Romînia Liberă, martie 1955 (Anul 13, nr. 3235-3260)

1955-03-01 / nr. 3235

Pag. a 2-a Cuvîntul tov. MARIN, VINTILA Prim secretar al Comitetului regional de partid Constanţa După apariţia Hotărîrii plenarei din au­gust 1953 a C.C al P.M.R­ şi a proiectului pe Directive ale celui de al doilea Congres al partidului — a spus vorbitorul —­in centrul activităţii de partid şi de stat din regiunea Constanţa a stat lupta pentru ob­ţinerea unei producţii sporite la hectar. Comitetul regional de partid a considerat că trebuie să-şi îndrepte activitatea la uni­tatea de bază, la sate şi la comune, pentru a cunoaşte oamenii, munca lor, rezultatele ob­ţinute. Ca o primă măsură, Comitetul regional de partid a hotărit ca activiştii să stea vre­me cît mai îndelungată pe teren, astfel ca să poată cunoaşte felul cum organizaţiile de partid şi de stat muncesc pentru aplica­rea hotărîrilor partidului şi guvernului pen­tru obţinerea de producţii sporite la nec­tar-Comitetul regional de partid a folosit consfătuirile cu fruntaşii in producţie atît la raioane şi regiune cit şi în unele comu­ne- Din consfătuirile cu fruntaşii in produc­­ţie a reieşit că în satele şi comunele noa­stre sânt mulţi ţărani muncitori, tractorişti, tehnicieni şi ingineri care prin munca lor au obţinut succese însemnate. Organizaţiile de partid au fost îndrumate sa popularizeze şi să extindă metodele fruntaşilor în agricultură. Astfel, organiza­ţiile de partid din comunele Nicolae Băl­­cescu şi Ceamuriia de Jos au îndemnat pe unii ţărani muncitori fruntaşi să povesteas­­că la căminele culturale şi în circumscrip­ţiile electorale cum­ au obţinut recolte bo­gate. Numeroşi ţărani muncitori au fost antre­naţi în întrecerea pentru recolte bogate­­In toamna anului 1954, noi am avut în întrea­ga regiune 13.220 ţărani muncitori antre­naţi în întrecere. • O altă metodă­ pe care Comitetul regio­nal de partid a folosit-o în activitatea sa, a fost repartizarea membrilor Comitetului regional şi ai comitetelor raionale de partid pe gospodării colective, S­ M.­T.-uri şi gos­podării agricole de stat, pentru a le ajuta in activitatea lor. Munca desfăşurată de organele de par­tid, de stat şi agricole în 1964, a contribuit îndeosebi la semănatul in cuiburi aşezate în pătrat a unei suprafeţe de 17­ 416 ha, cu porumb şi floarea-soarelui­ Prin semănatul in cuiburi aşezate In pă­trat, gospodăria agricolă colectivă din Tă­­taru a obţinut 3.200 kg. porumb la hectar, iar gospodăria agricola colectivă din Fă­­căeni, 4.200 kg la hectar­ De asemenea, ţăranii din sectorul indivi­­dual au obţinut în acest fel sporuri de re­coltă. Nu ne putem însă lăuda cu întreţinerea culturilor. Abia 67 la sută din suprafaţa cul­­tivată cu porumb a primit a treia praşilă. Aceasta înseamnă că mai avem de luptat împotriva obiceiului dăunător de a se ne­glija praştia a treia. Şi la prăşitul mecanic au fost multe lip­suri. Unele S.M­T--uri nu au ajutat să se facă semănatul în cuiburi aşezate în pătrat, iar acolo unde s-a insămînţat în rînduri drepte, rîndurile nu erau chiar atît de drepte. Comitetul regional de partid va trebui să dea o atenţie mai mare muncii S.M-T.-uri­lor. Noi avem un parc mare de maşini şi tractoare, dar în prezent nu putem să spu­nem, aşa cum a rezultat şi din raportul tov. ministru Popescu, că anul trecut toate S.M.T­­ urile noastre şi-au îndeplinit planul.O cauză principală constă în aceea că munca de partid este încă slabă în S.M.T-­­uri şi în gospodăriile agricole de stat. Pentru deplina folosire a parcului de ma­şini şi tractoare din 1955, noi am luat unele măsuri. In momentul de faţă, în S.M-T.-uri şi gospodării agricole de stat se face instrui­rea tractoriştilor ca să poată folosi mai bine tractoarele. De asemenea s-au luat măsuri pentru semănatul porumbului în cui­buri aşezate în pătrat- In regiune se conti­nuă popularizarea metodelor agrotehnice înaintate şi a experienţei fruntaşilor. Cuvîntul tov. FILIP MARIN, preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti . La cultura porumbului s-a folosit metoda semănatului în cuiburi aşezate in pătrat, pe o parte din suprafaţa repartizată pentru acea­­sită cultură. Producţia obţinută la porumbul semănat prin metode obişnuite a fost de 2.500 kg. boabe la hectar, iar la porumbul semă­nat în cuiburi aşezate în pătrat, de 3.000 kg. la hectar. Datorită acestor rezultate, cu prilejul pre­zentării dării de seamă, adunarea generală a luat hotărirea ca anul­ acesta întreaga su­prafaţă s-o însămînţăm în cuiburi aşezate în pătrat. lata cum am obţinut aceste recolte. Ime­diat după recoltarea păioaselor S.M.T.-ul Odobeasca a dezmiriştit întreaga suprafaţă. In primăvară, am grăpat, înainte de a în­cepe semănatul porumbului, S.M.T.-ul a exe­cutat cultivaţia pe întreaga suprafaţă. Prima dată cum a răsărit porumbul şi s-au ivit două foi, am lucrat pe întreaga su­prafaţă cu prăşitoarea. După aceasta, am executat 2 praşile cu sapa. Dacă am fi exe­cutat şi a­ treia praşilă, noi am fi obţinut o recoltă mai mare, cu toate greutăţile întâm­pinate din cauza condiţiilor naturale nepriel­nice. In medie, pe comună, gospodăriile in­dividuale­ au obţinut doar 1200 kg. de po­rumb la hectar. In încheiere, tov. Filip Marin a arătat că conducerea S.M.T.-urilor trebuie să fie obli­gată să răspundă alături de consiliile de conducere din gospodării, pentru îndeplini­rea planului de producţie.. Consider că tovarăşii din S.M.T. trebuie să dea cadrelor tinere trimise să lucreze în gospodăriile colective un ajutor l­a faţa locu­lui. Spun aceasta pentru că­­se obişnuieşte ca tehnicienii tineri care sunt repartizaţi în S.M.T. să fie trimişi la gospodăria colectivă, iar inginerul şef al S.M.T.-ului nu mai vine să le dea ajutor practic. Romín­ia libera Consfătuirea fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate (Urmare din pas. l-a) Raportul tovarăşului C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii In prima parte a raportului său, tov. C­­­ Popescu, ministrul Agriculturii şi Silvicul­turii, a arătat sarcinile care au stat în faţa agriculturii in anul 1954 şi realizările obţi­nute. Datorită măsurilor luate de partid şi guvern pentru dezvoltarea agriculturii şi e­­forturilor susţinute de­puse de oamenii muncii de pe ogoare, in anul 1954 sarcinile de pro­ducţie au fost realizate în mod satisfăcător. In ce priveşte cerealele,­­faţă de producţia planificată de 8.870.000 tone cereale, s-au realizat peste 9.000.000 tone cereale. Aceste rezultate importante în creşterea producţiei agricole au avut ca urmare îmbunătăţirea­­ aprovizionării populaţiei. Raportorul a arătat în continuare că în campaniile agricole din anul 1954 s-au mani­festat o serie de lipsuri care privesc direct Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, orga­nele agricole de la regiuni şi raioane, precum şi comitetele executive ale sfaturilor popu­lare. Lucrările agricole din toamna anului 1954 se deosebesc de cele executate în anii tre­cuţi, în primul rînd prin volumul lor, care este maximum de volum ce s-a realizat pînă acum în ţară la noi, şi prin calitatea lor. In toamna anului 1954, în­sâ­mînţările s-au efectuat în condiţii agrotehnice mult supe­rioare anilor trecuţi. A fost însăminţată cu maşina în rînduri o suprafaţă de aproape 1.400.000 hectare, din care peste 84.000 hec­tare în rînduri încrucişate. In acest an trebuie realizată o recoltă de cel puţin zece milioane tone cereale, o pro­ducţie medie de 2.000 kg. ,porumb (boabe) la hectar, precum şi recolte sporite la toate culturile şi îndeosebi la grîu, floarea soare­lui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume etc. Con­diţii pentru îndeplinirea acestor sarcini au fost create încă din toamna anului 1954 prin realizările obţinute in ceea ce priveşte în­să­­minţările, arăturile adinei de toamnă şi des­ţelenirile, precum şi prin pregătirile şi mă­surile tehnico-organizatorice luate pînă acum. După ce a arătat rezultatele obţinute în executarea reparaţiilor la maşini şi tractoare, raportorul a subliniat lipsurile existente şi măsurile ce trebuie luate de către sfaturile populare, organele agricole, conducerile unită­ţilor agricole şi ale întreprinderilor industriale pentru terminarea grabnică a reparaţiilor la toate tractoarele, maşinile şi uneltele ce vor fi folosite la muncile agricole de primăvară. Insistînd asupra cîtorva din factorii care asigură obţinerea de recolte bogate, rapor­torul a subliniat importanţa folosirii băle­garului de grajd, ca Îngrăşământ, a seminţe­lor de sol, bine curăţate şi tratate, etc. Ţinînd seama de ceea ce am făcut pînă acum — a arătat tov. C. Popescu — trebuie să subliniem că mai avem de executat alături de primăvară pe o supra­faţă de 3.600.000 hectare teren rămas nearat din toamnă şi însămînţarea atît a acestei su­­prafeţe cit şi a celor 2.500.000 hectare arate adânc din toamnă. In această primăvară tre­buie să se însămânţeze numai cu porumb 3.300.000 ha. Sporirea producţiei agricole cere mobiliza­rea completă şi susţinută a tuturor forţelor din agricultură pentru executarea lucrărilor la timp şi după metodele agrotehnice înain­tate la toate culturile, începând de la se­mănat şi până la recoltat şi păstrarea produ­selor. Acest lucru este posibil, dar el nu se va înfăptui de la sine. Se cere ca toate or­ganele agricole să fie convinse de importanţa acestei munci şi zi de zi să ducă o activi­tate susţinută în mijlocul oamenilor muncii de pe ogoare. Cu ajutorul parcului bogat cu maşini şi tractoare şi a atelajelor de care dispunem şi folosind experienţa anilor trecuţi, putem fi siguri că­­printr-o planificare şi organizare chibzuită a muncii, prin mobilizarea masivă a tuturor forţelor şi mijloacelor de lucru cam­pania muncilor agricole din primăvara anu­lui 1955 se poate termina în cel mult 30 zile bune de muncit în cîmp. Apoi vorbitorul a arătat în mod amănunţit care sînt sarcinile imediate ale organelor a­­gricole, subliniind că acestea sunt datoare să lupte in permanenţă împotriva practicilor dă­unătoare din unele regiuni şi raioane care fac ca producţia să fie scăzută. In încheiere vorbitorul a spus : Garanţia realizării unei producţii sporite la hectar constă în mobilizarea tuturor forţelor din a­­gricultură , a lucrătorilor din unităţile agri­cole socialiste, a harnicei noastre ţărănimi muncitoare. Ministerul Agriculturii şi Silvi­culturii îşi ia sarcina să trimită în sprijinul lor tehnicieni cu dragoste de meserie, hotă­râţi să lupte pentru aplicarea în practică a metodelor agrotehnice înaintate şi a expe­rienţei fruntaşilor recoltelor bogate din U.R.S.S. şi a celor din ţara noastră. Tehni­­cienilor le revine sarcina de a munci în per­manenţă în mijlocul ţăranilor muncitori, să-i ajute şi să-i sfătuiască cum şi cînd trebuie făcute lucrările pentru obţinerea de recolte cit mai mari, ţăranii noştri sînt dornici de învăţătură, ei îi primesc cu dragoste şi în­credere pe specialişti. Obţinerea unor recolte bogate în acest an la toate culturile depinde de munca noastră *a tuturor, de hărnicia şi priceperea cu care milioanele de ţărani muncitori vor munci pentru executarea la timp şi in bune condiţii agrotehnice a tuturor muncilor agricole de primăvară, vară şi de toamnă. Cuvîntul tov. ALEXANDRU GALL, ţăran muncitor din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea Sînt ţăran mijlocaş şi secretarul organi­zaţiei de bază din comună. Am o supra­faţă de 3,69 ha. teren, dn care 2 ha. sunt arabile. In regimul trecut, trebuia să duc o muncă grea ca să ţin familia. In regimul de astăzi însă cuvîntul partidului, prin ziare şi broşuri, a ajuns şi la mine ca la întregul nostru popor. Am­ luat cunoştinţă de experienţa din Uniunea Sovietică care arată că se poate ajunge pînă la un va­gon de porumb la hectar. Cînd am citit despre asta, m-a­m gindit cum aş putea ajunge şi eu la asemenea rezultate. Pre­şedintele sfatului popular al raionului Săcuieni a fost în comună şi ne-a arătat foloasele­­aplicării regulilor agrotehnice. I­n urma discuţiilor cu el, am însămânţat cu porumb 50 de ari în cuiburi aşezate în pătrat. De pe­­aceşti 50 ani am obţinut 106 saci, ceea ce reprezintă 9600 kg. po­rumb ştiuleţi la hectar. Ca plantă premergătoare a fost grîul de toamnă. La începutul lunii septembrie am executat arătura adîncă de 18-20 cm; în primăvară peavînd cultivator am lucrat cu plugul. După aceea, am grăpat terenul și am dat cu marcatorul de mînă. înainte de răsărire am grăipat terenu­ 1, iar cînd porumbul a făcut trei frunze i-am dat prima praşilă. Cînd porumbul a crescut ceva mai mare am făcut iar pră­şitul mecanic, apoi am făcut rări­t­ul, lă­­sînd numai cîte două fire la cuib. De ase­menea, i-am mai dat şi a 3-a praşilă cu prăşitoarea mecanică. Dacă mai făceam încă o praşilă aş fi avut rezultate şi mai bune. Şi la cartofi am încercat metoda cui­burilor aşezate în pătrat şi am avut rezul­tate bune. De pe 20 ani am scos o recoltă de 60 saci care reprezintă I -V-1­ kg. la hectar. Noi putem obiine 2.000 kg. grî­u la hec­tar şi peste 3.000 kg. porumb boabe la hectar dacă o să l­u­crăm pămîntul raţional. Nu este pamint rău, ci numai gazdă rea. Gînd ara venit cu trenul de la Oradea am văzut de la Tei­uş încoace că în multe locuri cocenii de porumb sînt încă pe cîimp şi nu sînt făcute arături adinei. Mă întreb ce recoltă o să culeagă ţăranii de pe aceste ogoare, dacă le muncesc în felul acesta ? Eu îmi iau angajamentul ca întoreî­n­­du-mă în comună să organizez cu ajuto­rul organizaţiei de bază o temeinică muncă de agitaţie, ca să răspîn­desc larg cele învăţate­­la această consfătuire, astfel îneît toţi ţăranii muncitori din comuna mea să poată culege rod bogat de pe pă­mîntul lor Cuvîntul tov. TEODOR RODENCIUC, membru al întovărăşirii agricole din comuna Pătrăuţi, raionul Suceava Astăzi vorbesc pentru a doua oară aici la Bucureşti, în faţa conducerii partidului nos­tru şi în faţa fruntaşilor în recolte bogate. Anul trecut, cînd am fost la consfătuire, în cuvîntul pe care l-am avut, am spus că vorbesc cu rușine fiindcă vorbesc numai în numele meu personal; astăzi pot vorbi în numele mai multora. Angajamentul pe care mi l-am luat l-am îndeplinit într-o măsură. Am făcut în comuna Pătrăuți, cu ajutorul co­mitetului raional de partid și al sfatului popular, o întovărăşire. Anul trecut, cînd am venit aici, am avut o producţie la hectar de 28.000 kg. de cartofi. Anul acesta, am depă­­şit-o. Din cele ce am învăţat la consfătuire, prin munca depusă şi cu ajutorul tehnicieni­lor care ne-au îndrumat, am putut să obţin 33.000 kg. la hectar. Nu m-a­m mulţumit ca numai eu să lu­crez bine, ci am căutat, după ce am venit de la Bucureşti, să antrenez şi pe alţi ce­tăţeni din comuna noastră şi din alte comune ale raionului. Atunci, eram vreo 10 fruntaşi, astăzi din zece s-au ivit sute şi la consfă­tuirea raională m-au chemat la întrecere. Să trec să arăt cum am făcut de am ajuns la o producţie de 33.000 kg. cartofi la hec­tar. Venind acasă, mă gîndeam că vor veni cei de la Bucureşti să mă vadă şi deci mi-am zis să trag o agricultură bună. Pămîmul mi-era pregătit. Nu am pământ mult, dar ii lucrez bine, sănătos. Era bine arat din toam­nă. In primăvară am mai dat o grupătură şi după aceea l-am arat încă odată, aşa că re­colta a fost bunicică. Am prăşit de trei ori, odată cu sapa, odată cu prăşitoarea şi odată am tras ţărna. Anul trecut au rămas cartofii cum i-am prăşit. A­­nul acesta le-am tras ţărnă, aşa cum am ştiut că trebuie şi într-adevăr cartofii au fost foarte buni. Am avut cartofi de lună. I-am scos în 27 iulie şi am pus alţii, încol­ţiţi din timp, ca să am a doua recoltă, că aşa auzisem la Bucureşti. Am pus 2 ani ca încercare. Cartofii s-au făcut, dar nu au ajuns la maturitate. Anul acesta, cu toate că este frig, mi-am pus din timp cartofii la încolțit și cred că am să-i pun mai devre­me sa­u să am 2 recolte. Cuvîntul tov. VASILE VOICHIŢA, Erou al Muncii Socialiste, şef de brigadă la S.M.T. Sînnicolau Mare, regiunea Arad Tov. Vasile Voichiţă s-a ocupat la început de organizarea muncii în brigadă. In primul rînd — a spus el — am asigu­rat în bune condiţii hrana şi cazarea tracto­riştilor. Tractoriştii din brigada mea lucrea­ză în 2 schimburi. Am asigurat terenul pen­tru fiecare tractorist, în aşa fel ca el să poată realiza norma pe care o avea cu 150 la sută şi chiar, cu 200­­la sută. Rezultatul obţinut de brigadă în 1954 : am îndeplinit planul in proporţie de 225 la sută; am făcut economii de carburanţi de 36.105 kg., am economisit 7 reparaţii curente şi 7 îngrijiri numărul 6. Salariul mediu obţinut de tractoristul Bogdan Gheor­ghe a fost de 1.511 lei lunar, iar tractoristul său de schimb, I. Bordana, a avut un salariu mediu lunar de 1.210 lei. Noi ştim că pentru a obţine rezultate fru­moase trebuie să ne îngrijim bine tractoa­rele şi maşinile noastre. De aceasta depinde totul. Trebuie să arăt că fiecare maşină pe care o primim, vine cu cite o pompă de­gre­­sat de mînă. Dar rar găsim o pompă care să corespundă. Aceasta­ este în dauna îngri­jirii maşinilor. La fel se întîmplă cu secerătorile-legători. Eu am anul acesta 3 secerători noi, două din anul 1954 şi una din anul 1953; pe cea din 1953 am reuşit să o reparăm noi şi ea leagă fără întrerupere. Cu celelalte n-am reuşit însă. Vreau să arăt ce lipsuri ale secerătorilor ne-au îngreunat munca­ Axa motrică, care angrenează toate piesele secerătorii este foarte slabă; are un ştift în grosime de 8-10 m.m.; dacă-i dăm o gaură mai groasă, trebuie să schimbăm 2-3 axe pe zi. Dacă punem sliftul normal din fabrică, se taie de 3-4 ori pe­­zi și ne trebuie cîte ju­mătate de oră ca să-l reparăm. La fel cu dinţii de la maşină care sînt fixaţi cu şuru­buri făcute dintr-un material slab. Dacă se strînge piuliţa, s-a dus ghiventul; sânt piu­liţe care nu corespund şi se întîmplă să se deplaseze de la locul lor sau să rupă axa secerătorii. O altă greutate pe care o avem în muncă este cu plugurile cu 3 brazde, care au 4 nituri de fixare şi cînd trebuie să facem o arătură de 22—25 cm., dacă terenul este tare, trebuie să schimbăm trupiţele şi nu avem cum. Propunem ca toate maşinile acestea, în special plugurile pentru tractoare K-D. să fie construite din materiale mult mai rezistente. Cuvîntul tov. VASILE ANGHEL, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila Lucrez la gospodăria agricolă de stat Brăi­la, secţia Vădeni, unde am fost mutat în 1953 cînd aceasta avea terenul insămînţat. In a­­ceastă secţie, terenul este cel mai greu de lucrat din gospodărie, lucru cunoscut şi de minister. Pe acest teren a fost baltă şi pă­­lămidă, pe o suprafaţă de 1000 ha. Eu cred că inginerii care s-au perindat pe la această gospodărie ar fi trebuit să găseas­că o soluţie pentru distrugerea acestei bu­ruieni. In 1953, acest teren a fost însămânţat cu mazăre, şi printre ea pălămida a ieşit în număr foarte mare. S-a încercat plivitul pă­­lămidei prin smulgere cu braţele, dar din cauza ploilor mari care au fost în 1953 nu am putut face nimic, deoarece odată cu smul­gerea palămidei se smulgeau şi firele de ma­zăre. Măsurile recomandate de tovarăşii in­gineri pentru a distruge pălămida au fost de a o tăia de jos, de la rădăcină. Aceasta s-a făcut pe o suprafaţă de 70 ha. , dar rezulta­tul acestei lucrări a fost că pălămida s-a în­mulţit şi au ieşit cite 4—5 fire de la un sin­gur fir. Din cauză că timpul era ploios, a rămas o suprafaţă în voia soartei, pe care nu s-a putut face nici un fel de plivit. In perioada acestor munci au venit tovară­şii ingineri din Bucureşti care au văzut si­tuaţia. Eu am cerut ajutorul tovarăşului in­giner Ion Bordeianu, care m-a asigurat că in toamna viitoare se vor însămânţa pe acest teren plante prăşitoare, floarea-soarelui şi po­rumb. In primăvara anului 1954 am pus în rîn­duri drepte floarea-soarelui. Floarea-soarelui a răsărit în timp de 10 zile. După 8 zile am fost pe teren să vedem cum merge această plantă şi am văzut că a apărut gândacul ră­­ţuşca, care tăia planta de la rădăcilă. Am anunţat şi pe inginerul şef al secţiei despre atacul acestui gîndac. Inginerul ne-a spus să tragem o brazdă în jurul terenului atacat şi să dăm cu praf D.D.T. Am făcut acest lucru, iar în locurile unde a fost atacat mai mult, am dat eu prăfuitoarea.*Mi s-a spus să nu las să treacă mai mult de 3—4 zile şi să sap. Această metodă a fost foarte bună. La prima sapă am spus oamenilor să nu taie nimic din floarea-soarelui pentru că se poate întâmpla să fie atacată iar ele gindacul răţuşca. La a doua sapă, s-a văzut că am avut dreptate. După 10 zile am băgat din nou prăşitoarea trasă de tractor. Şi această sapă nu a durat decît 3 zile. După alte 10 zile a urmat şi a treia sapă, iar la a patra sapă nu s-a mai putut băga tractorul pentru că plantele erau înalte. S-a făcut sapa cu mina. La a patra sapă, floarea-soarelui era înal­tă, iar pălămida numai de 10—15 cm., dar buruiana nu mai era sănătoasă, n-avea lu­mină. Aşa s-a făcut că anul acesta nu s-a mai văzut pălămida mare la Vădeni ca în alţi ani, iar, ca rezultat, de pe această su­prafaţă am obţinut 2.032 kg. floarea-soarelui la hectar, iar porumb — 3.200 kg. la hectar. Pentru această recoltă am luat premiu în natură 1.400 kg. floarea-soarelui şi 3.500 kg. porumb ştiuleţi. In această muncă am fost ajutaţi mult de o­rganizaţia de bază din gospodărie şi de teh­nicieni. Rezultatele obţinute de noi arată că şi în regiunea Galaţi se pot obţine recolte mari. Eu aş propune aci tovarăşilor ingineri să găsească o soluţie ca această buruiană să poată fi stinsă mai uşor decît cu sapa. Eu aş asculta cu plăcere acest sfat şi-l voi în­cerca. Cuvîntul Iov. ION TIRIPĂ, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă din Tătaru, regiunea Constanţa Am fost repartizat ca inginer agronom în gospodăria agricolă colectivă din Tataru, regiunea Constanţa. De la început, am cău­tat să pun în aplicare toate cele pe care le-am învăţat in timpul facultăţii, să ajut în deosebi la organizarea muncii şi la apli­carea metodelor agrotehnice. Gospodăria colectivă avea brigăzi perma­nente de producţie, însă aceste brigăzi nu-şi trăiau cum trebuie viaţa lor. Ca, forţe de muncă ele nu erau omogene. Am ajutat consiliul de conducere să treacă la reor­ganizarea lor. Pentru carfipania însăminţărilor din pri­măvara anului 1954, de comun acord cu consiliul de conducere şi organizaţia de bază, am făcut un plan de muncă defalcat pe brigăzi, iar in cadrul brigăzilor pe echipe s-au prelucrat sarcinile de producţii pe bri­găzi, ca fiecare membru al brigăzii să ştie ce producţie trebuie realizată şi ce lucrări trebuie făcute. In primăvară cînd s-a putut ieşi la cîmp, brigăzile bine pregătite au început lucrul In primul rînd au fost grăpate toate se­mănăturile de toamnă. Paralel cu aceasta s-a făcut şi grăparea arăturilor de toamnă. In anul 1954 s-au aplicat pentru prima dată în gospodăria colectivă metode noi ca : se­mănatul porumbului şi al floarei-soarelui, în cuiburi aşezate în pătrat, polenizarea, iaro­­wizarea cartofilor şi altele. La porumb s-au dait trei praşile. Prima praşilă s-a făcut cu sapa, iar celelalte cu prăşitoarea trasă de animale. Astfel s-a ob­ţinut o producţie medie de 3.212 kg. po­rumb la hectar, la cultura semănată în cui­buri aşezate în pătrat, iar la cea în rînduri obişnuite care a fost prăşită tot de trei ori, 2­438 kg­ la hectar. In 1953 gospodăria colectivă din Tătaru fiind îndrumată de tehnicieni a plantat car­tofi în vară, insă din cauza că nu a avut un sprijin tehnic continuu, rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Incercind în 1954 să aplicăm din nou a­­ceasta metodă am întâmpinat greutăţi. To­tuşi, datorită muncii de lămurire dusă de organizaţia de bază, s-a hotărit să se plan­teze toată suprafaţa cu cartofi de vară. S-a obţinut o producţie medie de 15.000 kg., iar brigada întâia a obţinut 17.000 kg. la hectar. Eu pot să afirm că solul din Dobrogea dacă e lucrat după metodele noi avansate poate produce şi mai mult. Propun ca gos­podăriile colective să fie înzestrate cu cite un termometru de sol ca într-adevăr să se determine , în mod sigur , timpul­ optim pen­tru însăntînţări. De ce spun aceasta ? Pen­tru că gospodăria colectivă a avut în plan şi bumbac şi nefiind însămînţat la timpul potrivit ar a fost nevoiţi ca după 2-3 săp­­tămîni să însămînţăm din nou, şi deşi s-au­ aplicat metode noi, producţia a fost mică. Îmi iau angajamentul să ajut pe colecti­vişti să obţină peste 3.000 kg. porumb la hectar Mărfi î martie 1955 — Nr. 3235 Cuvîntul tov. NICHITA MARGINEANU, ţăran muncitor din comuna Sucutard, raionul Gherla, regiunea Cluj Vreau să vă spun şi eu cum am muncit pământul de mi-a dat o recoltă cum n-a­m avut niciodată î­n viaţa mea. Sunt om de 50 de ani şi vreau să vă spun că şi înainte acelaşi pământ l-am avut, dar oricît am muncit n-am putut să ajung la o recoltă aşa de bogată ca cea de anul trecut. Primăvara trecută mă aflam la o sesiune a sfatului popular Sucutard, ca deputat al circumscripţiei nr. 5. Acolo s-a prelucrat metoda de a pune porumb în cuiburi aşe­zate în pătrat. Eu am băgat bine de seamă la ce-am­ auzit, fiindcă şcoală n-am mare — că pe vremuri nu ne ducea nimeni la şcoală. Cînd m-am întors acas­a, m-am dus şi am organizat o adunare în circum­scripţia mea, unde am luat hotărirea să punem cu toţii porumb în cuiburi aşezate în pătrat. Această metodă au aplicat-o mai mulţi ţărani împreună cu mine. Pămîntul meu era dezmiriştit din vară, la o adâncime de 4 degete. L-am lăsat aşa pînă primăvara, că toamna n-am putut să-l ai. In timpul acela am dus 40 care de gunoi pe care l-a­m aşezat la capătul locului. Iar de vremme, cind s-a zbicit pă­mântul şi s-a dus crăpada am împrăştiat gunoiul pe teren apoi am dat o arătură de 15—18 cm. şi o grăipătu­ră şi l-a­m lăsat aşa. După aceea, cînd era timpul de semănat porumbul şi pă­mîntul avea temperatura necesară, m-am dus şi am tras o grăpă­­tură la arătură. A doua zi, după ce s-a zbicit din nou arătura, am ieşit la cîmp împreună cu soţia mea, cu băiatul şi cu marcatorul, o greblă făcută de noi cu trei colţi. La sămânţă proba de germina­ţie era făcută ; am făcut-o în felul urmă­tor (tov. Mă­rgineanu arată ştiuleţii de poru­mb a­duşi de el) : am luat boabe de pe mijlocul cucuruzului, le-am pus la în­colţit şi­­mi-a reuşit 100%, semn că boa­bele erau bune. Băiatul făcea cuiburile în pătrat. Fe­meia punea 3 grăunţe în fiecare cuib, fiind­că aşa ne învăţase tovarăşul inginer. După aceea am dat ţărna cu piciorul şi am căl­cat uşurel; după călcătură, a­m mai dat odată ţărn­a peste cuib, ca să nu se usuce şi să nu crape pămîntul. In două zile am pus porumbul cu băia­tul şi cu soţia şi apoi a rămas aşa cam 8 zile. Am lăsat cîte 3 fire de cucuruz­ în fie­care cuib, iar cucuruzul a ieşit gros şi fru­mos. Apoi i-am dat o sapă şi n-a­m mai avut ce să-i fac, decît că în fiecare cui­b — după școala primită — un fir am luat și am lăsat să ră­m­înă mai departe numai două. Apoi, la 14 zile a trebuit să-mi sap cucuruzul din nou a doua oară. M-am dus din nou la el, cucuruzul era înalt de un metru, așa cum l-am văz­ut eu de la capă­tul pământului. Am lă­sat 20 de cuiburi cu cîte 2 fire, iar la restul am lăsat numai cîte un fir. La trei cuiburi m-am pus şi-am fă­cut muşuroi, aşa cum făceam noi înainte. După un timp, i-a­m dat a treia căipă­li­­tură (praşilă). La căpălitul a­l treilea n-am avut ce să fac, decît să omor buruienile şi să rup puii (copilii). Apoi am căutat să văd rezultatul experienţei meie: m-am dus la capăt şi am văzut că la cele 20 de cui­buri, unde am lăsat cîte două fire, cucu­ruzii erau mai mici; nu erau aşa­ de dez­voltaţi ca cei puşi cîte unul. La cele trei cuiburi la care a fost făcut muşuroi ce cre­deţi că am văzut ? Erau mai slabi. Cu metodele ce vi le-am arătat aci am făcut, tovarăşi, un cucuruz minunat de frumos şi mare; trecea lumea pe lingă el şi se minuna. Gin­d a venit culesul, tovarăşul preşedin­te al sfatului popular mi-a spus să-i dau de ştire cînd oi veni de la cules ca să mă­­surăm recolta. M-am dus la cules şi cî­n­d am venit­­mi-au luat şi mie la sfat nişte ciocălăi. Mi-au măsurat ştiuleţii şi au avut fiecare oite 800, cîte 750, iar cei mai mici cîte 500 grame. Apoi i-am dus şi i-am desfăcut acasă, un­de i-am măsurat cu sacul. Am avut intr-un hectar — măsurat şi hecta­rul — 150 saci; în total 7.500 kg. ştiuleți la ha, sau 5.700 kg. în boabe. Cuvîntul tov. GH. COVRIG, ţăran muncitor din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară Am avut î­n 1954 o recoltă medie la hectar de 54.413 kg. sfeclă de zahăr, a spus ţăranul m­uncitor Gh. Covrig din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară. Vreau să arăt felul cum am lucrat. In vara anului 1953 a­m secerat grîul şi imediat am făcut dezm­iriş­­titul, iar toamna am cărat pe acest teren în­grăşăminte pe care le-am făcut acasă din pleavă şi din gunoaiele mărunte d i­n 1953. Gunoiul l-am cărat la mijlocul lunii noiem­brie timp de două zile, iar a treia zi l-a­m băgat sub brazdă la 20—23 cm. şi l-am lăsat aşa toată iarna. Primăvara, cînd­­a venit tim­pul să ieşi­m la câmp, am dus mai întâi î­n­­grăşămintele chimice cuvenite pe 22 ari şi le-am împrăştiat la suprafaţă. Acest lucru l-a­m făcut pe la 29*—30 martie. A doua zi, după ce a­m împrăştiat îngrăşă­mintele chi­mice am pus cu maşina Gărpînţa iarovizată, primită de la centru. După vreo 6 zile, m-am dus să văd cum a răsărit. Sfecla se vedea. A doua zi am mers să­­prăşesc ,pe rînduri. Intr-o zi a­m terminat, deoarece 22 ani nu este aşa mult. După 9 zile m-am dus pentru rănit. Am rărit cu sapa potrivită pen­tr­u rări­t­ul sfeclei. După răritul sfeclei m-am apucat de sapa porumbului. Am te­r­minat porumbul de să­pat o dată și apoi am rărit sfecla a doua oară. După ce am săpat porumbul a do­ua oară a­m făcut a treia sapă a sfeclei. Pe urmă a venit timpul secerei păioase­lor. După ce am terminat de secerat mi-a­m luat nevasta şi fiul şi m-am dus la ogo­­rul cu sfeclă şi am smuls buruienile. După ce am recoltat sfecla am transpor­tat-o la baz­a de recepţie din comună şi am văzut că mi-au ieşit 54.413 kg. la hectar, la 22 ani un vagon şi 57 măji şi 80 kg. Îmi iau angajamentul ca în ciuda unelti­rilor aţîţătorilor la un nou război, să lucrez cu mai multă rîvnă şi să îndemn cetăţenii din comună să muncea­scă la fel ca mine, pentru a putea obţine în 1955 o producţie mai ridicată ca în 1954. (Continuare în numărul viitor) - Cuvîntul tov. NICOLAE ŞTEFĂNESCU, inginer agronom şef de la S.M.T. Gottlob, raionul Sînnicolau Mare, regiunea Arad In cursul anului 1954, S.M.T.­Gottlob şi-a îndeplinit planu­l în proporţie de 171,3 la sută şi a realizat toate lucrările planificate în următoarele proporţii : cultivat 172 la sută, semănat 278 la sută, alături de însă­­mî­nţări 152 la sută, desmiriştiri 206 la sută, ogoare 149 la sută. De asemenea, staţiunea noastră a obţin­ut însemnate realizări şi la alte lucrări n­eplanificate. Preţul de cost al lucrărilor a fost redus cu 37 la sută, reali­­zî­nd­u-se economii în valoare de 2.100.000 lei. Realizările mecanizatorilor din S.M.T. Gottlob se datoresc faptului că­ înainte de începerea campaniilor agricole, conducerea staţiunii s-a preocupat să asigure cadre per­manente şi bine pregătite care să poată fa­ce faţă lucrărilor agri­cole. Astfel, noi am recrutat din cadrul gospodăriilor agricole oameni pe care i-am calificat, ajungînd ca în momentul d­e faţă să avem în proporţie de 85 la sută tractorişti, membri ai gospo­dăriilor colective. O mare atenţie s-a­­dat organizării muncii în cadrul brigăzilor, aplicării metodelor îna­intate de muncă, organizării întrecerii so­cialiste. Volumul lucrărilor executate în cadrul gospodăriilor agricole colective şi întovără­­şiri­ior agricole reprezintă 80 la sută din realizările noastre pe an­ul t­recut. Staţiunea noastră şi-a respectat contracte­le de l­ucru încheiate. Noi a­m reuşit să ri­dicăm nivelul meca­nizării lucrărilor în gos­podăriile agricole colective în următoarele proporţii: cultivat 60 la sută, semănat 60 la sută, prăşit mecanic 18 la sută, des­mi­­riştit IOD la sută, ogoare de toamnă 98 la sută. Staţiunea noastră, prin tehnicienii ei, s-a străduit să aplice tot ceea ce este nou­ă în agricultură şi pe această linie. I­n cursul anului 1954, în campania de toamnă, noi am executat în cadrul gospo­dăriei colective Lenauhei­m, sistemul de lucrare a solului recomandat de colhoznicul T­ S. Maltev, î­n vederea adaptării acestei metode la condiţiile de climă şi sol din re­giunea noastră. Noi credem că în cursul a­­nului 1955 vom extinde aceste lucrări şi la alte gospodării colective­ Cu toate realizările obţinute de staţiunea noast­ră, cu tot sprijinul pe care l-am acordat gospodăriilor colective şi întovărăşirilor a­­­g­ricole, noi ne dăm seama că am avut o serie de lipsu­ri care a­u influenţat în mod direct asupra recoltelor obţinute în aceste gospodării şi întovărăşiri. Aceste lipsuri ar fi următoarele : nu am avut o continuitate în u­rmărirea procesului de producţie în cadrul gospodăriilor colecti­ve. Atît tehnicienii staţiunii noastre, cît şi tehnicienii din gospodăriile colective, au ne­glijat a urmări continuitatea a­cestui proces. De asemenea, noi n­u am extins în măsură suficientă mecanizarea la lucrările care cer numeroase braţe de muncă, cum este prăşi­tul; tehnicienii staţiunii, care s-au preocupat de urmărirea şi realizarea indicilor de plan ai staţiunii, nu au făcut acelaşi lucru cu pl­anul şi indicii de plan ai gospodăriilor co­lective. Alocanizatorii din staţiunea noastră îşi pro­pu­n să muncească astfel ca în raza noas­tră de activitate gospodăriile agricole colec­tive să obţină următoarele recolte: la grîu 2­ 000 kg- la orz 2.300 kg., la ovăz 1.800 kg­­şi la porumb 2.500 kg. boabe.

Next