România Liberă, octombrie 1950 (Anul 8, nr. 1873-1898)

1950-10-01 / nr. 1873

PAGINA 2-a,rohama libera" După Congresul Comite­telor­­de luptă pentru pace UE SCRIE UN DELEGAT CARE­ S’A ÎNAPOIAT ACASĂ TOVARĂŞE REDACTOR: Mai zilele trecute m’am întors acasă, la Gospodăria Colectivă, după ce am luat şi eu parte la Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din Bucureşti. Acum, tovarăşe, mă simt parcă mai puternică, mai stăpână pe forţele mele, mai încrezătoare în forţele tovarăşilor mei de mun­că. Lucrările Congresului m-au învăţat multe lucruri. Am ascultat acolo pe delega­ţii sovietici, delegaţii celui mai măreţ popor din lume, pe delegaţii altor popoare libere, cât şi pe delegaţii popoarelor care se află încă sub jugul boeresc. Miam dat seama că suntem mulţi, foarte mulţi, acei care dorim pa­cea, suntem puternici şi cu si­guranţă vom învinge. Parcă îmi răsună mereu în minte glasul vrednicei preşedin­te de Gospodărie Colectivă, Ma­ria Zidaru: „Noi, femeile, repre­zentăm o putere mare în lume. Din viaţa noagră izvorăşte via­ţa copiilor noştri. Şi noi lup­tăm pentru viaţa copiilor, căci ea e viaţa noastră”. Cât de măreţ a fost şi momeni­­tul când au venit pionierii şi ne-au adus cuvântul lor, dorin­ţa fierbinte de a-şi apăra viaţa, de a apăra pacea. Acum sunt iarăşi la locul meu de muncă. Lucrările Congresului însă nu le voi uita niciodată, ele mă vor călăuzi de acum înainte în muncă, zi şi noapte. Mă voi strădui ca Gospodăria noastră Colectivă să înflorească tot me­reu, ca ţara noastră să devină tot mai mândră şi mai puternică. Mă voi strădui să descopăr pe toţi duşmanii din jurul meu şi să-i arăt comunei întregi că ei sunt aceia care uneltesc împo­triva fericirii şi copiilor noştri, îm­potriva păcii. BALANCA ANITA membră în Gospodăria Agricolă Colectivă „9 Mai”­­Călimăneşti, raionul Panciu- Putna 409 000 E.ES ECONOMII ín 1­tipia pentru obţinerea de cât mai multe produse eftine şi de bună ca­litate, muncitorii de la „Industria Lem­nului” din Craiova au confecţionat din deşeuri numeroase obiecte, realizând importante economii. Astfel, folosind fiecare bucată de lemn, ei au lucrat 100 scaune (tabil­­iele), economisind suma de 400.000 Iei. Preţul de cost la aceste obiecte a fost scăzut cu 230 Iei la bucată. Tot în aceiaşi Întreprindere, tehni­cienii au confecţionat din deşeuri de placaje 160 stelaje diferite, pentru du­lăpioare, în valoare de 16.200 lei. GH. TUDŐSE • corespondent Oamenii muncii din regiunea Stalin Suplă să facă din ce in ce mai înfloritoare oraşele şi satele lor Ţ­ara Bârsei formează un şes larg, cu ogoare bogate şi sate mari,­­ mărginit de cursul Oltului, ţara Făgăraşului, dealurile Vlădenilor şi ale Târnavelor. La Sud, se întinde Valea Timişului, străjuită de codrii verzi de brad, piscul Ciucaşului (aproape 2000 metri), Piatra Mare şi Postăvarul, cu vârful mereu înnecat în nori. La Nord, Ţara Secuiască, cu păduri întinse şi sate cu casele resfirate printre poeni­­le şi văile prăpăstioase. De la Bucegi şi până la podişul ţării secueşti, multe sunt bogăţiile ce le as­cunde solul şi — mai ales —, subsolul, zăcăminte de cărbuni în împrejurimile Vulcanului, isvoare alcaline la Zizin şi Târlungeni şi atâtea altele. Pământul e negru şi roditor în această regiune minunată, regiune care poartă numele Marelui Stalin. De la poalele Bucegilor, acolo unde între Piatra Mare şi Postăvarul ţâşneş­te Valea Timişului , se prelungeşte Tâmpa, la picioarele căreia se întind fabricile cu coşuri înalte şi casele găl­bui ale oraşului Stalin. Capitaliştii şi moşierii au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să se­mene vrajba intre poporul român şi naţionalităţile con­­locuitoare şi una din armele pe care au folosit-o a fost vechea împăr­ţire administra­tivă. Urmând cu con­secvenţă politica şovină, burghezia in cârdăşie cu mo­­şierimea a despăr­ţit populaţia se­cuiască în trei ju­deţe: Odorhei, Ciuc şi Trei Scau­ne, urmărind astfel despărţirea popu­laţiei maghiare şi menţinerea vraj­bei între popoare­le român şi ma­ghiar. Moşierii şi capi­taliştii au ocolit tot ce putea duce la ridicarea nivelu­lui de trai al popu­laţiei secueşti de la Nord de Ţara Bâr­­sei, n’au făcut şcoli n’au ridicat fabrici, deşi subsolul e bogat în căr­buni­ şi metale. Populaţia muncitoa­re din regiunea secuiască a rămas zeci şi zeci de ani in întuneric şi mizerie, izolată de către regimul burghezo-mo­­şieresc şi de prelaţii papei, purtători ai politicii obscurantiste a Vaticanului. In ţinutul secuiesc, clericii catolici se infiltraseră puternic, predicând su­punerea faţă de grofii feudali şi opu­nând o îndârjită rezistenţă faţă de ori­ce încercare de a se creea o industrie locală, de teamă să nu piardă roatele de muncă de pe domeniile clericale. In ultimii ani, ţăranii muncitori ro­mâni şi maghiari, îndrumaţi de Partid şi de organizaţiile de massă, au de­mascat numeroşi agenţi ai Vaticanului, preoţi catolici şi chiaburi, care ani dea rândul au învrăjbit pe ţăranii mun­citori unii împotriva altora. Astăzi, în opera măreaţă de construi­re a socialismului, oamenii muncii de naţionalitate maghiară sunt alături de întreg poporul muncitor din ţara noa­stră. In marea întrecere pentru cel mai mare cont de economii, muncitorii şi tehnicienii de la rafinăria „Sovrompe­­trol” de la uzinele „Sovromtractor” şi de la fabrica „Steagul Roşu” din Ora­şul Stalin se găsesc în frunte. Lupta­­ pentru bună stare, pentru viitorul lu­­i minos, se duce cot la cot de către oa­menii muncii români şi maghiari. Au dispărut astăzi frontierele arbi­trare ale vechii împărţiri administrati­ve, care despărţeau populaţia secuiască în unităţi separate, întreaga populaţie secuiască din ţara noastră se află as­tăzi într’o singură regiune, regiunea Stalin. Astfel, în oraşul şi regiunea Stalin se cimentează prietenia dintre poporul român şi naţionalităţile conlo­cuitoare, popoare mândre de numele glorios pe care îl poartă regiunea lor, înfrăţite în lupta comună şi unită pen­tru construirea unei vieţi fericite, pentru construirea socialismului. b­ O dată cu înfăptuirea raionării ad­­ministrativ-economice a terito­riului ţării noastre, care a dus la crearea unei puternice regiuni ce u­­neşte Ţara Bârsei cu ţinutul Secuiesc, s’au creat condiţii prielnice pentru des­­voltarea unei puternice industrii în a­­ceast­ă regiune. Capitaliştii şi moşierii au jefuit sălbatec pădurile întinse de­­--- composesorate de chiabureaţi şi de pe domeniile Vaticanului, astfel că în câţiva ani, munţi întregi au fost des­puiaţi, lăsând drum, liber torenţilor şi aducând seceta pe câmpii. Apoi au ple­cat în alte regiuni ale ţării, spre alte păduri, pentru a-şi continua jaful. Bogăţiile nemăsurate ale ţinutului secuiesc au fost lăsate să zacă în a­­dâncul pământului. Burghezia nu a vrut să le descopere, ele nu aduceau un pro­fit imediat şi mare, erau necesare in­vestiţii importante. Pe măsură însă ce înaintăm pe dru­mul luminos al construirii socialismu­lui, transformările revoluţionare schim­bă înfăţişarea ţării, crează condiţii prielnice industrializării ţării. Sub regimul de democraţie populară, în Ţara Secuiască a început punerea în valoare a bogatelor resurse. Se re­fac pădurile. Din împrejurimile ora­şului Miercurea Ciuc a început extra­gerea unor însemnate cantităţi de tur­bă. Din masivul Harghita se extrage caolin de calitate excepţională, care foloseşte ca materie primă pentru fa­bricile de porţelan şi izolatori electrici. La Hăghig va începe în curând exploa­tarea zăcămintelor de lignit, care vor aproviziona cu combustibili întreprin­derile metalurgice din Orașul Stalin. In urma cercetărilor întreprinse de tehnicieni specialiști, s’au găsit im­portante zăcăminte de metale neferoa­se, a căror exploatare va începe in cursul primului nostru Alan Cincinal. La Gheorghieni s’a construit o topi­torie modernă de in şi în planurile de culturi agricole s’a prevăzut semăna­rea unor importante cantităţi de in, plantă care s’a aclimatizat foarte bine în regiune. Raionarea, care a unit ţinutul secu­iesc cu Ţara Bârsei într’o regiune pu­ternică, s’a realizat acum în preajma primului nostru Plan Cincinal. Cuprinzând bogate surse naturale în Nord şi o industrie metalurgică des­­voltată în Sud, regiunea Stalin este capabilă să se desvolte armonios, con­­fom Planurilor de Stat. Gospodărită cu dragoste şi pricepere de Sfatul Popular regional şi de Sfatu­rile Populare raionale, regiunea Stalin va cunoaşte o înflorire rapidă. Locuitorii ţinutului secuiesc vor ieşi din besnă şi sărăcie, păşind pe porţile fabricilor şi minelor, participând cu elan la împli­nirea planurilor măreţe de industriali­zare socialistă a ţării. În Z­iua de 23 August 1950, a şasea sărbătorire a eliberării poporului nostru de sub jugul fascist de că­tre glorioasa Armată Sovietică, are o semnificaţie deosebită pentru populaţia Oraşului Stalin. Este ziua în care,­­ ca urmare a propunerii muncitorilor ceferişti însuşită de oamenii muncii din zecile de fabrici, instituţii, lăcaşuri de cultură şi ştiinţă din oraş . Guvernul şi Partidul nostru au aprobat ca Bra­şovul să se numească Oraşul Stalin. Oraşul, şi regiunea în care grofii, co­­mesii, moşierii, industriaşii şi marii negustori au fost înlăturaţi din drumul victorios al clasei muncitoare, oraşul şi regiunea unde exploatarea sângeroa­să, sărăcia şi mizeria trecutului sunt şterse de zorile vieţii noi, oraşul şi re­giunea bogate în tradiţia luptei pentru libertate şi unde populaţia română, maghiară şi germană luptă astăzi pen­tru viaţă nouă, poartă numele scump, numele iubit al lui Iosif Vissarionovici Staiin. In Uniunea Sovietică, Ţara Socialis­mului biruitor, oraşele care poartă nu­mele marelui Staiin sunt în fruntea minunatei lupte pentru construirea co­munismului, cetăţenii oraşului eroic Stalingrad, ai oraşului Stalino din Don­bas şi Stalinabad din Ural, sunt mân­dri de numele pe care-l poartă oraşele lor şi se străduesc să fie demni de a­­cest nume. Lupta lor, realizările lor, care uimesc lumea, arată cu prisosin­ţă acest lucru. Iată de ce locuitorii oraşului şi re­giunii Stalin din ţara noastră luptă cu râvnă şi dragoste pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat pe anul 1350, iată de ce se pregătesc intens ca să întâmpine primul nostru Plan Cin­cinal cu succese răsunătoare, care să ducă departe faima oraşului şi a re­giunii care poartă un nume atât de glo­rios. Ir. Oraşul Stalin trăesc şi luptă mun­citorii şi tehnicienii uzinelor „Sovrom­tractor”, care dau ţărănimii munci­toare tractoarele pentru munca câm­pului, este oraşul bravilor muncitori de la uzinele „Steagul Roşu”, fruntaşi ai marei bătălii pentru Plan în indus­tria metalurgică, în Oraşul Stalin­ mun­citorii şi tehnicienii uzinelor textile „Partizanul Roşu” dau zilnic mai mul­tă stofă şi de mai bună calitate pentru oamenii muncii. Din negura trecutului de exploatare şi sărăcie n'a mai rămas decât o tristă amintire. In regiunea care poartă nu­mele cel mai iubit al popoarelor lumii, în regiunea Stalin, zorile vieţii noi răz­bat cu putere, luminează drumul mă­reţ al poporului muncitor spre bună­stare şi fericire, drumul construirii so­cialismului. H. Matei f * L­ a 29 Septembrie a apărut la Bucureşti nr. 39 (99) al ziaru­lui ,,,Pentru pace trainică, pentru democraţie populara!“ Articolul de­ fond este închinat pri­mei aniversări a Republicii Populare Chineze. Subliniind marea importanţă istorică a victoriei Revoluţiei chineze, ziarul scrie că primul an de existenţă a Republicii Populare Chineze a pus bazele renaşterii naţionale a poporului chinez. Au fost obţinute succese care vor servi drept temelie pentru trans­formări şi mai mari. A fost încheiat un tratat de prietenie, alianţă şi asistenţă mutuala între Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză, care a întărit pe veci prietenia dintre cele două mari popoare. Prietenia sovieto­­chineză a devenit un factor important în lupta­ popoarelor pentru pace, împo­triva aţâţătorilor la un nou război. In cursul unui singur an, Republica Populară Chineză, sprijinindu-se pe ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice, a reuşit să stabilizeze viaţa economică: a fost lichidată inflaţia (recent cursul iu anului s-a urcat din nou în raport cu dolarul şi lira sterlină), au fost refă­cute mii de întreprinderi, linii ferate, se pun bazele unei economii planificate. Situaţia clasei muncitoare s’a îmbună­tăţit în măsură considerabilă. In multe întreprinderi industriale se desfăşoară întreceri, creşte neîncetat productivita­tea muncii, Ia avânt şi agricultura. Sunt în curs mari lucrări de irigaţie şi se duce cu succes lupta împotriva ca­lamităţilor naturii. Recolta din anul a­cesta este mult mai mare decât aceea din anul trecut. Aceasta este o urmare a faptului că pe un teritoriu cu o popu­laţie rurală de circa 145.000.000 de oa­meni s’a şi înfăptuit reforma agrară, iar în restul teritoriului puterea popu­lară sprijină prin toate mijloacele pe ţăranii săraci şi mijlocaşi, prin reduce­rea impozitelor şi a plăţilor pentru a­rendarea de pământ. In provinciile Chi­nei eliberate anul trecut se duc pregă­tiri minuţioase pentru reforma agrară. Articolul de fond vorbeşte şi despre rolul şi însemnătatea statului de de­mocraţie populară în China, stat care deocamdată nu reprezintă încă o formă a dictaturii proletariatului. In stat, ro­lul conducător aparţine gloriosului Partid Comunist Chinez — avantgarda de luptă a clasei muncitoare. „Unul din cele mai importante re­zultate ale victoriei revoluţiei chine­ze şi a consolidării Republicii Popu­lare Chineze — scrie ziarul — este stabilirea păcii in China. Decenii dea­rândul s’au dus în China războaie sângeroase neîntrerupte, care preiau forţele acestui mare popor. Puterea nouă, puterea democratică, face totul pentru a consolida pacea, deoarece hamal în condiţiile păcii este posibi­lă trecerea rapidă a Chinei pe făga­şul construirii socialismului. Poporul chinez, care a încercat pe pielea sa greutăţile războiului, luptă cu ardoa­re pentru pace. Peste 100.000.000 de cetăţeni ai Chinei au şi semnat Apelul de la Stockholm. China a devenit un bastion solid şi puternic In frontul Internaţional al păcii şi democraţiei”. ★ In articolul său, John Williamson, se­cretar al Comitetului naţional al Par­tidului Comunist din Statele Unite, scrie despre înteţirea reacţiunii în Sta­tele Unite, imperialiştii duc ofensiva pe tot frontul, se adoptă legi draconice, organizaţiile fasciste îşi intensifică ac­tivitatea, represiunile poliţieneşti sunt tot mai drastice. „Toate aceste manifestări — arată Williamson — ca şi multe altele, ale reacţiunii fasciste în creştere din ţa­ra noastră sunt, chipurile, îndreptate „numai” împotriva Partidului Comu­nist şi forţelor progresiste ale păcii. Dar în timup ce tăişul acestor atacuri fasciste este îndreptat împotriva par­tidului nostru, care în ritm rapid este lipsit de toate drepturile sale cons­tituţionale, intr’un ritm tot atât de rapid sunt desfiinţate drepturile ce­tăţeneşti fundamentale şi drepturile mişcării muncitoreşti, drepturile po­porului negru şi al masselor largi ale poporului american”. Vorbind despre rolul Partidului Co­munist al Statelor Unite în lupta împo­triva reacţiunii fasciste, Williamson scrie că „opinia publică mondială a făcut mult şi poate să facă încă şi mai mult în demascarea făţărniciei impe­­rialiştilor americani. Ea poate să cea­ră „Vocii Americii” să explice, în cadrul pretinsei „campanii a adevă­rului”, întreprinse de aceasta, cum îndrăzneşte guvernul care adoptă legi pentru „înregistrarea Comunişti­lor” şi pentru lagăre de concentrare pentru comunişti să pretindă condu­cerea asupra „naţiunilor libere” din lume. Ea poate să-i ceară lui Tru­man, care caută să se erijeze în apă­rător al Chartei Organizaţiei Naţiu­nilor Unite, să explice de ce guver­nul său şi adepţii sistemului bipartid anulează Constituţia Statelor Unite”. „Partidul Comunist din Statele U­­nite va continua lupta pentru apăra­rea intereselor clasei muncitoare ame­ricane şi a poporului­­american — de­clară John Williamson în tin­berea articolului său. El nu va ceda nimic din drepturile sale legale fără lupţi nr. 39 (55) hotărîtă. Dar indiferent de rezultatul acestei lupte împotriva oamenilor din Wall­ Street şi din Washington, a că­ror idee fixă este războiul, noi, co­muniştii, vom continua să ducem poporul american la luptă pentru pa­ce, la luptă pentru egalitatea în drepturi, pentru revendicări economi­ce şi pentru socialism”. ★ Z­iarul publică un articol al lui Harry Polliit, secretar general al Partidului Comunist din Anglia, articol ce demască pe leaderii laburiș­tilor englezi, care la recentul congres al trade-unionurilor, au debitat mârșave calomnii anticomuniste. Polliit, care a asistat personal la a­­cest congres, scrie pe bună dreptate: „Congresul a fost condus de teade­­rii trade-unionişti care consideră că nu mai există exploatare şi capita­lişti , aceşti oameni până la sfârşitul lucrărilor congresului n’au pronunţat măcar un singur cuvânt împotriva patronilor şi capitaliştilor. In schimb, au vorbit mult și isteric împotriva comunismului fi împotriva partidului comunist. L*it-m­otivul principal al comportării consiliului general la Brighton a fost încercarea de a în­drepta trade-unionurile spre sprijini­rea luptei duse de patroni împotriva lagărului păcii şi al socialismului”. In articolul lui Pollitt se dau exem­ple care arată­ comportarea făţarnică a leaderilor laburişti englezi, felul cum linguşesc pe imperialiştii americani. Totodată a ieşit la iveală la acest con­gres nemulţumirea clasei muncitoare faţă de politica clicii Kevin­ Attlee. Fă­când bilanţul congresului, Pollitt de­clară: „Noi, comuniştii, n’am fost în­frânţi. Noi nu suntem speriaţi şi nu ne temem. Ştim că la Brighton nu s’a spus încă ultimul cuvânt. Principalii leaderi al consiliului general s’au în­tors dela Brighton şi mai îngrijoraţi, şi mai speriaţi. Aţâţătorii americani la război nu pot fi nici ei mulţumiţi de puternica stare de spirit antiame­­ricană care s’a manifestat la con­gres”.­­ Z­iarul publică un mare articol al lui Al. Mitin, „O măreaţă armă ideologică a bolşevismului”, de­­dicat celei de 12-a aniversări de la a­­pariţia Cursului scurt de istorie a P.C. (J.) al U.R.S.S. — articol pe care-l re­producem în numărul de azi al ziaru­lui nostru. ¥■ In numărul de faţă se reproduce arti­colul de fond al ziarului chinez „Jen­­minjibao”, consacrat celei de a cincea aniversări a victoriei asupra imperialis­mului japonez. In acest articol se face un bilanţ al desvoltării Japoniei în ultimii cinci ani. Ocupanţii americani care guvernează astăzi in Japonia sus­ţin în chip şi fel forţele agresive din Japonia, asuprind pe oamenii muncii. „Istoria ultimilor 28 de ani — se spune în articol — arată că numai Partidul Comunist din Japonia a lup­tat întotdeauna în mod hotărît împo­triva tuturor uneltirilor agresive, şi, în ciuda persecuţiilor, Partidul Co­munist a fost întotdeauna de neclin­tit. El este reprezentantul cel mai credincios şi de nădejde al poporului japonez, el reprezintă simbolul Japo­niei independente, democratice şi iu­bitoare de pace. Calea arătată de el este singura cale jistă şi numai a­­ceastă cale va duce poporul japonez la adevărata renaştere naţională. Din cauza lipsei de experienţă, Partidul Comunist din Japonia a co­mis unele greşeli principiale, dar în­cepând din ianuarie 1950 el Ie-a în­dreptat şi a trasat o linie generală justă a partidului. Tocmai de aceea ocupanţii americani şi guvernul reac­ţionar al Japoniei, câinele lor de pază, au efectuat o josnică „curăţire" a conducerii partidului comunist”. Imperialiştii americani încearcă să in­troducă în Partidul Comunist din Japo­nia pe agenţii lor, având misiunea să provoace scindare în rândurile lui. In situaţia de astăzi, solidaritatea şi înţelegerea d­in Partidul Comunist din Japonia, precum și hotărîrea tuturor membrilor lui de a păstra unitatea in­ternă a partidului, constitue o sarcină primordială, o sarcină mai importantă decât oricare alta. „In ultimul timp — arată articolul — s’a întâmplat ca unii membri ai Partidului Comunist din Japonia să pună la îndoială sau să nege justeţea liniei Comitetului Central, să formu­leze mai multe lozinci nejuste, cu ca­racter stângist şi aventurier şi să ceară ca în actuala situaţie critică partidul să-şi înceteze activitatea, să înceapă cu ei o discuţie nefolositoar­­e din punct de vedere practic şi să ia unele măsuri organizatorice inu­tile. Este absolut limpede că aceşti mem­bri ai partidului comunist se situiază pe poziţii greşite.­ Ei trebue să stu­dieze cu calm situaţia creată, să re­nunţe la cererile şi lozincile lor gre­­şite şi să se unească în mod sincer în jurul organului conducător al Par­tidului Comunist din Japonia, să se unească cu majoritatea acestui par­tid”. „Sărbătorind a 5-a aniversare a vic­toriei asupra Japoniei în condiţiile în care popoarele Asiei luptă împotriva agresiunii imperialismului american, am dori — scrie în încheiere ziarul chinez „Jenminjibao”— să asistăm la consolidarea mai departe a solidari­tăţii democratice naţionale a poporu­lui japonez şi a unităţii interioare a Partidului Comunist din Japonia -1­­avantgardă a poporului japonez. In momentul de faţă, unitatea este o chestiune de importanţă vitală pentru poporul japonez şi pentru popoarele Asiei”. „ Z­iarul mai cuprinde un articol al lui István Fris, membru al C­C, al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, despre reglementarea norme­lor de producţie şi mărirea salariilor de bază în industria ungară, note politice de Jan Marek, o serie de ştiri care de­mască clica fascistă a lui Tito, precum şi o cronică. BucureştL Organ al Biroului Informativia!*Bartidelor de com­­uniste şi, muncitoreşti. ­ MAPRIN STOICA, muncitor la I.CA.S., Bucureşti, DUMITRA S. PA­­TRAŞCU, ţărancă săracă din com­. Mihăleşti, regiunea Bucureşti, ELE­NA BURDANCA, muncitoare croito­reasă din Fălticeni şi NAGY LUCRE­­ŢIA, muncitoare la fabrica „Ştefan Plavăţ”-Timişoara, întreabă: Ce în­seamnă vot universal direct, egal şi secret.? RĂSPUNS: In conformitate cu art. 18 din Constituţia R.P.R. toţi cetăţenii majori, fără deosebire de sex, naţio­nalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune, inclusiv militarii, magis­traţii şi funcţionarii publici, au drep­tul să aleagă şi să fie aleşi în toate organele Statului. Excluşi de la vot sunt numai foştii şi actualii exploatatori, cei lipsiţi de drepturi civile în urma unei condam­nări în curs de executare şi cei care nu posedă toate facultăţile mintale. Numai în U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară, unde alegerile sunt cu adevărat libere, reprezentanţii poporului simt aleşi de către cetăţeni prin vot, universal, direct, egal şi se­cret. Votul este universal deoarece alege­rile în aceste ţări sunt organizate in aşa fel, încât niciu­n alegător nu este împiedicat de a-şi exercita dreptul la vot. Numai o ţară cu adevărat demo­­cratică asigură, în fapt, posibilitatea de vot maselor largi de alegători. In ţările capitaliste,—care vor să treacă drept democrate — votul universal e­­xistă numai pe hârtie, aşa cum e­­xista şi în ţara noastră în timpul re­gimurilor burgheze, moşiereşti. In prac­ti­că oamenii muncii sunt împiedicaţi să participe la vot. In Elveţia, Belgia, Argentina, Iran, Irak, Egipt, Grecia, Japonia, Bolivia, Venezuela, Haiti, Guatemala, Honduras, Chili, Salvador etc. femeile nu au dreptul la vot, iar în Portugalia, numai văduvele divorţa­te care prezintă un certificat de bună purtare, au dreptul la vot. In Turcia servitorii nu au dreptul la vot. Deasa­­meni, în aceiaşi ţară un alegător nu poate vota într’o localitate dacă n’a locuit acolo cel puţin un an. In Elve­ţia nu poţi candida dacă n’ai locuit acolo cel puţin 10 ani. In şapte state ale Statelor Unite ale Am­ericii se menţine impozitul electoral, adică pentru a avea drept la vot trebue să plăteşti o mare sumă de bani. Cum în aceste state majoritatea populaţiei e formata din negri şi muncitori, aceş­tia nu pot participa niciodată la ale­geri. In Anglia, deasemenea, se cere can­didatului la alegeri o garanţie de 150 lire sterline, iar in Suedia candidatul la Camera Superioară trebue să aibă o avere de cel puţin 50.000 de coroane suedeze. In România burghezo-moşie­­rilor se vota într’o vreme pe colegii. In baza acestui sistem numai un număr foarte mic de cetăţeni, toţi exploatatori, aveau dreptul de vot. Deasemeni, până la instaurarea regimului nostru de de­mocraţie populară, militarii, magistraţii şi femeile nu aveau drept de vot. Banda de asasini ai lui Tito a scos de pe listele electorale foarte mulţi ale­gători, credincioşi cauzei poporului mun­citor. In schimb, au votat în ultimele alegeri toţi chiaburii, marii comercianţi aleşi, şi industriaşii, toţi polibp­aţionişti care s’au pus în slujba fasciştilor şi astfel au fost aleşi în parlamentul iugoslav numai reprezentanţi ai claselor exploa­tatoare. In statul Carolina de Sud din Statele Unite, au votat la ultimele alegeri pre­zidenţiale numai 10 la sută din cetăţenii care iau împlinit vârsta electorală, deoa­rece majoritatea locuitorilor din acest stat, fiind de culoare neagră, prin dife­rite dispozițiuni din legi și regulamen­tele în vigoare, au fost opriţi să voteze. Sistemul de alegeri din Statele capi­taliste asigură astfel intrarea în apara­tul de Stat numai pentru clasele exploa­tatoare și împiedică masele largi ale poporului muncitor să-și spună cuvân­tul în alegeri sau să poată intra în apa­ratul de Stat. Guvernele formate din exploatatori proclamă în mod mincinos în legile lor, dreptul la vot universal, pentru a in­duce opinia publică în eroare. In reali­tate el înlătură de la vot masele largi muncitoare, care ar putea ca prin votul lor să aducă în viaţa publică a unui stat pe adevăraţii lor reprezentanţi. In ţara noastră însă acest drept este nu numai înscris în Constituţia ţării, dar el este şi asigurat pe deplin. Dacă ne gândim numai la faptul că nume­roase secţii de vot vor fi înfiinţate pe lângă şantierele îndepărtate, pe lângă case de odihnă sau sanatorii, în trenuri, vapoare, etc., vedem că în regimul nos­tru de democraţie populară, se asigură cele mai bune condiţii pentru ca imensa majoritate a cetăţenilor cinstiţi ai Pa­triei noastre să aleagă şi să poată fi Ititg'e&âs'I şi t?ăsgi­«psiiiPi cu privire h legea al­egerii deputaţilor în Sfaturile Populare Ţării® cu adevarat democratic® asigură exercitarea dreptului de vot universal In U. R. S. S. şi în ţările de democraţie populară votul est direct Fiecare alegător are drept la un singur vot Votul egal este înscris in aproape toate constituţiile burgheze. Dar exerci­tarea acestui drept este asigurată numai în U.R.S.S. şi în ţările de democraţiei, populară. Vot egal, înseamnă că fiecare­­ alegător are dreptul să voteze o singură­ dată, pentru unul şi acelaş organ. De­ pildă, un alegător votează o singură dată pentru Sfatul Popular comunal, o singură dată pentru cel raional, etc. Circumscripţiile electorale de fiecare ca­tegorie sunt şi ele egale. De exemplu, circumscripţiile electorale pentru ale­gerea unui Sfat Popular regional, cu­prind toate un număr de 4000—5000 lo­cuitor . In U.R.S.S. şi în ţările de democraţia populară, votul este direct. Aceasta în­seamnă că prin votare directă se asi­gură alegerea nemijlocită de către ma­rea majoritate a poporului, a reprezen­tanţilor săi. In ţările capitaliste ca Franţa, Olan­Egalitatea votului, proclamată şi trâmbiţată în multe ţări capitaliste, este în fapt inexistentă. In Anglia, de pildă, diferite categorii de industriaşi şi comercianţi, ca şi personalităţile care au absolvit anumite universităţi, au dreptul oficial la câte două voturi. In toate aceste ţări, circumscripţiile electo­rale sunt în aşa fel delimitate încât se protejează făţiş clasele exploatatoare. In Franţa, de exemplu, la ultimele alegeri, în arondismentul Nievres, 37.000 de alegători muncitori au ales un de­putat comunist, iar in circumscripţia electorală vecină numai 7000 alegători, da, Suedia, Irak, Siria, Liban, etc. unele alegeri se fac indirect, adică ale­gătorii aleg un număr de electori, care la rândul lor aleg pe deputaţi. Deputaţii din aceste ţări nu sunt aşa­dar aleşi direct de alegători. Aceasta este încă o metodă de a îm­piedica masa alegătorilor să-şi spună direct cuvântul în alegeri. In ţara noastră însă, oamenii muncii îşi aleg prin vot direct reprezentanţii în organele de Stat, pe care îi consideră demni de această cinste şi încredere, (majoritate burghezi) au ales deasemeni un deputat. Deci vedem că cinci voturi muncitoreşti au echivalat cu un singur vot nemuncitoresc. Deasemenea, in Al­ger, populaţia arabă şi cea europeană alege câte un număr egal de reprezen­tanţi pentru Adunarea Naţională fran­ceză, deşi populaţia arabă este 5 de cinci ori mai numeroasă ca cea europeană. In Republica noastră Populară, ase­menea nedreptăţi nu mai există. Con­stituţia ţării noastre asigură egalitatea deplină a tuturor alegătorilor, indiferent de rasă, religie, naționalitate, sex, pro­­fesie sau grad de cultură. Regretu! alegerilor este garantat prin lege şi asigurat în practică Vot secret înseamnă că fiecare alegă­tor se prezintă la secţia de votare per­sonal, primeşte un buletin de vot, intră sigur in camera de votare şi votează în secret candidaţii pe care-i socoteşte corespunzători. Buletinul de vot este împăturit şi introdus în urnă, personal de către alegătorul respectiv. In U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară, caracterul secret al alegerilor este asigurat prin lege şi aplicat în practică. Urna de vot se închide şi se sigilează în prezenţa biroului secţiei de votare. In art. 85 al Legii pentru alegerea deputaţilor în Sfaturile Populare se pre­vede că ,,prezenţa oricărei persoane, — inclusiv a membrilor secţiei de votare — în afara persoanelor care votează, este interzisă în camera de votare sau în ca­binele de vot.” Numai neştiutorii de carte şi alegă­torii care din cauza unui defect fizic nu pot vota singuri, au dreptul să aducă cu ei în camera de votare im alt alegă­­tor care să-l ajute să voteze. Secretul votului era prevăzut şi în Constituţia veche, burgheză, a ţării noastre. Aceasta insă nu-i împiedica pe agenţii electorali „ai istoricilor” să facă găuri în pereţii cabinelor de vot pentru­ a vedea ce votează fiecare cetăţean. Ce­nuşa presărată pe deasupra cabinei, pe spate, semnul făcut cu creta şi alte ase­menea „metode” de „recunoaştere” erau frecvente pe vremea fostelor alegeri „secrete" din ţara noastră şi ele ocupă loc de frunte în sistemul electoral al ţărilor capitaliste. Ruşinea aşa ziselor „­alegeri libere’’ burghezo-moşieraşti a rămas numai o amintire neplăcută în memoria cetăţe­nilor cinstiţi ai Patriei noastre. Astăzi, guvernul R.P.R. asigură în fapt, apli­carea principiului votului universal, egal, direct și secret.

Next