Romînia Liberă, noiembrie 1956 (Anul 14, nr. 3753-3778)

1956-11-01 / nr. 3753

r 1 t 2 i i i l i t t ? ? ? ? I t t t t 1­­ i t i r t ? t i t t t i La portiţa casei cu nr. 15 m-am oprit cîteva clipe. O fetiţă cu pă­rul auriu alinta un cinc de vreo 3 anişori: — Taci, Loţi, taci... Cînd am încercat să intru, Le­­nuţa — căci aşa o cheamă pe fe­tiţă, îmi aţinu calea: — Nu-i voie btT­ci. Ssst... Aici se citeşte. — Vreau să citesc și eu. — Acum nu-i voie ! Cu greu am obţinut permis de „liberă circulaţie" de la cei doi finei care pînă la urmă s-au în­voit chiar să mă conducă. Ne-am strecurat pe aleea croită din lespezi de piatră pînă în fundul grădinii. Soarele se grăbea spre asfinţit şi trimitea ultimele raze. Sub bolta de viţă de vie, vreo 12 femei făcuseră roată in jurul unei mese. O bătrinică işi ştergea lacrimile de pe obrazul brăzdat de cute. — Nu i-ar mai răbda pămintul pe fascişti... Celelalte femei căzuseră pe gin­­duri. Careva dintre ele terminase de citit „Peste Nipru" și ultimele pagini le-au răscolit triste amin­tiri. Atunci în război a pierdut Ana Wagner feciorul și tot pe vremea aceea fasciștii au lăsat-o fără copii pe Rozalia Vimu. Pen­tru asta picurau lacrimile. — Nul Război nu trebuie să mai fie — întrerupse careva liniș­tea. Pentru asta să luptăm fie­care... La căsuţa cu nr. 150 din cartierul „Prefabricate" se adună adesea localnici, vin femei, bărbaţi şi copii. Şi ce-i îndeamnă oare spre această casă ? Aşa s-au obişnuit. Aici locuieşte deputata lor, Viorica Mocanu, din circumscripţia 105. Oamenii se întilnesc să discute despre treburile cartierului. Îm­preună au amenajat străzi, au cu­răţit şanţurile, au reparat cămi­nul pentru copii. In cartierul ,,Pre­fabricate“ din oraşul Baia Mare s-a deschis net de mult un maga­zin Aprozar, există aci Alimentară şi din zi in zi se aşteaptă inau­gurarea unui cinematograf. Dar in ultima vreme alte treburi li­mină pe oameni spre căsuţa cu nr. 15. Prin luna noiembrie anul trecut, deputata lor Viorica Mo­canu, a adus de la biblioteca re­gională vreo 100 de cărţi şi bro­şuri. Vestea a făcut repede ocol cartierului.­­ S-a deschis bibliotecă la Vio­rica ! De atunci casa Vioricăi şi masa de sub bolta de viţă sunt gata ori­­cind să primească oaspeţi. Aci vin oameni să împrumute cărţi, citesc In colectiv, ascultă re­cenzii şi organizează seri de ghi­citori. In dulapul special amenajat, există o bibliotecă in toată puterea cuvintului. Catalog, fişe... Pen­tru fiecare, tov, Mocanu are cu­vinte de laudă justificată. — Toţi sunt cititori buni. Ar în­semna să înşirăm un caiet întreg cu numele lor. Iacă, numai în luna trecută au fost 190 de cititori. De multe ori nu prididesc să aduc cărţi noi. Mai uşor ar fi să afli cine nu citeşte. De ce ? Pentru că puţini sunt din aceştia. La biblioteca de la casa cu nr. 15 s-au citit peste 700 de cărţi şi broşuri. Gospo­dina Ecaterina Lokner, muncitorul Ioan Bodea sau copila Ecaterina Molnár sunt prietenii bibliotecii la fel cu ceilalţi locuitori ai cartieru­lui. Şi fişele vorbesc. Elisabeta Bo­dea a citit 45 de cărţi, Francisc Szűcs a citit 42 cărţi in limba ma­ghiară iar cei 4 Szűcs — cum spu­ne Viorica — adică Francisc, so­ţia şi cei doi copii au citit peste 90 de cărţi şi broşuri. Înainte de a părăsi casa m-am împrietenit cu Loţi şi Lenuţa. Le­­nuţa care are doar 6 ani a ţinut să ne arate preocupările ei. Pe un caiet cu linii scrisese literele alfa­betului. Închegase chiar două cu­vinte : mamă... ţară. Sint primele cuvinte pe care le scrie fără gre­­şală. Cuvintele cele mai scumpe. Cînd tăticul ei era de aceeaşi vîr­­stă, părinţii lui se gîndeau dacă îşi vor putea permite să-l trimită la şcoală, iar mam­a ei după 3 clase a trebuit să intre la stăpin. Acum Lenuţa şi Loţi trăiesc altă viaţă. Dar... Ssst...! Aici se citeşte... I. COJOCARUI corespon­entul „Romîniei libere“ In regiunea Baia Mare ~ Ssst...! Aici se citește!... /V /V tV tV O / tv IV /“V» tV rv V\ Pag. 2-a Vie activitate în portul Constanţa CONSTANŢA­ — Activitatea ce se desfăşoară în portul Constanţa, o­­glindeşte dezvoltarea relaţiilor­ co­merciale dintre ţara noastră cu state din diferite colţuri ale lumii. In cursul acestui an au intrat şi ieşit din por­tul Constanţa peste 650 de vase ro­­mîneşti sau străine. Vasele „Oriol“, Tolbuhin“ şi ,,Omsk“, sub pavilion sovietic, „Angeliki“, „Belmonte“ „Valgardena“ şi „Petro” sub pavilion italian, vasul turcesc „Demircale“, vasul norvegian „Balkis“, precum şi vase costaricane, panameze, suedeze, finlandeze, greceşti, poloneze etc. au ancorat în această perioadă în rada portului Constanţa. De curînd vasul „Sovietic“ a adus din U.R.S.S., pentru nevoile ţării noastre 7.150 tone de apatită, iar va­sul italian „Petro“ circa 1.200 tone de ulei comestibil. Vasul sovietic „Omsk“ a descărcat în portul Cons­tanţa 5 450 tone de fosfaţi pentru R. Cehoslovacă ce vor fi tranzitaţi prin ţara noastră. Manipularea mărfurilor în portul Constanţa se face acum în mare par­te mecanizat, cu ajutorul macaralelor, tractoarelor, autocamioanelor, auto­­stivuitoarelor, remorcilor etc. cu care portul a fost înzestrat în anii pu­terii populare; în prezent mai mult de 55 la sută din volumul muncilor de încărcare-descărcare în vapoare și vagoane se efectuează cu mijloace me­canizate. Transporturile din incinta portului sunt complet mecanizate Ex­tinderea mecanizării operaţiilor de încărcare-descărcare a determinat re­ducerea simţitoare a staţionării va­selor la dană. (Agerpres) Noi case memoriale şi colecţii de artă în Capitală In curînd se vor deschide în Capi­tală noi case memoriale şi colecţii de artă. In bd. Dacia, nr. 51, acolo unde au locuit cunoscutul actor C. I. Nottara şi fiul său, muzicologul şi compozi­torul C. C. Nottara, se va deschide la începutul lunii noiembrie o casă me­morial. Alături de documente şi o­­biecte ce ilustrează viaţa şi activita­tea celor două figuri proeminente ale artei romîneşti casa memorială va cuprinde şi o valoroasă bibliotecă cu peste 6.000 de volume care au aparţi­nut lui C. I. Nottara şi C. C. Nottara. Tot la începutul lunii noiembrie se va inaugura în str. I. C. Frirhu. Co­lecţia dr. G. Severeanu. Aici vor fi expuse o bogată colecţie numismati­că din diferite perioade, vase gre­ceşti şi sticlărie romană, obiecte rare de artă, etc. In localul Muzeului ştiinţelor expe­rimentale din bd. Ana Ipătescu nr. 21 se va deschide în cursul lunii decem­brie cea de a IV-a expoziţie de astro­nomie unde vor fi expuse fotografii, planşe, desene, precum şi diferite in­strumente optice astronomice. (Agerpres) In regiunea Ploeşti, insâminţarile trebuie grabnic terminate! Experienţă folositoare In această campanie agricolă, oamenii muncii de pe ogoarele regiunii Ploeşti — ca şi în alte părţi — s-au lovit de o serie de greutăţi, pricinuite îndeosebi de con­­diţiuni de climă. O parte din acestea au fost înlăturate cu ocazia ploilor, care au căzut pe la 10-12 octombrie, cînd pămintul a căpătat umiditatea necesară pentru a se putea lucra bine. De atunci s-au scurs aproape trei săptămîni de zile. După calculele făcute de conducătorii regiunii, pină acum însâmînțările trebuiau terminate. Unele raioane ca Tîr­­govişte, Cîmpina, au reuşit acest lucru. Altele insă, şi în special raioaneie din partea de răsărit a regiunii, sînt mult rămase în urmă. In raionul Pogoanele de pildă, pină la data de 30 octombrie nu s-a însămînţat decît 42,2 la suta din suprafaţa planificată. Intîmpinînd aceleaşi greutăţi şi in aceleaşi condiţii de­ lucru, in raioanele Ploeşti şi Cricov însămînţările se des­făşoară intr-un ritm mult mai accelerat şi realizările sint mulţumitoare. Experienţa acestor raioane poate fi de fo­los celor care nu şi-au organizat bine munca şi sunt în urmă cu lucrările de toamnă. In raionul Ploeşti de pildă, în săptămîna de la 14-21 octombrie, ritmul lucrărilor a fost atit de intens încît s-a putut însămînţa aproape jumătate din suprafaţa pla­nificată cu grîu şi alte culturi de toamnă. Lucrul a fost posibil în primul rind datorită faptului că toate atelajele din comunele acestui raion au fost folosite la arat şi în­­săminţat. Eliberarea terenurilor de coceni s-a făcut fără prea multă tărăgăneală. Împărţiţi pe sectoare de comune toţi activiştii de la raion, ca şi inginerii şi tehnicienii secţiei agricole, au îndrumat îndeaproape comitetele executive comunale pentru a-şi organiza munca fiecărei zile cit mai chibzuit. Mobilizarea ţăranilor muncitori la lucru s-a făcut prin deputaţi şi cei mai gospodari oameni din sate, al căror exemplu a constituit intr-adevăr un îndemn la grăbirea însămînţărilor. O experienţă bună de urmat este şi cea a raionului Gricov, in problema asigurării seminţelor. Mulţi ţărani muncitori din acest raion nu aveau sămînţă corespunză­toare sau nu dispuneau de ea deloc. Ei au fost îndru­maţi spre bazele de recepţie, de unde au primit sămînţă selecţionată. Tot în acest raion s-a găsit şi cea mai potrivită cale de rezolvare a greutăţii pe care o întîmpinau locuitorii satelor de deal care au pămînt fărîmiţat în satele din cîmpie. Comitetul executiv raional i-a îndrumat să se întovărăşească şi cu ajutorul S.M.T. să insăminţeze pe terenurile unite. Astfel, luna trecută un număr de 42 de familii de ţărani muncitori din comuna Udreşti, care aveau pămintul pe teritoriul comunei Grădiştea, au for­mat o întovărăşire agricolă. Acum cîteva zile, la fel au procedat alte 45 familii de ţărani muncitori din comuna Chiojdeanca, care aveau circa 36 ha. de teren în co­muna Baba Ana. Conducerile acestor noi întovărăşiri au şi contractat lucrările cu S.M.T. I­oteşti. Această experienţă, ca şi celelalte, dobîndite în toiul desfăşurării muncii agricole în raioanele amintite, pot fi de un real folos raioanelor Pogoanele, Buzău, Rm. Sărat, etc., unde nerezolvarea unor asemenea cazuri a contribuit pînă acum la întîrzierea însămînţărilor. „îndrumare“ din birou In şedinţa de luni dimineaţă (29 octombrie) şeful sec­ţiei agricole a sfătuit popular al raionului Riînnicu Barat, tov ing. C. Mereuţa, a vorbit pintre altele şi despre insăminţări. Cu linişte şi chiar cu oarecare min­dide în g.as. tov. ing. Mereuţa a anunţat:: „pina la 26 octombrie în raionul nostru s-au­ executat peste 50 la suta din însaminţări, procentaj la care secţia noastră a contribuit din plin“. E drept că 51,6 la sută înseamnă peste 50 la suta. Este de asemenea adevărat că la „reaa­­zarea" lui a contribuit „din plin" secţia agricolă raio­nală. Să vedem insă cum. Mai întii cîteva cuvinte despre asigurarea seminţelor necesare pentru insăminţări şi despre metodele de muncă întrebuinţate în unele comune. In comuna Bogza, de pildă, chiar în faţa sfatului popular se­mnă 5 porzola­­toare care fiind defecte nu au putut fi întrebuinţate. In comuna Ijtiubei doua semănători zac de ani de zile in curtea cooperativei fara ca nimeni să se fi gîndit că re­parate ele ar fi putut face ca în această comună să nu se insăminţeze cu mina după obiceiul bătrinesc. Aceeaşi situaţie o întîlnim şi în comuna Joiţa. Secţia raionala agricolă a contribuit din plin la crea­rea unei asemenea situaţii, prin­ nepăsarea de care a dat dovadă. „Contribuţia” secţiei agricole raionale nu se mărgineşte însă numai la atita. Mai este problema muncii tehnicienilor agronomi care au ajutat la desfăşurarea actualei campanii. Este adevărat că unii dintre ei ca tehnicienii agronomi Gh. Bictier şi V. Antonie din co­munele­ Nicoleşti şi Puieşti, au muncit cu tragere de inimă. Şi faptul că cele două comune (singurele din raion), au terminat insămînţarne pină la data de 30 oc­tombrie, arată acest lucru. Dar este tot atît de adevărat că foarte multe comune sint de cîtăva vreme lipsite de orice îndrumare agrotehnică. Lipsa tehnicienilor agro­nomi din aceste comune , fie ca chiar bine motivată, nu îndreptăţea secţia agricolă raională să nu ia nici un fel de masuri. lata de ce, pină la data de 22 octombrie, in comuna Bălăceanu se insăm­inţaseră abia cinci ha. din 1.100 ha., in comuna Vîlcelele 39 ha. din 700 ha. In comuna Boldu 100 ha. din cele 800 ha. planificate. Şi lista ar putea continua. Rupţi complet de teren, mulţu­­mindu-se doar cu situaţiile transmise telefonic, tovarăşii de la secţia agricolă a raionului Rîmnicu Sărat nu cu­nosc nici pe departe situaţia din cuprinsul raionului. Dacă s-ar fi deplasat pe teren ar fi aflat de pildă că S.M.T. Ziduri şi S.M­. Sdilea nu au trimis nici pină la această dată colectiviştilor şi întovărăşirilor din Nicoleşti semănătorue necesare, amînîndu-i în mod nejustificiat, ar fi aflat de asemenea că unele brigăzi ca de pildă brigada de la S.M.T.-Ziduri care lucrează la gospodăria agricolă colectivă din comuna Ghergheasa, încetează lucrul vi­neri seară şi-l reia tocmai... marţi dimineaţă. Cunoscînd astfel de nereguli secţia agricolă raională ar fi putut in­terveni la timp prin măsuri operative. Lucrul acesta nu s-a făcut insă. Credem că este timpul ca secţia agricolă a sfatului popular al raionului Rîmnicu Sărat să înceteze cu munca de „îndrumare“ din birou şi să pornească neîntirziat la o acţiune organizată al cărei rezultat imediat să fie terminarea grabnică a însămînţărilor. S. M. T. pot da un ajutor mai mare In regiunea Ploeşti există un număr d­e 12 staţiuni dotate în cea mai mare parte cu tractoare şi semănători bu­ne. Cum au contribuit acestea la exe­cutarea muncilor la timp e lesne de aflat atît din situaţia însămînţărilor în sectorul gospodăriilor colective şi al întovărăşirilor agricole, sector de­servit în cea mai mare parte de S.M.T. (realizări care variază între 66—70 la sută) cît şi din situaţia realizărilor de plan pe această campanie agricolă. Realizările­ unor staţiuni ca cea din Pogoanele, Comişani, Buda, Bărcă­­neşti, Stîlpii, erau cuprinse la 22 oc­tombrie între 22—23 la sută. Pe re­giune, procentul realizărilor ajunsese abia la 40 la sută. Nu e deci de mir­rare că regiunea Ploeşti este codaşă la însămînţări pe ţară. Starea de lucruri existentă în S.M.T. din regiunea Ploeşti se dato­reşte în bună parte conducătorilor a­cestor unităţi, care nu se ocupă în­deajuns de buna îngrijire şi exploata­re a parcului de tractoare şi maşini agricole. La S.M.T. Pogoanele de pil­dă, atît directorul (I. Trifa) cît ş mecanicul şef (Gh. Mareş), tărăgă­­nează sarcinile pe care le­­au de pe o zi pe alta, de parcă nici n-ar fi ei conducătorii acestei unităţi. Cu acelaşi „simţ de răspundere“ muncesc şi conducerile S.M.T. Comişani, S.M.T. Buda, S.M.T. MU sileşti, etc. V. Lef­ter, mecanicul şef de la S.M.T. Com­i­şani de pildă, se mulţumeşte numai cu constatarea defecţiunilor care se ivesc pe teren, fără să intervină cu operativitatea necesară la remedierea lor. Nici despre staţiunile care se află în fruntea celor enumerate pînă acum nu se poate vorbi prea bine. Despre S.M.T. I­oteşti de pildă, tov. Ioniţă, preşedintele sfatului popular raional Cricov, spunea cam aşa: „E al treilea pe regiune, dar merge prost“. Şi cînd spunea aceasta, avea în vedere lucră­rile de slabă calitate pe care le fac unele brigăzi de tractoare ale acestei staţiuni în comunele deservite din ra­ionul Cricov. La această staţiune, ca şi la altele, există o slabă preocupare din partea conducerii şi pentru asi­gurarea condiţiilor de viaţă ale meca­nizatorilor. In această direcţie o par­te din vină o poartă şi U.R.C.A.D. — regiunea Ploeşti, care nu a aprovizio­nat la timp această staţiune cu ali­mentele necesare. Slaba activitate a staţiunilor de maşini şi tractoare din regiunea Plo­eşti este şi consecinţa muncii superfi­ciale desfăşurată din partea serviciu­lui regional S.M.T. care de cele mai multe ori le-a îndrumat sau controlat în grabă. Pentru îmbunătăţirea activităţii S.M.T. din regiunea Ploeşti, se impu­ne din partea comitetului executiv re­gional luarea unor măsuri concrete privitoare l­a desfăşurarea activităţii fiecărei staţiuni în parte, astfel că a­­jutorul pe care aceste unităţi îl pot da pentru grăbirea însămînţărilor să fie folosit din plin. Intr-un laborator de automatizare electronică Colectivul laboratorului­ de automatizare electronică a IPROCHIM din Capitală a obţinut succese de seamă în construirea şi perfecţio­narea aparatelor electronice necesare industriei noastre. In clişeu inginerul Constantin Iarca lucrînd la puntea electronică pentru măsurarea nivelului lichidelor. Foto: AGERPRES 'Va 'Va/Vv «Va «Va r\j <Va r\j «Va «Va «Va «Va «Va «Va Va Va «VaVa Va Va «Va «Va «Va «Va «Va «Va f%J «Va «Va «Va Va aVa «Va «Va Va «Va «Va «Va Va «Va «Va «%a av/1 TJn afiş mare, răspîndit prin sec­ţii, vestea pe mun­citorii şi tehnicie­nii din întreprin­derile electrotehni­ce despre organizarea unui nou concurs de inovaţii — Pentru fiecare inovaţie — citi maistrul mecanic Ion Ciortea — ino­vatorii vor primi un premiu propor­ţional cu rata I a recompensei. Urmau apoi o serie de amănunte în legătură cu organizarea concursului. Priceputul maistru de la fabrica „Electroceramica“ din Turda le citi pe nerăsuflate; era şi el un inovator, un îndrăgostit al noului în tehnică. Hotărît lucru, trebuia să ia parte la concurs să contribuie la cîştigarea concursului de către întreaga fabrică. Avea şi cu ce contribuie cu o ino­vaţie care-l preocupa de mult. Căuta am­mie să ajungă la îmbunătăţirea, funcţionării pompei membrane. Pro­blema nu era ele loc uşoară şi pînă atunci, cu toată străduinţa lui, Cior­tea nu reuşise încă să-i afle „hiba“. Pînă la urmă, a apelat la cercul A.S.I.T. Inginerul Valeriu Dudilă, responsabilul cu studiile şi documen­tarea tehnică din comitetul acestui cerc, a fost acel care i-a dat primele sfaturi. La plecare, i-a înmînat cartea lui Ilievici „Aparate şi utilaj în indus­tria sticlei şi ceramicei“, spunindu-i: — Nu strică să te mai uiţi şi prin cartea asta! Poate că-ţi va ajuta ! De atunci, inovatorul nostru n-a mai avut linişte. Cum prindea o clipă liberă se şi apuca de inovaţia lui. Găsise şi drumul spre reuşită, cu aju­torul indicaţiilor tehnice cuprinse în manualul sovietic „Hiba” o constituia cauciucul cu care erau învelite bilele pompei membrane. Şocurile primite de aceste bile în timpul exploatării, du­ceau la uzarea rapidă a învelişului lor de cauciuc. Trebuia deci înlocuit cauciucul cu un material mai dur, mai rezistent. Experimentînd felurite materiale, inovatorul a ajuns la con­cluzia că tot oţelul e cel mai bun. Ajutat apoi şi practic de cercul A.S.I.T. prin acelaşi inginer Dudilă, Ion Ciortea a izbutit să-şi vadă inova­ţia realizată. In tehncă, pe o treaptă mai înaltă 22­ 046 lei însumează economia rea­lizată prin inovaţia lui Ion Ciortea. Sunt inovaţii însă care aduc între­prinderii economii şi mai mari. Ba, una dintre ele a bătut recordul, prin aplicarea ei realizindu-se economii antecalculate în sumă de 783.294 lei. Este vorba de inovaţia privitoare la arderea izolatorilor lanţ­ea prin supra­punere. Autorii: maistrul Adalbert Feczko şi inginerii Arghir Ciobotaru şi Gheorghe David. Fireşte că cei trei inovatori ai aces­tui nou sistem de ardere, n-ar fi putut ajunge nici ei, la capătul efortu­rilor lor experimentale, dacă nu s-ar fi bucurat de sprijinul larg al cercului A.S.­-T. Studiul şi rezultatele încercă­rilor inovatorilor au constituit obiec­tul unei şedinţe speciale a cercului A.S.I.T., în cadrul căreia s-au purtat vii discuţii,­­ s-au dat preţioase su­gestii pentru definitivarea inovaţiei. De altfel, cercul A.S­ I.T. de la „Electroceramica“ desfăşoară o mul­tiplă activitate. Este recunoscut ca un cerc fruntaş. Cercul — care numără 40 de membri — este în curs de ex­tindere. De asta are grijă comitetul său de conducere, compus din ingi­neri şi tehnicieni pricepuţi, în frunte cu ing. Leon Bilegan, şeful laborato­rului întreprinderii. Atragerea de noi membri în cerc constituie o preocu­pare permanentă. Pe măsura puterilor lui, cercul A.S­ I.T. a contribuit la ridicarea pe o treaptă mai înaltă a muncii desfăşu­rate la fabrica ,,Electroceramica“ din Turda, o creaţie a regimului nostu democrat-popular. El şi-a spus cuvîn­­tul la fiecare nou produs ieşit de pe porţile întreprinderii, fie că era vor­ba fie izolatorii pentru liniile electri­ce de înaltă tensiune produşi pentru întîia oară în ţară, fie de fabricarea produselor electrotehnice de steatit sau a fişelor pentru fiarele electrice de călcat. Reducerea rebuturilor a stat de a­­semenea pe primul plan al preocupă­rilor. In urma măsurilor luate de conducerea întreprinderii — pe baza studiilor cercului A.S.I.T. — pe linia perfecţionării procesului tehnologic şi al ridicării cunoştinţelor profesionale ale muncitorilor şi tehnicienilor, pro­centul rebuturilor a fost simţitor redus. Cum au fost obţinute realizările? Fireşte, citind aceste rînduri, vă veţi întreba: Cum au fost obţinute aceste realizări ? Care au fost meto­dele de lucru ale cercului ? Inţelegîndu-şi bine misiunea, comi­tetul cercului A.S­ I.T. de la „Electro­ceramica“ a procedat mai întîi la o judicioasă împărţire a sarcinilor pe membrii săi şi pe colectivele de lu­cru, potrivit cu obiectivele planului său de muncă (răspîndirea tehnicii înaintate, sprijinirea aplicării inova­ţiilor şi raţionalizărilor, ridicarea ca­lificării cadrelor, popularizarea expe­rienţei înaintate şi a inovatorilor fruntaşi, etc.) Primul ajutor în munca desfăşura­tă de comitetul cercului A.S.I.T. s-a dovedit a fi cartea tehnică. La fabri­ca turdeană există o bibliotecă teh­nică cu 5543 volume. Peste 300 de muncitori şi tehnicieni au studiat în acest an cărţi din această bibliotecă. Numărul cititorilor este în continuă creştere, datorită popularizării cărţii tehnice prin vitrina specială de la „Colţul inovatorilor“ şi prin cercurile de lectură organizate de comitetul cercului A.S.I.T. Un cuvînt trebuie spus şi despre munca entuziastă a tov. Const. Sabianu, referent tehnic al cabinetului de inovaţii, care a tra­dus pînă în prezent un număr mare de cărţi şi reviste cu caracter tehnic. In urma studierii cărţilor tehnice în cadrul cercuri­lor de lectură sau în mod individual, un însemnat număr de muncitori şi teh­nicieni au putut să-şi perfecţioneze cunoştinţele, să se alăture inovatorilor. Inovatorii şi raţionalizatorii de la „Electroceramica“ sunt ajutaţi de cer­cul A.S.I.T. şi prin sprijin direct la executarea inovaţiilor lor. Propunerile de inovaţii mai importante sunt discu­tate în şedinţele de cerc, cu care pri­lej inovatorii primesc sugestii şi indi­caţii preţioase. Pe lingă aceasta, membrii cercului sunt însărcinaţi cu sprijinirea cîte unui inovator, potrivit specificului de muncă respectiv. Un alt mijloc pentru ridicarea nive­lului tehnic al muncitorilor şi tehni­cienilor îl constituie schimburile de experienţă, organizate cu sprijinul cercului A.S.I.T. Două asemenea schimburi au fost organizate cu cîte 32 muncitori şi tehnicieni de la ,,Elec­troceramica“, la fabrica de ciment „Victoria socialistă“ şi la fabrica ,,Sti­cla“, pe tema însuşirii şi extinderii unor metode înaintate la procesul de ardere al cuptoarelor. Dragostea pentru nou, pentru teh­nică, este sporită şi prin faptul că cercul A.S.I.T. se îngrijeşte de popu­larizarea rezultatelor obţinute de ino­vatori şi raţionaliz­atori, prin articole scrise la gazeta de perete, prin afişa­rea fotografiilor inovatorilor fruntaşi la panoul de onoare, prin transmite­rea unor materiale la staţia de radio­amplificare a fabricii. Fără îndoială, nu se poate spune însă că munca cercului A-S­­.T. nu ar putea fi şi mai mult îmbunătăţită. Dacă s-ar intensifica munca pentru ridicarea nivelului tehnic al membri­lor cercului A-S.LT. şi dacă s-ar atrage şi mai mult sprijinul conducerii ad­ministrative a întreprinderii la apli­carea inovaţiilor, desigur că roadele muncii cercului ar fi și mai bogate. Ing. JURI ELISCU ȘI MIRCEA SCRIPCA ÎN ÎNTÎMPINAREA CONGRESULUI A. S. I. T. Dragostea pentru nou, pentru tehnica înaintată Romínia liberó ...secţia de drumuri a sfatului d­e popular raional Şomcuţa Mare ar (j ' lua măsuri urgente pentru repara-­­ rea podului peste apa Mărius si­ (? tuat intre Pribileşti şi Mogoşeşti. d (ŞT. MARCU). /) ...s-ar impulsiona ritmul lucră- ^ rilor de gaze din străzile Krups■ Q caia şi Unirea, din oraşul Ploeşti,­­ care lăsate in părăsire, dau un as­pect unit oraşului, îngreunează mult circulaţia autovehiculelor in special a autobuzelor „Auto­trans­­port" şi „Getax", prezentînd in a­­celaşi timp şi un pericol pentru circulaţia pietonilor. (VICTOR SPINU). ... s-ar curaţi gurile de canal din centrul oraşului Oradea. Prin înfăptuirea acestei propuneri, ser­­viciul salubrităţii n-ar face altceva decît să-şi îndeplinească o sarcină obligatorie, făcind totodată să dis- 0 pară mirosul neplăcut care e­­mană din canalele înfundate. (î. MIŞCOVICI). ...la cinematograful „Minerul" din Baia Mare s-ar interzice in­trarea în sală după începerea fil­mului. întreprinderea cinemato­grafică Baia Mare trebuie să ia măsuri in această direcţie. (C. FULGU). ...comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Craiova ar lua măsuri ca şanţurile şi gropile să­pate pentru repararea conductelor şi cablurilor subterane să fie as­tupate îndată după terminarea lu- d­­rărilor. (D. TAMAŞ). $ v ...întreprinderea cinematografi- fi că regională „Bucureşti“ ar schim-­­ ba cu regularitate panoul-recomă­­ de la intersecţia dintre şoseaua “ Chitilei cu b-dul Bucureştii Noi. ” (ION VASILE). ...comitetul executiv al sfatului popular al oraşului Dorohoi (pre­şedinte tov. Mihai Dam­ache) s-ar preocupa cu mai mult simţ de răs­pundere de buna gospodărire a oraşului. Unele străzi au devenit imprac­ticabile fie din cauza băltoacelor, care se formează mai ales în urma­­ ploilor, fie din alte cauze. Ca exemple se pot da străzile: I. C. Frimu, M. Kogălniceanu,­­ Erou It. C. Andrei, Erou It. Zadu­­rovici, Vasile Alecsandri, Ștefan cel Mare, Vasile Roaită și multe altele, (C. TOBIAȘ). Pe urmele materialelor publicate la această rubrică • Considerînd justă sezisarea publicată privind lipsa unui telefon public în gara Oradea, conducerea Oficiului orăşenesc Expl. T.T. O­­radea a luat măsuri instalînd un aparat în holul staţiei respective. « Pentru îmbunătăţirea calităţii ( !) audiţiei staţiei de radioficare mon­­ez­­ată pe trenul cursă Filiaşi-Or­­z­şova. Ministerul Căilor Ferate C­ ne-a comunicat că a înlocuit va- V­­gonul în care era instalată staţia V şi care nu era corespunzător, cu P un vagon cu suspensie bună. De asemenea s-au luat măsuri pentru revizuirea instalaţiei. • In urma criticii aduse privind proasta amenajare a pieţii din comuna Tăşnad, sfatul popular al raionului Tăşnad ne-a comunicat­­ că a luat măsuri pentru nivelarea terenului pieţii şi a confecţionat un număr de mese, dintre care unele au şi fost instalate. De ase­menea au fost făcute unele tran­sformări finti­ii din incinta pieții. Joi 1 noiembrie 1956 — nr. 3753 Cronica muzicală Concertele artiştilor sovietici încă nu s-a stins ecoul memorabile­lor concerte ale lui David Oistrah, şi iată că, în cadrul Lunii prieteniei, avem între noi alţi distinşi muzicieni sovie­tici: soprana Valentina Maximova şi dirijorul Arvid Jansons, a căror apari­ţie pe scena operei sau estrada concer­telor simfonice a stîrnit interesul una­nim al publicului muzical. Solistă a teatrului de operă şi balet „S. M. Kirov“ din Leningrad, Maximova este o ve­che cunoştinţă a auditorilor romîni; in adevăr, ea ne vizitează a treia oară, după ce, în 1952 şi 1954 şi-a dobîndit o caldă apreciere din partea tuturor iu­bitorilor artei vocale. In spectacolul cu „Traviata“ care a avut loc vineri 26 octombrie pe scena Teatrului de operă şi balet al R.P.R., sub conducerea mu­zicală a maestrului Alfred Alessandre­­scu, cîntăreaţa sovietică ne-a oferit pentru prima oară prilejul să-i apre­­ciem arta intr-un rol atît de amplu şi­ dificil ca cel al Violettei Valery. în­zestrată cu o sensibilitate vibrantă şi un deosebit talent liric, Maximova a creat o imagine mişcătoare a eroinei lui Dumas şi Verdi. Ea a luminat cu multă fineţe nu atît laturile frivole, de cochetărie ale femeii de lume, cît ca­drul trăirilor intime ale Violettei, pu­­ritatea sentimentului puternic care o leagă de Alfred Germont. Capacitatea artistei de a emoţiona pe ascultători constă în îmbinarea între măestria vocală şi preocuparea permanentă de a reda starea sufletească ce corespun­de fiecărei fraze muzicale, fiecărei mişcări scenice. Deosebit de directă a fost comunicarea solistei cu publicul mai ales în primul act, în scena ba­lului, vioiciunea cuceritoare cu care a animat petrecerea, printr-o prezenţă scenică mobilă şi degajată, a culmi­nat apoi cu marea destăinuire lirică a artei din finalul actului. A fost un „crescendo” realizat cu un real simţ al gradaţiei artistice. De-a lungul spectacolului, Maximova şi-a pus în valoare­ cu discreţie şi mult simţ al măsurii excepţionalele resurse vocale, care-i permit să treacă cu dezinvoltură peste dificultăţile partiturii, atît­ în ce priveşte pasajele de colora­tură cît şi paginile unde predomină linia pură şi nobilă a melodiei verdie­ne. Astfel, de pildă, în ultimul act, în duetul cu Alfred, replicile Violettei au emoţionat tocmai prin simplitatea lor sfîşietoare, care reuşea să redea toată durerea din sufletul chinuit al eroi­nei. Valentina Maximova a avut ca par­teneri pe unii din cîntăreţii cei mai apreciaţi ai primei noastre scene lirice. In rolul lui Alfred, George Corbeni a cîntat, mai ales în primul act, cu mu­zicalitate şi siguranţă, deşi pe alocuri am fi dorit mai multă supleţe şi o nuanţare mai variată. Talentatul bari­ton David Qhanesian — recent tran­sferat de la Opera din Cluj — are o deosebită înclinare către rolurile eroice, de o mare anvergură. Interpretîndu-1 însă pe Georges Germont, el nu a se­­zisat trăsăturile specifice personajului, care a apărut astfel agresiv, lipsit de expresivitate; nu credem că e un exemplu de fericită distribuire a acestui tînăr cîntăreț. In genere, spectacolul cu „Traviata“, care ne-a prilejuit multe momente de adevărată emoţie artistică, a avut şi unele scăderi, din punct de veder­e al insuficientei purităţi a into­naţiei, care au umbrit realizările tutu­ror interpreţilor principali, în­deosebi în ultimul act. Poate că pe viitor, prin­­tr-un număr sporit de repetiţii, să se poată obţine o mai eficientă colaborare de ansamblu atunci cînd e vorba de participarea artistică a unor oaspeţi. In schimb, o asemenea colaborare a fost realizată la un grad mult mai ridicat între colectivul Orchestrei Sim­fonice a Cinematografiei şi dirijorul Arvid Jansons, artist emerit al R.S.S. Letone, cu prilejul concertului care a avut loc duminică 28 octombrie, la Ateneul P.P.R. Jansons care ne vizi­tează pentru prima oară, are o biogra­fie artistică interesantă. Născut în ora­şul Lispai, el şi-a dezvoltat talentul sub înrîurirea tradiţiilor muzicale ale poporului leton, desăvîrşindu-şi uceni­cia şi practica artistică de instrumen­tist în conservatoarele şi orchestrele din Lispai şi Riga­începuturile carierei de dirijor a lui Jansons se leagă de activitatea Tea­trului de Stat de Operă şi Băiet din capitala R.S.S. Letone, unde sub con­ducerea sa muzicală au fost realizate numeroase spectacole de succes — între altele şi montarea baletului naţio­nal leton „Sacra libertăţii” de A. Scul­­te. In acelaşi timp, are o multilaterală contribuţie la propăşirea vieţii muzi­cale a patriei sale, atît pe linie compo­nistică, cît şi ca animator artistic, or­ganized şi conducînd orchestra simfo­nică a Filarmonicii letone. Creşterea măestriei artistice a lui Jansons îi aduce, in 1952, cinstea de a fi numit dirijor permanent, alaturi de Mravinski, al Filarmonicii din Leningrad, unanim considerată ca una din primele formaţii simfonice sovietice ; în această calitate el a obţinut în ultimii ani succese care au atras pre­ţuirea largă a cercurilor muzicale. De asemenea şi-a dobîndit şi consacrarea internaţională prin participarea la festivalul „Primăvara la Praga“ din 1954. Prezentînd un program de lucrări clasice ale repertoriului simfonic, diri­jorul leton a dovedit calităţi de muzi­cian serios şi profund. El a condus re­petiţiile cu competenţă iar la concert a comunicat intenţiile sale artistice cu precizie şi plasticitate, obţinînd din partea orchestrei Cinematografiei ran­damentul maxim. Instrumentiştii,­­sim­­ţindu-se conduşi de o mînă sigură, au cîntat cu un adevărat entuziasm, care, după cum era şi firesc, s-a transmis publicului. Satisfacţia artistică a fost sporită de faptul că această comunica­tivitate directă a dirijorului a fost dublată tot timpul de o sobrietate şi un bun gust nedezminţite, care făceau muzica să-şi dezvăluie frumuseţile fără exces de patetism sau grandilocvenţă. Un exemplu l-a constituit chiar execu­ţia simfoniei a patra de Cean­ţovski, al cărei dramatism încordat a fost redat cu multă autenticitate, dar totuşi în cadrul unui anumit clasicism plin de măsură, care ocolea orice exagerare. Astfel, tema ameninţătoare a „fatum­ului1’ şi-a căpătat adevărata semnifi­caţie fără ca să întrerupă în săi prin violenţa ei, armonia desfăşurării mu­zicale ; tot astfel, izbucnirea vigu­roasă a finalului, care în alte inter­­pretări ne surprinde ori ne şochează, a avut de astădată prospeţimea nece­sară încadrîndu-se totuşi în logica U­­nitară a întregii simfonii. Se cuvine de asemenea relevată fineţea şi bogă­ţia de nuanţe obţinută în „scherzo”, realizat cu toată transparenţa adecva­tă acestei geniale pagini ceaikovs­­kiene. Acelaşi simţ superior al echilibrului l-am aflat şi în interpretarea uverturii „Freischütz” de Weber, în care diri­jorul a sudat cu măestrie diferitele epi­soade şi a realizat frumoase contraste artistice, fără însă a rupe vreodată li­nia mare a lucrării. In acompaniamentul Concertului pentru vioară şi orchestră de Beetho­ven, am preţuit de asemenea discreţia şi supleţea cu care Jansons a urmărit pe solist, luminînd în acelaşi timp multe frumuseţi ale l­iesăturii orches­trale ce răreîn, altădată, în umbră. Ne-a părut de aceea rău că Mi­hai Constantinescu a­ prezentat con­certul sub posibilităţile lui obiş­nuite, fiind handicapat de o ner­vozitate care l-a făcut să grăbească permanent tempoul şi să nu pună în valoare conţinutul expresiv al­­ unor pasaje. Interpretarea celor două „iisuri“ din Bach a fost însă demnă de succesul pe care talentatul violo­nist îl obţine nedezminţit din partea publicului nostru. O mare bucurie ne-a pricinuit,o pe de altă parte creşterea artistică conti­­nuă a tinerei formaţii simfonice a Cine­matografiei, care — deşi mai are de remediat unele deficienţe în puritatea sonorităţii — ne promite, pe linia pe care s-a situat în ultimele concerte, realizări artistice din ce în ce mai depline. ALFRED HOFFMAN

Next