Revista Fundaţiilor Regale, octombrie-decembrie 1939 (Anul 6, nr. 10-12)

1939-12-01 / nr. 12

CRONICI GERMANE 667­ neşti din anii 1917-1925 a fost executată pe o hârtie inferioară; dacă ne amintim şi opinia unui expert englez că toată producţia europeană din anii războiului şi cei imediat după război nu va putea rezista 100 de ani; dacă ţinem seamă şi de faptul că cer­neala periodicelor româneşti de după război se decolorează în maximum 50 de ani, şi că ziarele din colecţiile Academiei apărute în 1917-1920 au început de pe acum să devină ilizibile — nu e deloc exagerată afirmaţia noastră că generaţiile viitoare vor avea foarte puţin de ales din truda, talentul şi ştiinţa păstrată în colecţiile ziarelor şi revistelor timpului nostru. Gândul şi ta­lentul unui autor modern, după ce a fost desfigurat de greşeli tipografice, se va uita încetul cu încetul şi pentru totdeauna, odată cu prăfuirea lentă, dar inexorabilă a hârtiei pe care îi stă impri­mat numele. Autorii neînsemnaţi din veacurile trecute aveau cel puţin nădejdea că vor fi păstraţi în biblioteci şi cărţile lor vor fi căutate de bibliofili, maniaci sau erudiţi. Autorii moderni, după ce au suferit toată viaţa mutilarea propriilor lor texte, pot fi siguri că, în afară de foarte puţine excepţii, întreaga lor producţie se va preface în pulbere lemnoasă în mai puţin de o sută de ani... MIRCEA ELIADE CRONICI GERMANE I. Trei prelegeri româneşti la Universitatea din Berlin. — 2. « Klingsor » sau directivele spirituale şi literare ale Saşilor. 1 3. Noi contribuţii româ­neşti în « Stimmen aus dem Süd-Osten ». I.­I. Printre puţinii temeinici cunoscători străini ai problemelor culturale româneşti care intră prin laturea lor filologică în chiar specialitatea sa, profesorul Ernst Gamillscheg de la Universitatea din Berlin este de­sigur unul din cei mai însemnaţi. Ii datorăm acum în urmă, cea de a doua serie a caietelor sale despre România din ciclul mai cuprinzător întitulat « Vom Leben und Wirken der Romanen», ajuns la cel de-al 13-15 număr. Volumaşul reuneşte trei prelegeri româneşti ţinute la semi­narul de limbi romanice al Universităţii din Berlin de către d-nii G. I. Brătianu, Ion Pillat şi D. Caracostea, soli ai ştiinţei şi poe­ziei noastre în faţa unor auditori care ştiu şi astăzi atât de puţin despre puterile noastre intelectuale şi morale. Deşi din domenii foarte deosebite, din câmpul istoriei, poeziei şi filologiei am spune estetice, toate cele trei conferinţe se străduesc şi izbutesc în modul cel mai încântător să releve valori româneşti specifice, dezvăluind auditorilor şi cititorilor străini structura unei fiinţe naţionale pe care se cade a o prețui în climatul ei distinct.

Next