Revista Fundaţiilor Regale, iulie-septembrie 1939 (Anul 6, nr. 7-9)

1939-08-01 / nr. 8

ACTUALITĂŢI CULTURALE EUROPENE 45» liciştii, însă, ca şi mitiştii, se revendică de la « documente » — pe care fiecare le înţelege după interesele propriei lor teze. E adevă­rat că un istoricist ca Loisy dovedeşte că un « mitist » ca P. L. Couchoud nu prea ştie să mânuiască documentele. Dar aceasta nu modifică prea mult respectivele lor poziţii faţă de tradiţia reli­gioasă. Poziţii false, pentru că falsă este şi « aplicarea la obiect » — prima lege a inteligenţii. MIRCEA ELIADE ACTUALITĂŢI CULTURALE EUROPENE Cultura are grade. Şi cel mai înalt este — cred eu — acela, când o societate parvine să producă capodopere semnate de autori necunoscuţi. Capodopere « celebre » mai toate ţările au. Mult mai greu este să deschizi o carte scrisă de cineva de care nimeni nu auzise încă, şi să constaţi, deodată, că e cel mai frumos lucru, pe care l-ai citit vreodată. Cine cunoaşte pe Marie Larue, sau pe Jean Paul Sartre ? Citiţi însă « Les Croquevivants » sau « Nausée », şi veţi rămâne înmărmuriţi de plăcere şi tulburare. Subiectul acestor două romane e foarte interesant. Ni se descriu oameni, nu evenimente. Oameni, indiferent de evenimente. Se face o călătorie verticală şi de sens unic: sensul-suflet. Găsim în cursul voiajului milioane de trăiri de mult familiare nouă, căci sunt acelea — şi aceleaşi — pe care oricare din noi le-a avut şi le ţine cu amor, întrebuinţându-le, simţindu-le totdeauna la fundul şi îndărătul acţiunilor sale. In « Nausée » e vorba de un om care adună, la biblioteca unui oraş de provincie, date pentru redactarea biografiei unui mi­nuscul personaj din veacul al XVIII-lea. De la bibliotecă se duce acasă şi viceversa trecând uneori pe la o cafenea şi desigur trecând totdeauna pe stradă. Iată toată acţiunea. In « Les Croquevivants » e vorba de o fată care va fugi de acasă, de la părinţii ei. Iată toată acţiunea. Dar ce importă acţiunea ? La început, literatura a de­scris fapte. Este faza ei primară şi grosolană. Acum literatura a ajuns în stare să descrie altceva: vise. De-a­ lungul conduitelor noastre, sub ele şi deasupra lor, se ţese un neîntrerupt vis treaz. Această permanentă şi activă reţea de gânduri, imagini şi vorbe este însăşi viaţa noastră, însăşi structura omului. Poetul, romancierul este fratele nostru privilegiat care poate transforma în cuvinte scrise această mişcare constantă şi imaterială. Citindu-i cărţile, ne găsim propria noastră fotografie intimă Un sentiment nespus de dulce de întoarcere acasă ne inundă atunci. Toate lu­crurile stranii pe care le spun eroii celor două romane de care

Next