Romînia Liberă, iunie 1956 (Anul 14, nr. 3623-3648)
1956-06-10 / nr. 3631
K K O nouă contribuţie a Uniunii Sovietice la rezolvarea problemei dezarmării Opinia publică mondială, care la mijlocul lunii trecute a salutat hotărîrea guvernului sovietic cu privire la reducerea efectivului forţelor armate ale U.R.S.S., a avut prilejul zilele acestea să aibă în faţă un nou şi strălucit exemplu al consecvenţei de care marea Ţară a Socialismului dă dovadă in lupta sa pentru rezolvarea problemei dezarmării. Ziarele de ieri au publicat mesajele adresate de N. A. Bulganin, preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., lui Dwight D. Eisenhower, preşedintele S.U.A. şi lui Guy Mollet, preşedintele Consiliului de Miniştri al Franţei, iar astăzi cele adresate primilor miniştri ai Angliei şi R.F. Germane, Eden şi Adenauer, documente de o deosebită importanţă pentru soluţionarea acestei arzătoare probleme a zilelor noastre. Ele se află în centrul atenţiei generale fiind viu comentate în cercurile politice, în coloanele ziarelor, în cercurile largi ale opiniei publice. Acest interes general este pe deplin explicabil. Prin elaborarea lor, Uniunea Sovietică a arătat nu numai că este hotărîtă să continue cu aceeaşi consecvenţă lupta neobosită pe care o duce de ani de zile, ci şi că ea nu va înceta să caute noi soluţii pentru a scăpa omenirea de povara apăsătoare a cursei înarmărilor, de pericolul unor noi conflicte sîngeroase. In cuprinsul lor, conducătorul guvernului sovietic atrage din nou atenţia asupra faptului că deşi in situaţia internaţională au inceput să devină tot mai vădite semnele destinderii, problema dezarmării continuă să rămînă una din cele mai importante şi urgente probleme care îşi aşteaptă rezolvarea, cunoscînd din propria lor experienţă consecinţele nefaste ale înarmării, milioane de oameni din întreaga lume sprijină cu căldură noua iniţiativă a Uniunii Sovietice şi cer cu insistenţa ca şi celelalte mari puteri să contribuie la rindul lor la rezolvarea problemei dezarmării. Ele nu pot să uite că discuţiile purtate ani de zile nu au dus la nici un rezultat tocmai datorită atttudinii negative adoptate de reprezentanţii S.U.A., Angliei şi Franţei, care respingind rînd pe rînd propunerile constructive ale Uniunii Sovietice au împins problema dezarmării în impas. Ele nu pot uita de asemenea că desfăşurarea discuţiilor în cadrul subcomitetului Comisiei O.N.U. pentru dezarmare nu numai că nu au dus la realizarea unui acord ci mai mult chiar, că acest subcomitet, frînind realizarea oricăror progrese pe această linie, s-a transformat intr-un paravan în spatele căruia continuă să se desfăşoare nestingherită cursa înarmărilor. Analizind această situaţie, popoarele au tot dreptul să se declare nemulţumite şi neliniştite. Neliniştea lor este cu atit mai întemeiată dacă se ţine seama că apariţia armelor atomice şi cu hidrogen, groaznice unelte ale distrugerii şi exterminării in masă, constituie o serioasă primejdie pentru omenire, pentru realizările ei obţinute în curs de milenii. In asemenea condiţii se impunea găsirea unor noi măsuri capabile să pună capăt cursei înarmărilor şi să dea un nou impuls rezolvării problemei dezarmării. Acţiunile întreprinse în ultimul timp de Uniunea Sovietică şi în mod special mesajele adresate de N. A. Bulganin lui Eisenhower şi Guy Mollet au marele merit de a răspunde pe deplin acestor arzătoare cerinţe. In mesajul adresat preşedintelui S.U.A., conducătorul guvernului sovietic expune într-o formă clară poziţia Uniunii Sovietice care ţinînd seama de stadiul actual al problemei dezarmării consideră necesar abordarea ei intr-un mod nou. „Am ajuns la profunda convingere — se spune în mesajul lui N. A. Bulganin — ca în prezent, cînd are loc o anumită slăbire a încordării internaţionale şi cînd „războiul rece“ devine de domeniul trecutului s-au creat condiţii mai favorabile pentru încetarea cursei înarmărilor şi întreprinderea unor măsuri de dezarmare. In aceste condiţii considerăm că pînă la realizarea unui acord internaţional în problema dezarmării, eforturile statelor trebuie să fie îndreptate spre înfăptuirea de către fiecare stat a unor măsuri concrete pentru reducerea armamentelor, care ar putea fi traduse în viaţă fără să se mai aştepte încheierea unui acord internaţional cu privire la dezarmare“. Această declaraţie arată că Uniunea Sovietică doreşte să scoată problema dezarmării din stadiul discuţiilor infructuoase, orientind-o pe un nou drum , acela al reglementarii prin intermediul unor acţiuni practice. Este mai presus de orice discuţie că însuşirea acestei poziţii de către celelalte mari puteri, luarea unor măsuri concrete in S.U.A., Anglia şi Franţa pe linia reducerii forţelor armate, ar contribui în măsură considerabilă la micşorarea încordării internaţionale, la creşterea încrederii între state precum şi la rezolvarea altor probleme care frămîntă lumea. In ce priveşte Uniunea Sovietică ea a dovedit în nenumărate rînduri dorinţa sa de a se scoate problema dezarmării din impas, nu numai prin vorbe ci şi prin fapte concrete. La 14 mai guvernul sovietic a făcut cunoscută hotărîrea sa de a micşora efectivele forţelor armate ale Uniunii Sovietice cu încă 1.200.000 de oameni, în afară de reducerea cu 640.000 de oameni efectuată în cursul anului trecut. In legătură cu aceasta se desfiinţează 63 de divizii şi diferite brigăzi printre care divizii aflate pe teritoriul R. D. Germane însumind peste 30.000 de oameni. Dar hotărîrea adoptată la 14 mai nu constituie decit un exemplu din şirul nesfirşit oferit de Uniunea Soviet că şi care vădesc preocuparea sa permanentă pentru reglementarea problemei dezarmării. De aceasta işi dau de altfel seama şi anumite cercuri şi persoane din occident, Zilele acestea Harold Stassen, consilierul preşedintelui Eisenhower pentru problemele dezarmării, a declarat că de la conferinţa de la Geneva „sovieticii au arătat tot mai mult interes pentru dezarmare" şi „au dovedit o dorinţă serioasă de a duce tratative pentru realizarea unui acord". Tot ca un rezultat al acţiunilor întreprinse în ultima vreme de Uniunea Sovietică în legătură cu dezarmarea în S.U.A. a început să se facă simţită o oarecare schimbare în felul de a privi rezolvarea unor probleme internaţionale. Acelaşi Stassen a arătat că şi in poziţia S.U.A. ar fi intervenit „o oarecare modificare“ în sensul că S.U.A. ar fi dispuse să ajungă la un acord asupra dezarmării independent de soluţionarea unor probleme politice ca aceea a unificării Germaniei. Chiar şi numai aceste citeva exemple sunt suficiente pentru a arăta importantul ecou al acţiunilor întreprinse de Uniunea Sovietică, uriaşa lor influenţă asupra evoluţiei situaţiei internaţionale. Noua iniţiativă a diplomației sovietice constituie o contribuție însemnată la reglementarea problemei dezarmării şi nu încape îndoială că ea se va bucura de sprijinul popoarelor din întreaga lume. Y Anul XIV nr. 3631 4 pagini — 20 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Duminică 10 iunie 1956 ANSAMBLUL ROMÎNESC „CIOCÎRLIA“ ÎN R. P. CHINEZĂ Turneul ansamblului rominesc de cîntece și dansuri „Ciocirlia" se bucură de un mare succes in R. P Chineză. Spectatorii aplaudă cu multă căldură pe solii artei populare romînești. In clişeu: Membrii ansamblului „Ciocirlia" părăsind gara din Pekin. Succesul expoziţiei „R. P. R. pe drumul construirii socialismului‘ Expoziţia „R.P.R pe drumul construirii socialismului’’, organizată de S.R.S.C. in sala din B-dul /vagneru, a fost vizitată in cele citeva zile de la deschidere de aproape 40.000 de persoane Străbătînd expoziţia, oprindu-se la maşinne şi obiectele prezentate, privind schemele şi planşele expuse, vizitatorii au viaţă imaginea vie a întregii ţări, unde oamenii muncii din fabrici şi uzine, de pe şantiere şi ogoare, înscriu zi de zi noi succese pe drumul construirii socialismului. Despre aceste lucruri unii dintre vizitatori au scris în cartea de impresii a expoziţiei: „Vizitînd expoziţia „R.P.R. pe drumul construirii socialismului“ — scrie Viorica Ieremia — mi-am putut da seama mai bine de măreţele înfaptuiri din ţara noastră in ultimii 8 ani, sub conducerea partidului şi guvernului nostru“. „Succesele industriei şi agriculturii ţării noastre — scrie ing. Alexandru Costache — sînt un puternic imbold pentru munca noastră de viitor, pentru înfăptuirea sarcinilor puse de cel de al doilea plan cincinal“. Printre vizitatorii expoziţiei sunt şi mulţi cetăţeni care se găsesc în trecere prin Capitală. Doi dintre aceştia, Vasile Milea şi Silvius Costa din comuna Bethausen, raionul Făget, regiunea Timişoara, au scris în cartea de impresii, „înfăptuirile regimului nostru democrat popular prezentate în cadrul expoziţiei sînt o dovadă a alianţei trainice dintre clasa muncitoare cu ţărănimea muncitoare. Despre cele văzute la expoziţie vom vorbi şi sătenilor noştri pentru ca şi ei să cunoască înfăptuirile măreţe realizate de poporul nostru sub conducerea partidului în ultimii 8 ani“. (Agerpres) Oaspeţi la Lacu Roşu LACU ROŞU (de la corespondentul nostru). — In jurul pitorescului Lac Roşu, cabanele turiştilor îşi aşteaptă oaspeţii. Toate pregătirile în vederea primirii turiştilor au fost terminate la timp, cabanele fiind aprovizionate din belşug. Joi, staţiunea a cunoscut o animaţie deosebită. Din cîteva autobuze au coborît zeci de oaspeţi care vorbeau diferite limbi: italiana, rusa, franceza, engleza... Au sosit la Lacu Roşu, delegaţii străini care au participat la Congresul matematicienilor din R.P.R Oaspeţii au admirat monumentalele Chei ale Bicazului, curiosul Lac Roşu, care a îngropat mai înainte cu secole o întreagă pădure de brazi, apoi au pornit mai departe să viziteze staţiunea balneară Izvorul Mureşului. De aici oaspeţii au plecat prin pitoreasca Vale a Mureşului spre Topliţa, Reghin, Tg. Mureş. » Congresul Crucii Roşii a R.P.R. şi-a încheiat lucrările In cursul dimineţii de sîmbătă au continuat lucrările Congresului Crucii Roşii a R.P.R.. Şedinţa a fost prezidată de tov. I. Cîrcei. Congresul a ales prin vot secret pe membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului Central al Crucii Roşii a RIP.R. şi membrii Comisiei centrale de revizie. în continuarea lucrărilor, delegaţii la Congres au adoptat în unanimitate rezoluţia Congresului care trasează sarcinile pe viitor ale Crucii Roşii a RP R.. A fost comunicat apoi rezultatul alegerii şi componenţa organelor conducătoare ale Crucii Roşii a R.P R. Comitetul executiv al Comitetului Central al Crucii Roşii este alcătuit din tovarăşii: dr. Octavian Belea, preşedinte, Ecaterina Chivu, primvicepreşedinte general locotenent in rezervă Radu Rusescu şi Aura Mesaroş, vicepreşedinţi, Mihalache Mădularu, dr. Octavian Sferdian şi prof. dr. Lăurai, membri ai comitetului executiv. Preşedinte al comisiei centrale de revizie a fost ales tov. Ştefan Tompa. Tov dr. Iuliana Moga, membru al C.C. al Crucii Roşii a dat citire salutului adresat Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi Consiliului de Miniştri al R P.R. de către Congresul Crucii Roşii a R.P.R Tov. dr. Octavian Belea preşedintele Comitetului Executiv al Crucii Roşii a R P.R., a rostit apoi cuvintul de încheiere a Congresului. (Agerpres) Tinerii, fala şantierului BICAZ (de la corespondentul nostru). In luna mai, constructorii de la şantierul Tunel Intrare al Hidrocentralei „V. I. Lenin“ Bicaz au depăşit cu 5 la sută planul de escavaţii şi au turnat 1.439 m.c. beton peste planul lunar. Cu toate că planul fizic a fost depăşit cu 25 la sută şi planul global valoric cu 35 la sută, datorită sporirii productivităţii muncii prin utilizarea mai raţională a mecanismelor, fondul de salarii planificat n-a fost depăşit. In această perioadă s-au economisit mai bine de 50.000 lei din fondul de salarii. Printre cei care au adus şi continuă să aducă o contribuţie rodnică la realizarea şi depăşirea planului se numără şi tinerii brigadieri Florea Graur, Cornel Buti şi alţii din echipa lui Mezei Francisc. Din echipa minerului Ion Nîstoreanu, care a obţinut o depăşire de 90 la sută, s-au evidenţiat în mod deosebit brigadierii Grigore Mîndrescu şi Dorel Dandea. Succesele obţinute în luna trecută sînt continuate de bravii constructori de la Tune! Intrare şi în cursul acestei luni. In primele 6 zile ale lunii iunie planul de escavaţii şi betonări a fost depăşit cu 3 şi respectiv 2 la sută. Cu cîteva zile în urmă, rîndurile brigadierilor de pe şantierul hidrocentralei „V. I. Lenin“ au crescut cu încă 70 tineri veniţi din satele, şi oraşele regiunii Suceava. încă din primele zile tinerii suceveni au fost repartizaţi la locurile de muncă în sectorul Tunel unde lucrează cot la cot cu brigadierii mai vechi, alături de ceilalţi constructori ai tunelului de aducţiune. Fruntaşi în pregătirea maşinilor agricole SUCEAVA (de la corespondentul nostru). Mecanizatorii de la S.M.T. Spătăreşti, raionul Fălticeni, au obţinut pînă acum o serie de realizări frumoase în munca de reparaţii a maşinilor agricole, care vor fi folosite în lucrările de recoltare şi treieriş. Pînă la 7 iunie, ei au revizuit şi pus în stare de funcţionare 30 batoze, 22 tractoare şi 10 secerători-legători. In fruntea întrecerii s-au situat mecanicii Constantin Isar şi Petru Adochiţei, care au depăşit simţitor planul de reparaţii. Din cadrul S.M.T. Darabani s-au evidenţiat în mod deosebit mecanicii Mihai Dumitriu, Ion Pintilie şi Nicolae Harapciuc, care pe lingă depăşirea sarcinilor ce le revin din planul de reparaţii, au executat numai lucrări bune. In atelierul mecanic şi remizele staţiunii din Darabani se află aliniate gata pentru a fi folosite, 10 batoze, 22 secerători-legători, 25 tractoare și 16 discuitoare. Nu discuţii sterile, ci măsuri operative! De ce se tărăgănează repararea batozelor în raionul Oradea Se ştie că în timpul lucrărilor de recoltare şi treieriş, între maşinile agricole necesare un loc important îl ocupă batozele. Căci, dacă secera şi coasa mai pot înlocui la nevoie secerătorile mecanice, nimeni însă nu-şi poate închipui, mai ales în raionul Oradea, că batoza ar putea fi înlocuită cu îmblăciul. Nu încape deci nici o îndoială că terminarea treierişului în răstimp de 33 zile, aşa cum s-a fixat prin plan, este în strinsă legătură cu felul în care vor funcţiona toate cele 148 batoze necesare pentru acoperirea nevoilor raionului. In raionul Oradea, însă, aproximativ 60 la sută din sarcina de treieriş va fi acoperită de diferite batoze particulare. Or, urmărirea reparării acestora cade în sarcina directă a secţiei agricole raionale. Ştiind lucrul acesta, la secţia agricolă raională s-a întocmit, încă de la 11 mai, un plan amănunţit, în care este arătat clar câte batoze vor lucra în campania de vară, cui aparţin, cum se urmăreşte situaţia reparaţiilor. Astăzi, la aproape o lună de zile de la întocmirea planului de reparaţii, dintr-o evidenţă, mai mult sau mai puţin precisă, reiese că din cele 65 batoze particulare un număr de 42 sînt gata reparate. Există însă un număr de 23 batoze, pentru repararea cărora este nevoie de angajarea unor mecanici pricepuţi Ţinînd seama că în această privinţă există o hotărîre care dă putinţa folosirii temporare a unor mecanici din diferite întreprinderi industriale şi că acest lucru s-a făcut şi în alţi ani, s-ar părea că nu există nici o pricină care să împiedice repararea la timp a tuturor batozelor. In raionul Oradea însă aceasta a fost o „problemă“ greu de rezolvat. Greutatea a pornit de la faptul că nu s-a ştiut multă vreme cine trebuie să facă adresele către diferitele întreprinderi industriale care să pună la dispoziţie mecanici pentru perioada reparaţiilor şi pentru perioada funcţionării batozelor în timpul treierişului: secţia agricolă raională sau direcţia agricolă regională? Primii, cei de la raion, consideră că nu e de competenţa lor să se adreseze unor întreprinderi regionale sau orăşeneşti, unde ar putea fi cumva refuzaţi. Cei de la regiune consideră, dimpotrivă, că au datoria să intervină doar dacă secţia agricolă raională, nu va reuşi să obţină nimic. Care a fost rezultatul? Din lipsa de curaj a unora şi din comoditatea altora, trimiterea adreselor pentru obţinerea de mecanici a fost tărăgănată pînă la 6 iunie cînd, în sfîrşit, de la secţia agricolă raională ele au luat drumul întreprinderilor. Aceste fapte nu sînt întîmpîătoare. Ele oglindesc felul în care se obişnuieşte să se muncească la secţia agricolă a raionului Oradea, unde, datorită discuţiilor şi şedinţelor prelungite, lucrări urgente se tărăgănează timp îndelungat. Este momentul ca discuţiile să fie înlocuite de măsuri operative, iar şedinţele şi munca din birou, metode practicate încă la secţia agricolă a raionului Oradea, să fie înlocuite prin control şi îndrumare concretă pe teren. Numai în acest fel termenul de 20 iunie, fixat pentru terminarea reparațiilor în vederea treierişului, va putea fi respectat. SONIA MARCARIAN S-au întors acasă pentru o viaţă nouă In multe stafii de cale ferată se petrec in ultimul timp scene emoţionante. Au loc imbrăfişări fierbinţi curg lacrimi de bucurie, iar alteori un potop de flori se revarsă asupra noilor sosiţi. „Sunt repatriaţii", se aud vocile celor din staţii. Intr-una din eile, in gara oraşului Sibiu, am asistat la o asemenea scenă. La intrarea trenului pe peronul gării, la ferestrele vagoanelor şi-au făcut apariţia figuri cunoscute localnicilor: — Robert I — Johan — Gustav / Cei mai mulţi care strigaţi aceste nume erau rudele apropiate ale proaspeţilor repatriaţi din Germania occidentală. Austria, Anglia Dintr-un vagon au coborît un bărbat şi o femeie. Carol Schneider este numele bărbatului. In clipa următoare, doi bătrini — părinţii acestuia — l-au copleşit cu îmbrăţişările. Bucuria era deplină pentru toţi. — Sd vă prezint pe soţia mea. Pentru părinţii lui Schneider faptul că fiul lor s-a căsătorit In străinătate nu constituia o surpriză. Acest lucru il ştiau din scrisori. Totuşi intilnirea nu a fost lipsită de emoţie. — Bine că aţi venit. O să locuim împreună... Voi puteţi începe o viaţă nouă, spuneau bătrinii. ★ In oraşul Sibiu au sosit în ultimul timp numeroşi repatriaţi, In repetate cazuri mi s-a întimplat ca vizitînd o întreprindere sau o instituţie să trntîlnesc noi angajaţi. Ei fac parte din ultimul grup al celor întorşi in ţară. Astfel, la spitalul TBC din localitate este salariat studentul în medicină Rudolf Feleşan, sosit de curînd din Anglia. Organele locale i-au pus la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare. In prezent, Rudolf Feleşan este în concediu de studii plătit, iar după examene va primi o nouă muncă, legată de pregătirea lui. In str. N. D. Cocea la casa cu nr. 2 s-a mutat de asemenea un nou locatar. Este Robert Wellman, întors de curînd din Austria. In orele libere el primeşte numeroase vizite ale vechilor cunoştinţe. Aceştia îi pun întrebări diferite. Răspunsul lui Wellman este de obicei acelaşi: „Imediat după repatriere am fost încadrat în mamă.. Aici nu există şomaj. Nu acelaşi lucru se întimplă în Austria... Sunt bucuros că m-am înapoiat în patrie". intr-adevăr, Wellman, care este de profesie funcţionar comercial, a fost încadrat ca gestionar la unul din magazinele oraşului. Toţi aceştia şi încă alţii s-au întors acasă pentru a începe o viaţă nouă, de muncă paşnică, împreună cu familia, cu rudele, cu prietenii lor din totdeauna. Starea lor de spirit o exprimă cel mai bine cuvintele emoţionante ale grădinarului Johan Köber, locuitor în Lumnişor-Sibiu, înapoiat din Germania occidentală : „M-am întors la florile şi grădinile patriei mele de care mă leagă cele mai scumpe amintiri“. CORNELIU BUDA corespondentul „Romîniei libere“ in regiunea Stalin ! 1 Ne mîndrim cu industria noastră socialistă Doar opt ani au trecut de cînd principalele mijloace de producţie din industrie au trecut tn stăpinirea poporului. O perioadă de timp scurtă In istoria unei ţări, dar care pentru poporul nostru înseamnă mai mult decit multe decenii din trecut. Opt ani au fost suficienţi pentru ca oamenii muncii din ţara noastră să creeze noi ramuri industriale, să fabrice sute de produse noi. Zeci şi zeci de fabrici şi uzine s-au ridicat în toate colţurile ţării. întreprinderile naţionalizate în 1948 au devenit de nerecunoscut, fiind modernizate şi reutilate, fabricînd produse de un înalt nivel tehnic. Oamenii muncii privesc cu îndreptăţită mîndrie la realizările pe care le-au obţinut in anii care s-au scurs de la naţionalizare. Aceste realizări constituie un imbold în muncă, o garanţie a justeţei politicii partidului, a victoriei orinduirii socialiste care se construieşte in ţara noastră. La Hunedoara exista şi în trecut o uzină siderurgică. Cîteva furnale învechite, de mică capacitate şi o oţelărie rudimentară. Priviţi în fotografia de mai sus o singură unitate din cele intrate în producţie în anii regimului nostru la Hunedoara: uzina cocso-chimică. Priviţi la clădirile uriaşe, la benzile transportoare lungi de kilometri şi veţi avea o imagine a ceea ce înseamnă Hunedoara azi. Sînt însă şi lucruri care nu se pot vedea în fotografie: utilajele moderne, înaltul nivel de mecanizare şi automatizare a muncii. Alături de marile furnale construite în ultimii ani, de noua termocentrală, de fabrica de aglomerare a minereurilor, de staţia de aglomerare a sgurei etc., uzina cocso-chimică a transformat uzina de la Hunedoara intr-un combinat siderurgic modern. Pe meleagurile unde se află astăzi Regiunea Autonomă Maghiară nu intîlneai în urmă cu opt ani nici o întreprindere industrială importantă Astăzi, In această regiune funcţionează uzina termoelectrică de la Sîngiorgiu de Pădure, fabrica de praf de lapte de la Remetea, fabrica „Simo Geza“ din Tg. Mureş, precum şi alte întreprinderi de seamă ale industriei noastre. Dezvoltarea pe care a luat-o în anii puterii populare industria din Regiunea Autonomă Maghiară, în trecut una din cele mai înapoiate regiuni ale ţării, este o oglindă a politicii naţionale juste a partidului şi guvernului. In clişeu : Unul din interioarele fabricii de praf de lapte Remetea. De la uzina „Vulcan“, una din cele mai vechi întreprinderi metalurgice din ţară şi pînă la modernele uzine „Mao Tze-dun“ există o distanţă ca de la cer la pămint. La „Vulcan“ se efectuau în general reparaţii de utilaje şi mai ales de material rulant ; la „Mao Tze-dun“ se fabrică azi autobuze. La „Vulcan“ se lucra in condiţii grele; la „Mao Tze-dun“ se munceşte în hale spaţioase, la maşini moderne care uşurează eforturile oamenilor. In clișeu : Aspect dintr-o nouă hală construită la uzinele „Mao Tze-dun". Foto: NICU VASILE şi AGERPRES