România Liberă, septembrie 1950 (Anul 8, nr. 1847-1872)
1950-09-01 / nr. 1847
PAGINA 2-a sm Avântul pe care literatura naţionalităţilor conlocuitoare din ţara noastră l-a luat In ultima vreme, avânt marcat atât prin numărul crescând al operelor realizate, cât prin calitatea acestora, vădeşte cu limpezime justeţea consecventei politici aplicate In problema naţională de către partidul Muncitoresc Român. Recenta lucrare a scriitorului de huplbcă maghiară György Kovács, a cărei tălmăcire românească Editura pentru literatură şi artă a Uniunii Scriitorilor din R. P. R. a publicat-o sub titlul „Cu ghiarele şi cu dinţii", este o dovadă in plus a rodniciei acestei politici. Ea mărturiseşte odată mai mult drumul nou şi sănătos pe care se află astăzi, — alături de creatorii In limba română, — şi făuritorii de literatură In limbile naţionalităţilor conlocuitoare din ţară. Prin tema pe care şi-a arez-o, prin poziţia pe care se situează In tratarea acestei teme, György Kovács aduce Încă o contribuţie la lupta clasei muncitoare din ţara noastră, la lupta pe care Întregul nostru popor muncitor o desfăşoară pe toate planurile pentru realizarea socialismului, pentru construirea unei lumi noi, fericite şi luminoase. Romanul Înfăţişează viaţa unui sat secuesc din Ardeal, Începând din perioada imediat anterioară eliberării ţării noastre de către glorioasa Armată Sovietică şî până la Înfăptuirea reformei agrare din 1945. Din paginile romnanuluil se desprinde cu claritate lupta dusă de ţărănimea muncitoare, la Început împotriva fasciştilor şi a uneltelor lor, iar mai târziu Împotriva tuturor celorlalţi reacţionari, care Încercau cu furia să restabilească odiosul regim de exploatare din epoca dictaturii fasciste. Este un mare merit al romanului lui György Kovács de a se fi oprit la un aspect dintre cele mai însemnate ale realităţii noastre in epoca in care este fixată acţiunea şi anume, acela al începutului de transformare a conştiinţei ţărănimii muncitoare de naţionalitate maghiară din Ardeal, — proces strofts legat de acela al transformării conştiinţei întregii noastre ţărănimi muncitoare. Din felul cum îşi desfăşoară acţiunea, scriitorul vădeşte contactul cu realitatea şi înţelegerea justă a problemei, subliniind că transformarea conştiinţei aliatului principal al clasei muncitoare este un proces lung şi greu care se duce printr’o luptă neobosită şi din ce In ce mai ascuţită. Cititorul va putea urmări acest proces de transformare a conştiinţei ţăranului sărac din ţara noastră la Însuşi eroul principal al romanului, Pista Orbán, care reprezintă in massa oamenilor muncii din satul Iul, unul dintre ele- mentele avansate. Viaţa grea şi chiu- cită a lui Pişta constitue acel bagaj de experienţă care Ii va insufla, la început Instinctiv, apoi conştient, sub Îndrumarea Partidului. Întreaga acţiune. Sfârşitul tragic al lui Pişta Orbán — asasinat mişeleşte de către chiaburi — va determina in satul Iui o şl mai mare îndârjire a tuturor sărăcanilor, o şl mai mare hotărlre de luptă a acestora, in satul lui Pişta, ţăranii muncitori, care In decursul războiului au avut prilejul să cunoască pe ostaşul sovietic, să înţeleagă uriaşul său rol în limpezirea ceţii care de atâta amar de vreme le apăsa viaţa şi aşezările, începe să se dumirească din ce în ce mai bine de rosturile lor, de drumul pe care î l au de parcurs. Iată de ce, atunci când ştin acest sat, prin munca de lămurire a Partidului, datorită luptei clasei muncitoare din ţara noastră, se înfăptueşte reforma agrară, ţăranii săraci al satului înţeleg că pentru ei s'a terminat tn sfârşit viaţa de chin dusă pe moşiile grofilor şi că „dreptatea săracilor* pe care, murind, Pişta o scrisese „Cil sânge In ţărână“, a pornit să se facă. Oprindu-se la câteva dintre momentele cele mai Însemnate din trecutul apropiat al satului secuiesc, György Kovács reuşeşte să redea cu deosebită vigoare, întregul mediu al acestuia, Întreaga lul atmosferă. Personagiile lul Kovács — cele mai multe, — sunt viabile şi putemic reliefate. Există Insă In cartea lui Kovács o seamă de deficienţe care mărturisesc munca ce trebue să o ducă In continuare acest scriitor pentru desăvârşirea meşteşugului său artistic. Astfel, pe alocuri romanul nu reuşeşte să adâncească Îndeajuns unele situaţii, dând impresia schemei insuficient prelucrate. Unele personagii sunt doar schiţate, fără a se insista asupra lor, deşi prin rolul pe care ele 11 au în acţiune, o adâncită reliefare a acestor personagii ar fi fost absolut necesară. Astfel, este cazul muncitorilor comunişti Géza Goldberger şi Bela Popp — oameni care prin lupta lor au participat atât la eliberarea satului de sub jugul fascist, cât şi la mobilizarea ţărănimii sărace pentru înfăptuirea revendicărilor lor imediate. Este o lipsă care ar fi trebuit remediată, tot astfel cum ar fi trebuit in generat subliniat mult mai puternic importantul rol al Partidului in procesul de transformare a satului. In ciuda acestor deficienţe ca si a altora nesemnalate, romanul lui György Kovács se inscrie ca una dintre realizările valoroase ale noii noastre literaturi, realizare pe care tălmăcirea românească a ştiut să o scoată în valoare. Silvia Muftisanu RECENZII György Kovács: „Cu ghiarele şi cu dinţii“ Editura pentru literatură ţi artă a Uniunii Scriitorilor din R. P. R. Universitatea Serală de Marxism-Leninism a organizaţiei Bucureşti P. M. R. Anunţa pe tovarăşii studenţi care n’au participat la seminariile generale recapitulative de sfârşit de an din luna Iunie a. c. că mai pot trece pe la secretariatul universităţii din str. Batiştei 25 A. (parter) astăzi 31 August şi mâine 1 Septembrie, pentru înscriere şi alte informaţiuni în legătură cu sesiunea specială care va avea loc în zilele de 2 şi 5 Septembrie. . Istoria nu cunoaşte nici un partit politic care In destinul istoric al poporului său să fi jucat un rol atât de Însemnat ca Partidul Bolşevic, creat de geniul revoluţionar al lui Leninul Stalin. In zorii secolului al XX-lea, in anii întunecaţi ai ţarismului, marele Lenin Scria: „Daţi-i- o Organizaţie de revoluţionari şî noi vom răsturna Rusia’’. Această chemare înflăcărată a lui Lenin era străbătută de o Credinţă uriaşă în puternica forţă a organizaţiilor revoluţionare. In lupta crâncenă cu duşmanii marxismului, Lenin şi Stalin au făurit şi fotit neobosit partidul de tip nou, Partidul revoluţiei socialiste, şi al dictaturii proletariatului, partid care se deosebea principial de partidele social- reformiste ale internaţionalei a I l-a. Partidul Bolşevic a strâns pe cei mai buni, pe cei mai avansaţi oameni ai clasei muncitoare, oameni pentru Carenu există nimic mai înălţător decât lupta pentru cauza revoluţiei, pentru Interesele poporului. Apreciind importanţa şi rolul Partidului, V. I. Lenin scria că Partidul Bolşevicilor înseamnă „spiritul, onoarea şi conştiinţa epocii noastre’’ Conducându-se după ştiinţa marxist, leninistă, care exprimă interesele radicale ale clasei muncitoare şi ale tuturor oamenilor muncii, Partidul lui Lenin- Stalin a „răsturnat” intr’adevăr Rusia. Prin furtuna a trei revoluţii, Partidul a dus masele populare ale Rusiei spre victoria Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie, revoluţie care a sfărâmat cătuşele capitalismului şi ale asupririi naţionale. Revoluţia socialistă a deschis largi posibilităţi de desvoltare tuturor popoarelor U.R.S.S., şi a ridicat miios, fiele de oameni ai muncii spre o muncă istorică, creatoare, independentă. Popoarele Uniunii Sovietice, unite intr’o familie frăţească, în frunte cu poporul rus, sub conducerea Partidului Bolşevic, au realizat transformări sociale ,nemaivăzute prin proporţiile şi profunzimea lor, transformări căre COItstitue un exemplu pentru toate popoarele lumii. Partidul lui Lenin Statin a însufleţit şi a organizat ffiaSilfe ftlufldllnars in lupta împotrivă rămânerii in urmă di veacuri, a asigurat printr’tm ritm rapid desvoltarea industriei, a efectuat trans. Jomursa socialistă în agricultură, a realizat revoluţia culturală, transformân Rusia intriun stat înaintat, puternic socialist, Intr’un stat care merge in vânt garda omenirii. ★ __ Forța atotbiruitoare a politicii Partidii Iuliul Lenin-Stalin constă In aceea cl această politică se sprijină pe baza d granit a concepţiei marxist-leniniste, şi Cunoaşterea legilor de desvoltare a societaţii. Aceasta permite Partidului să prevadă desfăşurarea evenimentelor şi să ducă o astfel de politică care să-l asigure cu nădejde întărirea poziţiei socialismului, creşterea forţei Statului Sovietic. „Marea importanţă a leninismului, — spune I. V. Stalin — constă printre oftete şi în aceea că el nu recunoaşte construcţia la întâmplare, pornită orbeşte, că el nu concepe o construcţie fără perspective, că la problema perspectivei muncii noastre, el dă un răspuns clar şi precis. .’’ înfrângând pe gardiştii albi şi pe intervenţioniştii străini în anii războiului civil, Ţara Sovietică a păşit in perioada construcţiei economice paşnice, In faţa Partidului se punea cu toată ascuţimea problema perspectivelor şi caracterul desvoltării ţării, problema soartei socialismului în U.R.S.S. E posibilă oare construirea socialismului In U.R.S.S. In Condiţiunile prelungirii revoluţiei în ţările capitaliste? Se poate oare construi socialismul pe căile noii politici economice? Cu ce să începem construcţia socialismului? Prin ce mijloace şi pe ce cai? Marele merit al Partidului lui Lenin-Stalin faţă de popor şî faţă de istoria omenirii constă In aceea că la aceste întrebări el a dat răspunsuri clare şi precise. ..Da, răspunse Partidul, economia socialistă poate şi trebue să ţie construită in ţara noastră, deoarece avem toate cele necesare pentru a construi această economie socialistă, pentru a construi societatea socialistă integrală”. (Cursul scurt de Istorie a Partidului Comunis* (bl al U.R.S.S., pag. 382). Sprijînîndu-se pe Imdicaţlî'e Iul Lenin că principala bază materială a socialismului o constitue industria grea de ma. SÎnL Industrie capabilă să transforme agricultura, I. V. Stalin a elaborat planul industrializării socialiste a Ţării Sovietice, CăîÎQ şi metodele ei. Era vorba nu numai de desvoltarea simplă şi obişnuită a ţării dela rămânerea in urmă spre progres, ci de un salt cu ajutorul căruia U.R.S.S. să se poată transforma dintr’o ţară înapoiată Intr’o ţară avansată, dintr’o ţară agrară într una Industrială. Această sarcină trebuia rezolvată in ce! mal scurt timp, căci problema ritmului Industrializării socialiste avea o importanţă hotărltoare pentru soarta Statului Sovietic. „Noi am rămas in urmă cu 50—100 de ani faţă de ţările înaintate. Trebue să parcurgem această distanţă in zece ani. Ori vom face acest lucru, ori vom fi striviţi” (I. Stalin, Problemele Leninismului, Ed. P.M.R., 1348, pag. 531). Popoarele Uniunii Sovietice au rezolvat această sarcină istorică intr’un timp nemaiîntâlnit de scurt. Din 1928 până In 1940, adică numai in 13 ani, Ţara Sovietică a executat un salt uriaş dela rămânerea in urma la progres şi a devenit o țară Independentă din punct de vedere tehnlco-economic. In anii planurilor cincinale staliniste dinainte de război, in Uniunea Sovietică a fost creată o industrie de prim rang, industrie Înzestrată cu tehnica cea mai avansată. In 1940, Industria sovietică producea de patru ori mai multă fontă, de 4,5 ori mai mult oţel, de 5,5 mai mult cărbune, decât se producea in Rusia ţaristă. In privinţa producţiei globale şi a tehnicei producţiei, Uniunea Sovietică a ocupat primul loc în Europa. Partidul ştia că puterea sovietică nu se poate baza timp îndelungat pe două baze opuse — pe marea industrie socialistă care a distrus elementele capitaliste şi pe mica gospodărie agricolă individuală care generează capitalismul zi de zi şi în proporţii de masă. Realizarea înţeleptului plan stalinist de colectivizare a economiei agricole a dus la aceea că modul de producţie socialist a devenit predominant şi în economia agricola, că alianţa dintre muncitori şi ţărani a devenit o bază trainică pentru apropierea cât mai trainică intre aceste două clase prietene şi pentru ştergerea diferenţei dintre ele. Partidul In frunte cu I. V. Stalin a rezolvat cea mai grea sarcină a revoluţiei proletare de după cucerirea puterii — sarcina colectivizării micilor gospodării ţărăneşti şi a lichidării chiaburimii ca clasă pe baza colectivizării complecte, asigurând In acest fel victoria socialismului. Ca urmare a colectivizării economiei agricole au apărut, in locul a 20 de milioane gospodării agricole individuale, peste 240.000 colhozuri. Irn 1940, pe ogoarele colhoznice lucrau peste 500.000 tractoare, 80.000 combine; producţia globală agricolă in 1940, întrecea aproape de două ori tot ce dădea agricultura în 1913. Marile prefaceri socialiste In viaţa U.R.S.S., care au transformat-o dintr’o ţară înapoiată intr’un puternic stat industrial şi colhoznic, sunt o mărturie indiscutabilă a forţei atotbiruitoare şi a capacităţii vitale a marilor idei ale marxism-leninîsmului Cuprinzând massele, măreaţa idee leninist-stalinistă despre posibilitatea victoriei socialismului într'o singură ţară s’a transformat intr’o puternică forţă materială. In anii planurilor cincinale staliniste, oamenii sovietici cuprinşi de elanul construcţiei socialiste, au desfăşurat o energie uriaşe, săvârşind minuni de eroism în muncă, învingând orice fel de piedici pe drumul realizării ţelului lor. Desvoltarea nemaiîntâlnită a întrecerii socialiste a Întregului popor, avântul puternic al mişcării stahanoviste , constitue cea mai vădită confirmare a faptului că poporul consideră politica Partidului ca propria sa politică. Strângerea rândurilor Şi unirea forţelor oamenilor muncii in jurul politicii partidului lui Lenin-Stalin s’a realizat In condiţiile unei crâncene lupte de clasă împotriva duşmanilor oamenilor muncii — capitalişti, moşieri, chiaburi. Pe clasă a asigurat lichidarea claselor exploatatoare şi crearea unităţii moral-politice a societăţii sovietice. Victoria constracţiei socialiste In U.R.S.S. ar fi fost imposibilă dacă duşmanii Partidului poporulul, troţchiştii şi buhariniştii, care împingeau Partidul şi ţara spre drumul restaurării capitalismului, n’ar fi fost distruşi din punct de vedere ideologic şi organizatoric. Era nevoe de o uriaşă dârzenie şi rezistenţă leniniststalinistă a Partidului Bolşevic, de marea lui autoritate in mase, pentru a nimici pe duşmanii poporului, pentru a apăra politica industrializării şi colectivizării, pentru a uni toate popoarele U.R.S.S. in lupta pentru victoria socia hamului» Omare cucerire a politicii naţionale leninist-staliniste a Partidului este prietenia popoarelor care s’a confirmat cu tărie ln U.R.S.S. Partidul Bolşevic a asigurat lichidarea înapoierii economice, politice şi culturale a popoarelor altădată asuprite, care era o moştenire a trecutului, a asigurat crearea suveranităţii de stat naţionale, înflorirea economiei şi culturii. Unirea Republicilor Sovietice într-o singură uniune a creat cel mai trainic şi cel mai viabil stat multinaţional din lume. Situaţia popoarelor Uniunii Sovietice s'a schimbat uimitor in anii puterii sovietice. Pe ruinele vechilor naţiuni burgheze s’au format noile naţiuni socialiste, puternic unite şi cu o capacitate de viaţă mult mai mare decât oricare naţiune burgheză. Pe baza unităţii intereselor oamenilor imunei de toate naţionalităţile din Uniunea Sovietică s’au desfăşurat astfel de forţe motrice ale societăţii sovietice ca unitatea moralpolitici, prietenia popoarelor, patriotismul sovietic- In societatea sovietică se imbina armonios tradiţiile naţionale ale popoarelor cu interesele vitale comune ale tuturor oamenilor muncii. Naţiunile socialiste ale U.R.S.S., unite In jurul naţiunii socialiste ruse, au căpătat posibilităţi nelimitate pentru desvoltarea culturii lor naţionale in formă, socialist in conţinut. Numai Partidul Bolşevic — purtătol consecvent al ideilor internaţionalismului proletar — a reuşit să făurească frăţia de nezdruncinat ’ a popoarelor Partidul Ilul Lenin-Stalin a dat totdeauna dovadă de grijă pentru întărirea legâturilor dintre popoarele din interiorul Uniunii Sovietice şi pentru o alianţă frăţească dintre popoarele U.R.S.S., cu oamenii muncii din toate ţările. Prin politica sa internaţionalistă, el şi-a câştigat un adânc respect şi o mare recunoştinţă în rândurile tuturor luptătorilor din mişcarea de eliberare a popoarelor de sub dominaţia imperialiştilor şi măreşte forţa şi măreţia Ţării Socialismului, care stă astăzi In fruntea lagărului democratic şi anti imperialist. Traducând in viaţă previziunile marelui Stalin, Statul multinaţional Sovietic efectuează, In această perioadă de după război, trecerea treptată de la socialism la comunism. Planul cincinat stalinist de după război este pătruns de spiritul internaţionalismului şi prieteniei dintre popoare. El Îmbină interesele Întăririi continue a forţei şi măreţiei Patriei socialiste In totalitatea ei cu interesele creşterii economice şi culturale a fiecărei republici şi unităţi naţionale. Toate popoarele Uniunii Sovietice, însufleţite de sentimentul dătător de viaţă al patriotismului sovietic, luptă cu abnegaţie pentru îndeplinirea înainte de termen a planului cincinal stalinist de după război şi mergând pe acest drum au obţinut succese importante. În anul 1949, volumul întregii producţii industriale a U.R.S.S. a depăşit producţia anului 1940 cu 41 la sută, iar la sfârşitul anului trecut, producţia industrială globală a întrecut nivelul prevăzut de planul cincinal pentru 1950. Ţara Sovietelor a obţinut succese deosebit de mari în domeniul industriei grele, al industriei extractive a cărbunelui şi al construcţiei de maşini. Pentru producţia fontei, oţelului, extracţiei cărbunelui, a energiei electrice, a tractoarelor, a combinelor şi camioanelor, Uniunea Sovietică ocupă locul al doilea din lume. In domeniul creșterii continui a agriclturii socialiste s’au realizat" succese importante. Partidul a elaborat un proz gram grandios de refacere și de continuă desvoltare a agriculturii, care a fost expus la Plenara Istorică a C. C. al P. G. (b) din Februarie 1947. Aplicând aceste hotăriri, sătenii îndeplinesc sarcinile ridicării neîntrerupte a tehnicii agriculturii, a creşterii recoltelor şi a desvoltării creşterii vitelor. In agricultură, problema cerealelor a fost rezolvată. Recolta globală a culturilor de cereale in anul 1949, constituia 7,0 miliarde paduri, întrecând nivelul prevăzut în planul cincinal pentru anul 1950. Marele Plan Stalinist de transporrrare a naturii se transpune cu succes în viaţă. Planul de sădiri de păduri pe anul 1949 a fost depăşit cu 100 la sută. Datorită grijii Partidului, Guvernului şi a lui I. V. Stalin personal, starea materială şi nivelul cultural al oamenilor muncii se ridică neîncetat. Drept rezultat al reducerii preţurilor mărfurilor de larg consum, de la 1 Martie 1950 — cea de a treia reducere de preţuri din ultimii doi ani — populaţia Uniunii Sovietice a câştigat 110 miliarde de ruble, in total, veniturile muncitorilor şi funcţionarilor in anul 1949 erau cu 24 la sută mai mari decât in anul 1940, iar veniturile ţăranilor au crescut cu peste 30 la sută faţă de acelaş an. In U.R.S.S. s-a desfăşurat o uriaşă campanie de construcţii de locuinţe şi pe scară largă se efectuează buna amenajare a oraşelor şi satelor, creşte numărul şcolilor, spitalelor, cluburilor, instituţiilor pentru copii de vârstă preşcolară. Cultura şi arta, care au devenit bun al întregului popor sovietic, cunosc o puternică Înflorire, însemnate succese in domeniul refacerii şi desvoltării continue a industriei şi agriculturii, creşterea bunei stări materiale a oamenilor muncii, înflorirea ştiinţei şi culturii in U.R.S.S., dovedesc oamenilor muncii din lumea întreagă forţa atotbiruitoare a leninismului, superioritatea sistemului economiei socialiste faţă de cel capitalist, capacitatea de viaţă şi forţa de neînvins a Statului Sovietic Socialist. Popoarele Uniunii Sovietice, sub conducerea înţeleaptă a Partidului lui Lenin-Stalin, merg cu încredere înainte spre noi succese, spre victoria definitivă a comunismului. Partidul lui Lenin-Stalin duce poporul sovietic spre comunism de ARMITIN „ROSUAMA LIBERA» I In întâmpinarea Congresului Comitetelor, de luptă pentru pace | Comitetul de luptă pentru pace Ministerul învăţământului Public desfăşoară o muncă intensă din ■ luni cinci luni şi jumătate de când, ^ răspunzând chemării Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., salariaţii Ministerului învăţământului Public şi-au ales Comitetul da luptă pentru pace. Creat în scopul de a da o formă organizată avântului mereu sporit cu care masele au pornit la acţiuni concrete în lupta pentru apărarea păcii, Comitetul de luptă pentru pace din Ministerul nostru a căutat să răspundă sarcinilor care-i stau în faţă . El a căutat să coordoneze întreaga acţiune de apărare a păcii, pe care o desfăşoară salariaţii noştri, atât pe locul de muncă, cât şi în afară, să vegheze ca toate acţiunile politice, economice sau culturale să fie în mod organic legate de lupta pentru pace; să popularizeze pe scară largă Uniunea Sovietică, forţa conducătoare a lagărului păcii; In sfârşit, să antreneze pe salariaţi în munca de împlinire şi depăşire a sarcinilor din cadrul Planului de Stat, arătându-le că în felul acesta el luptă efectiv pentru pace. Pentru îndeplinirea acestor sarcini, Comitetul nostru şi-a întocmit un plan concret de activitate pe care, sub Îndrumarea organizaţiei de Partid şi cu colaborarea şi sprijinul organizaţiilor de mase, a căutat să-l pună în practică. Activitatea Comitetului de luptă pentru pace din Ministerul nostru s’a desfăşurat în condiţiunile luptei tot mai ascuţite dintre lagărul imperialist aţâţător la războiul lagărul păcii Şi al progresului. Imperialiştii, care îşi dau seama că sfârşitul le este aproape, se dedau la agresiuni făţişe împotriva popoarelor Iubitoare de pace şi progres. Exemplul cel mal recent este cel din Coreea, care a umplut de indignare şi de ură pe toţi oa- I menii cinstiţi, mobilizându-i şi mai activa luptă tot mai Îndârjita pentru apărarea păcii. Comitetul nostru s’a Îngrijit să arate salariaţilor importanţa luptei pentru pace şl felul In care fiecare poate sprijini această luptă. Astfel, s’a subliniat cu prilejul conferinţelor necesitatea Îndeplinirii şl depăşirii planului de muncă ce revine fiecărui salariat, In cadrul Planului de Stat, pentru întărirea lagărului păcii. In urma apelului lansat de Comitetul Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, care a avut loc la Stockholm Intre 15—19 Martie 1950, Comitetul de luptă pentru pace din Ministerul învăţământului Public a organizat scurte meetinguri cu salariaţii, unde s’a arătat importanţa semnării apelului pentru pace. Cu această ocazie s’a dovedit că salariaţii Ministerului învăţământului Public au înţeles importanţa apelului, pe care l-au semnat In proporţie de 100 la sută. In cinstea zilei de 1 Mai, Comitetul de luptă pentru pace a instalat In cele patru clădiri ale Ministerului câte o vitrină în care s’a arătat prin diverse articole şi fotografii desvoltarea lupte! pentru pace In lumea întreagă. Astfel, s’au montat fotografii cu uriaşele realizări din Uniunea Sovietică, pe tărâm Industrial şl agricol, precum şi realizările din ţările de democraţie populară, care păşesc pe drumul socialismului. Pe de altă parte, s-au arătat ororile săvârşite în ţările imperialiste de către capitalişti împotriva oamenilor muncii, precum şi lupta de eliberare pe care o duc popoarele din colonii Împotriva asupririi imperialiste. Prin diverse caricaturi s’a arătat cum folosesc imperialiştii anglo-americani clica de spioni şi bandiţi titoişti, precum şi pe alţi trădători al clasei muncitoare. Prin hărţi şi articole la vitrinele păcii, s’a arătat ataşamentul şi interesul salariaţilor noştri faţă de lupta de eliberare şi victoriile poporului coreean împotriva agresorilor imperialişti. Deasemen! s’au afişat diverse lozinci, cu scopul de a mobiliza pe salariaţi la lupta pentru pace. In gazetele de perete s’a arătat, prin articole, cum unii tovarăşi Işi îndeplnesc şi îşi depăşesc planul de muncă, contribuind astfel la Întărirea păcii. Aşa de exemplu au fost popularizaţi tov. Ştefan Marica, decorat cu Ordinul Muncii, tov. Tertulian Georgescu şi Dumitru Angelescu, distinşi cu Medalia Muncii. In acelaş timp s’a criticat atitudinea greşită acelor tovarăşi care dau dovadă de neglijenţă sau nepăsare in muncă, cum este Mircea Davidescu, contabil la atelierele de fizică. toate ateste realizări nu s’ar fi putut îndeplini fără un concurs neprecupeţit al tuturor salariaţilor Ministerului. Intr’adevăr, atât organizaţia de Partid cât şi organizaţiile de masă ne-au dat un sprijin real la toate acţiunile întreprinse de Comitetul de luptă pentru pace. Conştienţi că realizarea şi depăşirea Planului de Stat este cea mai puternică armă in lupta pentru pace, salariaţii Ministerului Învăţământului Public se străduiesc ca începutul noului an şcolar să se desfăşoare în cele mai bune condiliuni, cu atât mai mult cu cât acest an şcolar se începe sub semnul luptei pentru pace. P. Păun , secretar al Comitetului de luptă pentru pace din Ministerul învățământului Public . Numai luptând împotriva războiului asigurăm ----------- fericirea copiilor noştri ---------- TOVARĂŞE REDACTOR RESPONSABIL: Mă numesc Maria Bârzu şi sunt îngrijitoare la Comitetul Provizoriu al Capitalei. Bărbatul meu era fiu de ţăran sărac. Trăiam în nevoi, muncind cu ziua. Dar cei ce ne storceau vlaga, moşierii, bancherii, imperialiştii nesătul, nu s’au mulţumit că ne furau munca, ci au Împins lumea Întreagă In războiul care apăra Interesele lor. A fost luat şi bărbatul meu, împreună cu alte mii de oameni. Am rămas singură pe peronul gării oraşului, cu fetiţa mea In braţe. încotro s’o iau ? Nu ştiam. Nu aveam nic! părinţi, care să mă ajute. Ei au murit tn războio din 1916. Am fost nevoită să intru tn serviciu, tntr’o fabrică. Aici, am simţit exploatarea şl cruzimea regimului din trecut şi mal mult ca până atunci. Dar am răbdat totul, pentru ca să-mi pot hrăni fetiţa. Războiul devenea tot mal crâncen şi viaţa muncitorilor tot mai grea. Sufeream de foame, de frig şi eram obosiţi că munca era grea şi peste puterile noastre. Apoi au Început bombardamentele care ne pricinuiau o mare groază. Intr’o zi am luat fetiţa In braţe şi am fugit nebună Intr’o tranşee unde am stat două zile şi două nopţi. In această tranşee şi-a pierdut copila mea sănătatea. A răcit şi s’a îmbolnăvit de tuberculoză osoasă. Pe când stăteam şi Îmi îngrijeamcopila, mi-a sosit o veste dureroasă, vestea morţii bărbatului meu, căzut pe front. A trecut războiul şi m’am dus din nou la fabrică. Aici am găsit ceva neobişnuit până atunci. Oameni noi, oaameni de-ai noştri, care m’au primit bucuroşi. La şedinţe am auzit lucruri frumoase, am văzut fapte şi mai frumoase, care m’au determinat să mă înscriu In Partid. Oamenii noi, muncitorii care conduceau acum, m’au ajutat: copila a fost Internată la spital. Dar era prea târziu, boala s’a făcut stăpână pe ea şi Valerica, fetiţa mea a murit, lăsându-mi o rană în inimă ce nu se va şterge niciodată. Războiul mi-a răpit două fiinţe scumpe pentru mine şi de aceia urăsc războiul. Ştiu că sunt multe alte femei In situaţia mea, îndemn pe toate mamele să lupte Împotriva uneltitorilor la război, pentru că numai astfel pot să asigure viitorul copiilor şi fericirea lor. Maria Bârzu îngrijitoare la Comitetul Provizoriu al Capitalei Aspecte noi în problema învăţământului mediu tehnic Politica de necontenită ridicare a potenţialului industrial al ţării noastre, care caracterizează pregătirea primului nostru plan cincinal şi asigură bazele materiale ale construcţiei socialismului, se concretizează — între altele — şi printr-o necontenită creştere a cadrelor medii de tehnicieni şi specialişti, cadre pe care le asigură învăţământul nostru mediu tehnic. In cei doi ani dela punerea in aplicare a legii pentru reforma invăţamantului, numărul şcolilor medii tehnice şi al elevilor încadraţi in aceste şcoli, a crescut considerabil. Au fost deschise cursuri pe specialităţi, în strânsă legătură cu crearea de noi ramuri în industria noastră, pentru a pregăti tehnicienii şi maiştrii necesari procesului de producţie în aceste sectoare. Potrivit prevederilor planului Ministerului învăţământului Public pe anul în curs, 34.000 elevi vor pătrunde în anul I al diferitelor şcoli medii tehnice, răspândite pe tot cuprinsul ţării. Procesul de pregătire a numeroase cadre specializate, potrivit nevoilor industriale, poate fi socotit însă abia la început. Este cert că anii primului Plan Cincinal vor aduce realizări însemnate şi in acest domeniu. Paralel cu desvoltarea şcolilor medii s-a ţinut seama şi de alte ramuri de învăţământ, cum ar fi, de pildă, învăţământul pedagogic, care a marcat şi el creşteri simţitoare. Această uriaşă operă de cuprindere în reţeaua învăţământului a unui număr însemnat de elevi, era şi este necesară pentru a asigura industriei, economiei şi culturii noastre în continuă desvoltare, cadre specializate, capabile să împingă înainte procesul de creaţie în ştiinţa, tehnică şi cultură, în această lumină trebue privita creşterea numărului şcolilor medii tehnnice şi al elevilor acestor şcoli. Totodată insă, această creştere a creiat şi unele situaţii anormale. Din diferite considerente, o parte însemnată dintre candidaţii la aceste şcoli s’au îndreptat spre anumite ramuri ale învăţământului tehnic, lăsând descoperite în schimb altele. O asemenea siituaţie anormala s’a creiat de pildă la şcoala medie tehnică de evidenţă contabilă, înfiinţată chiar anul acesta, unde s’au prezentat mult mai puţini candidaţi decât numărul locurilor. Această anomalie are la bază insuficienta cunoaştere de către părinţi şi elevi a perspectivelor pe care le deschid ştoţiile medii tehnice. In special in anumite ramuri, care se vor desvolta uriaş in viitorii ani, perspectivele acestea trebuesc larg cunoscute. Este vorba de acele şcoli medii tehnice care pregătesc specialişti în sectoarele cu rol hotăritor pentru construirea bazelor materiale ale socialismului: metalurgie, agricultură, mine şi petrol şi construcţii. Sub blestematul regim capitalist, care sugruma economia naţională In foostul capitalului străin, problema promovării unor asemenea cadre specializate nu se punea şi nu se putea pune. Această problemă a fost adusă pe primul plan al vieţii noastre economice, prin politica Partidului Muncitoresc Roman, care a trasat întregului popor muncitor sarcina unei rapide şi puternica industrializări a ţării noastre. De felul în care această sarcină va fi mai repede şi mai bine îndeplinită depinde creşterea standardului de viaţă a fiecăruia dintre noi. De aceea, este o datorie patriotică să călăuzim paşii tineretului spre şcolile medii tehnice de care depinde in buna măsură progresul nostru economic. Eforturile noastre in această direcţie, trebue să se îndrepte in special spre sectoarele de bază ale construcţiei socialismului, in sectorul metalurgiei, al agriculturii, al exploatărilor miniere şi petrolifere şi al construcţiilor. Desvoltarea şcolilor medii tehnice nu înseamnă insă câtuşi de puţin o sugrumare a învăţământului teoretic, a liceului. Liceul îşi va păstra numărul de elevi din anul trecut. Desvoltarea învăţământului tehnic asigură insă o echitabilă şi necesară repartizare a tehnicienilor şi specialiştilor, potrivit sarcinilor măreţe pe care le avem in faţă. Florin Petrescu 3F. DOUĂ FESTIVALURI ORGANIZATE DE U. P. M. IN CINSTEA CONGRESULUI COMITETELOR DE LUPTĂ PENTRU PACE DIN R. P.R. In cinstea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R., care va avea loc Intre 9—-12 Septembrie, Comitetul Central al Uniunii Populare Maghiare va organiza două festivaluri in ziua de 3 Septembrie 1950 la orele 16 şi 20. Cele două festivaluri, care se vor desfăşura la Arenele Libertăţii (Parcul Libertăţii), vor fi realizate cu concursul Operei Maghiare de Stat din Cluj şi al Operei Române de Stat din Cluj, ca şi al teatrelor maghiare de Stat din Cluj, Oradea şi Târgu Mureş. Reprezentând Încă o contribuţie la lupta pentru pace (venitul festivalurilor fiind destinat Fondului Mondial al Păcii), manifestările organizate de Uniunea Populară Maghiară însemnează, in acelaş timp, un nou prilej de strângere a legăturilor frăţeşti dintre naţionalităţile conlocuitoare" din ţara noastră. Programul festivalurilor este urmărtorul: Imnul Republicii Populare Române Şi al Uniunii Sovietice; Cuvânt de deschidere de tov. Ştefan Nagy; «Coreea luptă pentru pace», poezie da M. Beniuc — recitată de Andrei Sfirkalaski dela Teatrul de Stat din Cluj; dansuri populare din «Kalotaszeg»; solo din opera «Bank-Ban»; N. Almășan dela Opera Română da Stat din Cluj; Fragment din opera «Fântâna din Backelsarai»; «Va fi război?», poezie de J. Jevgenyii -- recitată de Gheorghe Kovács dela Teatrul Maghiar da Stat din Tg Mureş; «Foaie verde de mohor» şi «Apel pentru pace» — cântece populare române; «Tot mai puternică pacea va fi», poezie de Horvath Imre — recitată de Teréz Bardos dela Teatrul Maghiar de Stat Oradea; «Şezătoare secuiască» de Z. Kodály executată de colectivul Operei de Stat din Cluj, și «Cântec pentru Stalin» de Anatol Vieru.