România Liberă, octombrie 1950 (Anul 8, nr. 1873-1898)
1950-10-01 / nr. 1873
PAGINA 2-a,rohama libera" După Congresul Comitetelorde luptă pentru pace UE SCRIE UN DELEGAT CARE S’A ÎNAPOIAT ACASĂ TOVARĂŞE REDACTOR: Mai zilele trecute m’am întors acasă, la Gospodăria Colectivă, după ce am luat şi eu parte la Congresul Comitetelor de luptă pentru pace din Bucureşti. Acum, tovarăşe, mă simt parcă mai puternică, mai stăpână pe forţele mele, mai încrezătoare în forţele tovarăşilor mei de muncă. Lucrările Congresului m-au învăţat multe lucruri. Am ascultat acolo pe delegaţii sovietici, delegaţii celui mai măreţ popor din lume, pe delegaţii altor popoare libere, cât şi pe delegaţii popoarelor care se află încă sub jugul boeresc. Miam dat seama că suntem mulţi, foarte mulţi, acei care dorim pacea, suntem puternici şi cu siguranţă vom învinge. Parcă îmi răsună mereu în minte glasul vrednicei preşedinte de Gospodărie Colectivă, Maria Zidaru: „Noi, femeile, reprezentăm o putere mare în lume. Din viaţa noagră izvorăşte viaţa copiilor noştri. Şi noi luptăm pentru viaţa copiilor, căci ea e viaţa noastră”. Cât de măreţ a fost şi momenitul când au venit pionierii şi ne-au adus cuvântul lor, dorinţa fierbinte de a-şi apăra viaţa, de a apăra pacea. Acum sunt iarăşi la locul meu de muncă. Lucrările Congresului însă nu le voi uita niciodată, ele mă vor călăuzi de acum înainte în muncă, zi şi noapte. Mă voi strădui ca Gospodăria noastră Colectivă să înflorească tot mereu, ca ţara noastră să devină tot mai mândră şi mai puternică. Mă voi strădui să descopăr pe toţi duşmanii din jurul meu şi să-i arăt comunei întregi că ei sunt aceia care uneltesc împotriva fericirii şi copiilor noştri, împotriva păcii. BALANCA ANITA membră în Gospodăria Agricolă Colectivă „9 Mai”Călimăneşti, raionul Panciu- Putna 409 000 E.ES ECONOMII ín 1tipia pentru obţinerea de cât mai multe produse eftine şi de bună calitate, muncitorii de la „Industria Lemnului” din Craiova au confecţionat din deşeuri numeroase obiecte, realizând importante economii. Astfel, folosind fiecare bucată de lemn, ei au lucrat 100 scaune (tabiliele), economisind suma de 400.000 Iei. Preţul de cost la aceste obiecte a fost scăzut cu 230 Iei la bucată. Tot în aceiaşi Întreprindere, tehnicienii au confecţionat din deşeuri de placaje 160 stelaje diferite, pentru dulăpioare, în valoare de 16.200 lei. GH. TUDŐSE • corespondent Oamenii muncii din regiunea Stalin Suplă să facă din ce in ce mai înfloritoare oraşele şi satele lor Ţara Bârsei formează un şes larg, cu ogoare bogate şi sate mari, mărginit de cursul Oltului, ţara Făgăraşului, dealurile Vlădenilor şi ale Târnavelor. La Sud, se întinde Valea Timişului, străjuită de codrii verzi de brad, piscul Ciucaşului (aproape 2000 metri), Piatra Mare şi Postăvarul, cu vârful mereu înnecat în nori. La Nord, Ţara Secuiască, cu păduri întinse şi sate cu casele resfirate printre poenile şi văile prăpăstioase. De la Bucegi şi până la podişul ţării secueşti, multe sunt bogăţiile ce le ascunde solul şi — mai ales —, subsolul, zăcăminte de cărbuni în împrejurimile Vulcanului, isvoare alcaline la Zizin şi Târlungeni şi atâtea altele. Pământul e negru şi roditor în această regiune minunată, regiune care poartă numele Marelui Stalin. De la poalele Bucegilor, acolo unde între Piatra Mare şi Postăvarul ţâşneşte Valea Timişului , se prelungeşte Tâmpa, la picioarele căreia se întind fabricile cu coşuri înalte şi casele gălbui ale oraşului Stalin. Capitaliştii şi moşierii au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să semene vrajba intre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare şi una din armele pe care au folosit-o a fost vechea împărţire administrativă. Urmând cu consecvenţă politica şovină, burghezia in cârdăşie cu moşierimea a despărţit populaţia secuiască în trei judeţe: Odorhei, Ciuc şi Trei Scaune, urmărind astfel despărţirea populaţiei maghiare şi menţinerea vrajbei între popoarele român şi maghiar. Moşierii şi capitaliştii au ocolit tot ce putea duce la ridicarea nivelului de trai al populaţiei secueşti de la Nord de Ţara Bârsei, n’au făcut şcoli n’au ridicat fabrici, deşi subsolul e bogat în cărbuni şi metale. Populaţia muncitoare din regiunea secuiască a rămas zeci şi zeci de ani in întuneric şi mizerie, izolată de către regimul burghezo-moşieresc şi de prelaţii papei, purtători ai politicii obscurantiste a Vaticanului. In ţinutul secuiesc, clericii catolici se infiltraseră puternic, predicând supunerea faţă de grofii feudali şi opunând o îndârjită rezistenţă faţă de orice încercare de a se creea o industrie locală, de teamă să nu piardă roatele de muncă de pe domeniile clericale. In ultimii ani, ţăranii muncitori români şi maghiari, îndrumaţi de Partid şi de organizaţiile de massă, au demascat numeroşi agenţi ai Vaticanului, preoţi catolici şi chiaburi, care ani dea rândul au învrăjbit pe ţăranii muncitori unii împotriva altora. Astăzi, în opera măreaţă de construire a socialismului, oamenii muncii de naţionalitate maghiară sunt alături de întreg poporul muncitor din ţara noastră. In marea întrecere pentru cel mai mare cont de economii, muncitorii şi tehnicienii de la rafinăria „Sovrompetrol” de la uzinele „Sovromtractor” şi de la fabrica „Steagul Roşu” din Oraşul Stalin se găsesc în frunte. Lupta pentru bună stare, pentru viitorul lui minos, se duce cot la cot de către oamenii muncii români şi maghiari. Au dispărut astăzi frontierele arbitrare ale vechii împărţiri administrative, care despărţeau populaţia secuiască în unităţi separate, întreaga populaţie secuiască din ţara noastră se află astăzi într’o singură regiune, regiunea Stalin. Astfel, în oraşul şi regiunea Stalin se cimentează prietenia dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare, popoare mândre de numele glorios pe care îl poartă regiunea lor, înfrăţite în lupta comună şi unită pentru construirea unei vieţi fericite, pentru construirea socialismului. b O dată cu înfăptuirea raionării administrativ-economice a teritoriului ţării noastre, care a dus la crearea unei puternice regiuni ce uneşte Ţara Bârsei cu ţinutul Secuiesc, s’au creat condiţii prielnice pentru desvoltarea unei puternice industrii în această regiune. Capitaliştii şi moşierii au jefuit sălbatec pădurile întinse de--- composesorate de chiabureaţi şi de pe domeniile Vaticanului, astfel că în câţiva ani, munţi întregi au fost despuiaţi, lăsând drum, liber torenţilor şi aducând seceta pe câmpii. Apoi au plecat în alte regiuni ale ţării, spre alte păduri, pentru a-şi continua jaful. Bogăţiile nemăsurate ale ţinutului secuiesc au fost lăsate să zacă în adâncul pământului. Burghezia nu a vrut să le descopere, ele nu aduceau un profit imediat şi mare, erau necesare investiţii importante. Pe măsură însă ce înaintăm pe drumul luminos al construirii socialismului, transformările revoluţionare schimbă înfăţişarea ţării, crează condiţii prielnice industrializării ţării. Sub regimul de democraţie populară, în Ţara Secuiască a început punerea în valoare a bogatelor resurse. Se refac pădurile. Din împrejurimile oraşului Miercurea Ciuc a început extragerea unor însemnate cantităţi de turbă. Din masivul Harghita se extrage caolin de calitate excepţională, care foloseşte ca materie primă pentru fabricile de porţelan şi izolatori electrici. La Hăghig va începe în curând exploatarea zăcămintelor de lignit, care vor aproviziona cu combustibili întreprinderile metalurgice din Orașul Stalin. In urma cercetărilor întreprinse de tehnicieni specialiști, s’au găsit importante zăcăminte de metale neferoase, a căror exploatare va începe in cursul primului nostru Alan Cincinal. La Gheorghieni s’a construit o topitorie modernă de in şi în planurile de culturi agricole s’a prevăzut semănarea unor importante cantităţi de in, plantă care s’a aclimatizat foarte bine în regiune. Raionarea, care a unit ţinutul secuiesc cu Ţara Bârsei într’o regiune puternică, s’a realizat acum în preajma primului nostru Plan Cincinal. Cuprinzând bogate surse naturale în Nord şi o industrie metalurgică desvoltată în Sud, regiunea Stalin este capabilă să se desvolte armonios, confom Planurilor de Stat. Gospodărită cu dragoste şi pricepere de Sfatul Popular regional şi de Sfaturile Populare raionale, regiunea Stalin va cunoaşte o înflorire rapidă. Locuitorii ţinutului secuiesc vor ieşi din besnă şi sărăcie, păşind pe porţile fabricilor şi minelor, participând cu elan la împlinirea planurilor măreţe de industrializare socialistă a ţării. În Ziua de 23 August 1950, a şasea sărbătorire a eliberării poporului nostru de sub jugul fascist de către glorioasa Armată Sovietică, are o semnificaţie deosebită pentru populaţia Oraşului Stalin. Este ziua în care, ca urmare a propunerii muncitorilor ceferişti însuşită de oamenii muncii din zecile de fabrici, instituţii, lăcaşuri de cultură şi ştiinţă din oraş . Guvernul şi Partidul nostru au aprobat ca Braşovul să se numească Oraşul Stalin. Oraşul, şi regiunea în care grofii, comesii, moşierii, industriaşii şi marii negustori au fost înlăturaţi din drumul victorios al clasei muncitoare, oraşul şi regiunea unde exploatarea sângeroasă, sărăcia şi mizeria trecutului sunt şterse de zorile vieţii noi, oraşul şi regiunea bogate în tradiţia luptei pentru libertate şi unde populaţia română, maghiară şi germană luptă astăzi pentru viaţă nouă, poartă numele scump, numele iubit al lui Iosif Vissarionovici Staiin. In Uniunea Sovietică, Ţara Socialismului biruitor, oraşele care poartă numele marelui Staiin sunt în fruntea minunatei lupte pentru construirea comunismului, cetăţenii oraşului eroic Stalingrad, ai oraşului Stalino din Donbas şi Stalinabad din Ural, sunt mândri de numele pe care-l poartă oraşele lor şi se străduesc să fie demni de acest nume. Lupta lor, realizările lor, care uimesc lumea, arată cu prisosinţă acest lucru. Iată de ce locuitorii oraşului şi regiunii Stalin din ţara noastră luptă cu râvnă şi dragoste pentru îndeplinirea şi depăşirea Planului de Stat pe anul 1350, iată de ce se pregătesc intens ca să întâmpine primul nostru Plan Cincinal cu succese răsunătoare, care să ducă departe faima oraşului şi a regiunii care poartă un nume atât de glorios. Ir. Oraşul Stalin trăesc şi luptă muncitorii şi tehnicienii uzinelor „Sovromtractor”, care dau ţărănimii muncitoare tractoarele pentru munca câmpului, este oraşul bravilor muncitori de la uzinele „Steagul Roşu”, fruntaşi ai marei bătălii pentru Plan în industria metalurgică, în Oraşul Stalin muncitorii şi tehnicienii uzinelor textile „Partizanul Roşu” dau zilnic mai multă stofă şi de mai bună calitate pentru oamenii muncii. Din negura trecutului de exploatare şi sărăcie n'a mai rămas decât o tristă amintire. In regiunea care poartă numele cel mai iubit al popoarelor lumii, în regiunea Stalin, zorile vieţii noi răzbat cu putere, luminează drumul măreţ al poporului muncitor spre bunăstare şi fericire, drumul construirii socialismului. H. Matei f * L a 29 Septembrie a apărut la Bucureşti nr. 39 (99) al ziarului ,,,Pentru pace trainică, pentru democraţie populara!“ Articolul de fond este închinat primei aniversări a Republicii Populare Chineze. Subliniind marea importanţă istorică a victoriei Revoluţiei chineze, ziarul scrie că primul an de existenţă a Republicii Populare Chineze a pus bazele renaşterii naţionale a poporului chinez. Au fost obţinute succese care vor servi drept temelie pentru transformări şi mai mari. A fost încheiat un tratat de prietenie, alianţă şi asistenţă mutuala între Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză, care a întărit pe veci prietenia dintre cele două mari popoare. Prietenia sovietochineză a devenit un factor important în lupta popoarelor pentru pace, împotriva aţâţătorilor la un nou război. In cursul unui singur an, Republica Populară Chineză, sprijinindu-se pe ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice, a reuşit să stabilizeze viaţa economică: a fost lichidată inflaţia (recent cursul iu anului s-a urcat din nou în raport cu dolarul şi lira sterlină), au fost refăcute mii de întreprinderi, linii ferate, se pun bazele unei economii planificate. Situaţia clasei muncitoare s’a îmbunătăţit în măsură considerabilă. In multe întreprinderi industriale se desfăşoară întreceri, creşte neîncetat productivitatea muncii, Ia avânt şi agricultura. Sunt în curs mari lucrări de irigaţie şi se duce cu succes lupta împotriva calamităţilor naturii. Recolta din anul acesta este mult mai mare decât aceea din anul trecut. Aceasta este o urmare a faptului că pe un teritoriu cu o populaţie rurală de circa 145.000.000 de oameni s’a şi înfăptuit reforma agrară, iar în restul teritoriului puterea populară sprijină prin toate mijloacele pe ţăranii săraci şi mijlocaşi, prin reducerea impozitelor şi a plăţilor pentru arendarea de pământ. In provinciile Chinei eliberate anul trecut se duc pregătiri minuţioase pentru reforma agrară. Articolul de fond vorbeşte şi despre rolul şi însemnătatea statului de democraţie populară în China, stat care deocamdată nu reprezintă încă o formă a dictaturii proletariatului. In stat, rolul conducător aparţine gloriosului Partid Comunist Chinez — avantgarda de luptă a clasei muncitoare. „Unul din cele mai importante rezultate ale victoriei revoluţiei chineze şi a consolidării Republicii Populare Chineze — scrie ziarul — este stabilirea păcii in China. Decenii dearândul s’au dus în China războaie sângeroase neîntrerupte, care preiau forţele acestui mare popor. Puterea nouă, puterea democratică, face totul pentru a consolida pacea, deoarece hamal în condiţiile păcii este posibilă trecerea rapidă a Chinei pe făgaşul construirii socialismului. Poporul chinez, care a încercat pe pielea sa greutăţile războiului, luptă cu ardoare pentru pace. Peste 100.000.000 de cetăţeni ai Chinei au şi semnat Apelul de la Stockholm. China a devenit un bastion solid şi puternic In frontul Internaţional al păcii şi democraţiei”. ★ In articolul său, John Williamson, secretar al Comitetului naţional al Partidului Comunist din Statele Unite, scrie despre înteţirea reacţiunii în Statele Unite, imperialiştii duc ofensiva pe tot frontul, se adoptă legi draconice, organizaţiile fasciste îşi intensifică activitatea, represiunile poliţieneşti sunt tot mai drastice. „Toate aceste manifestări — arată Williamson — ca şi multe altele, ale reacţiunii fasciste în creştere din ţara noastră sunt, chipurile, îndreptate „numai” împotriva Partidului Comunist şi forţelor progresiste ale păcii. Dar în timup ce tăişul acestor atacuri fasciste este îndreptat împotriva partidului nostru, care în ritm rapid este lipsit de toate drepturile sale constituţionale, intr’un ritm tot atât de rapid sunt desfiinţate drepturile cetăţeneşti fundamentale şi drepturile mişcării muncitoreşti, drepturile poporului negru şi al masselor largi ale poporului american”. Vorbind despre rolul Partidului Comunist al Statelor Unite în lupta împotriva reacţiunii fasciste, Williamson scrie că „opinia publică mondială a făcut mult şi poate să facă încă şi mai mult în demascarea făţărniciei imperialiştilor americani. Ea poate să ceară „Vocii Americii” să explice, în cadrul pretinsei „campanii a adevărului”, întreprinse de aceasta, cum îndrăzneşte guvernul care adoptă legi pentru „înregistrarea Comuniştilor” şi pentru lagăre de concentrare pentru comunişti să pretindă conducerea asupra „naţiunilor libere” din lume. Ea poate să-i ceară lui Truman, care caută să se erijeze în apărător al Chartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, să explice de ce guvernul său şi adepţii sistemului bipartid anulează Constituţia Statelor Unite”. „Partidul Comunist din Statele Unite va continua lupta pentru apărarea intereselor clasei muncitoare americane şi a poporuluiamerican — declară John Williamson în tinberea articolului său. El nu va ceda nimic din drepturile sale legale fără lupţi nr. 39 (55) hotărîtă. Dar indiferent de rezultatul acestei lupte împotriva oamenilor din Wall Street şi din Washington, a căror idee fixă este războiul, noi, comuniştii, vom continua să ducem poporul american la luptă pentru pace, la luptă pentru egalitatea în drepturi, pentru revendicări economice şi pentru socialism”. ★ Ziarul publică un articol al lui Harry Polliit, secretar general al Partidului Comunist din Anglia, articol ce demască pe leaderii laburiștilor englezi, care la recentul congres al trade-unionurilor, au debitat mârșave calomnii anticomuniste. Polliit, care a asistat personal la acest congres, scrie pe bună dreptate: „Congresul a fost condus de teaderii trade-unionişti care consideră că nu mai există exploatare şi capitalişti , aceşti oameni până la sfârşitul lucrărilor congresului n’au pronunţat măcar un singur cuvânt împotriva patronilor şi capitaliştilor. In schimb, au vorbit mult și isteric împotriva comunismului fi împotriva partidului comunist. L*it-motivul principal al comportării consiliului general la Brighton a fost încercarea de a îndrepta trade-unionurile spre sprijinirea luptei duse de patroni împotriva lagărului păcii şi al socialismului”. In articolul lui Pollitt se dau exemple care arată comportarea făţarnică a leaderilor laburişti englezi, felul cum linguşesc pe imperialiştii americani. Totodată a ieşit la iveală la acest congres nemulţumirea clasei muncitoare faţă de politica clicii Kevin Attlee. Făcând bilanţul congresului, Pollitt declară: „Noi, comuniştii, n’am fost înfrânţi. Noi nu suntem speriaţi şi nu ne temem. Ştim că la Brighton nu s’a spus încă ultimul cuvânt. Principalii leaderi al consiliului general s’au întors dela Brighton şi mai îngrijoraţi, şi mai speriaţi. Aţâţătorii americani la război nu pot fi nici ei mulţumiţi de puternica stare de spirit antiamericană care s’a manifestat la congres”. Ziarul publică un mare articol al lui Al. Mitin, „O măreaţă armă ideologică a bolşevismului”, dedicat celei de 12-a aniversări de la apariţia Cursului scurt de istorie a P.C. (J.) al U.R.S.S. — articol pe care-l reproducem în numărul de azi al ziarului nostru. ¥■ In numărul de faţă se reproduce articolul de fond al ziarului chinez „Jenminjibao”, consacrat celei de a cincea aniversări a victoriei asupra imperialismului japonez. In acest articol se face un bilanţ al desvoltării Japoniei în ultimii cinci ani. Ocupanţii americani care guvernează astăzi in Japonia susţin în chip şi fel forţele agresive din Japonia, asuprind pe oamenii muncii. „Istoria ultimilor 28 de ani — se spune în articol — arată că numai Partidul Comunist din Japonia a luptat întotdeauna în mod hotărît împotriva tuturor uneltirilor agresive, şi, în ciuda persecuţiilor, Partidul Comunist a fost întotdeauna de neclintit. El este reprezentantul cel mai credincios şi de nădejde al poporului japonez, el reprezintă simbolul Japoniei independente, democratice şi iubitoare de pace. Calea arătată de el este singura cale jistă şi numai această cale va duce poporul japonez la adevărata renaştere naţională. Din cauza lipsei de experienţă, Partidul Comunist din Japonia a comis unele greşeli principiale, dar începând din ianuarie 1950 el Ie-a îndreptat şi a trasat o linie generală justă a partidului. Tocmai de aceea ocupanţii americani şi guvernul reacţionar al Japoniei, câinele lor de pază, au efectuat o josnică „curăţire" a conducerii partidului comunist”. Imperialiştii americani încearcă să introducă în Partidul Comunist din Japonia pe agenţii lor, având misiunea să provoace scindare în rândurile lui. In situaţia de astăzi, solidaritatea şi înţelegerea din Partidul Comunist din Japonia, precum și hotărîrea tuturor membrilor lui de a păstra unitatea internă a partidului, constitue o sarcină primordială, o sarcină mai importantă decât oricare alta. „In ultimul timp — arată articolul — s’a întâmplat ca unii membri ai Partidului Comunist din Japonia să pună la îndoială sau să nege justeţea liniei Comitetului Central, să formuleze mai multe lozinci nejuste, cu caracter stângist şi aventurier şi să ceară ca în actuala situaţie critică partidul să-şi înceteze activitatea, să înceapă cu ei o discuţie nefolositoare din punct de vedere practic şi să ia unele măsuri organizatorice inutile. Este absolut limpede că aceşti membri ai partidului comunist se situiază pe poziţii greşite. Ei trebue să studieze cu calm situaţia creată, să renunţe la cererile şi lozincile lor greşite şi să se unească în mod sincer în jurul organului conducător al Partidului Comunist din Japonia, să se unească cu majoritatea acestui partid”. „Sărbătorind a 5-a aniversare a victoriei asupra Japoniei în condiţiile în care popoarele Asiei luptă împotriva agresiunii imperialismului american, am dori — scrie în încheiere ziarul chinez „Jenminjibao”— să asistăm la consolidarea mai departe a solidarităţii democratice naţionale a poporului japonez şi a unităţii interioare a Partidului Comunist din Japonia -1avantgardă a poporului japonez. In momentul de faţă, unitatea este o chestiune de importanţă vitală pentru poporul japonez şi pentru popoarele Asiei”. „ Ziarul mai cuprinde un articol al lui István Fris, membru al CC, al Partidului celor ce muncesc din Ungaria, despre reglementarea normelor de producţie şi mărirea salariilor de bază în industria ungară, note politice de Jan Marek, o serie de ştiri care demască clica fascistă a lui Tito, precum şi o cronică. BucureştL Organ al Biroului Informativia!*Bartidelor de comuniste şi, muncitoreşti. MAPRIN STOICA, muncitor la I.CA.S., Bucureşti, DUMITRA S. PATRAŞCU, ţărancă săracă din com. Mihăleşti, regiunea Bucureşti, ELENA BURDANCA, muncitoare croitoreasă din Fălticeni şi NAGY LUCREŢIA, muncitoare la fabrica „Ştefan Plavăţ”-Timişoara, întreabă: Ce înseamnă vot universal direct, egal şi secret.? RĂSPUNS: In conformitate cu art. 18 din Constituţia R.P.R. toţi cetăţenii majori, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune, inclusiv militarii, magistraţii şi funcţionarii publici, au dreptul să aleagă şi să fie aleşi în toate organele Statului. Excluşi de la vot sunt numai foştii şi actualii exploatatori, cei lipsiţi de drepturi civile în urma unei condamnări în curs de executare şi cei care nu posedă toate facultăţile mintale. Numai în U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară, unde alegerile sunt cu adevărat libere, reprezentanţii poporului simt aleşi de către cetăţeni prin vot, universal, direct, egal şi secret. Votul este universal deoarece alegerile în aceste ţări sunt organizate in aşa fel, încât niciun alegător nu este împiedicat de a-şi exercita dreptul la vot. Numai o ţară cu adevărat democratică asigură, în fapt, posibilitatea de vot maselor largi de alegători. In ţările capitaliste,—care vor să treacă drept democrate — votul universal există numai pe hârtie, aşa cum exista şi în ţara noastră în timpul regimurilor burgheze, moşiereşti. In practică oamenii muncii sunt împiedicaţi să participe la vot. In Elveţia, Belgia, Argentina, Iran, Irak, Egipt, Grecia, Japonia, Bolivia, Venezuela, Haiti, Guatemala, Honduras, Chili, Salvador etc. femeile nu au dreptul la vot, iar în Portugalia, numai văduvele divorţate care prezintă un certificat de bună purtare, au dreptul la vot. In Turcia servitorii nu au dreptul la vot. Deasameni, în aceiaşi ţară un alegător nu poate vota într’o localitate dacă n’a locuit acolo cel puţin un an. In Elveţia nu poţi candida dacă n’ai locuit acolo cel puţin 10 ani. In şapte state ale Statelor Unite ale Americii se menţine impozitul electoral, adică pentru a avea drept la vot trebue să plăteşti o mare sumă de bani. Cum în aceste state majoritatea populaţiei e formata din negri şi muncitori, aceştia nu pot participa niciodată la alegeri. In Anglia, deasemenea, se cere candidatului la alegeri o garanţie de 150 lire sterline, iar in Suedia candidatul la Camera Superioară trebue să aibă o avere de cel puţin 50.000 de coroane suedeze. In România burghezo-moşierilor se vota într’o vreme pe colegii. In baza acestui sistem numai un număr foarte mic de cetăţeni, toţi exploatatori, aveau dreptul de vot. Deasemeni, până la instaurarea regimului nostru de democraţie populară, militarii, magistraţii şi femeile nu aveau drept de vot. Banda de asasini ai lui Tito a scos de pe listele electorale foarte mulţi alegători, credincioşi cauzei poporului muncitor. In schimb, au votat în ultimele alegeri toţi chiaburii, marii comercianţi aleşi, şi industriaşii, toţi polibpaţionişti care s’au pus în slujba fasciştilor şi astfel au fost aleşi în parlamentul iugoslav numai reprezentanţi ai claselor exploatatoare. In statul Carolina de Sud din Statele Unite, au votat la ultimele alegeri prezidenţiale numai 10 la sută din cetăţenii care iau împlinit vârsta electorală, deoarece majoritatea locuitorilor din acest stat, fiind de culoare neagră, prin diferite dispozițiuni din legi și regulamentele în vigoare, au fost opriţi să voteze. Sistemul de alegeri din Statele capitaliste asigură astfel intrarea în aparatul de Stat numai pentru clasele exploatatoare și împiedică masele largi ale poporului muncitor să-și spună cuvântul în alegeri sau să poată intra în aparatul de Stat. Guvernele formate din exploatatori proclamă în mod mincinos în legile lor, dreptul la vot universal, pentru a induce opinia publică în eroare. In realitate el înlătură de la vot masele largi muncitoare, care ar putea ca prin votul lor să aducă în viaţa publică a unui stat pe adevăraţii lor reprezentanţi. In ţara noastră însă acest drept este nu numai înscris în Constituţia ţării, dar el este şi asigurat pe deplin. Dacă ne gândim numai la faptul că numeroase secţii de vot vor fi înfiinţate pe lângă şantierele îndepărtate, pe lângă case de odihnă sau sanatorii, în trenuri, vapoare, etc., vedem că în regimul nostru de democraţie populară, se asigură cele mai bune condiţii pentru ca imensa majoritate a cetăţenilor cinstiţi ai Patriei noastre să aleagă şi să poată fi Ititg'e&âs'I şi t?ăsgi«psiiiPi cu privire h legea alegerii deputaţilor în Sfaturile Populare Ţării® cu adevarat democratic® asigură exercitarea dreptului de vot universal In U. R. S. S. şi în ţările de democraţie populară votul est direct Fiecare alegător are drept la un singur vot Votul egal este înscris in aproape toate constituţiile burgheze. Dar exercitarea acestui drept este asigurată numai în U.R.S.S. şi în ţările de democraţiei, populară. Vot egal, înseamnă că fiecare alegător are dreptul să voteze o singură dată, pentru unul şi acelaş organ. De pildă, un alegător votează o singură dată pentru Sfatul Popular comunal, o singură dată pentru cel raional, etc. Circumscripţiile electorale de fiecare categorie sunt şi ele egale. De exemplu, circumscripţiile electorale pentru alegerea unui Sfat Popular regional, cuprind toate un număr de 4000—5000 locuitor . In U.R.S.S. şi în ţările de democraţia populară, votul este direct. Aceasta înseamnă că prin votare directă se asigură alegerea nemijlocită de către marea majoritate a poporului, a reprezentanţilor săi. In ţările capitaliste ca Franţa, OlanEgalitatea votului, proclamată şi trâmbiţată în multe ţări capitaliste, este în fapt inexistentă. In Anglia, de pildă, diferite categorii de industriaşi şi comercianţi, ca şi personalităţile care au absolvit anumite universităţi, au dreptul oficial la câte două voturi. In toate aceste ţări, circumscripţiile electorale sunt în aşa fel delimitate încât se protejează făţiş clasele exploatatoare. In Franţa, de exemplu, la ultimele alegeri, în arondismentul Nievres, 37.000 de alegători muncitori au ales un deputat comunist, iar in circumscripţia electorală vecină numai 7000 alegători, da, Suedia, Irak, Siria, Liban, etc. unele alegeri se fac indirect, adică alegătorii aleg un număr de electori, care la rândul lor aleg pe deputaţi. Deputaţii din aceste ţări nu sunt aşadar aleşi direct de alegători. Aceasta este încă o metodă de a împiedica masa alegătorilor să-şi spună direct cuvântul în alegeri. In ţara noastră însă, oamenii muncii îşi aleg prin vot direct reprezentanţii în organele de Stat, pe care îi consideră demni de această cinste şi încredere, (majoritate burghezi) au ales deasemeni un deputat. Deci vedem că cinci voturi muncitoreşti au echivalat cu un singur vot nemuncitoresc. Deasemenea, in Alger, populaţia arabă şi cea europeană alege câte un număr egal de reprezentanţi pentru Adunarea Naţională franceză, deşi populaţia arabă este 5 de cinci ori mai numeroasă ca cea europeană. In Republica noastră Populară, asemenea nedreptăţi nu mai există. Constituţia ţării noastre asigură egalitatea deplină a tuturor alegătorilor, indiferent de rasă, religie, naționalitate, sex, profesie sau grad de cultură. Regretu! alegerilor este garantat prin lege şi asigurat în practică Vot secret înseamnă că fiecare alegător se prezintă la secţia de votare personal, primeşte un buletin de vot, intră sigur in camera de votare şi votează în secret candidaţii pe care-i socoteşte corespunzători. Buletinul de vot este împăturit şi introdus în urnă, personal de către alegătorul respectiv. In U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară, caracterul secret al alegerilor este asigurat prin lege şi aplicat în practică. Urna de vot se închide şi se sigilează în prezenţa biroului secţiei de votare. In art. 85 al Legii pentru alegerea deputaţilor în Sfaturile Populare se prevede că ,,prezenţa oricărei persoane, — inclusiv a membrilor secţiei de votare — în afara persoanelor care votează, este interzisă în camera de votare sau în cabinele de vot.” Numai neştiutorii de carte şi alegătorii care din cauza unui defect fizic nu pot vota singuri, au dreptul să aducă cu ei în camera de votare im alt alegător care să-l ajute să voteze. Secretul votului era prevăzut şi în Constituţia veche, burgheză, a ţării noastre. Aceasta insă nu-i împiedica pe agenţii electorali „ai istoricilor” să facă găuri în pereţii cabinelor de vot pentru a vedea ce votează fiecare cetăţean. Cenuşa presărată pe deasupra cabinei, pe spate, semnul făcut cu creta şi alte asemenea „metode” de „recunoaştere” erau frecvente pe vremea fostelor alegeri „secrete" din ţara noastră şi ele ocupă loc de frunte în sistemul electoral al ţărilor capitaliste. Ruşinea aşa ziselor „alegeri libere’’ burghezo-moşieraşti a rămas numai o amintire neplăcută în memoria cetăţenilor cinstiţi ai Patriei noastre. Astăzi, guvernul R.P.R. asigură în fapt, aplicarea principiului votului universal, egal, direct și secret.