Romînia Liberă, octombrie 1955 (Anul 13, nr. 3417-3442)
1955-10-01 / nr. 3417
Pag. 2-0 Románia libera REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ CREŞTE, SE ÎNTĂREŞTE ŞI ÎNVINGE! Contribuţii ale poporului chinez la cultura mondială Poporul chinez a îmbogăţit cultura omenirii cu multe descoperiri şi invenţii geniale. Se ştie că busola, praful de puşcă, hirtia şi tiparul au fost inventate în China. Învăţaţii chinezi au făcut de asemenea multe descoperiri în domeniul astronomiei, arhitecturii, matematicii şi in alte ramuri ale ştiinţei. Deosebit de însemnată pentru cultura întregii omeniri a fost invenţia hirtiei şi a tiparului. E lucru ştiut că la jumătatea secolului VIII, măiestria de a face hîrtie a pătruns din China în Samarkand, iar în secolul XII — prin Bagdad, Egipt şi Maroc — în Spania. Primele cărţi din Europa, scoase după tipare de lemn la sfîrşitul secolului XIV, ne arată că hîrtia, cerneala tipografică, precum şi metodele de tipărire folosite pe atunci în Europa nu se deosebeau întru nimicde cele din China. Pînă la invenţia hirtiei, chinezii gravau semnele scrierii cu instrumente de metal pe carapace de broaşte ţestoase, pe oase de animale, pe vase de bronz şi de piatră sau pe plăci de jad. Mai târziu, semnele scrierii chineze au început să fie schiţate in lac negru, preparat din seva copacilor, pe plăci înguste şi lungi de bambus sau lemn, fiecare din ele puţind să cuprindă de la 8 pină la 40 de ierogine. Plăcile se prindeau intre ele cu ajutorul sforii. Bineînţeles că cititul şi transportarea unor asemenea „cărţi“ şi „documente“ erau extrem de dificile. Mult mai bună era mătasea, folosită şi ea în timpurile acelea pentru scris, care nu-şi putea găsi totuşi o largă folosire, fiind prea scumpă. In anul 105 al erei noastre, poporul chinez îşi însuşise iscusinţa de a produce hirtia, care înlocui treptat plăcile de bambus, lemn şi mătasea. Analele chineze vorbesc pentru prima dată despre hîrtie in anul al Xll-lea î.e.n. adică cu aproape 2000 de ani în urmă. Pe atunci se scria pe fîşii subţiri, obţinute în urma producerii vatei de mătase. Aceste fîşii au început să fie folosite pentru prima dată ca hîrtie de scris la curtea împărătească. In anul 105 al erei noastre, în timpul dinastiei Han, funcţionarul Tai Lun, care administra aprovizionarea curţii împărăteşti cu obiecte de artă meşteşugăreaiscă, a născoeit un mijloc de a produce hîrtie din coajă de copaci, cânepă, cârpe şi zdrenţe din năvoadele de prins peşte. Hirtia obţinută de dineul, în urma experienţei ce a făcut-o pentru prima dată, a căpătat o înaltă preţuire. Folosind pentru producerea hirtiei o materie primă ieftină, Tai Lun a pus temelia unei largi răspândiri a producţiei de hîrtie. Paralel cu producţia hirtiei, a sporit şi numărul cărţilor, prezentate sub formă de suluri alcătuite din foi de hîrtie de aceeaşi mărime, lipite unele de altele. De ambele părţi ale sulului sefixau vergele de bambus sau lemn, aşa incit sulul să poată fi răsucit în jurul uneia din ele. Pe atunci cărţile erau copiate cu mina de copişti profesionişti. Scrierea pe hîrtie se făcea mult mai uşor şi mai comod decit pe plăcile de bambus, lemn şi pe mătase; totuşi şi pentru această scriere se cerea mult timp şi multă muncă. Cărţile se transcriau în puţine exemplare, ceea ce împiedica enorm răspindirea lor. O astfel de situaţie a continuat să dăinuiască pînă în momentul apariţiei tiparului, inventat în China la începutul secolului VII. Evenimentul acesta marchează o nouă pagină în istoria dezvoltării culturii chineze. Către sfîrşitul domniei dinastiei Tan (veacul IX) tiparul ajunsese în China la o dezvoltare considerabilă. Pe timpurile acelea se tipăreau în mare număr calendare, dicţionare, manuale, cărţi cu conţinut religios, mai cu seamă budiste şi daoiste, precum şi culegerile de poezii ale marelui poet chinez Bo Tziyi-i, care scria într-o limbă pe-nţelesul maselor largi, zugrăvind în versurile sale viaţa oamenilor simpli. Epoca dinastiei Sun (sec. X—XIII) este perioada înfloririi pline de avînt a tipăririi cărţilor cu ajutorul scîndurilor gravate, atunci ajungîndu-se la un mare progres în tehnica gravării, în producţia hîrtiei şi a cernelurilor, precum şi în prezentarea mai perfecţionată a formei publicaţiilor. Cele patru centre ale tiparului in timpurile acelea erau oraşele : Raiîîn (provincia Henan), Handjou (provincia Cijetzian), Meişan (provincia Sîciuan) şi Tziantan (provincia Futzian), care era şi centrul de producţie meşteşugărească a hîrtiei. In toate oraşele acestea s-au deschis magazine care vindeau cărţi tratînd diferite probleme: filozofie clasică chineză, istorie, mediernă, matematică, operele poeţilor chinezi şi canoane budiste pubiicate în întregime.’CM de dezvoltată era publicarea cărţilor ne mărturisesc următoarele date : în biblioteca imperială a dinastiei Sun erau până la 74.000 de cărţi, iar in unele biblioteci particulare numărul cărţilor depăşea 100.000 de volume. Cu toate că tipărirea de pe scîndurile gravate se făcea cu mult mai lesne decit transcrierea cu mina, totuşi pentru fiecare pagină a cărţii trebuia gravată o scândură, care, îndată după imprimarea pe hîrtie, se arunca, nemaiputiind fi întrebuințată. Tiparul acesta rupea mult timp, necesita un mare volum de muncă și era foarte costisitor, așa că în ceie din urmă a fost înlocuit cu o nouă metodă de tipărire — metoda culesului literelor. Metoda literelor culese a fost inventată de Bi Sen la jumătatea veacului XI. Bi Sen făcea litere de lut, pe care le fixa în rânduri pe plăci de fier şi le imprima pe hîrtie. După fiecare intrebuinţare, literele se demontau şi se puteau folosî ulterior din nou şi pentru culesul altor texte. Această invenţie de mare însemnătate a marcat apariţia artei tipografice în sensul actual al cuvântului. Se ştie ca în Europa tiparul cu litere culese a fost folosit pentru prima oară aproximativ pe la jumătatea secolului XV, deci cu patru secole mai tirziu de la invenţia lui Biden. In epoca dinastiei Luau (intre sec. Xlil— XIV) agronomul Van Cijen a perfecţionat invenţia lui Bijen, folosind în 1314 tipărirea cu litere de lemn, care nu se sfărâmau atît de uşor ca ceie de lut, erau mai uşor de întrebuinţat şi a căror preparare nu necesita un efort prea mare. Van Cijen a îmbunătăţit tehnica culesului şi metoda tipăririi cu litere culese şi a construit o casa de litere, rotundă şi mobilă. Intre secolele XIII—XVI se popularizează treptat tipărirea cu litere metalice (de cositor,, plumb şi aramă). Cea mai mare enciclopedie a Chinei, editată în 1722 sub titlul „Gutzim tusu tzicen“ („Marea culegere a operelor vechi şi noi“) în 5020 de volume a fost tipărită cu litere de aramă. O altă realizare excepţională în domeniul graficei a fost invenţia tiparului in culori. Dintre primele opere cunoscute, de acest fel este „Tzingantzindju“ („Comentarii cu privire la sutrele Pradin"), tipărită în două culori în 5340, adică cu 117 ani mai devreme decit prima carte din Europa, tipărită în culori. Din veacul XVI și pînă în veacul XVII centrul tiparului în culori erai orașul Usin, din provincia Cijetzian, în care se tipăreau cărţi în două, patru sau chiar cinci culori. Pe acele timpuri, de pe gravuri de lemn se tipăreau ilustraţii colorate pentru opere literare (romane, piese, etc.). La început cernelurile , de diferite culori se aplicau pe unele părţi ale gravurii, executate pe o scîndură. Apoi unele părţi ale ilustraţiilor, corespunzătoare culorilor pe care trebuiau să le aibă, se gravau pe seînduri separate şi se acopereau cu culoarea de care era nevoie, urmînd apoi imprimarea acestor părţi pe aceeaşi coală de hîrtie. Această metodă constituia un pas înainte făcut în domeniul tipăririi în culori. Eminentul militant al culturii chineze din sec. XVII, Hu Cije-ian, a tipărit in felul acesta albumul renumitelor tablouri „Shijucijai huapu“, una dintre cele mai minunate opere de artă ale poporului chinez. Invenţia hîrtiei şi a tiparului în China sunt mărturia genialităţii şi talentului poporului chinez, care a adus în tezaurul culturii omenirii o contribuţie tot atît de însemnată ca şi celelalte popoare ale lumii. Liu Go-ftzîu Profesor la Universitatea din Pekin Construcţia căilor ferate în China Populară In desfăşurarea construcţiilor din cadrul primului plan cincinal, la îndeplinirea căruia s-a păşit în anul 1953, construcţia căilor ferate ocupă un loc foarte însemnat. In această perioadă vor fi construite 18 căi ferate cu o lungime de cîteva mii de kilometri. In prezent se desfăşoară în ritm rapid construcţia a peste 10 linii de cale ferată, care se montează în diferitele părţi ale ţării: pe podişurile Chinei de nord-vest, prin defileurile Chinei de sud-vest şi pădurile virgine ale Chinei de nord-est. In China veche, reţeaua căilor ferate, pe lîngă că era rară, dar mai păcătuia şi prin repartiţia ei. Cele mai importante dintre căile ferate străbăteau ţinutul litoralului, aproape jumătate se aflau în China de nord-est, iar o treime, în China de nord, China de nordvest şi cea de sud-vest, precum şi Mongolia interioară erau lipsite aproape cu totul de căi ferate, deşi întinderea lor constituie mai bine de jumătate din întregul teritoriu al Chinei. Deşi construcţia căilor ferate începuse la noi acum 80 de ani, totuşi în preajma victoriei revoluţiei populare, lungimea lor nu depăşea nici 26.000 km. Din punct de vedere al desimii reţelei feroviare, China nu se putea compara nici cu ţări ca Argentina, Brazilia şi India, necum cu ţările dezvoltate pe plan economic. In 1950, curînd după ce s-a păşit la refacerea economiei naţionale, s-au reparat cca 10.000 km. de cale ferată deteriorată de gomindanişti, trecîndu-se apoi la construirea noilor căi ferate. Linile ferate Cendu-Ciunţin şi Tianşui-Landjou au fost primele, noi construcţii de transport feroviar. încă de pe timpul dinastiei Tin şi a stăpînirii gomindaniştilor, se vorbise de construirea acestor două cai ferate, fără să se treacă însă nici o dată la fapte. In China populară această realizare a durat numai doi ani. Cine ferate Cendu-Ciunţin şi Tianşui- Landjou au marcat începutul construcţiilor, feroviare în, regiunile interioare ale ţării. Din 1950 şi pînă în 1952, în cursul scurtei perioade a celor trei ani de refacere, s-au montat 1470 km. de căi ferate noi. Construcţiile realizate în domeniul feroviar din primul cincinal sînt în strînsă legătură cu succesele industrializării socialiste Ha Tiî ţin Locţiitorul şefului Direcţiei de construcţie capitală a Ministerului Căilor Ferate din R. P. Chineză şi dezvoltarea agriculturii din ţara noastră. Unul dintre obiectivele de seamă ale construcţiei de căi ferate din cadrul primului plan cincinal este linia Landjou-Sintzian, azi în construcţie. Ea va lega bogatele întreprinderi de exploatare a petrolului din Yimen şi alte ţinuturi importante din punct de vedere economic ale Chinei de vest, cu cele mai însemnate centre industriale ale ţării. In prezent se desfăşoară pregătiri intense pentru înfiinţarea a două noi baze metalurgice la Huanşi şi Baotou, precum şi a două combinate de turnătorie de aramă în provincia Iunnan şi China de nord-vest. Spre toate aceste şantiere vor duce linii de cale ferată. In China de nord-est, în ţinuturile Hinganului Mic şi ale Hinganului Mare se vor monta de asemenea căi ferate care vor determina folosirea mai efectivă a materialului lemnos din acest ţinut bogat în păduri, în scopul satisfacerii nevoilor industriei. Căile ferate ce se vor construi în cea mai mare parte în China de nord-vest şi sud-vest şi în Mongolia interioară, regiuni slab dezvoltate pe plan economic dar bogate în zăcăminte şi produse agricole, vor contribui la crearea condiţiilor prielnice pentru dezvoltarea economică şi culturală a acestor locuri. Tocmai de aceea s-a şi planificat construirea căii ferate Landijou-Sintzian din China de nord-vest, calea ferată Baotou-Landijou, care va lega Mongolia interioară de China de nord-vest, calea ferată Cendu-Kunmin din China de sud-vest și calea ferată Baotzi- Cendu care va lega China de sud-vest de cea de nord-vest. Pe aceste căi ferate se vor scurge mari încărcături de bumbac, lînă şi vite din China de nord-vest, cereale din provincia, Siciuan şi Mongolia interioară. Cînd ele vor fi gata se va mări considerabil extracţia petrolului şi a metalelor neferoase din provinciile Gansu şi Sintzian, precum şi a metalelor neferoase din provincia Iunnan, iar aceasta va aduce cu sine îmbunătăţirea imediată a aprovizionării populaţiei cu mărfuri industriale. Creşterea necontenită a circulaţiei mărfurilor, pe lîngă necesitatea construcţiei de noi căi ferate, mai naşte şi necesitatea reconstruirii căilor ferate existente. . Către anul 1957, transporturile de mărfuri pe căile ferate se vor mări cu peste 75 la sută faţă de anul 1952. Pentru realizarea acestei sarcini va fi nevoie să reconstruim sute de kilometri de căi ferate existente, să montăm linii duble. Pe cele mai importante căi ferate, ca, de pildă, Pekin-Hancou, Tiantzin-Pukou şi pe linia ferată Lunhai, se vor monta linii duble. In scopul unirii reţelei feroviare din China de nord cu cea de sud, se va construi la Uhan, peste fluviul Iantzitzian, un pod de cale ferată prin care se va stabili legătura directă între Pekin şi Canton. Uniunea Sovietică ne acordă un mare ajutor în dezvoltarea transportului şi construcţiei feroviare. Cei cîţiva ani de administrare în comun a căii ferate chineze Cianciun le-a dat feroviarilor chinezi posibilitatea să-şi însuşească înaintata experienţă sovietică. O nouă manifestare de prietenie chinosovietică este încheierea Acordului cu privire la construirea căii ferate Landjou- Urumci-Alma Aia, care se va uni cu reţeaua feroviară din Uniunea Sovietică şi va juca un rol important în dezvoltarea economiei R. P. Chineze. La construirea ei,, Guvernul Sovietic ne acordă ajutorul său tehnic multilateral. Prin eforturile comune ale Republicii Populare Chineze, Republicii Populare Mongole și ale U..R.S.S. va mai fi construită și calea ferată de la Tzmning pe teritoriul Chinei, pînă la Ulan-Bator — teritoriul R.P. Mongole, unde se va uni cu calea ferată ce merge de la Ulan-Bator pînă la teritoriul sovietic. Aceste căi ferate vor contribui atît la consolidarea colaborării dintre popoarele Chinei, Uniunii Sovietice și Republicii Populare Mongole, cît şi la desfăşurarea operei de construcţie socialistă în ţara noastră. Datorită marii varietăţi a reliefului, construcţia căilor ferate se desfăşoară în condiţii deosebit, de grele. Extrem de anevoioasă este munca ce se duce, de pildă, în sectorul de miază-noapte al liniei în construcţie Baoţzi-Cendu. Aici traseul străbate prin defileuri înguste, ramificaţiile prăpăstioase ale munţilor Tinlin, la o înălţime de 1000 m. Pe o suprafaţă de 220 km, va fi nevoie să se străpungă aici munţii prin tuneluri adinei, a căror lungime va ajunge la 41 km. Va fi nevoie să se construiască poduri a căror lungime va atinge 4,5 mii metri. In ţinuturile nordice ale ţării, lucrările de construcţie continuă şi iarna pe geruri năpraznice pînă la 50 grade sub zero. Varietatea reliefului şi clima friguroasă sînt condiţii în care mecanizarea lucrărilor cu mare volum de muncă, precum şi aplicarea noilor metode de muncă au o deosebită importanţă. Putem lua drept exemplu calea ferată Landjou-Sintzian, peste lanţul munţilor Uţiadin, care a putut fi construită numai cu ajutorul maşinilor şi mecanismelor; în acest sector 23 de buldozere au umplut cu pămînt o prăpastie adîncă de 44 m. La construcţia podurilor s-au folosit pe larg, berbeci, macarale grele şi mobile, precum şi alte maşini de tip nou. Prin folosirea înaintatei experienţe sovietice au fost rezolvate o serie de probleme complexe privind construirea liniilor ferate, atît în partea de miazănoapte, în condiţiile aspre ale frigului iernii, cît şi în ţinuturile pustii sau mlăştinoase. In trecut, datorită jafului imperialist şi a proastei gospodăriri, căile ferate rămîneau mereu în situaţie deficitară, avînd neîncetat nevoie de subvenţii. Transformările radicale ce au urmat după victoria revoluţiei populare au lichidat această, situaţie îngăduind realizarea unor mari acumulări de mijloace materiale în scopul dezvoltării necontenite a construcţiilor feroviare. Odată cu dezvoltarea acestor construcţii cresc şi rîndurile constructorilor. La începutul anului 1953, pe noile şantiere feroviare au fost trimişi mulţi lucrători feroviari cu experienţă, luaţi din posturile ce le aveau la căile ferate existente. Biruind nenumărate greutăţi, aceşti constructori au montat în 1953, primul an al cincinalului, 590 km. de linie ferată nouă, inclusiv linia din sectorul Landjou-Sintzian, cu o lungime de 182 km., calea ferată iBaoţzi- Cendu pe o distanţă de 163 km. şi calea ferată care străbate pădurile Chinei de nordest pe o distanţă de 60 km. Toate acestea constituie însă numai începutul realizării planului grandios al construcţiei feroviare. Pentru construcţia noilor căi ferate s-au alocat în anul 1954 sume cu 60 la sută mai mari ca în anul 1953. Odată cu continuarea celor 7 linii ferate începute în anul 1953, va începe şi construirea liniei ferate Baotou-Lartoijou şi încă a altor 6 căi ferate. In anii următori construcţia feroviară va lua o şi mai mare amploare. Către anul 1957, ultimul an al cincinalului, China de nord-vest şi de sud-vest, Mongolia Interioară şi alte ţinuturi de margine ale R.P. Chineze se vor lega de ţinuturile centrale prin noi linii de cale ferată. In ţinuturile în care s-au construit căi ferate noi, vor lua fiinţă centre industriale, milioane de tone de mărfuri industriale plecînd pe noile magistrale, spre toate colţurile ţării. Toate aceste realizări vor contribui şi mai mult la opera de dezvoltare culturală şi economica a ţării noastre. Un agregat pentru montarea şinelor de cale ferată, construit de uzinele chineze, lucrînd în sectorul Landjou-Sintzian. 1S46 R.P. CHINEZA 600 000.000 LOCUITORI Iată doua imagini care vorbesc despre marea putere a R. P. Chineze : în ceea ce priveşte teritoriul, suprafaţa a 26 de state nu e suficientă pentru a acoperi suprafaţa R. P. Chineze (clişeul de sus) , iar în ceea ce priveşte populaţia R. P. Chineze, ea întrece populația luată la un loc a 41 de state, adică a peste 2/3 din statele existente în O.N.U. (clişeul de jos). to 8 Shos $ URUGUAY 186.926 HONDURAS 155226 GRECIA 132.562 NICARAGUA 148000 CUBA 114.524 GUATEMALA 108883 ISLANDA102.819 PANAMA 74010 @ COSTARICA 50900 @ DANEMARCA 43 018 ELVETIA 41238 0 OLANDA 34174 @ SALVADOR 34126D BELDIA 30.507 @ HAITI 27.750 © LUXEMBURG 2586 ( ÎN KILOMETRI mftAV) 1.138355 1.098 591 COLUMBIA BOLIVIA 99 VENEZUELAgi2.oso 741.757 275.00a ■406.752 323.917 182.680 243.414 © CHIU EQUAD0R PARAGUAY NORVEGIA SlRHA ANGLIA © îo g ÎSS3i o § fo c> Bo 1 % CU toi1 1 § & LO 1 § Oi Csj rs. § fu ta n ş si-§ Sii 1 t k; * Şî$ $ ci C\J§ ÄSs s 55 N 5 § * xj 5 i I 1 s S 3K. K Q. jo 1 î I * N* j î 1 1 s Illlliiillfi § SUSS 18886 SSS-sslsi ^ Cri § I 1 I % s I § S $ ^ S. î Os ţi Ö 4 Oo. vj Sj rs- ţY tN. Sic* Lo Ä V-X CT) ^ frtx Ml ^ C< ^ ^ CfJ ^ e\j Csi CsJ I I I 1 S 25 ăi I § v I I * fu to & fri îs ts W o (D G Ln CS Th £ to hs ^ Co 0o tvs ri ri K ri: ^ Al 4. CO § t y Sâmbătă 1 octombrie 1955 — Nr. 541? ! • La 15 septembrie a început constru- j (irea primei uzine de tractoare din R. P. J . Chirteză. Această uzină, care urmează să (fie terminată in 1959, va avea o capaci■ r [tate anuală de producţie de 15.000 de tractoare de cile 54 c.p. Uzina va fi uli- j (lată cu cele mai moderne maşini some-1, \ tice şi întregul proces de muncă va fi j } mecanizat. Proiectul a fost întocmit de J I ingineri chinezi cu ajutorul specialiștilor j sovietici. . I . .. J I • Una din principalele măsuri grevă- j f zute de primul plan cincinal■ al Republi- \ I cii Populare Chineze in vederea măririi I producţiei agricole este valorificarea pă- J [monturilor inţeîernite. Planul ..cincinal pre- j I vede mărirea 'suprafeţei de pam ni ara. I ^bi'.ă cu 38 680.000 mu (1 mu — I/161hectare). In provinciile Heiluntzian şi ( Guansi au şi început mari lucrări pen- j j tru cercetarea, păminturilor inţelenite. In I I provincia Heiluntzian aceste lucrări se j * desfăşoară în bazinul riului Mulinhe şi (în regiunea cursului inferior al fluviului l (Sungari. Potrivit unor date preliminare/I I in această provincie există aproximativ | 10 milioane de hectare de păminturi in-) fieltinite, dintre care in cursul primului.{ j- plan cincinal vor fi valorificate 3 miliod-) | ne de hectare. 1.209.000 de hectare vor fi \ ( valorificate încă in anul acesta. \ , . \. I. 0 Au trecut patru ani de la semnarea j [ acordului cu privire la eliberarea paşni- j f că a Tibetului. In acesti an, au avut ]loc transformări social-economice uriașe. • [ Pentru dezvoltarea’ economică a Tibetu- ) f lui un rol deosebit de important U au sos | serile Sikan-Tibet și Tinha-Tibet, pe care [ se transportă spre această regiune înde.) | pariată utilaj industrial, unelte agricole, j j, mărfuri de larg consum, etc. Recent a fort j \ terminată şi partea principală a şoselei I (Sigatse-nhrantse din Tibet. Continuă IU- J j. crările de construcţie a celor peste 300 j [ de poduri şi a rigolelor de-a lungul so. j.telei. Noua şosea se va Intîlni cu şosea- j lua Lhasa-Sigat.se şi UhiantSe — princi-) } palele oraşe ale Tibetului. In Tibet vor fi J I construite uzine şi fabrici; agricultura, \ | cultura şi invăţăm'.ntul vor lua o dezvol- j [ tare largă. I ( « De curind au fost terminate in date j j spre exploatare in provincia .Quanam A ) I bazine de stat pentru creşterea aHifici- J I ală a peştilor şi a algelor. In ele se vor j (creşte anual 10.000 tone de ierburi de \ j mare comestibile şi scoici marine. Pe f podişurile provinciei limitau se află pes- j I te 150 de lacuri mari. şi mici. In aceste j }■ lacuri cresc aproape peste 60 de ■ specii j ‘ de peşti, printre care peşti dispăruţi de j } mult in alte părţi şi care prezintă o ma■ j [ re valoare ştiinţifică' f • La Pekin, Tiantzin, Manhai_ Senian, { { Anşan şi în alte nouă oraşe se numără j f peste 1350 de cercuri de artă plastică in j \ care activează mii de muncitori şi func- ] i fionari. In multe uzine şi fabrici se popa- j | larizează larg lucrările ■, artiştilor , ama- j [ tori 'şi se organizează şi mici expoziţii I [de tablouri. La întreprinderile Ansan au fi fost organizate în ultimii cinci ani peste [ 140 de astfel de expoziţii. ( • După constituirea Republicii Popu- j j lare Chineze, au avut loc cercetări geologice de mare importanţă pentru conjstrucţia economică a ţării. Printre altele, j j s-a constatat că rezervele de fier intr-u■ ) | nul din ţinuturile Chinei de nord-vest de | I păşesc de zeci de ori evaluările din ire. | f cut' Potrivit datelor preliminare, noile j (zăcăminte de fier, împreună cu . cele, , | avute înainte, vor putea asigura in linii j J generale nevoile întreprinderilor industri- j | ale construite in perioada primului cinj cinal. In afară de aceasta s-au mai des-j \coperit mari zăcăminte de petrol. In mul- (te ţinuturi ale ţării s au descoperit zăcă- j I minte da plumb, zinc, cositor şi wsl- ) \fram, precum şi noi zăcăminte de materii, I f prime extrem de preţioase pentru indus- | trie, ca : crom, nichel, cadmiu, ceriu, tan- j I tal, platină, etc. ) __ PE SCURT _.