România Liberă, septembrie 1950 (Anul 8, nr. 1847-1872)

1950-09-01 / nr. 1847

PAGINA 2-a sm A­vântul pe care literatura naţiona­lităţilor conlocuitoare din ţara noastră l-a luat In ultima vre­me, avânt marcat atât prin numărul crescând al operelor realizate, cât prin calitatea acestora, vădeşte cu lim­pezime justeţea consecventei politici aplicate In problema naţională de către partidul Muncitoresc Român. Recenta lucrare a scriitorului de hu­pl­bcă maghiară György Kovács, a cărei tălmăcire românească Editura pentru literatură şi artă a Uniunii Scriitori­lor din R. P. R. a publicat-o sub titlul „Cu ghiarele şi cu dinţii", este o do­vadă in plus a rodniciei acestei poli­tici. Ea mărturiseşte odată mai mult drumul nou şi sănătos pe care se află astăzi, — alături de creatorii In limba română, — şi făuritorii de literatură In limbile naţionalităţilor conlocuitoare din ţară. Prin tema pe care şi-a arez-o, prin poziţia pe care se situează In tratarea acestei teme, György Kovács aduce În­că o contribuţie la lupta clasei munci­toare din ţara noastră, la lupta pe care Întregul nostru popor muncitor o desfă­şoară pe toate planurile pentru reali­zarea socialismului, pentru construirea unei lumi noi, fericite şi luminoase. Romanul Înfăţişează viaţa unui sat secuesc din Ardeal, Începând din pe­rioada imediat anterioară eliberării ţă­rii noastre de către glorioasa Armată Sovietică şî până la Înfăptuirea refor­mei agrare din­ 1945. Din paginile ro­mnanulu­il se desprinde cu claritate lupta dusă de ţărănimea muncitoare, la În­ceput împotriva fasciştilor şi a unelte­lor lor, iar mai târziu Împotriva tuturor celorlalţi reacţionari, care Încercau cu furia să restabilească odiosul regim de exploatare din epoca dictaturii fasciste. Este un mare merit al romanului lui György Kovács de a se fi oprit la un aspect dintre cele mai însemnate ale realităţii noastre in epoca in care este fixată acţiunea şi anume, acela al în­ceputului de transformare a conştiinţei ţărănimii muncitoare de naţionalitate maghiară din Ardeal, — proces strofts legat de acela al transformării conşti­inţei întregii noastre ţărănimi munci­toare. Din felul cum îşi desfăşoară ac­ţiunea, scriitorul vădeşte contactul cu realitatea şi înţelegerea justă a pro­blemei, subliniind că transformarea conştiinţei aliatului principal al cla­sei muncitoare este un proces lung şi greu care se duce printr’o luptă neobo­sită şi din ce In ce mai ascuţită. Citi­torul va putea urmări acest proces de transformare a conştiinţei ţăranului sărac din ţara noastră la Însuşi eroul principal al romanului, Pista Orbán, care reprezintă in massa oamenilor muncii din satul Iul, unul dintre ele-­ mentele avansate. Viaţa grea şi chi­u- c­ită a lui Pişta constitue acel bagaj de experienţă care Ii va insufla, la început Instinctiv, apoi conştient, sub Îndruma­rea Partidului. Întreaga acţiune. Sfârşitul tragic al lui Pişta Orbán — asasinat mişeleşte de către chiaburi — va determina in satul Iui o şl mai mare îndârjire a tuturor sărăcanilor, o şl mai mare hotărlre de luptă a acestora, in satul lui Pişta, ţăranii muncitori, care In decursul războiului au avut prilejul să cunoască pe ostaşul sovietic, să în­ţeleagă uriaşul său rol în limpezirea ceţii care de atâta amar de vreme le apăsa viaţa şi aşezările, începe să se dumirească din ce în ce mai bine de rosturile lor, de drumul pe care î l au de parcurs. Iată de ce, atunci când şt­in acest sat, prin munca de lămurire a Partidului, datorită luptei clasei muncitoare din ţara noastră, se înfăp­­tueşte reforma agrară, ţăranii săraci al satului înţeleg că pentru ei s'a termi­nat tn sfârşit viaţa de chin dusă pe mo­şiile grofilor şi că „dreptatea săraci­lor­* pe care, murind, Pişta o scrisese „Cil sânge In ţărână“, a pornit să se facă. Oprindu-se la câteva dintre momentele cele mai Însemnate din trecutul apro­piat al satului secuiesc, György Kovács reuşeşte să redea cu deosebită vigoare, întregul mediu al acestuia, Întreaga lul atmosferă. Personagiile lul Kovács — cele mai multe, — sunt viabile şi pu­­temic reliefate. Există Insă In cartea lui Kovács o seamă de deficienţe care mărturisesc munca ce trebue să o ducă In continuare acest scriitor pentru de­săvârşirea meşteşugului său ar­tistic. Astfel, pe alocuri romanul nu reuşeşte să adâncească Îndeajuns unele situaţii, dând impresia schemei insuficient pre­lucrate. Unele personagii sunt doar schiţate, fără a se insista asupra lor, deşi prin rolul pe care ele 11 au în acţiune, o adâncită reliefare a acestor persona­gii ar fi fost absolut necesară. Astfel, este cazul muncitorilor comunişti Géza Goldberger şi Bela Popp — oameni care prin lupta lor au participat atât la eliberarea satului de sub jugul fas­cist, cât şi la mobilizarea ţărănimii să­race pentru înfăptuirea revendicărilor lor imediate. Este o lipsă care ar fi trebuit remediată, tot astfel cum ar fi trebuit in generat subliniat mult mai puternic importantul rol al Parti­dului in procesul de transformare a sa­tului. In ciuda acestor deficienţe ca si a al­tora nesemnalate, romanul lui György Kovács se inscrie ca una dintre reali­zările valoroase ale noii noastre lite­raturi, realizare pe care tălmăcirea ro­mânească a ştiut să o scoată în va­loare.­­ Silvia Muftisanu RECENZII György Kovács: „Cu ghiarele şi cu dinţii“ Editura pentru literatură ţi artă a Uniunii Scriitorilor din R. P. R. Universitatea Serală de Marxism-Leninism a organizaţiei Bucureşti P. M. R. Anunţa pe tovarăşii studenţi care n’au participat la seminariile ge­nerale recapitulative de sfârşit de an din luna Iunie a. c. că mai pot trece pe la secretariatul universităţii din str. Batiştei 25 A. (parter) astăzi 31 August şi mâine 1 Septembrie, pentru înscriere şi alte in­­formaţiuni în legătură cu sesiunea specială care va avea loc în zilele de 2 şi 5 Septembrie. . Istoria nu cunoaşte nici un partit politic care In destinul istoric al poporului său să fi jucat un rol a­tât de Însemnat ca Partidul Bolşevic, creat de geniul revoluţionar al lui Lenin­ul Stalin. In zorii secolului al XX-lea, in anii întunecaţi ai ţarismului, marele Lenin Scria: „Daţi-i- o Organizaţie de revol­­uţionari şî noi vom răsturna Rusia’’. Această chemare înflăcărată a lui Lenin era străbătută de o Credinţă uriaşă în puternica forţă a organizaţiilor revolu­ţionare. In lupta crâncenă cu duşmanii marxismului, Lenin şi Stalin au făurit şi fotit neobosit partidul de tip nou­, Partidul revoluţiei socialiste, şi al dicta­turii proletariatului, partid care se deo­sebea principial de partidele social- re­formiste ale internaţionalei a I l-a. Partidul Bolşevic a strâns pe cei mai buni, pe cei mai avansaţi oameni ai cla­sei muncitoare, oameni pentru Care­­nu există nimic mai înălţător decât lupta pentru cauza revoluţiei, pentru Interesele poporului. Apreciind importanţa şi rolul Partidului, V. I. Lenin scria că Partidul Bolşevicilor înseamnă „spiritul, onoarea şi conştiinţa epocii noastre’’ Conducându-se după ştiinţa marxist, leninistă, care exprimă interesele radi­cale ale clasei muncitoare şi ale tutu­ror oamenilor muncii, Partidul lui Lenin- Stalin a „răsturnat” intr’adevăr Rusia. Prin furtuna a trei revoluţii, Partidul a dus masele populare ale Rusiei spre vic­toria Marei Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie, revoluţie care a sfărâmat cătu­şele capitalismului şi ale asupririi na­ţionale. Revoluţia socialistă a deschis largi posibilităţi de desvoltare tuturor popoarelor U.R.S.S., şi a ridicat m­i­ios, fiele de oameni ai muncii spre o mun­că istorică, creatoare, independentă. Popoarele Uniunii Sovietice, unite in­­tr’o familie frăţească, în frunte cu po­­porul rus, sub conducerea Partidului Bolşevic, au realizat transformări so­ciale ,nemaivăzute prin proporţiile şi profunzimea lor, transformări căre COIt­­stitue un exemplu pentru toate popoarele lumii. Partidul lui Lenin­ Statin a în­sufleţit şi a organizat ffiaSilfe ftlufldllnars in lupta împotrivă rămânerii in urmă di veacuri, a asigurat printr’tm ritm rapid desvoltarea industriei, a efectuat trans. Jomu­rsa socialistă în agricultură, a realizat revoluţia culturală, transformân Rusia intriun stat înaintat, puternic­­ socialist, Intr’un stat care merge in­­ vânt garda omenirii. ★ __ Forța atotbiruitoare a politicii Partidii Iul­iul Lenin-Stalin constă In aceea cl această politică se sprijină pe baza d granit a concepţiei marxist-leniniste, şi Cunoaşterea legilor de desvoltare a socie­­taţii. Aceasta permite Partidului să pre­­vadă desfăşurarea evenimentelor şi să ducă o astfel de politică care să-l asi­gure cu nădejde întărirea poziţiei socia­­lismului, creşterea forţei Statului So­vietic. „Marea importanţă a leninismu­lui, — spune I. V. Stalin — constă printre of­­tete şi în aceea că el nu recunoaşte con­­strucţia la întâmplare, pornită orbeşte, că el nu concepe o construcţie fără per­­spective, că la problema perspectivei muncii noastre, el dă un răspuns clar şi precis. .’’ înfrângând pe gardiştii albi şi pe inter­venţioniştii străini în anii războiului civil, Ţara Sovietică a păşit in perioada con­strucţiei economice paşnice, In faţa Parti­­dului se punea cu toată ascuţimea pro­blema perspectivelor şi caracterul desvol­­tării ţării, problema soartei socialismu­lui în U.R.S.S. E posibilă oare construirea socialismu­lui In U.R.S.S. In Condiţiunile prelun­girii revoluţiei în ţările capitaliste? Se poate oare construi­ socialismul pe căile noii politici economice? Cu ce să în­cepem construcţia socialismului? Prin ce mijloace şi pe ce cai? Marele merit al Partidului lui Lenin-Stalin faţă de po­­por şî faţă de istoria omenirii constă In aceea că la aceste întrebări el a dat răspunsuri clare şi precise. ..Da, răspunse Partidul, economia so­­cialistă poate şi trebue să ţie construită in ţara noastră, deoarece avem toate cele necesare pentru a construi această economie socialistă, pentru a construi so­cietatea socialistă integrală”. (Cursul scurt de Istorie a Partidului Comunis* (bl al U.R.S.S., pag. 382). Sprijînîndu-se pe Im­dicaţlî'e Iul Lenin că principala bază materială a sociali­smului o constitue industria grea de ma. SÎnL Industrie capabilă să transforme agricultura, I. V. Stalin a elaborat pla­­nul industrializării socialiste a Ţării Sovietice, CăîÎQ şi metodele ei. Era vorba nu numai de desvoltarea simplă şi obiş­nuită a ţării dela rămânerea in urmă spre progres, ci de un salt cu ajutorul căruia U.R.S.S. să se poată transforma dintr’o ţară înapoiată Intr’o ţară avan­sată, dintr’o ţară agrară într una Indu­strială. Această sarcină trebuia rezolva­tă in ce! mal scurt timp, căci problema ritmului Industrializării socialiste avea o importanţă hotărltoare pentru soarta Statului Sovietic. „Noi am rămas in ur­­mă cu 50—100 de ani faţă de ţările îna­intate. Trebue să parcurgem această distanţă in zece ani. Ori vom face a­­cest lucru, ori vom fi striviţi” (I. Stalin, Problemele Leninismului, Ed. P.M.R., 1348, pag. 531). Popoarele Uniunii Sovietice au rezol­vat această sarcină istorică intr’un timp nemaiîntâlnit de scurt. Din 1928 până In 1940, adică numai in 13 ani, Ţara Sovie­tică a executat un salt uriaş dela rămâ­­nerea in urma la progres şi a devenit o țară Independentă din punct de vedere tehn­lco-economic. In anii planurilor cincinale staliniste dinainte de război, in Uniunea Sovietică a fost creată o industrie de prim rang, industrie Înzestrată cu tehnica cea mai avansată. In 1940, Industria sovietică producea de patru ori mai multă fontă, de 4,5 ori mai mult oţel, de 5,5 mai mult cărbune, decât se producea in Rusia ţa­ristă. In privinţa producţiei globale şi a tehnicei producţiei, Uniunea Sovietică a ocupat primul loc în Europa. Partidul ştia că puterea sovietică nu se poate baza timp îndelungat pe două baze opuse — pe marea industrie so­cialistă care a distrus elementele capita­liste şi pe mica gospodărie agricolă in­­dividuală care generează capitalismul zi de zi şi în proporţii de masă. Realiza­rea înţeleptului plan stalinist de colecti­vizare a economiei agricole a dus la a­­ceea că modul de producţie socialist a devenit predominant şi în economia agri­­cola, că alianţa dintre muncitori şi ţă­rani a devenit o bază trainică pentru apropierea cât mai trainică intre aceste două clase prietene şi pentru ştergerea diferenţei dintre ele. Partidul In frunte cu I. V. Stalin a rezolvat cea mai grea sarcină a revoluţiei proletare de după cu­­cerirea puterii — sarcina colectivizării micilor gospodării ţărăneşti şi a lichidă­­rii chiaburimii ca clasă pe baza colec­tivizării complecte, asigurând In acest fel victoria socialismului. Ca urmare a colectivizării economiei a­­gricole au apărut, in locul a 20 de mi­lioane gospodării agricole individuale, peste 240.000 colhozuri. Irn 1940, pe o­goarele colhoznice lucrau peste 500.000 tractoare, 80.000 combine; producţia glo­bală agricolă in 1940, întrecea aproape de două ori tot ce dădea agricultura în 1913. Marile prefaceri socialiste In viaţa U.R.S.S., care au transformat-o dintr’o ţară înapoiată intr’un puternic stat industrial şi colhoznic, sunt o măr­turie indiscutabilă a forţei atotbiruitoa­re şi a capacităţii vitale a marilor idei ale marxism-leninîsmului Cuprinzând massele, măreaţa idee le­­ninist-stalinistă despre posibilitatea vic­toriei socialismului într'o singură ţară s’a transformat intr’o puternică forţă materială. In anii planurilor cincinale staliniste, oamenii sovietici cuprinşi de elanul construcţiei socialiste, au desfă­şurat o energie uriaşe, săvârşind minuni de eroism în muncă, învingând orice fel de piedici pe drumul realizării ţelului lor. Desvoltarea nemaiîntâlnită a în­trecerii socialiste a Întregului popor, a­­vântul puternic al mişcării stahanoviste , constitue cea mai vădită confirmare a faptului că poporul consideră politica Partidului ca propria sa politică. Strângerea rândurilor Şi unirea forţe­lor oamenilor muncii in jurul politicii partidului lui Lenin-Stalin s’a realizat In condiţiile unei crâncene lupte de cla­să împotriva duşmanilor oamenilor mun­cii — capitalişti, moşieri, chiaburi. Pe­ clasă a asigurat lichidarea claselor ex­ploatatoare şi crearea unităţii moral-poli­tice a societăţii sovietice. Victoria con­stracţiei socialiste In U.R.S.S. ar fi fost imposibilă dacă duşmanii Partidului poporulul, troţchiştii şi buhariniştii, care împingeau Partidul şi ţara spre drumul restaurării capitalismului, n’ar fi fost distruşi din punct de vedere ideologic şi organizatoric. Era nevoe de o uriaşă dârzenie şi rezistenţă leninist­­stalinistă a Partidului Bolşevic, de ma­rea lui autoritate in mase, pentru a nimici pe duşmanii poporului, pentru a apăra politica industrializării şi colec­tivizării, pentru a uni toate popoarele U.R.S.S. in lupta pentru victoria socia hamului» O­­mare cucerire a politicii naţionale leninist-staliniste a Partidului este prie­tenia popoarelor care s’a confirmat cu tărie ln U.R.S.S. Partidul Bolşevic a a­­sigurat lichidarea înapoierii economice, politice şi culturale a popoarelor altă­dată asuprite, care era o moştenire a trecutului, a asigurat crearea suverani­tăţii de stat naţionale, înflorirea eco­nomiei şi culturii. Unirea Republicilor Sovietice într-o singură uniune a creat cel mai trainic şi cel mai viabil stat multinaţional din lume. Situaţia popoarelor Uniunii Sovietice s'a schimbat uimitor in anii puterii so­­vietice. Pe ruinele vechilor naţiuni bur­gheze s’au format noile naţiuni socia­liste, puternic unite şi cu o capacitate de viaţă mult mai mare decât oricare naţiune burgheză. Pe baza unităţii inte­reselor oamenilor imunei­ de toate na­ţionalităţile din Uniunea Sovietică s’au desfăşurat astfel de forţe motrice ale societăţii sovietice ca unitatea moral­­politici, prietenia popoarelor, patriotis­mul sovietic- In societatea sovietică se im­bina armonios tradiţiile naţionale ale popoarelor cu interesele vitale comune ale tuturor oamenilor muncii. Naţiunile socialiste ale U.R.S.S., unite In jurul naţiunii socialiste ruse, au căpătat posi­bilităţi nelimitate pentru desvoltarea culturii lor naţionale in formă, socialist in conţinut. Numai Partidul Bolşevic — purtăto­­l consecvent al ideilor internaţionalis­mului proletar — a reuşit să făurească frăţia de nezdruncinat ’ a popoarelor Partidul Ilul Lenin-Stalin a dat totdeau­na dovadă de grijă pentru întărirea le­gâturilor dintre popoarele din interiorul Uniunii Sovietice şi pentru o alianţă frăţească dintre popoarele U.R.S.S., cu oamenii muncii din toate ţările. Prin politica sa internaţionalistă, el şi-a câş­tigat un adânc respect şi o mare recu­noştinţă în rândurile tuturor luptători­­lor din mişcarea de eliberare a popoare­lor de sub dominaţia imperialiştilor şi măreşte forţa şi măreţia Ţării Socialis­mului, care stă astăzi In fruntea lagărului democratic şi anti imperialist. Traducând in viaţă previziunile mare­lui Stalin, Statul multinaţional Sovietic efectuează, In această perioadă de după război, trecerea treptată de la socialism la comunism. Planul cincinat stalinist de după război este pătruns de spiritul interna­ţionalismului şi prieteniei dintre popoare. El Îmbină interesele Întăririi continue a forţei şi măreţiei Patriei so­cialiste In totalitatea ei cu interesele creşterii economice şi culturale a fiecă­rei republici şi unităţi naţionale. Toate popoarele Uniunii Sovietice, în­sufleţite de sentimentul dătător de via­ţă al patriotismului sovietic, luptă cu abnegaţie pentru îndeplinirea înainte de termen a planului cincinal stalinist de după război şi mergând pe acest drum au obţinut succese importante. În anul 1949, volumul întregii pro­ducţii industriale a U.R.S.S. a depăşit producţia anului 1940 cu 41 la sută, iar la sfârşitul anului trecut, producţia in­dustrială globală a întrecut nivelul pre­văzut de planul cincinal pentru 1950. Ţara Sovietelor a obţinut succese de­osebit de mari în domeniul industriei grele, al industriei extractive a cărbu­nelui şi al construcţiei de maşini. Pentru producţia fontei, oţelului, extracţiei căr­bunelui, a energiei electrice, a tractoa­­relor, a combinelor şi camioanelor, Uniunea Sovietică ocupă locul al doi­lea din lume. In domeniul creșterii continui a agri­­clturii socialiste s’au realizat" succese importante. Partidul a elaborat un proz gram grandios de refacere și de con­tinuă desvoltare a agriculturii, care a fost expus la Plenara Istorică a C. C. al P. G. (b) din Februarie 1947. Apli­­când aceste hotăriri, sătenii îndeplinesc sarcinile ridicării neîntrerupte a teh­­­nicii agriculturii, a creşterii recoltelor şi a desvoltării creşterii vitelor. In agricultură, problema cerealelor a fost rezolvată. Recolta globală a culturilor de cereale in anul 1949, constituia 7,0 miliarde paduri, întrecând nivelul pre­văzut în planul cincinal pentru anul 1950. Marele Plan Stalinist de transpor­­rr­are a naturii se transpune cu succes în viaţă. Planul de sădiri de păduri pe anul 1949 a fost depăşit cu 100 la sută. Datorită grijii Partidului, Guvernului şi a lui I. V. Stalin personal, starea materială şi nivelul cultural al oameni­­lor muncii se ridică neîncetat. Drept rezultat al reducerii preţurilor mărfuri­­lor de larg consum, de la 1 Martie 1950 — cea de a treia reducere de preţuri din ultimii doi­ ani — populaţia Uniunii Sovietice a câştigat 110 miliarde de ruble, in total, veniturile muncitorilor şi funcţionarilor in anul 1949 erau cu 24 la sută mai mari decât in anul 1940, iar veniturile ţăranilor au crescut cu peste 30 la sută faţă de acelaş an. In U.R.S.S. s-a desfăşurat o uriaşă campanie de construcţii de locuinţe şi pe scară largă se efectuează buna ame­najare a oraşelor şi satelor, creşte nu­mărul şcolilor, spitalelor, cluburilor, instituţiilor pentru copii de vârstă pre­şcolară. Cultura şi arta, care au devenit bun al întregului popor sovietic, cunosc o puternică Înflorire, însemnate succese in domeniul refa­­cerii şi desvoltării continue a industriei şi agriculturii, creşterea bunei stări ma­teriale a oamenilor muncii, înflorir­ea ştiinţei şi culturii in U.R.S.S., dovedesc oamenilor muncii din lumea întreagă forţa atotbiruitoare a leninismului, su­perioritatea sistemului economiei socia­liste faţă de cel capitalist, capacitatea de viaţă şi forţa de neînvins a Statului Sovietic Socialist. Popoarele Uniunii Sovietice, sub con­­ducerea înţeleaptă a Partidului lui Lenin-Stalin, merg cu încredere înainte spre noi succese, spre victoria defini­tivă a comunismului. Partidul lui Lenin-Stalin duce poporul sovietic spre comunism de AR­MITIN „ROSUAM­­A LIBERA» I In întâmpinarea Congresului Comitetelor, de luptă pentru pace | Comitetul de luptă pentru pace Ministerul învăţământului Public desfăşoară o muncă intensă din ■ l­uni cinci luni şi jumătate de când, ^ răspunzând chemării Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., salariaţii Ministerului învă­ţământului Public şi-au ales Comitetul da luptă pentru pace. Cre­at în scopul de a da o formă or­ganizată avântului mereu sporit cu care masele au pornit la acţiuni concrete în lupta pentru apărarea păcii,­­ Comite­­tul de luptă pentru pace din Ministerul nostru a căutat să răspundă sarcinilor care-i stau în faţă . El a căutat să coordoneze întreaga ac­ţiune de apărare a păcii, pe care o des­făşoară salariaţii noştri, atât pe locul de muncă, cât şi în afară, să vegheze ca toate acţiunile politice, economice sau culturale să fie în mod organic legate de lupta pentru pace; să popularizeze pe scară largă Uniunea Sovietică, forţa conducătoare a lagărului păcii; In sfârşit, să antreneze pe salariaţi în munca de îm­plinire şi depăşire a sarcinilor din cadrul Planului de Stat, arătându-le că în felul acesta el luptă efectiv pentru pace. Pentru îndeplinirea acestor sarcini, Comitetul nostru şi-a întocmit un plan concret de activitate pe care, sub Îndru­marea organizaţiei de Partid şi cu cola­borarea şi sprijinul organizaţiilor de mase, a căutat să-l pună în practică. Activitatea Comitetului de luptă pen­tru pace din Ministerul nostru s’a des­făşurat în condiţiunile luptei tot mai as­cuţite dintre lagărul imperialist aţâţător la război­ul lagărul păcii Şi al progresu­lui. Imperialiştii, care îşi dau seama că sfârşitul le este aproape, se dedau la a­­gresiuni făţişe împotriva popoarelor Iu­bitoare de pace şi progres. Exemplul cel mal recent este cel din Coreea, care a umplut de indignare şi de ură pe toţi oa- I menii cinstiţi, mobil­izându-i şi mai activ­­a luptă tot mai Îndârjita pentru apăra­rea păcii. Comitetul nostru s’a Îngrijit să arate salariaţilor importanţa luptei pentru pace şl felul In care fiecare poate sprijini această luptă. Astfel, s’a subliniat cu pri­lejul conferinţelor necesitatea Îndeplinirii şl depăşirii planului de muncă ce revine fiecărui salariat, In cadrul Planului de Stat, pentru întărirea lagărului păcii. In urma apelului lansat de Comitetul Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii, care a avut loc la Stockholm Intre 15—19 Martie 1950, Co­mitetul de luptă pentru pace din Minis­terul învăţământului Public a organizat scurte meetinguri cu salariaţii, unde s’a arătat importanţa semnării apelului pen­tru pace. Cu această ocazie s’a dovedit că sala­riaţii Ministerului învăţământului Public au înţeles importanţa apelului, pe care l-au semnat In proporţie de 100 la sută. In cinstea zilei de 1 Mai, Comitetul de luptă pentru pace a instalat In cele patru clădiri ale Ministerului câte o vi­trină în care s’a arătat prin diverse arti­cole şi fotografii desvoltarea lupte! pen­tru pace In lumea întreagă. Astfel, s’au montat fotografii cu uria­şele realizări din Uniunea Sovietică, pe tărâm Industrial şl agricol, precum şi rea­lizările din ţările de democraţie popu­lară, care păşesc pe drumul socialismu­lui. Pe de altă parte, s-au arătat ororile să­vârşite în ţările imperialiste de către ca­pitalişti împotriva oamenilor muncii, pre­cum şi lupta de eliberare pe care o duc popoarele din colonii Împotriva asupri­rii imperialiste. Prin diverse caricaturi s’a arătat cum folosesc imperialiştii anglo-americani clica de spioni şi bandiţi titoişti, precum şi pe alţi trădători al clasei muncitoare.­ Prin hărţi şi articole la vitrinele pă­cii, s’a arătat ataşamentul şi interesul salariaţilor noştri faţă de lupta de elibe­rare şi victoriile poporului coreean îm­potriva agresorilor imperialişti. Deasemen! s’au afişat diverse lozinci, cu scopul de a mobiliza pe salariaţi la lupta pentru pace. In gazetele de perete s’a arătat, prin articole, cum unii tovarăşi Işi îndepl­nesc şi îşi depăşesc planul de muncă, con­tribuind astfel la­ Întărirea păcii. Aşa de exemplu au fost popularizaţi tov. Ştefan Marica, decorat cu Ordinul Muncii, tov. Tertulian Georgescu şi Dumitru Ange­­lescu, distinşi cu Medalia Muncii. In a­­celaş timp s’a criticat atitudinea greşită­­ acelor tovarăşi care dau dovadă de ne­glijenţă sau nepăsare in muncă, cum este Mircea Davidescu, contabil la atelierele de fizică. toate a­­teste realizări nu s’ar fi putut îndeplini fără un concurs neprecupeţit al tuturor salariaţilor Ministerului. Intr’adevăr, atât organizaţia de Partid cât şi organizaţiile de masă ne-au dat un sprijin real la toate acţiunile între­prinse de Comitetul de luptă pentru pace. Conştienţi că realizarea şi depăşirea Planului de Stat este cea mai puternică armă in lupta pentru pace, salariaţii Mi­nisterului Învăţământului Public se stră­duiesc ca începutul noului an şcolar să se desfăşoare în cele mai bune condil­­iuni, cu atât mai mult cu cât acest an şcolar se începe sub semnul luptei pen­tru pace. P. Păun , secretar al Comitetului de luptă pentru pace din Ministerul învățământului Public . Numai luptând împotriva războiului asigurăm ----------- fericirea copiilor noştri ----------­ TOVARĂŞE REDACTOR RESPONSABIL:­­ Mă numesc Maria Bârzu şi sunt îngrijitoare la Comi­tetul Provizoriu al Capitalei. Bărbatul meu era fiu de ţăran sărac. Trăiam în nevoi, muncind cu ziua. Dar cei ce ne storceau vlaga, moşierii, bancherii, imperialiştii nesătul, nu s’au mulţumit că ne furau munca, ci au Împins lumea Întreagă In războiul care apăra Interesele lor. A fost luat şi bărbatul meu, împreună cu alte mii de oameni. Am rămas singură pe peronul gării oraşului, cu fetiţa mea In braţe. încotro s’o iau ? Nu ştiam. Nu aveam nic! părinţi, care să mă ajute. Ei au murit tn război­o din 1916. Am fost nevoită să intru tn serviciu, tntr’o fabrică. Aici, am simţit exploatarea şl cruzimea re­gimului din trecut şi mal mult ca până atunci. Dar am răbdat totul, pentru ca să-mi pot hrăni fetiţa. Războiul devenea tot mal crâncen şi viaţa muncitorilor tot mai grea. Sufeream de foame, de frig şi eram obosiţi că munca era grea şi peste puterile noastre. Apoi au În­ceput bombardamentele care ne pricinuiau o mare groază. Intr’o zi am luat fetiţa In braţe şi am fugit nebună Intr’o tranşee unde am stat două zile şi două nopţi. In această tranşee şi-a pierdut copila mea sănătatea. A răcit şi s’a îmbolnăvit de tuberculoză osoasă. Pe când stăteam şi Îmi îngrijeam­­copila, mi-a sosit o veste dureroasă, vestea morţii bărbatului meu, căzut pe front. A trecut războiul şi m’am dus din nou la fabrică. Aici am găsit ceva neobişnuit până atunci. Oameni noi, oaa­meni de-ai noştri, care m’au primit bucuroşi. La şedinţe am auzit lucruri frumoase, am văzut fapte şi mai fru­moase, care m’au determinat să mă înscriu In Partid. Oamenii noi, muncitorii care conduceau acum, m’au aju­tat: copila a fost Internată la spital. Dar era prea târ­ziu, boala s’a făcut stăpână pe ea şi Valerica, fetiţa mea a murit, lăsându-mi o rană în inimă ce nu se va şterge niciodată. Războiul mi-a răpit două fiinţe scumpe pentru mine şi de aceia urăsc războiul. Ştiu că sunt multe alte femei In situaţia mea, îndemn pe toate mamele să lupte Împotriva uneltitorilor la război, pentru că numai astfel pot să asi­gure viitorul copiilor şi fericirea lor.­­ Maria Bârzu îngrijitoare la Comitetul Provizoriu al Capitalei Aspecte noi în problema învăţământului mediu tehnic P­olitica de necontenită ridicare a potenţialului industrial al ţării noastre, care caracterizează pre­­gătirea primului nostru plan cincinal şi asigură bazele materiale ale cons­trucţiei socialismului, se concretizează — între altele — şi printr-o necontenită creştere a cadrelor medii de tehnici­eni şi specialişti, cadre pe care le asi­­gură învăţământul nostru mediu teh­nic. In cei doi ani dela punerea in apli­care a legii pentru reforma invăţaman­­tului, numărul şcolilor medii tehnice şi al elevilor încadraţi in aceste şcoli, a crescut considerabil. Au fost deschise cursuri pe specialităţi, în strânsă le­gătură cu crearea de noi ramuri în industria noastră, pentru a pregăti tehnicienii şi maiştrii necesari proce­sului de producţie în aceste sectoare. Potrivit prevederilor planului Minis­­terului învăţământului Public pe anul în curs, 34.000 elevi vor pătrunde în anul I al diferitelor şcoli medii tehni­ce, răspândite pe tot cuprinsul ţării. Procesul de pregătire a numeroase cadre specializate, potrivit nevoilor in­dustriale, poate fi socotit însă abia la început. Este cert că anii primului Plan Cincinal vor aduce realizări însemnate şi in acest domeniu. Paralel cu desvoltarea şcolilor medii s-a ţinut seama şi de alte ramuri de învăţământ, cum ar fi, de pildă, învă­ţământul pedagogic, care a marcat şi el creşteri simţitoare. Această uriaşă operă de cuprindere în reţeaua învăţământului a unui nu­măr însemnat de elevi, era şi este ne­cesară pentru a asigura industriei, e­­conomiei şi culturii noastre în continuă desvoltare, cadre specializate, capabile să împingă înainte procesul de creaţie în ştiinţa, tehnică şi cultură, în această lumină trebue privita creşterea numărului şcolilor medii tehn­­nice şi al elevilor acestor şcoli. Totodată insă, această creştere a cre­­iat şi unele situaţii anormale. Din di­­ferite considerente, o parte însemnată dintre candidaţii la aceste şcoli s’au îndreptat spre anumite ramuri ale în­văţământului tehnic, lăsând descope­­rite în schimb altele. O asemenea sii­tuaţie anormala s’a creiat de pildă la şcoala medie tehnică de evidenţă con­tabilă, înfiinţată chiar anul acesta, unde s’au prezentat mult mai puţini candidaţi decât numărul locurilor. A­­ceastă anomalie are la bază insufici­enta cunoaştere de către părinţi şi elevi a perspectivelor pe care le deschid ştoţ­iile medii tehnice. In special in anumite ramuri, care se vor desvolta uriaş in viitorii ani, perspectivele acestea trebuesc larg cu­noscute. Este vorba de acele şcoli me­­dii tehnice care pregătesc specialişti în sectoarele cu rol hotăritor pentru construirea bazelor materiale ale so­cialismului: metalurgie, agricultură, mine şi petrol şi construcţii. Sub blestematul regim capitalist, care sugruma economia naţională In foostul capitalului străin, problema promo­vării unor asemenea cadre specializate nu se punea şi nu se putea pune. A­­ceastă problemă a fost adusă pe primul plan al vieţii noastre economice, prin politica Partidului Muncitoresc Roman, care a trasat întregului popor mun­­citor sarcina unei rapide şi puternica industrializări a ţării noastre. De felul în care această sarcină va fi mai repede şi mai bine îndeplinită depinde creşterea standardului de viaţă a fiecăruia dintre noi. De aceea, este o datorie patriotică să călăuzim paşii tineretului spre şcolile medii tehnice de care depinde in buna măsură progresul nostru economic. Eforturile noastre in această direc­ţie, trebue să se îndrepte in special spre sectoarele de bază ale construcţiei socialismului, in sectorul metalurgiei, al agriculturii, al exploatărilor miniere şi petrolifere şi al construcţiilor. Desvoltarea şcolilor medii tehnice nu înseamnă insă câtuşi de puţin o su­grumare a învăţământului teoretic, a liceului. Liceul îşi va păstra numărul de elevi din anul trecut. Desvoltarea învăţământului tehnic asigură insă o echitabilă şi necesară repartizare a tehnicienilor şi specialiştilor, potrivit sarcinilor măreţe pe care le avem in faţă. Florin Petrescu 3F. DOUĂ FESTIVALURI ORGANIZATE DE U. P. M. IN CINSTEA CONGRESULUI COMITETELOR DE LUPTĂ PENTRU PACE DIN R. P.R. In cinstea Congresului Comitetelor de luptă pentru pace din R. P. R., care va avea loc Intre 9—-12­ Septembrie, Comitetul Central al Uniunii Populare Maghiare va organiza două festivaluri in ziua de 3 Septembrie 1950 la orele 16 şi 20. Cele două festivaluri,­ care se vor desfăşura la Arenele Libertăţii (Par­cul Libertăţii), vor fi realizate cu con­cursul Operei Maghiare de Stat din Cluj şi al Operei Române de Stat din Cluj, ca şi al teatrelor maghiare de Stat din Cluj, Oradea şi Târgu Mureş. Reprezentând Încă o contribuţie la lupta pentru pace (venitul festivalurilor fiind destinat Fondului Mondial al Pă­cii), manifestările organizate de Uniu­nea Populară Maghiară însemnează, in acelaş timp, un nou prilej de strângere a legăturilor frăţeşti dintre naţionali­tăţile conlocuitoare" din ţara noastră. Programul festivalurilor este urmăr­torul: Imnul Republicii Populare Ro­mâne Şi al Uniunii Sovietice; Cuvânt de deschidere de tov. Ştefan Nagy; «Coreea luptă pentru pace», poezie da M. Beniuc — recitată de Andrei Sfir­kalaski dela Teatrul de Stat din Cluj; dansuri populare din «Kalotaszeg»; solo din opera «Bank-Ban»; N. Alm­ă­­șan dela Opera Română da Stat din Cluj; Fragment din opera «Fântâna din Backelsarai»; «Va fi război?», poezie de J. Jevgenyii -- recitată de Gheor­­ghe Kovács dela Teatrul Maghiar da Stat din Tg Mureş; «Foaie verde de mohor» şi «Apel pentru pace» — cân­tece populare române; «Tot mai puter­nică pacea va fi», poezie de Horvath Imre — recitată de Teréz Bardos dela Teatrul Maghiar de Stat Oradea; «Şe­zătoare secuiască» de Z. Kodály exe­cutată de colectivul Operei de Stat din Cluj, și «Cântec pentru Stalin» de Anatol Vieru.

Next