număr eu acum. Dar mă întreb : atunci, in ziua cînd l-am văzut la liceu, ce vîrstă îmi închipuiam că are ? Desigur, îl vedeam tînăr, dar de o tinereţe deosebită , matură şi, deopotrivă, sustrasă trecerii timpului. O tinereţe permanentă care nu are nimic comun cu anii număraţi chibzuit, contabiliceşte. Om de violenţe contraste, croit din sute de feţe, aidoma unui car de luptă tras sfîşietor de o mie de cai într-o mie de direcţii, Adrian Păunescu mi se pare că topeşte toate aceste porniri contrarii ale firii sale în două, polare : este o casă cu două încăperi — una are pereţii de gheaţă şi alta are pe Gabriel Chifu (Continuare în pag. 9) Toamna în parcul Craiovei (Fotó : Florian Roşoga) DIN CUPRINS : • SEMNALIZĂRI de Şerban Cioculescu : „Stan Păţitul a trăit" # INEDIT : Dinu Pillat - „Epoca de formaţiune a lui Mircea Eliade" • CRONICA LITERARĂ de Marin Sorescu : „Borges sau infinitul începe de la degetul mare" • MEMENTO : Dora D'Istria : „Către fraţii mei români" • Sport r " Exigenţele noului an universitar Aspiraţie a revoluţionarilor de la 1848, Universitatea craioveană a devenit o realitate vie datorită politicii înţelepte a partidului nostru, iniţiativelor creatoare ale secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care a semnat la 12 iunie 1966 Decretul de înfiinţare a celei de-a cincea universităţi a României socialiste. Ctitorie a partidului nostru, a secretarului său general, viaţa acestei prestigioase instituţii de învăţământ superior se confundă cu evul fierbinte, plin de transformări înnoitoare, legat de numele celui mai iubit fiu al ţării, conducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Crescînd şi dezvoltîndu-se în consens cu întreaga dinamică a vieţii economico-sociale a ţării, Universitatea din Craiova s-a aliniat, permanent, la sarcinile concrete trasate de partid, de secretarul său general, în complexa, dar nobila misiune de pregătire şi educaţie comunistă a viitorilor specialişti în cinci profile distincte : tehnic, economic, agricol, medical şi de învăţămînt universitar pedagogic (filologie, matematică, fizică). Punînd la baza întregii sale activităţi triada fundamentală a învăţămîntului românesc modern, legarea învăţămîntului cu cercetarea şi producţia, ridicată la rang de imperativ major al progresului general al patriei de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Universitatea din Craiova, în cadrul celor opt facultăţi ale sale, în care un detaşament de peste 700 cadre didactice pregăteşte peste 10.000 de studenţi, dintre care 1.500 din ţări de pe patru continente, în 21 de specializări, reprezintă un colectiv puternic, capabil şi dornic de a contribui la pregătirea de buni specialişti pentru economie şi viaţa social-culturală a ţării, în spiritul dragostei faţă de patrie, popor şi partid, adevăraţi revoluţionari, comunişti capabili să înţeleagă şi să aplice în mod ferm şi consecvent politica partidului nostru în toate domeniile de activitate. Noul an universitar a fost pregătit temeinic, la toate nivelele, în lumina ideilor şi indicaţiilor de excepţională valoare teoretică şi practică din Cuvîntarea rostită de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru pe problemele muncii organizatorice şi politico-educative de la Mangalia. „Trebuie să aplicăm cu fermitate— sublinia conducătorul partidului şi statului nostru — măsurile stabilite privind ridicarea continuă a cunoştinţelor profesionale, tehnice, economice, a cunoştinţelor ştiinţifice, pentru însuşirea calităţilor de conducere a societăţii noastre (...) In acelaşi timp este însă necesar să dezvoltăm şi mai puternic spiritul revoluţionar de luptă, să înarmăm comuniştii, activul şi cadrele cu Prof. univ. dr. ing. Silviu Puşcaşu rectorul Universității din Craiova (Continuare în pag. 2)