Romînia Liberă, martie 1955 (Anul 13, nr. 3235-3260)
1955-03-01 / nr. 3235
Pag. a 2-a Cuvîntul tov. MARIN, VINTILA Prim secretar al Comitetului regional de partid Constanţa După apariţia Hotărîrii plenarei din august 1953 a C.C al P.M.R şi a proiectului pe Directive ale celui de al doilea Congres al partidului — a spus vorbitorul —in centrul activităţii de partid şi de stat din regiunea Constanţa a stat lupta pentru obţinerea unei producţii sporite la hectar. Comitetul regional de partid a considerat că trebuie să-şi îndrepte activitatea la unitatea de bază, la sate şi la comune, pentru a cunoaşte oamenii, munca lor, rezultatele obţinute. Ca o primă măsură, Comitetul regional de partid a hotărit ca activiştii să stea vreme cît mai îndelungată pe teren, astfel ca să poată cunoaşte felul cum organizaţiile de partid şi de stat muncesc pentru aplicarea hotărîrilor partidului şi guvernului pentru obţinerea de producţii sporite la nectar-Comitetul regional de partid a folosit consfătuirile cu fruntaşii in producţie atît la raioane şi regiune cit şi în unele comune- Din consfătuirile cu fruntaşii in producţie a reieşit că în satele şi comunele noastre sânt mulţi ţărani muncitori, tractorişti, tehnicieni şi ingineri care prin munca lor au obţinut succese însemnate. Organizaţiile de partid au fost îndrumate sa popularizeze şi să extindă metodele fruntaşilor în agricultură. Astfel, organizaţiile de partid din comunele Nicolae Bălcescu şi Ceamuriia de Jos au îndemnat pe unii ţărani muncitori fruntaşi să povestească la căminele culturale şi în circumscripţiile electorale cum au obţinut recolte bogate. Numeroşi ţărani muncitori au fost antrenaţi în întrecerea pentru recolte bogateIn toamna anului 1954, noi am avut în întreaga regiune 13.220 ţărani muncitori antrenaţi în întrecere. • O altă metodă pe care Comitetul regional de partid a folosit-o în activitatea sa, a fost repartizarea membrilor Comitetului regional şi ai comitetelor raionale de partid pe gospodării colective, S M.T.-uri şi gospodării agricole de stat, pentru a le ajuta in activitatea lor. Munca desfăşurată de organele de partid, de stat şi agricole în 1964, a contribuit îndeosebi la semănatul in cuiburi aşezate în pătrat a unei suprafeţe de 17 416 ha, cu porumb şi floarea-soarelui Prin semănatul in cuiburi aşezate In pătrat, gospodăria agricolă colectivă din Tătaru a obţinut 3.200 kg. porumb la hectar, iar gospodăria agricola colectivă din Făcăeni, 4.200 kg la hectar De asemenea, ţăranii din sectorul individual au obţinut în acest fel sporuri de recoltă. Nu ne putem însă lăuda cu întreţinerea culturilor. Abia 67 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb a primit a treia praşilă. Aceasta înseamnă că mai avem de luptat împotriva obiceiului dăunător de a se neglija praştia a treia. Şi la prăşitul mecanic au fost multe lipsuri. Unele S.MT--uri nu au ajutat să se facă semănatul în cuiburi aşezate în pătrat, iar acolo unde s-a insămînţat în rînduri drepte, rîndurile nu erau chiar atît de drepte. Comitetul regional de partid va trebui să dea o atenţie mai mare muncii S.M-T.-urilor. Noi avem un parc mare de maşini şi tractoare, dar în prezent nu putem să spunem, aşa cum a rezultat şi din raportul tov. ministru Popescu, că anul trecut toate S.M.T urile noastre şi-au îndeplinit planul.O cauză principală constă în aceea că munca de partid este încă slabă în S.M.T-uri şi în gospodăriile agricole de stat. Pentru deplina folosire a parcului de maşini şi tractoare din 1955, noi am luat unele măsuri. In momentul de faţă, în S.M-T.-uri şi gospodării agricole de stat se face instruirea tractoriştilor ca să poată folosi mai bine tractoarele. De asemenea s-au luat măsuri pentru semănatul porumbului în cuiburi aşezate în pătrat- In regiune se continuă popularizarea metodelor agrotehnice înaintate şi a experienţei fruntaşilor. Cuvîntul tov. FILIP MARIN, preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti . La cultura porumbului s-a folosit metoda semănatului în cuiburi aşezate in pătrat, pe o parte din suprafaţa repartizată pentru aceasită cultură. Producţia obţinută la porumbul semănat prin metode obişnuite a fost de 2.500 kg. boabe la hectar, iar la porumbul semănat în cuiburi aşezate în pătrat, de 3.000 kg. la hectar. Datorită acestor rezultate, cu prilejul prezentării dării de seamă, adunarea generală a luat hotărirea ca anul acesta întreaga suprafaţă s-o însămînţăm în cuiburi aşezate în pătrat. lata cum am obţinut aceste recolte. Imediat după recoltarea păioaselor S.M.T.-ul Odobeasca a dezmiriştit întreaga suprafaţă. In primăvară, am grăpat, înainte de a începe semănatul porumbului, S.M.T.-ul a executat cultivaţia pe întreaga suprafaţă. Prima dată cum a răsărit porumbul şi s-au ivit două foi, am lucrat pe întreaga suprafaţă cu prăşitoarea. După aceasta, am executat 2 praşile cu sapa. Dacă am fi executat şi a treia praşilă, noi am fi obţinut o recoltă mai mare, cu toate greutăţile întâmpinate din cauza condiţiilor naturale neprielnice. In medie, pe comună, gospodăriile individuale au obţinut doar 1200 kg. de porumb la hectar. In încheiere, tov. Filip Marin a arătat că conducerea S.M.T.-urilor trebuie să fie obligată să răspundă alături de consiliile de conducere din gospodării, pentru îndeplinirea planului de producţie.. Consider că tovarăşii din S.M.T. trebuie să dea cadrelor tinere trimise să lucreze în gospodăriile colective un ajutor la faţa locului. Spun aceasta pentru căse obişnuieşte ca tehnicienii tineri care sunt repartizaţi în S.M.T. să fie trimişi la gospodăria colectivă, iar inginerul şef al S.M.T.-ului nu mai vine să le dea ajutor practic. Romínia libera Consfătuirea fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate (Urmare din pas. l-a) Raportul tovarăşului C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii In prima parte a raportului său, tov. C Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii, a arătat sarcinile care au stat în faţa agriculturii in anul 1954 şi realizările obţinute. Datorită măsurilor luate de partid şi guvern pentru dezvoltarea agriculturii şi eforturilor susţinute depuse de oamenii muncii de pe ogoare, in anul 1954 sarcinile de producţie au fost realizate în mod satisfăcător. In ce priveşte cerealele,faţă de producţia planificată de 8.870.000 tone cereale, s-au realizat peste 9.000.000 tone cereale. Aceste rezultate importante în creşterea producţiei agricole au avut ca urmare îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei. Raportorul a arătat în continuare că în campaniile agricole din anul 1954 s-au manifestat o serie de lipsuri care privesc direct Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, organele agricole de la regiuni şi raioane, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare. Lucrările agricole din toamna anului 1954 se deosebesc de cele executate în anii trecuţi, în primul rînd prin volumul lor, care este maximum de volum ce s-a realizat pînă acum în ţară la noi, şi prin calitatea lor. In toamna anului 1954, însâmînţările s-au efectuat în condiţii agrotehnice mult superioare anilor trecuţi. A fost însăminţată cu maşina în rînduri o suprafaţă de aproape 1.400.000 hectare, din care peste 84.000 hectare în rînduri încrucişate. In acest an trebuie realizată o recoltă de cel puţin zece milioane tone cereale, o producţie medie de 2.000 kg. ,porumb (boabe) la hectar, precum şi recolte sporite la toate culturile şi îndeosebi la grîu, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume etc. Condiţii pentru îndeplinirea acestor sarcini au fost create încă din toamna anului 1954 prin realizările obţinute in ceea ce priveşte însăminţările, arăturile adinei de toamnă şi desţelenirile, precum şi prin pregătirile şi măsurile tehnico-organizatorice luate pînă acum. După ce a arătat rezultatele obţinute în executarea reparaţiilor la maşini şi tractoare, raportorul a subliniat lipsurile existente şi măsurile ce trebuie luate de către sfaturile populare, organele agricole, conducerile unităţilor agricole şi ale întreprinderilor industriale pentru terminarea grabnică a reparaţiilor la toate tractoarele, maşinile şi uneltele ce vor fi folosite la muncile agricole de primăvară. Insistînd asupra cîtorva din factorii care asigură obţinerea de recolte bogate, raportorul a subliniat importanţa folosirii bălegarului de grajd, ca Îngrăşământ, a seminţelor de sol, bine curăţate şi tratate, etc. Ţinînd seama de ceea ce am făcut pînă acum — a arătat tov. C. Popescu — trebuie să subliniem că mai avem de executat alături de primăvară pe o suprafaţă de 3.600.000 hectare teren rămas nearat din toamnă şi însămînţarea atît a acestei suprafeţe cit şi a celor 2.500.000 hectare arate adânc din toamnă. In această primăvară trebuie să se însămânţeze numai cu porumb 3.300.000 ha. Sporirea producţiei agricole cere mobilizarea completă şi susţinută a tuturor forţelor din agricultură pentru executarea lucrărilor la timp şi după metodele agrotehnice înaintate la toate culturile, începând de la semănat şi până la recoltat şi păstrarea produselor. Acest lucru este posibil, dar el nu se va înfăptui de la sine. Se cere ca toate organele agricole să fie convinse de importanţa acestei munci şi zi de zi să ducă o activitate susţinută în mijlocul oamenilor muncii de pe ogoare. Cu ajutorul parcului bogat cu maşini şi tractoare şi a atelajelor de care dispunem şi folosind experienţa anilor trecuţi, putem fi siguri căprintr-o planificare şi organizare chibzuită a muncii, prin mobilizarea masivă a tuturor forţelor şi mijloacelor de lucru campania muncilor agricole din primăvara anului 1955 se poate termina în cel mult 30 zile bune de muncit în cîmp. Apoi vorbitorul a arătat în mod amănunţit care sînt sarcinile imediate ale organelor agricole, subliniind că acestea sunt datoare să lupte in permanenţă împotriva practicilor dăunătoare din unele regiuni şi raioane care fac ca producţia să fie scăzută. In încheiere vorbitorul a spus : Garanţia realizării unei producţii sporite la hectar constă în mobilizarea tuturor forţelor din agricultură , a lucrătorilor din unităţile agricole socialiste, a harnicei noastre ţărănimi muncitoare. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii îşi ia sarcina să trimită în sprijinul lor tehnicieni cu dragoste de meserie, hotărâţi să lupte pentru aplicarea în practică a metodelor agrotehnice înaintate şi a experienţei fruntaşilor recoltelor bogate din U.R.S.S. şi a celor din ţara noastră. Tehnicienilor le revine sarcina de a munci în permanenţă în mijlocul ţăranilor muncitori, să-i ajute şi să-i sfătuiască cum şi cînd trebuie făcute lucrările pentru obţinerea de recolte cit mai mari, ţăranii noştri sînt dornici de învăţătură, ei îi primesc cu dragoste şi încredere pe specialişti. Obţinerea unor recolte bogate în acest an la toate culturile depinde de munca noastră *a tuturor, de hărnicia şi priceperea cu care milioanele de ţărani muncitori vor munci pentru executarea la timp şi in bune condiţii agrotehnice a tuturor muncilor agricole de primăvară, vară şi de toamnă. Cuvîntul tov. ALEXANDRU GALL, ţăran muncitor din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea Sînt ţăran mijlocaş şi secretarul organizaţiei de bază din comună. Am o suprafaţă de 3,69 ha. teren, dn care 2 ha. sunt arabile. In regimul trecut, trebuia să duc o muncă grea ca să ţin familia. In regimul de astăzi însă cuvîntul partidului, prin ziare şi broşuri, a ajuns şi la mine ca la întregul nostru popor. Am luat cunoştinţă de experienţa din Uniunea Sovietică care arată că se poate ajunge pînă la un vagon de porumb la hectar. Cînd am citit despre asta, m-am gindit cum aş putea ajunge şi eu la asemenea rezultate. Preşedintele sfatului popular al raionului Săcuieni a fost în comună şi ne-a arătat foloaseleaplicării regulilor agrotehnice. In urma discuţiilor cu el, am însămânţat cu porumb 50 de ari în cuiburi aşezate în pătrat. De peaceşti 50 ani am obţinut 106 saci, ceea ce reprezintă 9600 kg. porumb ştiuleţi la hectar. Ca plantă premergătoare a fost grîul de toamnă. La începutul lunii septembrie am executat arătura adîncă de 18-20 cm; în primăvară peavînd cultivator am lucrat cu plugul. După aceea, am grăpat terenul și am dat cu marcatorul de mînă. înainte de răsărire am grăipat terenu 1, iar cînd porumbul a făcut trei frunze i-am dat prima praşilă. Cînd porumbul a crescut ceva mai mare am făcut iar prăşitul mecanic, apoi am făcut răritul, lăsînd numai cîte două fire la cuib. De asemenea, i-am mai dat şi a 3-a praşilă cu prăşitoarea mecanică. Dacă mai făceam încă o praşilă aş fi avut rezultate şi mai bune. Şi la cartofi am încercat metoda cuiburilor aşezate în pătrat şi am avut rezultate bune. De pe 20 ani am scos o recoltă de 60 saci care reprezintă I -V-1 kg. la hectar. Noi putem obiine 2.000 kg. grîu la hectar şi peste 3.000 kg. porumb boabe la hectar dacă o să lucrăm pămîntul raţional. Nu este pamint rău, ci numai gazdă rea. Gînd ara venit cu trenul de la Oradea am văzut de la Teiuş încoace că în multe locuri cocenii de porumb sînt încă pe cîimp şi nu sînt făcute arături adinei. Mă întreb ce recoltă o să culeagă ţăranii de pe aceste ogoare, dacă le muncesc în felul acesta ? Eu îmi iau angajamentul ca întoreîndu-mă în comună să organizez cu ajutorul organizaţiei de bază o temeinică muncă de agitaţie, ca să răspîndesc larg cele învăţatela această consfătuire, astfel îneît toţi ţăranii muncitori din comuna mea să poată culege rod bogat de pe pămîntul lor Cuvîntul tov. TEODOR RODENCIUC, membru al întovărăşirii agricole din comuna Pătrăuţi, raionul Suceava Astăzi vorbesc pentru a doua oară aici la Bucureşti, în faţa conducerii partidului nostru şi în faţa fruntaşilor în recolte bogate. Anul trecut, cînd am fost la consfătuire, în cuvîntul pe care l-am avut, am spus că vorbesc cu rușine fiindcă vorbesc numai în numele meu personal; astăzi pot vorbi în numele mai multora. Angajamentul pe care mi l-am luat l-am îndeplinit într-o măsură. Am făcut în comuna Pătrăuți, cu ajutorul comitetului raional de partid și al sfatului popular, o întovărăşire. Anul trecut, cînd am venit aici, am avut o producţie la hectar de 28.000 kg. de cartofi. Anul acesta, am depăşit-o. Din cele ce am învăţat la consfătuire, prin munca depusă şi cu ajutorul tehnicienilor care ne-au îndrumat, am putut să obţin 33.000 kg. la hectar. Nu m-am mulţumit ca numai eu să lucrez bine, ci am căutat, după ce am venit de la Bucureşti, să antrenez şi pe alţi cetăţeni din comuna noastră şi din alte comune ale raionului. Atunci, eram vreo 10 fruntaşi, astăzi din zece s-au ivit sute şi la consfătuirea raională m-au chemat la întrecere. Să trec să arăt cum am făcut de am ajuns la o producţie de 33.000 kg. cartofi la hectar. Venind acasă, mă gîndeam că vor veni cei de la Bucureşti să mă vadă şi deci mi-am zis să trag o agricultură bună. Pămîmul mi-era pregătit. Nu am pământ mult, dar ii lucrez bine, sănătos. Era bine arat din toamnă. In primăvară am mai dat o grupătură şi după aceea l-am arat încă odată, aşa că recolta a fost bunicică. Am prăşit de trei ori, odată cu sapa, odată cu prăşitoarea şi odată am tras ţărna. Anul trecut au rămas cartofii cum i-am prăşit. Anul acesta le-am tras ţărnă, aşa cum am ştiut că trebuie şi într-adevăr cartofii au fost foarte buni. Am avut cartofi de lună. I-am scos în 27 iulie şi am pus alţii, încolţiţi din timp, ca să am a doua recoltă, că aşa auzisem la Bucureşti. Am pus 2 ani ca încercare. Cartofii s-au făcut, dar nu au ajuns la maturitate. Anul acesta, cu toate că este frig, mi-am pus din timp cartofii la încolțit și cred că am să-i pun mai devreme sau să am 2 recolte. Cuvîntul tov. VASILE VOICHIŢA, Erou al Muncii Socialiste, şef de brigadă la S.M.T. Sînnicolau Mare, regiunea Arad Tov. Vasile Voichiţă s-a ocupat la început de organizarea muncii în brigadă. In primul rînd — a spus el — am asigurat în bune condiţii hrana şi cazarea tractoriştilor. Tractoriştii din brigada mea lucrează în 2 schimburi. Am asigurat terenul pentru fiecare tractorist, în aşa fel ca el să poată realiza norma pe care o avea cu 150 la sută şi chiar, cu 200la sută. Rezultatul obţinut de brigadă în 1954 : am îndeplinit planul in proporţie de 225 la sută; am făcut economii de carburanţi de 36.105 kg., am economisit 7 reparaţii curente şi 7 îngrijiri numărul 6. Salariul mediu obţinut de tractoristul Bogdan Gheorghe a fost de 1.511 lei lunar, iar tractoristul său de schimb, I. Bordana, a avut un salariu mediu lunar de 1.210 lei. Noi ştim că pentru a obţine rezultate frumoase trebuie să ne îngrijim bine tractoarele şi maşinile noastre. De aceasta depinde totul. Trebuie să arăt că fiecare maşină pe care o primim, vine cu cite o pompă degresat de mînă. Dar rar găsim o pompă care să corespundă. Aceasta este în dauna îngrijirii maşinilor. La fel se întîmplă cu secerătorile-legători. Eu am anul acesta 3 secerători noi, două din anul 1954 şi una din anul 1953; pe cea din 1953 am reuşit să o reparăm noi şi ea leagă fără întrerupere. Cu celelalte n-am reuşit însă. Vreau să arăt ce lipsuri ale secerătorilor ne-au îngreunat munca Axa motrică, care angrenează toate piesele secerătorii este foarte slabă; are un ştift în grosime de 8-10 m.m.; dacă-i dăm o gaură mai groasă, trebuie să schimbăm 2-3 axe pe zi. Dacă punem sliftul normal din fabrică, se taie de 3-4 ori pezi și ne trebuie cîte jumătate de oră ca să-l reparăm. La fel cu dinţii de la maşină care sînt fixaţi cu şuruburi făcute dintr-un material slab. Dacă se strînge piuliţa, s-a dus ghiventul; sânt piuliţe care nu corespund şi se întîmplă să se deplaseze de la locul lor sau să rupă axa secerătorii. O altă greutate pe care o avem în muncă este cu plugurile cu 3 brazde, care au 4 nituri de fixare şi cînd trebuie să facem o arătură de 22—25 cm., dacă terenul este tare, trebuie să schimbăm trupiţele şi nu avem cum. Propunem ca toate maşinile acestea, în special plugurile pentru tractoare K-D. să fie construite din materiale mult mai rezistente. Cuvîntul tov. VASILE ANGHEL, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila Lucrez la gospodăria agricolă de stat Brăila, secţia Vădeni, unde am fost mutat în 1953 cînd aceasta avea terenul insămînţat. In această secţie, terenul este cel mai greu de lucrat din gospodărie, lucru cunoscut şi de minister. Pe acest teren a fost baltă şi pălămidă, pe o suprafaţă de 1000 ha. Eu cred că inginerii care s-au perindat pe la această gospodărie ar fi trebuit să găsească o soluţie pentru distrugerea acestei buruieni. In 1953, acest teren a fost însămânţat cu mazăre, şi printre ea pălămida a ieşit în număr foarte mare. S-a încercat plivitul pălămidei prin smulgere cu braţele, dar din cauza ploilor mari care au fost în 1953 nu am putut face nimic, deoarece odată cu smulgerea palămidei se smulgeau şi firele de mazăre. Măsurile recomandate de tovarăşii ingineri pentru a distruge pălămida au fost de a o tăia de jos, de la rădăcină. Aceasta s-a făcut pe o suprafaţă de 70 ha. , dar rezultatul acestei lucrări a fost că pălămida s-a înmulţit şi au ieşit cite 4—5 fire de la un singur fir. Din cauză că timpul era ploios, a rămas o suprafaţă în voia soartei, pe care nu s-a putut face nici un fel de plivit. In perioada acestor munci au venit tovarăşii ingineri din Bucureşti care au văzut situaţia. Eu am cerut ajutorul tovarăşului inginer Ion Bordeianu, care m-a asigurat că in toamna viitoare se vor însămânţa pe acest teren plante prăşitoare, floarea-soarelui şi porumb. In primăvara anului 1954 am pus în rînduri drepte floarea-soarelui. Floarea-soarelui a răsărit în timp de 10 zile. După 8 zile am fost pe teren să vedem cum merge această plantă şi am văzut că a apărut gândacul răţuşca, care tăia planta de la rădăcilă. Am anunţat şi pe inginerul şef al secţiei despre atacul acestui gîndac. Inginerul ne-a spus să tragem o brazdă în jurul terenului atacat şi să dăm cu praf D.D.T. Am făcut acest lucru, iar în locurile unde a fost atacat mai mult, am dat eu prăfuitoarea.*Mi s-a spus să nu las să treacă mai mult de 3—4 zile şi să sap. Această metodă a fost foarte bună. La prima sapă am spus oamenilor să nu taie nimic din floarea-soarelui pentru că se poate întâmpla să fie atacată iar ele gindacul răţuşca. La a doua sapă, s-a văzut că am avut dreptate. După 10 zile am băgat din nou prăşitoarea trasă de tractor. Şi această sapă nu a durat decît 3 zile. După alte 10 zile a urmat şi a treia sapă, iar la a patra sapă nu s-a mai putut băga tractorul pentru că plantele erau înalte. S-a făcut sapa cu mina. La a patra sapă, floarea-soarelui era înaltă, iar pălămida numai de 10—15 cm., dar buruiana nu mai era sănătoasă, n-avea lumină. Aşa s-a făcut că anul acesta nu s-a mai văzut pălămida mare la Vădeni ca în alţi ani, iar, ca rezultat, de pe această suprafaţă am obţinut 2.032 kg. floarea-soarelui la hectar, iar porumb — 3.200 kg. la hectar. Pentru această recoltă am luat premiu în natură 1.400 kg. floarea-soarelui şi 3.500 kg. porumb ştiuleţi. In această muncă am fost ajutaţi mult de organizaţia de bază din gospodărie şi de tehnicieni. Rezultatele obţinute de noi arată că şi în regiunea Galaţi se pot obţine recolte mari. Eu aş propune aci tovarăşilor ingineri să găsească o soluţie ca această buruiană să poată fi stinsă mai uşor decît cu sapa. Eu aş asculta cu plăcere acest sfat şi-l voi încerca. Cuvîntul Iov. ION TIRIPĂ, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă din Tătaru, regiunea Constanţa Am fost repartizat ca inginer agronom în gospodăria agricolă colectivă din Tataru, regiunea Constanţa. De la început, am căutat să pun în aplicare toate cele pe care le-am învăţat in timpul facultăţii, să ajut în deosebi la organizarea muncii şi la aplicarea metodelor agrotehnice. Gospodăria colectivă avea brigăzi permanente de producţie, însă aceste brigăzi nu-şi trăiau cum trebuie viaţa lor. Ca, forţe de muncă ele nu erau omogene. Am ajutat consiliul de conducere să treacă la reorganizarea lor. Pentru carfipania însăminţărilor din primăvara anului 1954, de comun acord cu consiliul de conducere şi organizaţia de bază, am făcut un plan de muncă defalcat pe brigăzi, iar in cadrul brigăzilor pe echipe s-au prelucrat sarcinile de producţii pe brigăzi, ca fiecare membru al brigăzii să ştie ce producţie trebuie realizată şi ce lucrări trebuie făcute. In primăvară cînd s-a putut ieşi la cîmp, brigăzile bine pregătite au început lucrul In primul rînd au fost grăpate toate semănăturile de toamnă. Paralel cu aceasta s-a făcut şi grăparea arăturilor de toamnă. In anul 1954 s-au aplicat pentru prima dată în gospodăria colectivă metode noi ca : semănatul porumbului şi al floarei-soarelui, în cuiburi aşezate în pătrat, polenizarea, iarowizarea cartofilor şi altele. La porumb s-au dait trei praşile. Prima praşilă s-a făcut cu sapa, iar celelalte cu prăşitoarea trasă de animale. Astfel s-a obţinut o producţie medie de 3.212 kg. porumb la hectar, la cultura semănată în cuiburi aşezate în pătrat, iar la cea în rînduri obişnuite care a fost prăşită tot de trei ori, 2438 kg la hectar. In 1953 gospodăria colectivă din Tătaru fiind îndrumată de tehnicieni a plantat cartofi în vară, insă din cauza că nu a avut un sprijin tehnic continuu, rezultatele nu au fost satisfăcătoare. Incercind în 1954 să aplicăm din nou aceasta metodă am întâmpinat greutăţi. Totuşi, datorită muncii de lămurire dusă de organizaţia de bază, s-a hotărit să se planteze toată suprafaţa cu cartofi de vară. S-a obţinut o producţie medie de 15.000 kg., iar brigada întâia a obţinut 17.000 kg. la hectar. Eu pot să afirm că solul din Dobrogea dacă e lucrat după metodele noi avansate poate produce şi mai mult. Propun ca gospodăriile colective să fie înzestrate cu cite un termometru de sol ca într-adevăr să se determine , în mod sigur , timpul optim pentru însăntînţări. De ce spun aceasta ? Pentru că gospodăria colectivă a avut în plan şi bumbac şi nefiind însămînţat la timpul potrivit ar a fost nevoiţi ca după 2-3 săptămîni să însămînţăm din nou, şi deşi s-au aplicat metode noi, producţia a fost mică. Îmi iau angajamentul să ajut pe colectivişti să obţină peste 3.000 kg. porumb la hectar Mărfi î martie 1955 — Nr. 3235 Cuvîntul tov. NICHITA MARGINEANU, ţăran muncitor din comuna Sucutard, raionul Gherla, regiunea Cluj Vreau să vă spun şi eu cum am muncit pământul de mi-a dat o recoltă cum n-am avut niciodată în viaţa mea. Sunt om de 50 de ani şi vreau să vă spun că şi înainte acelaşi pământ l-am avut, dar oricît am muncit n-am putut să ajung la o recoltă aşa de bogată ca cea de anul trecut. Primăvara trecută mă aflam la o sesiune a sfatului popular Sucutard, ca deputat al circumscripţiei nr. 5. Acolo s-a prelucrat metoda de a pune porumb în cuiburi aşezate în pătrat. Eu am băgat bine de seamă la ce-am auzit, fiindcă şcoală n-am mare — că pe vremuri nu ne ducea nimeni la şcoală. Cînd m-am întors acasa, m-am dus şi am organizat o adunare în circumscripţia mea, unde am luat hotărirea să punem cu toţii porumb în cuiburi aşezate în pătrat. Această metodă au aplicat-o mai mulţi ţărani împreună cu mine. Pămîntul meu era dezmiriştit din vară, la o adâncime de 4 degete. L-am lăsat aşa pînă primăvara, că toamna n-am putut să-l ai. In timpul acela am dus 40 care de gunoi pe care l-am aşezat la capătul locului. Iar de vremme, cind s-a zbicit pământul şi s-a dus crăpada am împrăştiat gunoiul pe teren apoi am dat o arătură de 15—18 cm. şi o grăipătură şi l-am lăsat aşa. După aceea, cînd era timpul de semănat porumbul şi pămîntul avea temperatura necesară, m-am dus şi am tras o grăpătură la arătură. A doua zi, după ce s-a zbicit din nou arătura, am ieşit la cîmp împreună cu soţia mea, cu băiatul şi cu marcatorul, o greblă făcută de noi cu trei colţi. La sămânţă proba de germinaţie era făcută ; am făcut-o în felul următor (tov. Mărgineanu arată ştiuleţii de porumb aduşi de el) : am luat boabe de pe mijlocul cucuruzului, le-am pus la încolţit şimi-a reuşit 100%, semn că boabele erau bune. Băiatul făcea cuiburile în pătrat. Femeia punea 3 grăunţe în fiecare cuib, fiindcă aşa ne învăţase tovarăşul inginer. După aceea am dat ţărna cu piciorul şi am călcat uşurel; după călcătură, am mai dat odată ţărna peste cuib, ca să nu se usuce şi să nu crape pămîntul. In două zile am pus porumbul cu băiatul şi cu soţia şi apoi a rămas aşa cam 8 zile. Am lăsat cîte 3 fire de cucuruz în fiecare cuib, iar cucuruzul a ieşit gros şi frumos. Apoi i-am dat o sapă şi n-am mai avut ce să-i fac, decît că în fiecare cuib — după școala primită — un fir am luat și am lăsat să rămînă mai departe numai două. Apoi, la 14 zile a trebuit să-mi sap cucuruzul din nou a doua oară. M-am dus din nou la el, cucuruzul era înalt de un metru, așa cum l-am văzut eu de la capătul pământului. Am lăsat 20 de cuiburi cu cîte 2 fire, iar la restul am lăsat numai cîte un fir. La trei cuiburi m-am pus şi-am făcut muşuroi, aşa cum făceam noi înainte. După un timp, i-am dat a treia căipălitură (praşilă). La căpălitul al treilea n-am avut ce să fac, decît să omor buruienile şi să rup puii (copilii). Apoi am căutat să văd rezultatul experienţei meie: m-am dus la capăt şi am văzut că la cele 20 de cuiburi, unde am lăsat cîte două fire, cucuruzii erau mai mici; nu erau aşa de dezvoltaţi ca cei puşi cîte unul. La cele trei cuiburi la care a fost făcut muşuroi ce credeţi că am văzut ? Erau mai slabi. Cu metodele ce vi le-am arătat aci am făcut, tovarăşi, un cucuruz minunat de frumos şi mare; trecea lumea pe lingă el şi se minuna. Gind a venit culesul, tovarăşul preşedinte al sfatului popular mi-a spus să-i dau de ştire cînd oi veni de la cules ca să măsurăm recolta. M-am dus la cules şi cînd am venitmi-au luat şi mie la sfat nişte ciocălăi. Mi-au măsurat ştiuleţii şi au avut fiecare oite 800, cîte 750, iar cei mai mici cîte 500 grame. Apoi i-am dus şi i-am desfăcut acasă, unde i-am măsurat cu sacul. Am avut intr-un hectar — măsurat şi hectarul — 150 saci; în total 7.500 kg. ştiuleți la ha, sau 5.700 kg. în boabe. Cuvîntul tov. GH. COVRIG, ţăran muncitor din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară Am avut în 1954 o recoltă medie la hectar de 54.413 kg. sfeclă de zahăr, a spus ţăranul muncitor Gh. Covrig din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară. Vreau să arăt felul cum am lucrat. In vara anului 1953 am secerat grîul şi imediat am făcut dezmiriştitul, iar toamna am cărat pe acest teren îngrăşăminte pe care le-am făcut acasă din pleavă şi din gunoaiele mărunte d in 1953. Gunoiul l-am cărat la mijlocul lunii noiembrie timp de două zile, iar a treia zi l-am băgat sub brazdă la 20—23 cm. şi l-am lăsat aşa toată iarna. Primăvara, cînda venit timpul să ieşim la câmp, am dus mai întâi îngrăşămintele chimice cuvenite pe 22 ari şi le-am împrăştiat la suprafaţă. Acest lucru l-am făcut pe la 29*—30 martie. A doua zi, după ce am împrăştiat îngrăşămintele chimice am pus cu maşina Gărpînţa iarovizată, primită de la centru. După vreo 6 zile, m-am dus să văd cum a răsărit. Sfecla se vedea. A doua zi am mers săprăşesc ,pe rînduri. Intr-o zi am terminat, deoarece 22 ani nu este aşa mult. După 9 zile m-am dus pentru rănit. Am rărit cu sapa potrivită pentru răritul sfeclei. După răritul sfeclei m-am apucat de sapa porumbului. Am terminat porumbul de săpat o dată și apoi am rărit sfecla a doua oară. După ce am săpat porumbul a doua oară am făcut a treia sapă a sfeclei. Pe urmă a venit timpul secerei păioaselor. După ce am terminat de secerat mi-am luat nevasta şi fiul şi m-am dus la ogorul cu sfeclă şi am smuls buruienile. După ce am recoltat sfecla am transportat-o la baza de recepţie din comună şi am văzut că mi-au ieşit 54.413 kg. la hectar, la 22 ani un vagon şi 57 măji şi 80 kg. Îmi iau angajamentul ca în ciuda uneltirilor aţîţătorilor la un nou război, să lucrez cu mai multă rîvnă şi să îndemn cetăţenii din comună să muncească la fel ca mine, pentru a putea obţine în 1955 o producţie mai ridicată ca în 1954. (Continuare în numărul viitor) - Cuvîntul tov. NICOLAE ŞTEFĂNESCU, inginer agronom şef de la S.M.T. Gottlob, raionul Sînnicolau Mare, regiunea Arad In cursul anului 1954, S.M.T.Gottlob şi-a îndeplinit planul în proporţie de 171,3 la sută şi a realizat toate lucrările planificate în următoarele proporţii : cultivat 172 la sută, semănat 278 la sută, alături de însămînţări 152 la sută, desmiriştiri 206 la sută, ogoare 149 la sută. De asemenea, staţiunea noastră a obţinut însemnate realizări şi la alte lucrări neplanificate. Preţul de cost al lucrărilor a fost redus cu 37 la sută, realizîndu-se economii în valoare de 2.100.000 lei. Realizările mecanizatorilor din S.M.T. Gottlob se datoresc faptului că înainte de începerea campaniilor agricole, conducerea staţiunii s-a preocupat să asigure cadre permanente şi bine pregătite care să poată face faţă lucrărilor agricole. Astfel, noi am recrutat din cadrul gospodăriilor agricole oameni pe care i-am calificat, ajungînd ca în momentul de faţă să avem în proporţie de 85 la sută tractorişti, membri ai gospodăriilor colective. O mare atenţie s-adat organizării muncii în cadrul brigăzilor, aplicării metodelor înaintate de muncă, organizării întrecerii socialiste. Volumul lucrărilor executate în cadrul gospodăriilor agricole colective şi întovărăşiriior agricole reprezintă 80 la sută din realizările noastre pe anul trecut. Staţiunea noastră şi-a respectat contractele de lucru încheiate. Noi am reuşit să ridicăm nivelul mecanizării lucrărilor în gospodăriile agricole colective în următoarele proporţii: cultivat 60 la sută, semănat 60 la sută, prăşit mecanic 18 la sută, desmiriştit IOD la sută, ogoare de toamnă 98 la sută. Staţiunea noastră, prin tehnicienii ei, s-a străduit să aplice tot ceea ce este nouă în agricultură şi pe această linie. In cursul anului 1954, în campania de toamnă, noi am executat în cadrul gospodăriei colective Lenauheim, sistemul de lucrare a solului recomandat de colhoznicul T S. Maltev, în vederea adaptării acestei metode la condiţiile de climă şi sol din regiunea noastră. Noi credem că în cursul anului 1955 vom extinde aceste lucrări şi la alte gospodării colective Cu toate realizările obţinute de staţiunea noastră, cu tot sprijinul pe care l-am acordat gospodăriilor colective şi întovărăşirilor agricole, noi ne dăm seama că am avut o serie de lipsuri care au influenţat în mod direct asupra recoltelor obţinute în aceste gospodării şi întovărăşiri. Aceste lipsuri ar fi următoarele : nu am avut o continuitate în urmărirea procesului de producţie în cadrul gospodăriilor colective. Atît tehnicienii staţiunii noastre, cît şi tehnicienii din gospodăriile colective, au neglijat a urmări continuitatea acestui proces. De asemenea, noi nu am extins în măsură suficientă mecanizarea la lucrările care cer numeroase braţe de muncă, cum este prăşitul; tehnicienii staţiunii, care s-au preocupat de urmărirea şi realizarea indicilor de plan ai staţiunii, nu au făcut acelaşi lucru cu planul şi indicii de plan ai gospodăriilor colective. Alocanizatorii din staţiunea noastră îşi propun să muncească astfel ca în raza noastră de activitate gospodăriile agricole colective să obţină următoarele recolte: la grîu 2 000 kg- la orz 2.300 kg., la ovăz 1.800 kgşi la porumb 2.500 kg. boabe.