România Liberă, ianuarie 1952 (Anul 10, nr. 2257-2282)

1952-01-03 / nr. 2257

PAGIKA 2-a UN AN DE PUTERNICĂ AFIRMARE A SPORTULUI DE MASSE IN R. P. R. " Primul an al Pla­nului Cincinal a în­semnat pentru mişca­­rea de cultură fizică şi sport din R.P.R. o perioadă de avânt, de realizări mari, care o­ ___ r .lindesc şi in acest omeniu creşterea nivelului politic, econo­mic şi cultural al oamenilor muncii din Patria noastră. Cultura fizică şi sportul îndrumate şi sprijinite de partid­ au deve­nit într’o măsură şi mai mare un mijloc de întărire a sănătăţii, de pregătire pen­tru o muncă de mai înaltă productivitate şi de apărare a Patriei. Hotărîrea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 1949 a fost în acest an într-o măsură şi mai mare documentul de bază al activi­tăţii de desvoltare a culturii­ fizice, condu­când paşii tineretului nostru spre o practică sănătoasă a sportului. Nemăsurat de mare a fost ajutorul pe care ni l-a acordat şi în acest an Uniunea Sovietică, prin numeroasele întâlniri între sportivii sovietici şi români, prin invitarea unei delegaţii de activişti ai culturii fizice din R.P.R. în U.R.S.S., prin punerea la dis­poziţia noastră a înaintatei experienţe a cul­turii fizice sovietice. Cu acest ajutor noi pu­tem făuri o mişcare de cultură fizică cu un conţinut profund socialist, necesară pentru punerea în slujba construirii socialismului a forţelor morale şi fizice ale poporului nos­tru. Un ajutor preţios în desvoltarea culturii fizice din R.P.R. a însemnat munca sin­dicatelor, a organizaţiilor U.T.M. şi a sfa­turilor populare, care au contribuit la creş­terea continuă a mişcării de cultură fizică şi sport. Anul 1951 a însemnat pentru cultura fizică a oamenilor muncii din R.P.R. sporirea în mari proporţii a posibilităţilor materiale de practicare a sportului. In timp ce inflaţia, şomajul în creştere, urcarea nemăsurată a preţurilor, reduc din zi în zi posibilităţile Tineretului ţărilor capitaliste, ce gem sub căl­câiul imperialiştilor aţâţători la un nou război, de a mai practica sportul, în ţara noastră materiale şi echipamente sportive din ce în ce mai multe şi mai bune, ca şi construcţii sportive măreţe şi multiple asi­gură tuturor practicarea sportului. Falni­cele construcţii ale Combinatului Sportiv de Iarnă de la Poiana-Stalin, ale Parcului Spor­tiv Dinamo, Complexul Sportiv de la Floreasca şi altele, reprezintă investiţii mai mari şi mai importante decât tot ce a înfăptuit în materie de construcţii sportive burghezo­­rpoşierimea exploatatoare în decursul dece­niilor de stăpânire. O lărgire uriaşă a bazei organizatorice de massă a mişcării de cultură fizică în anul 1951 a permis atragerea unor masse foarte mari spre practicarea sportului. Intr’ade­­văr, numărul colectivelor sportive sindicale, şcolare şi săteşti a crescut în acest an cu 90 la sută faţă de anul 1950, iar numărul membrilor acestora a crescut în acest timp cu 57 la sută. Această lărgire a bazei organizatorice a permis ca numai la cele două crossuri de massă de la 1 Mai şi de la 7 Noembrie să participe 1.117.366 de tineri ceea ce re­prezintă o cifră de aproape 10 o­ri mai mare decât numărul concurenţilor de la aceste competiţii tradiţionale în anul 1948. Semni­ficativ este numărul celor aproape 280.000 tineri ţărani participanţi la „Cupa Satelor” precum şi al celor aproape 200.000 elevi concurenţi la campionatele şcolilor medii. Dar anul 1951 a însemnat înainte de toate o consolidare şi o lărgire foarte mare a ac­tivităţii în domeniul Complexului G.M.A. într’adevăr din sutele de mii de aspiranţi ai Complexului, peste 100.000 au reuşit să de­vină mândri purtători ai insignei G.M.A., ceea ce însemnează tot mai mult un mijloc mi­nunat de pregătire a tineretului nostru du­pă principiile unui sport ştiinţific, multi­lateral, sănătos şi cu aplicaţie directă în construirea socialis­mului şi apărarea Pa­triei noastre dragi. In acest fel, Complexul G.M.A. devine — după exemplul Comple­xului G.T.O. — baza sistemului nostru de educaţie fizică, expresiunea cea mai prac­tică şi concretă a scopurilor urmărite de o mişcare de cultură fizică cu un conţi­nut socialist. Fruntaşii sportului nostru au dat dovadă de o serioasă ridicare a nivelului măestriei lor sportive. Dovadă sunt cele aproape 500 recorduri republicane stabilite în acest an, ceea ce întrece cu 11 la sută numărul recor­durilor stabilite în anul precedent. Rezulta­te bune a dat introducerea recordurilor re­gionale şi orăşeneşti din acest an. Asemenea recorduri au şi fost stabilite într-o bună par­te a regiunilor noastre, la atletism, nataţie, haltere, popice şi alte ramuri sportive. Acest lucru înseamnă că am lărgit în mod serios baza de massă a stabilirii de recorduri, cre­ând un stimulent important pentru un mare număr de sportivi din ţara noastră. Roade excelente a dat în acest an un alt stimulent cu un mare rol în ridicarea măes­triei sportivilor noştri: clasificarea sportivă. Numărul sportivilor clasificaţi în 1951 se apropie de 20.000. In fruntea acestora se situează primii 63 de purtători ai mult râvni­tei insigne de maestru al sportului. Clasi­ficarea sportivă s’a dovedit astfel a fi ce­­l mai important mijloc în crearea bazei de m­assă a măestriei sportivilor noştri, prin aceea că un număr tot mai mare de sportivi sunt stimulaţi să lucreze neobosit la ridi­carea măestriei lor, însuşindu-şi neîntrecu­tele metode de pregătire ale celor mai înain­taţi sportivi din lume, sportivii sovietici Creşterea nivelului măestriei sportivilor noş­tri o dovedesc şi strălucitele succese ale fruntaşilor noştri în concursurile internaţio­nale, printre care la loc de frunte sunt cele trei campionate mondiale cucerite în acest an de jucătoarele noastre de tenis de masă, cele cinci titluri de campioni mondiali uni­versitari cucerite la Jocurile Mondiale Uni­versitare de Iarnă şi de Vară de skiorii, jucătorii de tenis şi de boxeurii noştri, ca şi locul 4 al echipei masculine de volley la Campionatele Europene. Aceste succese pe plan internaţional contribue în mod hotă­­rîtor la stabilirea prestigiului internaţional al mişcării noastre sportive Pentru prima dată s-a organizat la noi un concurs mondial de proporţiile Jocurilor Mondiale Universitare de Iarnă de la Poiana- Stalin. Printre cele mai importante competiţii organizate în acest an în Europa se numără şi Campionatele Internaţionale de Atletism ale R.P.R. şi Concursul Internaţional de te­nis de masă, care au atras atenţia sporti­vilor din lumea întreagă asupra mişcării sportive din R.P.R. Un succes important al mişcării noastre de cultură fizică îl constitue activitatea şco­lilor medii tehnice de cultură fizică şi a Institutului de Cultură Fizică, care pentru prima dată au dat în acest an absolvenţi de o înaltă calificare, de un real ajutor pentru desvoltarea culturii fizice pe drumurile noi arătate de Hotărîre. La crearea cadrelor noi şi la ridicarea nivelului de pregătire a ca­drelor existente au contribuit în mare măsură nenumăratele şcoli de organizatori, cursuri de antrenori, instructori voluntari şi arbitri. Sprijinul larg de care se bucură din partea partidului şi guvernului constitue o garan­ţie pentru desvoltarea mai departe, într’un ritm şi mai rapid, a mişcării de cultură fi­zică din Patria noastră, factor activ în la­gărul păcii şi socialismului. MANOLE BODNARAŞ vicepreşedinte al Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri MARELE Creangă a scris relativ puţin. Activitatea lui literară a început târziu, în plină ma­turitate, la îndemnul şi sub îndrumarea ma­relui său prieten Eminescu. Valoarea operei literare nu se judecă însă după numărul paginilor. Hurauleşteanul a intrat în isto­ria literaturii noastre ca unul dintre marii ei ctitori nu pentru că ar fi creeat zeci de volume, ci pentru că fiecare pagină a lui Creangă este un giuvaer asemeni acelora din comorile basmelor. Ciocoimea junimistă, grupată în jurul re­vistei „Convorbiri Literare” l-a calificat pe Creangă în sens pejorativ drept „scrii­tor popular”, punându-l în rând cu colec­ţionarii de basme şi snoave. Marele prozator era dispreţuit de „con­­­forbirişti” care desconsiderau caracterul ar­tei­ sale atât de legată de arta poporului nos­tru, rezervând povestitorului rolul unui măs­cărici, „amuzant” în cadrul diferitelor petre­ceri şi sărbătoriri organizate de Junimea. Creangă însă simulând un respect exagerat faţă de măruntele personalităţi junimiste care aveau drept sprijin în „artă“, mari latifundii, nutrea faţă de el atitudinea pe care o aveau de veacuri faţă de asupritori trudiţii şi obidiţii satelor. Pe aceşti expo­nenţi ai clasei exploatatorilor în literatură, „Popa Smântână”, cum fusese poreclit Creangă, îi trata când cu o ascuţită ironie, când le batjocorea cu un râs sănătos mai­muţărelile; el se manifesta însă de multe ori în acest sens, sub o formă umbrită prin vorbe cu tâlc, prin care răzbateau accentele de revoltă şi ura seculară faţă de asupritori, care dăinuia în poporul din care făcea parte cu toată fiinţa sa. Creangă nu a fost crescut de Junimea şi nu-i aparţine câtuşi de puţin cu toate că „somităţile” literare şi critico-literare contemporane cu el şi de după moartea lui, reprezentanţi ai regimului burghezo-moşieresc, au căutat s­ă-l eticheteze ca pe un oarecare produs junimist. Creangă aparţine în întregime poporului. El a exprimat credincios simţul artistic desăvârşit al masselor, imaginaţia lor bo­gată îmbrăcată în haina unui limbaj cu o imensă forţă sugestivă. Creangă nu este un colecţionar de snoave şi poveşti, un simplu transmiţător de povestiri, ci un mare artist, sânge din sângele acelora care au creiat minunatele cântece şi doine, snoavele şi poveştile, care au cristalizat în zicale şi proverbe un vast orizont de viaţă şi artă al masselor. Creangă este un artist ridicat din rândul acelor mulţi alţii care s’au pier­dut în anonimatul istoriei, după ce a creiat, sau au adus îmbogăţiri la creaţiile menite sa circule pe cale orală din generaţie în Cu prilejul împlinirii a 62 de ani de la moartea povestitorului generaţie. Trăgându-şi seva din tezaurul artistic adunat cu migală de alde Moş Bodrângă sau Nichifor Coţcariul, el a făcut prezenţa în opera sa epoca în care a trăit, devenind prin puţinele pagini scrise, un mare dascăl pentru generaţiile de artişti ai viitorului. Fiind înzestrat cu o mare putere de ana­­liză, cu o viguroasă personalitate, Creangă a făcut ca în amintirile şi poveştile lui să vibreze multiplele sentimente ale omu­lui simplu, ale ţăranului robust, sănătos, care nu trece prin viaţă cu ochii închişi, ei înregistrează cu o rară sensibilitate ob­servaţii preţioase, o experienţă, o­ înţelep­ciune. Limbajul lui Creangă este propriu ţăranului nostru. Expresiile lui sunt culese din limbajul dulce moldovenesc; cât pri­veşte temele, acestea i le-au oferit viaţa şi folclorul. Dar toate acestea, la Creangă au fost retopite şi turnate în tipare proprii. Creangă întruchipează în mod strălucit creşterea artistului din sânul norodului în mijlocul căruia a devenit om, şi pentru in­teresele căruia înţelege să trăiască şi să lupte. Creangă face parte din­ acei artişti autentici care scriu pentru că simt că acea­sta este o înaltă datorie patriotică a lor. Pentru cititorul de orice vârstă şi de orice categorie, Creangă es­te mereu nou, mereu proaspăt şi apropiat. Citindu-l parcă-i şi asculţi glasul potolit care înfăţişează din pragul anilor târzii cursul sinuos al unei vieţi de om. Cel giu­vaer minunat este povestirea copilăriei lui a acelor suave Amintiri care curg de la un moment la altul ca o apă, rotindu-se pe alocuri în vâltori de întâmplări care se încheagă cu viaţa însăşi, care nu-şi separă în mod artificial perioadele. In paginile lui Creangă faptele se împletesc în mod natural, decurg unele d­in altele, îşi adân­cesc necontenit înţelesul. Cu vraja cuvân­tului de artă, humuleşteanul Creangă poar­tă şi va purta generările printr’o variată gamă de sentimente: dela gingăşia care i se desprinde din evocarea dulcii copilării peste care adie aroma florilor dragostei pă­rinteşti, la neastâmpărul tinereţii la toţi acei ani de pe culmea cărora artistul pri­veşte bunele şi relele câte le-a petrecut.­­ Viaţa aceasta pe care o înfăţişează el când cu ochii umeziţi de duioşie, când cu un zâmbet amar în colţul gurii, apare în­treagă în complexitatea ei, cu chipurile ei care nu se pot şterge niciodată. In pu­im­ele pagini ale Amintirilor atât de măestrit bro­date, se perindă o lume autentică, reală, cu frământările, cu necazurile şi bucuriile ei. Şi chiar înfăţişaţi numai în treacăt prin câteva fraze care alcătuesc reuşite por­trete, dar mai ales creionaţi în mijlocul diferitelor întâmplări, eroii lui Creangă îşi afirmă personalităţi proprii, deosebite unele de altele. Nu numai în Amintiri dar şi în poveşti, Creangă se afirmă ca un mare creator de tipuri şi personagii şi aceasta tocmai pen­tru că în ele se reflectă întâmplări şi oa­meni cunoscuţi aevea. Dănilă Prepeleac şi Ivan Turbincă sunt tipuri adânc omeneşti, au asemănări cu personagiile din Amintiri. Chipul de om milos şi blând al ostaşului rus Ivan, parcă-l vedem aevea în faţa o­­chilor noştri, îmbrăcat in obişnuitele vest­minte pământene. Pe tărâmul de poveste unde-şi desfăşoară el isprăvile, Ivan dove­deşte deprinderi şi judecăţi ale omului care trăeşte pe pământ. Ivan Turbincă reprezin­tă totodată, în forma minunată a basmului, chipul poporului rus, aşa cum l-a văzut în­totdeauna poporul nostru, săritor la nevoie, vesel, puternic şi neînfricat. Ivan nu se sfieşte să le joace feste amare atât draci­lor cât şi morţii însăşi. Dacă pune moartea să roadă pe rând câte trei ani numai pă­dure bătrână, iar apoi numai lăstari, modi­ficând ,,pe ici pe colo” ordinul dat de Dumnezeu, aceasta nu se datoreşte numai dragostei faţă de viaţa lui proprie, ci mai ales dragostei lui faţă de oameni în gene­ral. Povestea lui Ivan Turbincă exprimă într-o neîntrecută formă artistică, senti­mentul de dragoste şi frăţie pe care po­porul nostru l-a nutrit dealungul veacuri­lor faţă de marele popor rus. Dănilă Prepeleac, deasemeni, deşi trăeşte pe un tărâm fantastic în care are deaface cu forţe supranaturale, poate fi localizat atât în ceea ce priveşte limbajul cât şi obi­ceiurile, printre ţăranii din părţile Neam­ţului între care a trăit Creangă. Folosind această tehnică în redarea cât mai naturală a personagiilor sale, atât în Amintiri cât şi în poveşti, Creangă respectă întru totul metodele artei populare, al cărei exponent de frunte este. Sunt multe mărturii doveditoare ale dra­gostei şi respectului lui Creangă faţă de moştenirea literară a poporului, şi faţă de ţara in care a trăit. Dragostea patriotică a lui Creangă se revarsă în primul rând asupra plaiurilor în care el a hălăduit, a­­supra locurilor scumpe ale copilăriei şi tinereţii lui. Noţiunea de patriotism are la el ca primă expresie împrejurimile Hum­uleştilor, cu Ozana, şi împrejurimile Neamţului. Şi cât de frumos ştie Creangă să arate acest lucru­ , Dragu­ml era satul nostru cu Oza­na cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului, de-atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata şi mama, fraţii şi su­­rorile şi băeţii satului, tovarăşii mei din copilărie, cu cari in zilele geroase de iarnă mă desfătam pe ghiaţă şi la săniuş; iar vara d­in zilele frumoase de sărbători, cân­tând şi chiuind cutreeram dumbrăvile şi luncile umbroase, prundul cu ştioalnele, ţa­rinile cu holdele, câmpul cu florile şi mân­­drele dealuri, de după care-mi zămbiau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţei". Ii erau dragi lui Creangă ,­munţii Neam­ tului, urieşii munţi, cu vârfurile ascunse in nouri, de unde purced izvoarele şi se revarsă pârâele cu răpejune, şoptind tainic in mersul lor neîncetat, şi ducând poate cu sine multe, multe patimi şi ahturi omeneşti să le înece in Dunărea măreaţăl”. Aceste locuri l-au inspirat pe marele povestitor în zugrăvirea măestrelor ima­­gini care constitue cadrul de vrajă al po­veştilor lui. Caracteristic povestitorului humuleştean — ca dealtfel şi întregii noastre arte popu­lare, — este că nu are faţă de întâmplări şi de oameni o atitudine obiectivă, de sim­­iplu înregistrator. Faţă de fiecare întâmp­plare, de fiecare personagiu, atât autentic cât şi fantastic, Creangă are o poziţie bine definită. El trăeşte şi simte alături de cei oropsiţi şi trudiţi şi îşi manifestă faţă de ei o caldă simpatie şi o largă înţelegere. Totodată el este un potrivnic hotărît a! trântorilor şi împilatorilor care*’1 huzureau pe spinarea poporului muncitor. In opera lui Creangă arde mocnlt jarul urei poporu­lui faţă de exploatatori. In scris el mani­festă acest sentiment într’o formă reţinută cu unele ocolişuri, iar uneori chiar indi­rect prin diferite zicale. Despre fata „boh­âză” şi ,,lălâe” a babei Irinoca, în casa căreia s’a procopsit de râie caprească, Creangă vorbeşte cu adâncă înţelegere: „de Luni dimineaţa şi până Sâmbătă seara n'o mai vedeai: se ducea cu tată-său un munte la făcut ferestrea, şi lucra toată săptămâna ca un bărbat pentru nimica toată: doi oa­meni cu doi boi la vreme de iarnă, abia îşi puteau scoate mămăliga. Ba la mulţi se întâmpla de veniau Sâmbăta noaptea, câte cu un picior frânt sau cu boii stâlciţi, şi aceasta le era câştig pe deasupra”. Este în aceste cuvinte un aspru rechi­zitoriu pe care Creangă îl face regimului burghezo-moşieresc, . Es fel, îi­ povestirea „Moş Ion Roată şi Vodă Cuza”, prin vor’’­bele bătrânului răzeş, Creangă îşi exprimă revolta şi indignarea faţă de boierime: „...palmele aceste ţărăneşti ale noastre, stră­punse de pălămidă şi pline de bătături, cum le vedeţi, vă ţin pe dumneavoastră de atâta amar de vreme, şi vă fac să huzuriţi de bine. ...numai noi, vite de muncă vă suntem dragi ca sarea’n ochi. ...Din MO­JICI, din GHIORLANI, şi din DOBITOCI nu ne mai scoateţi!.­. v’aţi deprins a lua focul întotdeauna cu mâinile noastre cele MOJICEŞTI ...şi tot noi cei horopsiţi!” A­­ceiaşi atitudine o dovedeşte Creangă şi în poveşti ca: Punguţa cu doi bani, Ivan Tur­bincă şi Harap Alb, unde, sub pretextul fan­tasticului, el schiţează tipuri autentice de exploatatori. Boierul din Punguţa cu doi bârji, ca şi cel care-l adăposteşte pe Ivan Turbincă şi vrea să-l tragă pe sfoară, ca şi Roş împărat, din Harap Alb, căruia i se a­­rată în vis pedeapsa care o va primi pen­tru toate blestemaţiile sale, sunt înfăţişaţi aidoma boierilor lacomi şi hrăpăreţi care au jefuit atâta amar de vreme massele ţără­neşti din ţara noastră. Creangă se situ­ează hotărît pe poziţia poporului exploatat şi nu se sfieşte să-şi arate atât simpatia faţă de acesta cât şi ura faţă de asupritorii acestuia. Pe planul prozei artistice, el con­tinuă astfel firul sentimentelor pe care le exprimau doinele de haiducie şi nenumăra­tele creaţii populare orale, în care înflorea nădejdea în vremurile mai bune care aveau să vină. De pe aceiaşi poziţie de protest împotri­va redreptei aşezări a vremii sale, Creangă infăţ­ează cu o pană ascuţită întâmplările şi aspectele caracteristice care depăşesc ca­drul vieţii lui proprii şi îmbracă caracterul epocii. In Amintiri, Creangă menţionează evenimentele din jurul anului 1848. El descrie recrutările din anii când flăcăii erau prinşi cu arcanul, înfăţişează starea de înapoiere culturală şi sanitară a poporului nostru, ilustrată prin epidemia de holeră care făcea ravagii, prin metodele primitive cu care „doftorii” satelor căutau să tămă­­duiască diferite boli, prin lipsa şcolilor, prin lăcomia şi corupţia popilor şi a călu­gărilor care trăiau din jefuirea muncii masselor de ţărani. Supunându-şi epoca în care a trăit unui ascuţit examen critic, Creangă spune cu curaj lucrurilor pe nume. Şcolii pe care o conduce catihetul de la Fălticeni, el ii dă denumirea de, ,,fabrica de popi", pentru care candidaţii sau părin­ţii lor trebuiau să ducă „Galbeni, stupi, oi, cai boi, şi alte bagateluri dealde a­­cede, prefăcute în parale”. Deasemeni el se ridică împotriva greoaiei gramatici pă­săreşti care se preda pe atunci în şcoli, arătând că aceasta vine în contradicţie cu structura limbii pe care o vorbeau elevii şi părinţii acestora din "satele de munte. Criticând această absurdă , turbare de cap şi frântură de limbă", acest „cumplit meşteşug de tâmpenie”, Creanga a susţi­nut cu hotărîre punctul de vedere al apă­rării originalităţii limbii româneşti. Creangă a apărat limba aceasta bogată şi frumoasă împotriva alterării de rafina­mentele „artisice” ale lui Maiorescu, care încercase să schimbe şi proza marelui humuleştean. Intr’o notă de corectură Creangă a subliniat apăsat că lucrurile trebue scrise aşa cum erau în manuscris, întrucât ,,aşa zic oamenii". Creind o ade­vărată comoară artistică cu mijloacele simple, naturale, ale graiului moldovenesc, inspirându-se din arta orală făurită timp de veacuri de poporul nostru, Creangă s’a ferit de a altera limba, s’a ferit de expri­mări păsăreşti. Cu o mare forţă, el a scos în evidenţă, a valorificat la maximum, far­mecul natural, bogatul conţinut de artă al limbii româneşti. Creangă a rămas credincios dascălilor lui, ţăranii săraci din satele de munte, robii mănăstirilor, oropsiţii din târguri. Legăturile sale puternice cu m­assa din mijlocul căreia s’a ridicat, au făcut ca el să-şi poată păstra tot timpul neştirbit op­timismul, dragostea de viaţă, dragostea de frumos, caracteristice acestei masse. A pu­­tut să-şi păstreze vigoarea humorului şi să creeze o operă monumentală, care multe veacuri după ce el,­­conform legilor vieţii fizice s’a prefăcut după propria-i expresie în „ople şi ulcele", va rămâne la fel de vie, de proaspătă-Pline de humor sănătos şi în acelaşi timp pline de tâlc sunt următoarele fraze e­tate din Amintiri: „Insfărşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Da, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită, din Humuileşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu­minte până la treizeci de­ nici bogat până la patruzeci, nu m’am făcut. Dar şi sărac ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca d­e când sânt, niciodată n’am fost!’’. Dapa în prima parte a citatului este schitata o concepţie despre viaţă, în par­tea din urmă, cu tot efectul comic pe care-l stârneşte, este oglindit crudul adevăr al vieţii care a dus-o Creangă: hârţuiala con­tinuă a sărăciei — darul pe care marele povestitor l-a primit din partea ciocoimii şi pe care La purtat cu amar până în ziua de 31 Decembrie 1889, când a murit. Opera lui Creangă, expresie a geniului artistic al poporului român, deabia în timpul regimu­lui nostru se bucură de adevărata preţuire pe care o merită, fiind redată masselor populare pentru __ care marele Creangă, harţu­­it de nenumărate nevoi şi necazuri în viaţă, a scris-o cu atâta dragoste şi cu atâta încredere în viitor AL. N. TRESTIENI NOSTRU ION CREANGA ROMANIA LIBERA PRIMA ZI DE MUNCA IN ANUL 1952 la Haină de sărbătoare La întreprinderea ,,S. M. Kirov” din Ca­pitală, muncitorii, inginerii şi tehnicienii au venit ori mai de dimineaţă ca de obicei. Fabrica şi-a întâmpinat colectivul, învest­mântată în haină de sărbătoare. La fie­care loc de muncă străjuiau steguleţe ro­şii şi ghirlande de brad. Megafoanele se lauzeau departe, până dincolo de porţile uzinei. Cu entuziasm şi hotărîre muncitorii s’au îndreptat spre sectoarele lor de lucru. Peste câteva minute urma să înceapă mun­ca primei zile a celui de al doilea an al cincinalului. Stahanovistul Moise Herşcovici a fost printre primii care au venit la lucru. Dea­supra maşinei la care lucrează a găsit o foae de hârtie, semnată de directorul în­treprinderii, pe care a citit: „Iţi, urăm noi victorii în îndeplinirea înainte de termen a planului cincinal”. Urarea aceasta caldă adresată tuturor stahanoviştilor şi frunta­şilor în producţie din întreprindere l-a în­sufleţit în muncă, încă din primele patru ore ale dimineţii şi-a îndeplinit norma zil­nică. In acelaş sector cu stahanovistul Moise Herşcovici, lucrează şi ştepuitoarea frun­taşă Ioana Bădescu. Ea a început să lu­creze cu mai mult avânt pentru obţinerea de noi realizări care s-o situeze în fruntea colectivului. Organizându-şi bine munca, a­­ceastă muncitoare care aplică metodele Nina Nazarova şi Lidia Corabelnicova, a obţinut o depăşire de 60 la sută a progra­mului de producţie zilnic. . „Astăzi, în prima zi a planului pe 1952, voi munci cu şi mai mult avânt“ a spus fruntaşul în producţie Florea Botgros de la sectorul vegetale când a început lucrul. El s’a ţinut de cuvânt, căci la sfârşitul celor opt ore de muncă, nu numai că îşi îndepli­nise norma dar o şi depăşise, îmbunătă­ţind în acelaş timp şi calitatea produse­­lor cu 2 la sută. Pe sectoare, sectorul vegetale a dobân­dit cele mai importante succese, realizân­­du-şi în primele ore ale dimineţii sarci­nile planului zilnic d­e producţie. Prima şarjă rapidă a anului BRĂILA (de la corespondentul nostru).— Uzinele Progresul. Cuptorul Siemens Martin şi-a deschis larg porţile. Flăcările lui vii înghit lacome munţi de fier şi fontă veche topindu-i pentru marile construcţii ale­ pă­­cii. Braţele vânjoase ale lui Panait Bunea şi Gheorghe Vişan transportă cu iuţeală fierul vechi, grăbind elaborarea şarjelor ra­pide. Neobosiţi, cu zâmbetin pe buze, ei sunt conştienţi că prin eforturile lor dau patriei dragi mai mult oţel, mai multă fon­tă. Prim topitorul Marin Ionescu şi topi­­torul Marin Vlad, cu puteri sporite, au reuşit să elaboreze prima şarjă rapidă a anului, după metoda sovietică Matuiineţ, în 3,40 ore în loc de ,6 ore. Munca continuă şi este plină de viaţă. Deputatul Mitică Aramă, maistru formator, împreună cu şe­ful de echipă Emeric Cora au pregătit mai multe forme. Formatorii privesc cu drag lichidul viu, incandescent, care isvorăşte ca dintr’un vulcan în fierbere, umplând oalele mari cu oţel, care sunt apoi transportate de macarale puternice la locul de Formare. Sunt momente mari. Se umplu din prima şarjă rapidă a anului formele din care se vor dura piese pentru industria noastră grea. IAŞI (de la subredacţia noastră), început da an nou la filatura „Ţesătura”. Maria So­­roţeanu, responsabila brigăzii a III-a UTM, care lucrează la patru părţi de ring, urmă­reşte cu atenţie cum lucrătoarele din briga­da ei pun în practică sfaturile date, îşi re­­­vizuesc maşinile, curăţă piesele, alimentea­ză ringurile cu bumbac, astfel ca la începe­rea lucrului, maşinile să meargă din plin.­­ Sunetul sirenei anunţă începutul lucrului în acest an. La părţile de ring pe care le deserveşte, folosind metoda sovietică marş­­rul, Maria Soroţeanu urmăreşte cu toată a­­tenţia ca niciun fus să nu meargă în gol, ca firele de bumbac să se desfăşoare pe ţevi, lin, curate, fără impurităţi. După prima oră de lucru, dăduse cu 10 la sută mai multe fire peste normă, după a doua oră cu 22 la sută mai mult, iar când arătătoarele ceasu­lui din mijlocul sălii indicau că au trecut BACĂU (de la suferedacţia noastră). — Ziua anului nou au sărbătorit-o împreună, în casa lor îmbelşugată, Constantin Mier­­luşcă, strungar la I.M.S. — Bacău şi fiul său Constantin C. Mierluşcă. încă în acea­stă zi de odihnă, ei au hotărît ca în prima zi de muncă a noului an să vină împreună, dimineaţa, la fabrică şi să pună la punct maşina la care lucrează în cele două schimburi. la 2 ianuarie dimineaţa, Constantin Mier­­luşcă-fiul, deşi era în schimb după amiază, şi-a însoţit tatăl la fabrică, l-a ajutat să pună la punct pompa strungului, a mai de­reticat ceva în jurul maşinei, şi-a îmbrăţişat tatăl şi i-a urat spor la muncă. Muncind cu râvnă şi dragoste, Constantin Mierluşcă, strungar de frunte al fabricii, a reuşit ca în primele patru ore de muncă să-şi depăşea­scă norma cu 180 la sută. Ca şi el lucrează cu forţe sporite Ion Moraru şi ajutorul său trei ore de lucru producţia realizată de Ma­ria Soroţeanu depăşise cu 36 la sută sar­cinile ce îi reveneau. Nu departe de ea lu­crează la patru părţi da ring şi utemista Elena Capşa din brigada întâia, deasemeni fruntaşă in producţie. Amândouă aceste bri­găzi sunt in întrecere. Şi Elena Capşa, ho­­tărîtă să fie exemplu de muncă pentru bri­gada ei, a reuşit în primele ore de lucru ale acestui an să depăşească norma la două părţi de ring cu 32 la sută şi la alte două părţi cu 26 la sută, fără ca vreun fus să ră­mână neproductiv. Exemplul fruntaşelor în muncă Maria Soroţeanu, Elena Capşa, Ma­ria Caşca, Elena Rotaru, Geta Bălan, a fost urmat de toate lucrătoarele de la sec­ţia ringuri, care nu numai că au îndeplinit normele în primele ore ale noului an de muncă, dar le-au şi depăşit, situând secţia ringuri fruntaşă pe întreaga filatură, Anghel Andronaş, care şi-au depăşit nor­ma, în primele patru ore de muncă ale anului, cu 128 la sută. Cu acelaş elan şi-au început munca în pri­mele ore ale noului an muncitorii şi tehni­cienii din celelalte întreprinderi din oraş. Astfel, la fabrica „Partizanul”, Cristu Pop din secţia de croit şi-a îndeplinit întreaga normă zilnică în patru ore, iar Ştefan Si­mon şi-a depăşit norma în primele patru ore cu 80 la sută, la tăiat şpalturi. Stahanovis­tul Nicolae Eremia de la „Steaua Roşie” a sărbătorit în această zi pentru a doua oară anul nou, căci el şi-a îndeplinit cu mult îna­inte de termen planul său anual. Pornind cu avânt la muncă în prima zi a celui de-al doilea an al cincinalului, tov. Eremia a dat în primele cinci ore de muncă, cu 515 Kgr. hârtie peste plan. Deasemeni la secţia de a­­legere, Ana Bulai a depășit norma în pri­mele ore ale zilei cu 600 kgr. hârtie. Exemplul fruntașelor a fost urmat de toate lucratoarele Tatalai fiul au venit împreună la lucru Patru norme peste plan TULCEA (de la corespondentul nostru). — Prima zi de muncă a­ anului 1952 a căpătat un caracter sărbătoresc în rândurile munci­torilor pescari. Pescarul Lefter Onescu a cinstit această zi cu noi succese în produc­ţie. Pescuind cu carmace de Dunăre el a dat în prima zi de pescuit 4 norme peste planul de producţie zilnică. Succese deo­sebite au obţinut şi pescarii Vavil Zenovei şi Haralambie Dracula, la pescuitul cu vinlire de Razelm depăşind norma la pe­şte de diferite specii cu 340 la sută. Echi­pa lui Ivan Cubaneţ a depăşit şi ea norma cu 230 la sută. Hotărîţi sa obţină noi succese PLOEŞTI (de la subredacţia noastră). — Muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii uzine­lor „1 Mai‘‘ Ploeşti au pornit cel de al doilea an al planului cincinal cu multă însufleţire, hotărîţi să obţină noi succese în muncă. To­pitorul Constantin Soare şi Gheorghe Ieremia de la turnătoria de fontă au reuşit să elaborez® prima şarjă de fontă globulară din acest an, în numiai 3 ore. Brigada „23 August” de la turnătoria oţel, lucrând la diferite piese, a obţinut o depăşire de 150 la sută. Utemista Ana Gegan din brigada „Gh. Apostol”, a realizat 30 la sută peste plan. Stahanovistul Ioan Incze, de la secţia mecanică, a strunjit 4 capace de ventil mai mult decât avea pro­gramat. La secţia sculăria centrală, Petre Giroiu lucrând la matriţa de şape, a realizat 140 la sută peste plan, iar stahanovistul Gheorghe Băcanu împreună cu brigada sa a depășit cu 100 la sută planul zilnic de lucru. Inaugurarea expoziţiei „Republica Populară Română pe drumul construirii socialismului“ Cu prilejul sărbătoririi celei de a patra aniversări a instaurării Repu­blicii Populare Române, s’a inaugurat Duminică dimineaţa, într’un cadru festiv, expoziţia „Republica Populară Română pe drumul construirii socia­lismului”, organizată în sala Dalles de Comitetul pentru Aşezămintele Culturale de pe lângă Consiliul de Mi­niştri. ŞTIRI SPORTIVE ■ In cadrul campionatului de hockey al regiunii Bucureşti — care se desfăşoară la Tg.-Mureş — Spartac a învins Progresul cu 13—1. ■ Duminică s’a desfăşurat la Cluj mat­­chul de hockey dintre echipele Ştiinţa (Cluj) şi Spartac (Tg. Mureş) contând ca revanşă a întâlnirii disputate săptămâna trecută la Tg. Mureş şi câştigată după cum se ştie de mureşeni cu­ scorul de 5—3. Prestând un joc foarte bun, în care fra­ţii Incze au excelat, mureşenii au obţinut din nou o meritată victorie, cu scorul de 3-1 (0—1; 3—0; 0—0). ■ întâlnirea amicală de hockey dintre formaţiile Progresul­ Târnăveni şi Progre­­sul-Gheorgheni, desfăşurată Duminică la Târnăveni, a luat sfârşit prin victoria lo­calnicilor, cu scorul de 6—5 (1—2; 2—3, 3-0). SPECTACOLE TEATRE: Opera: Carmen; Naţional Stur­dio: Bătrâneţe sbuciumată; Naţional (Cal. 13 Septembrie): Pentru fericirea poporului; Armatei: Ruptura; Tineretului: Doi căpi­tani; Municipal: Câinele grădinarului; Stu­dioul actorului de film „C. Nottara”: Mi­cii burghezi; Opereta: N’a fost nuntă mai frumoasă; Ţăndărică: Harap alb (ora 16). CINEMATOGRAFE: Patria, Bucureşti, 1, Mai, Alex. Sahia, Gh. Doja, Mioriţa, Li­bertăţii: Minerii Donetului ("dublat în limba română); I. C. Frimu, Alex. Popov, N. Bălcescu, Vasile Roaită, Moşilor, Arta: Pământ eliberat; Republica, 23 August, Volga, Rahova, Flacăra: Poveste despre pescar şi peştişor; Lumina: Popular: Rap­sodia­ caucaziană; Elena Pavel: Lumină la Coordi; Victoria: Piloţi de vânătoare; Doil­ea Simo: Logodnica bogată; Cultural: 4 inimi; 7 Noembrie: Creatorul operelor mu­zicale nemuritoare Mussorgschi; Olga Ban­de: întâlnirea fericită; Unirea: Oameni curajoși; Ilie Pintilie: In sat la noi; T. Vladimirescu: Alexandru Matrosov; C. Da­vid: Căderea Berlinului (seria I-a) vor­bit în limba română; Timpuri Noi-Bulevard: Pădurea fermecată; Timpuri Noi-Griviţa; Căpitan la 15 ani. RADIO — Vineri 4 Ianuarie 6,10: Cântă ansamblul de cântece al Co­mitetului de Radio (R—B2—TI—C); 9,05:­ Pagini­­din istoria muzicii de cameră (Bl); 12,00: Din cântecele popoarelor (R—Bl— B2); 13,00: Mari orchestre de muzică popu­lară (R—Bl—B2); 14,00: Selecţiuni de mu­zica uşoară (R—Bl— B2—C); 17,35: Pri­mul concert­ din „Săptămâna muzicii al­baneze”: Cântece populare din regiunea Scutari (R—B2); 18,30: Curs de limba ru­să (Bl—C); 18,20: Solişti români laureaţi ai Concursurilor Internaţionale (R—B2); 20,20: Teatru la microfon: ,,In stepele ai craitței (Bl ——C); 20,25: Seara de operă „Manon” de Massenet (R—B2); 23,40-24: Muzică clasică interpretată de soliști ro­mâni (R-B2-T2); 23,50: Muzică populară românească (Bl—C). La orele 6,30; 17 15- 20; 22 și 23,30: Radio-jurnal. ’

Next