Revista 22, iulie-decembrie 2008 (Anul 19, nr. 28-52)

2008-07-22 / nr. 30

revis­t Editor: Grupul pentru Dialog Social ANUL XIX • Nr. 30 (959) *22 -28 iulie 2008 www.revista22.ro • 32 pagini • 2,5 lei GHEORGHE SCHWARTZ ■>* Un test pentru UE: situația din italia Noua doctrină de securitate a Franței De mult nu au mai reușit experții Comisiei Euro­pene să ilustreze atât de clar, în doar câteva cuvinte, întregul tumult al parcursului românesc pe drumul devenit găunos al reformei justiției. „România pre­zintă o imagine mixtă. A pus bazele unui sistem funcțional. Dar fundația este fragilă și deciziile in cazuri de corupție sunt foarte politizate“, scriu ex­perții comunitari în proiectul de raport al CE, publi­cat în exclusivitate de agenția de presă Newsin, cu un simț al realității românești care lipsește multora dintre liderii autohtoni actuali. Cu alte cuvinte, avem structuri capabile să lupte cu corupția, precum DNA, din nou lăudată de experții europeni, dar și mai proaspăta ANI, însă deasupra lor planează, într-un echilibru precar, interesele politicienilor. Raportul mai atrage atenția prin ceva: uzanțele diplomatice, ri­giditatea termenilor, cuvintele atent alese - nota dis­tinctă a documentelor CE­­ aproape dispar când ex­perții indică lipsa de performanțe a justiției în con­damnarea faptelor de corupție. Mai exact „sunt prea puține condamnări finale în cazuri de corupție la nivel înalt“. Ideea că lipsesc condamnările, „sancțiu­nile descurajante“, este adusă în discuție aproape la fiecare nivel al reformei justiției supus analizei. Și care li s-ar putea spune autorităților române, fie ele din parlament, din guvern, din instituții cheie pentru implementarea măsurilor de reformă, mai pe șleau decât o fac experții și în actualul raport, că nu este important doar să declari că lupți cu corupția, ci că ceea ce contează sunt rezultatele? „Nu s-a înregis­trat niciun progres real în zece cazuri-cheie impli­când foști miniștri“ - devine o frază-cheie care con­stată o realitate neagră și, mult mai important, indică unitatea de măsură a performanțelor în justiție de care Comisia va ține cont ori de câte ori se va uita spre România. Iar dacă autoritățile române nu au în­țeles, experții europeni le-o mai spun o dată, câteva rânduri mai jos: „Numai condamnări ferme și des­curajatoare în cazurile unor personaje importante vor demonstra într-o manieră convingătoare că sistemul funcționează“. Insistența Comisiei Europene pentru emiterea de „sancțiuni descurajante­‘ nu este o toană de copil răsfățat, ci expresia disperării oficialilor europeni, care au acordat încredere liderilor politici de la Bucu­rești, au crezut în declarațiile răspicate ale fostului MARILENA STANCU Dușul de vară al Comisiei Europene ministru Monica Macovei - așa cum ea însăși credea la vremea respectivă - că reforma justiției este pe un drum ireversibil și care au ajuns să constate acum nu numai că „lipsește un consens politic larg în spatele reformelor“, că parlamentul a blocat dosare­le de corupție ale unor actuali și foști miniștri, ci și că sistemul este subminat din interior. Actorii princi­pali în acest scenariu sunt înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, care a respins judecarea unor dosare de corupție, invalidând decizii anterioa­re ale instanțelor, și Consiliul Superior al Magistra­turii, de cealaltă parte, prea blând în sancționarea de­vierilor de la măsurile de reformă. Un CSM netrans­parent și lipsit de credibilitate, care nu ajută reforma, care nu-și apără procurorii și judecătorii de atacurile politicului, care asistă la măcelărirea Codului penal și a Codului de procedură penală în parlament. Ex­perții europeni merg însă mai departe și nu se limi­tează la a creiona portretul autorității judecătorești din România, la un an și jumătate de la aderarea la Uniunea Europeană. CSM este aproape somat să in­tervină public și să țină piept asaltului din parlament: „trebuie să adopte o poziție lipsită de echivoc în ceea ce privește lupta împotriva corupției la nivel înalt în contextul actualei dezbateri politice con­troversate din parlament“. Dar cine să facă acest lucru? Lidia Bărbulescu, șefa CSM, s-a remarcat deja prin câteva intervenții antireformă, e deranjată de criticile CE, care se amestecă în treburile interne ale justiției pe care o păstorește, i se pare că românii exagerează când vorbesc de amploarea corupției și dă o mână de ajutor parlamentului, sesizând Curtea Constituțională împotriva procurorilor. Și mai ales cine să reînnoiască angajamentul României de a curăța sistemul de corupție și pentru respectarea statului de drept, așa cum cer imperios oficialii euro­peni în finalul raportului? Clasa politică a intrat deja în caruselul alegerilor, eliminând din oferta electo­rală promisiunile anticorupție și nu vrea să se împie­dice, în cursa ei, de obstacole penale. Șansele ca ra­portul CE să însemne mai mult decât un duș rece de vară, aspru și înțepător la început, dar cu care te obișnuiești ușor, sunt, din păcate, mici. Bucureștiul­­ui Cultural comentarii despre articol despre LUCIAN PINTILIE Tanacuy Lear de ANDREI ȘERBAN

Next