Revista Fundaţiilor Regale, iulie-septembrie 1937 (Anul 4, nr. 7-9)

1937-08-01 / nr. 8

OCCISIO GREGOR» VODAE 423 tatea, poate să ia cu încredere în mână cartea doctorului Ma­tignon. Autorul n’a vrut să pătrundă nici filosof­ia chineză, nu l-au interesat nici « tainele pagodelor », nici cărţile mistice, nici arta chineză. El a observat pur şi simplu spitalul, casa, strada, satul. Mai departe n’a vrut să meargă. Dar acest infern viu pe care l-a pătruns zece ani la rând, în condiţii optime pentru un observator, este prezentat întreg în această carte tragică, obse­dantă, deprimantă. Sociologul, psihologul, eticianul, omul de cultură în general, poate folosi La Chine hermétique ca o mină bogată de documente umane asupra celei mai stranii societăţi omeneşti de astăzi. MIRCEA ELIADE OCCISIO GREGORII VODAE CEA MAI VECHE PIESĂ DE TEATRU IN ROMÂNEŞTE Deşi cercetători cu pricepere şi cu dragoste pentru teatru, cum au fost D. C. Ollănescu şi T. T. Burada, s’au ocupat pe larg în lucrările lor de începuturile teatrului românesc, au rămas încă în privinţa acestei prime epoci a artei şi a literaturii noastre dramatice unele puncte obscure, unele probleme de amănunt, care ar trebui studiate mai de aproape şi puse la punct, pentru a arăta, sub adevărata lor lumină, cele dintâi silinţe româneşti pentru teatru. Astfel, datorită în parte şi preocupărilor lor întru câtva speciale, care urmăreau mai puţin o analiză a literaturii dramatice originale, de altfel atât de săracă în vremea aceasta, decât înfăţişarea atmosferei şi a condiţiunilor generale în care se manifesta pentru întâia oară interesul pentru asemenea specta­cole la noi, ambii istoriografi n’au făcut decât să citeze în treacăt, contestându-i orice merit în afară de acela al întâietăţii, cea mai veche piesă de teatru în româneşte, această Occisio Gregorii Vodae pe care ne propunem s’o înfăţişăm astăzi, şi care e unul din cele mai curioase produse ale vechii noastre literaturi. Un scurt istoric al manuscrisului ce conţine această lucrare dramatică va sluji în acelaşi timp şi ca să arate felul cum a fost îndeobşte judecată şi apreciată de istoria literară lucrarea cuprinsă într’însul. Piesa se găseşte în manuscrisul Nr. 103 din biblioteca Episcopiei unite din Oradia Mare, acel depozit atât de bogat pentru literatura Renaşterii ardelene şi unde se păstrează, până astăzi, multe din scrierile lui S. Micu şi ale lui G. Şincai. E un simplu caiet de 12 foi, purtând titlul Occisio Gregorii Vodae tragice expressa. A remarcat-o pentru întâia oară N. Densuşianu, în călătoria pe care o întreprinsese în scop de cercetări istorice şi

Next