Romînia Liberă, mai 1957 (Anul 15, nr. 3909-3932)
1957-05-04 / nr. 3909
Pag. 2-a SUiiaatttxtatea SUMM POPULARE Extinderea reţelei de gaze naturale TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru) In cursul ultimului an, reţeaua de gaze naturale s-a extins pe toate străzile oraşului Tg. Mureş. In prezent, toate întreprinderile şi instituţiile, ca şi 99 la sută din numărul caselor de locuit sunt încălzite cu gaz metan. Sfatul popular orăşenesc a reuşit să-şi îndeplinească planul de extindere a reţelei de gaze naturale cu trei ani înainte de termen. Anul trecut, comitetul executiv regional a pornit acţiunea de extindere a reţelei de gaze în satele regiunii. In numai nouă luni au fost instalate conducte de gaze în zece sate la un număr de 6.105 gospodării, ceea ce a dus la o economie anuală de 1.780 vagoane lemne de foc. Anul acesta lucrările de instalare a conductelor continuă în alte 26 de sate. In raioanele Tg. Mureş şi Sîngeorgiu de Pădure în afara satelor în care se vor instala, cu contribuţia cetăţenilor, conducte de gaze, vor mai fi electrificate şapte sate prin recordare la linia de înaltă tensiune termocentrala Sîngeorgiu de Pădure-Sovata. Pentru grăbirea şi executarea mai economicoasă a lucrărilor de instalaţii — care pînă acum au fost executate de antreprenori particulari — sfatul popular al Regiunii Autonome Maghiare a hotărît, la ultima sesiune, înfiinţarea unei întreprinderi locale de instalaţii care va executa lucrările de conducte de gaze, electrificări în mediul sătescIn aceeaşi sesiune s-a hotărît formarea unui colectiv de specialişti, care să întocmească un plan de perspectivă detailat pentru extinderea reţelei de gaze în anii 1958—1962 în oraşele Reghin, Cristurul Secuiesc, Odorhei, Sf. Gheorghe, precum şi în satele de pe traseul conductelor spre aceste localități. Oamenii vor să vadă fapte Vorbele — ele singure fără fapte — nu pot convinge. E o regulă generală de la care nu ne putem abate mai ales cind e vorba de transformarea socialistă a agriculturii. Ca să-l poţi convinge pe ţăran că e mai avantajos să munceşti în gospodăria colectivă de pildă, trebuie să-i dovedeşti cu fapte. E lucru ştiut şi verificat de aproape toate comitetele executive ale sfaturilor populare care s-au folosit de fapte concrete în munca de convingere, pe care au dus-o în rîndul ţărănimii muncitoare, pentru transformarea socialistă a agriculturii Organizarea de vizite ale ţăranilor muncitori la gospodăriile colective şi la gospodăriile personale ale colectiviştilor, organizarea expoziţiilor cu produse ale sectorului socialist s-au dovedit a fi cele mai rodnice metode de convingere. După aceste vizite, numeroşi ţărani muncitori care văd cu ochii lor roadele muncii unite cer să intre îrn gospodarii colective sau în întovărăşiri. Succesele obţinute bunăoară, de raioanele Negru Vodă, Medgidia, Filimon Sîrbu şi altele, unde cooperativizarea agriculturii s-a terminat în întregime se datoresc în mare măsură şi organizării acestor vizite, organizării expoziţiilor care oglindesc succesele sectorului cooperatist. Se pare însă că membrii comitetului executiv al sfatului popular raional Cricov din regiunea Ploeşti, n-au înţeles acest lucru; numai astfel se explică de ce în anul acesta şi nici în cea de-a doua jumătate a anului trecut nu au fost organizate în raion nici o vizită în gospodăriile colective, nici o expoziţie care să oglindească avantajele sectorului cooperatist faţă de gospodăria mică, individuală. Oamenii din raionul Cricov cunosc numai din auzite avantajele pe care le-au avut în anul trecut colectiviştii din Dumbrava de pildă, care au primit la zi muncă produse în valoare de aproape 50 lei. Activiştii de la raion şi de la comună le vorbesc, este adevărat, deseori de rezultatele întovărăşirilor agricole din Drăgăneşti, de recoltele bogate ale colectiviştilor din Baba Ana Vorbele însă, oricît de sincere ar fi ele nu sînt atît de convingătoare ca faptele că este aşa şi nu altfel, o dovedeşte şi faptul că în comunele unde există gospodării colective, unde există sector cooperatist, munca de cooperativizare a agriculturii dă rezultate mai bune. În această situaţie este şi satul Sălciile, unde sectorul cooperatist reprezintă 60 la sută din întreaga suprafaţă. Credem, de aceea, că e mult mai bine să li se dea posibilitate ţăranilor muncitori din raionul Cricov să vadă cu ochii lor realizările sectorului socialist. Organizarea unor vizite, a unor expoziţii cu produse agricole din sectorul socialist, ar uşura foarte mult munca de transformare socialistă a agriculturii, care în prezent se duce foarte anevoios in acest raion. Aceste metode ar putea ridica cu mult procentul sectorului socialist din agricultură. DE VEGHE la viaţa şi avutul CETĂŢENILOR Hoaţă şi escroacă Tînăra Natalia Calotă, nevoind să se dedice unei ocupaţiuni cinstite, s-a apucat de un gen propriu de hoţii. După ce pîndea diferite case, arbora o toaletă sumară , sub palton doar Ungerii. Suna la uşi, cu aerul cel mai nenorocit din lume , plîngea, se zbuciuma că a fost alungată din casă de soţul ei. S-au găsit oameni care se lăsau impresionaţi şi îi dădeau adăpost cîteva zile. Ceva mai mult, femeile o îmbrăcau decent. Dar la plecare Natalia Calotă avea grijă să ia cu sine „amintiri“ din casă , în special îmbrăcăminte şi ceasornice. In alte împrejurări, practica escrocheria : se dădea drept inspectoare la Spaţiul Locativ şi se făcea forţe să procure apartamente. Le lua aconturi cum s-a întimplat cu Ştefan Cosman din str. A. Simun, lui Stere Paraschiv, şi altora. Organele Miliţiei Capitalei au pus capăt activităţii Nataliei Calotă deferind-o justiţiei. Un păgubaş energic Cetăţeanul Petre Ionescu, din strada Cr. Sîrbu nr. 28, a simţit în tramvaiul 17 că ■ este „înghesuit“ şi a dus instinctiv mîna la buzunarul din spate, unde avea bani. Banii pieriseră, iar călătorul care-l „înghesuise”, a coborît la prima staţie. Păgubaşul s-a luat după el şi cu concursul altor cetăţeni l-a prins. Dus la Miliţie hoţul a fost identificat în persoana lui Gh. Hinoveanu, din Şoseaua Olteniţa nr. 56, iar banii s-au găsit asupra lui. Prins „umblînd“ în poşetă Prins „umblînd“ în poşeta cetăţenei Aurora Bîrnă din strada Asan nr. 33, numitul Tudorache I. Cojocaru din strada Mihail Eminescu 58-60, a provocat scandal în staţia de tramvai din faţa spitalului Colţea, pe motivul că... e om cinstit ! In cele din urmă el a fost identificat în persoana unuia dintre recidiviştii cei mai cunoscuţi în materie A fost deferit justiţiei. Numai de clasa întii Cunoscut hoţ de trenuri, Ion Amuza, domiciliat în Bucureşti, bulevardul Ana Ipătescu nr. 15 A , a fost prins de Miliţia Transport în toiul activităţii sale de „specialist“ aciuit numai la trenurile accelerate Şi numai în vagoanele de clasa întîi Amuza, sub aspectul unui călător paşnic şi amabil, profita de credulitatea unora dintre pasageri care îl rugau chiar pe hoţ să aibă grijă de bagajul lor. Amuza foarte îndatoritor, servea pe toată lumea ce i se adresa Dar imediat ce omul părăsea compartimentul, îi înfăşea bagajul şi se făcea nevăzut. Amuza a fost prins chiar în gara de Nord, de către organele Miliţiei Transport, cind cobora din vagonul de clasa I cu valiza unui călător din Tg Mureş ce-l rugase să-i păzească bagajul pînă se reîntoarce Lucrurile găsite la domiciliul său au fost restituite păgubașilor. România liberă DARURI PENTRU FESTIVAL In Întreaga ţară, tinerii lucrează felurite şi numeroase daruri pentru participanţii la Festivalul Mondial de la Moscova. In clişeu: Elevele Institutului Pedagogic pentru învăţători din Capitală — Alexandrina Dragomir şi Angela Creţu din anul II, — arată directoarei lor, Georgina Dumitrescu, obiectele lucrate de ele. Foto : AGERPRES Corespondenţii voluntari ne vestesc. • Anul acesta, • Întreprinderea de Locuinţe şi Localuri Timişoara va extinde suprafaţa de locuit prin supraetajări şi restructurări cu 2.100 m.p. In noile locuinţe se vor construi 500 sobe de teracotă iar zugrăveli se vor executa pe o suprafaţă de 10.000 m.p. Concomitent cu aceste lucrări se grăbeşte şi ritmul construcţiilor de locuinţe individuale şi blocuri muncitoreşti. In blocul din b-dul Lenin nr. 20 s-au dat in folosinţă 9 apartamente iar pe strada Filipescu se lucrează acum la construcţia a 2 blocuri. Cu repeziciune se desfăşoară lucrările şi pe Calea Şagului unde se ridică 3 blocuri muncitoreşti şi pe fostul maidan al dudăriei din str. Rusu Siriana, care va deveni un cartier de locuinţe muncitoreşti. Două noi clădiri au fost date in folosinţă pe străzile Preyer şi Bariliu iar pe str. Brîncoveanu prin lucrările de supraetajare care s-au efectuat au fost date în folosinţă încă 24 apartamente. (M. Zeldi). • Zilele trecute a intrat in funcţiune noua fabrică de pline din Boldeşti, înzestrată cu utilaj modern, ea are o Capacitate de producţie de 10 tone pe zi. (C. Neamţu). • Noua întovărăşire zootehnică inaugurată de curînd în comuna Ciuleşti, raionul Sighet, a căpătat denumirea de „Maramureşul". Aceasta e cea de-a treia unitate socialistă din comună. (A. Năsui). • Pînă acum 400 cultivatori din raionul Horezu au încheiat contracte pentru recoltele de căpşuni din acest an. Cooperativele au acordat contractanţilor ca prim avans peste 450.000 lei. Fruntaşe la contractările de căpşuni sunt comunele Stoeneşti, Dobriceni, Pietrari, Bodeşti şi Bărbăteşti. (M. Nicolaie). « De la 150 cărţi cit avea la început biblioteca căminului cultural din Jurilovca, raionul Istria, a ajuns acum la 5.000 volume. Odată cu numărul cărţilor a crescut şi cel al cititorilor. Biblioteca numără aproape 800 cititori dintre care 173 iau parte la concursul „Iubiţi cartea". Recenziile săptămînale şi serile culturale organizate de bibliotecarul Naum Pacarschi constituie un bun mijloc de popularizare a cărţii şi de atragere a noi cititori. (P. Lebedi). 11 Pînă de curînd sfatul popular al comunei Malu Spart, raionul Domneşti, n-a avut locul propriu. In anul 1952, pentru prima oară s-au adunat cetăţenii din Malu Spart pentru a discuta despre înfrumuseţarea comunei. Tot atunci au hotărît ca prin contribuţia lor bănească să se renoveze vechiul local de şcoală. Şcoala nouă, spaţioasă, plină de lumină, face cinste comunei. Odată rezolvată problema celor mici s-a hotărît construirea unui local nou pentru sfatul popular. N-a mers totul ca pe roate. Greutăţile începutului odată învinse, comitetul executiv al sfatului popular împreună cu deputaţii au pornit să mobilizeze cetăţenii. S-a alcătuit un comitet. Ţăranii muncitori ca Tănase Bîcea, Dumitru Badea, Gheorghe Badea, Marin Zamfir şi alţii au sprijinit cu drag prin muncă voluntară această acţiune, realizîndu-se şi o economie de 33.000 lei, faţă de devizul proiectat. De curînd localul cel nou a fost inaugurat şi forfota activităţii a începutsă însufleţească camerele noii clădiri. (N. Popovici). « Datorită acţiunilor întreprinse în raionul Bozovici, s-au înfăptuit multe lucrări gospodăreşti. In comuna Rudăria, de pildă, pînă acum planul de contribuţie în muncă pe anul în curs a fost integral îndeplinit. La construcţia drumului din comună* au luat parte zilnic sute de cetăţeni care au pus la dispoziţie şi atelajele necesare. O intensă muncă la care participă de asemenea locuitorii comunei se desfăşoară în aceste zile pentru repararea drumului Rudăria-Bozovici. Lucrări gospodăreşti realizate prin contribuţia în muncă a localnicilor s-au efectuat şi în comuna Bozovici şi în alte comune ale raionului. (P. Orbulescu). Reintrarea lui Constantin Silvestri Concertele lui Mihail Vaiman După ce, cîtva timp, turneele în străinătate ne-au lipsit de bucuria artistică a concertelor dirijate de Constantin Silvestri, iată că în ultimele zile am fost despăgubiţi din plin: maestrul a apărut în aceeaşi săptămînă la pupitrul orchestrei Radio şi al Filarmonicii „George Enescu“, interpretînd programe de un deosebit interes muzical. Cu simfonia I în re minor de Paul Constantinescu, executată în primul din aceste concerte, Silvestri ne-a oferit o quasi-primă audiţie, dacă ţinem seama că lucrarea, prezentată acum zece ani sub bagheta lui Mihail Jora, a fost între timp refăcută de către compozitor. Comparînd-o cu trăsăturile stilului lui Paul Constantinescu așa cum s-au manifestat ele cu atîta strălucire în Concertul pentru coarde, se poate afirma că simfonia e caracterizată prin imagini muzicale mai puţin pregnante ; în aceeaşi măsură ea este însă rodul unor maeştrii mature, care stăpîneşte cu autoritate dezvoltarea simfonică a unor teme de o esenţă populară menţinută cu stricteţe în cadrul unei stilizări de frumoasă ţinută artistică, îndeosebi partea a H-a, adagio, cu o țesătură căreia participarea solistică bogată a suflătorilor îi împrumută un colorit pastoral, are momente de autentică poezie sonoră ; scherzo-ul ne duce în lumea — familiară compozitorului — a dansurilor simfonice, iar Passacaglia — o contribuţie originală în cadrul simfoniei romîneşti — ne dovedeşte mînuirea abilă a unei tehnici polifonice complexe, de-a lungul variaţiunilor înlănţuite cu o nedezminţită logică interioară Culoarea atrăgătoare a orchestraţiei a fost subliniată cu rafinament de dirijor ; de altfel întreaga execuţie însufleţită şi studiată amănunţit— ca urmare a unei înregistrări radiofonice recente — a asigurat lucrării primirea caldă ce i se cuvenea. Ascultînd, la sfîrşitul programului orchestrei Radio, „Simfonietta“ de Ianacek am putut prevedea succesul pe care, sînteţi siguri, Silvestri îl va repurta, în interpretarea acestei lucrări, la apropiatul său concert din cadrul festivalului „Primăvara la Praga“. Intr-adevăr, deşi intrată în rîndul creaţiilor clasice ale veacului al XX-lea, „Simfonietta“ răsună cu o prospeţime nouă sub bagheta dirijorului; el ştie să sublinieze în chip personal tinereţea inspiraţiei păstrată de marele compozitor morav chiar la 72 de ani, unită cu originalitatea formei şi instrumentaţiei care dau lucrării farmecul ei aparte. Strălucirea fanfarelor din prima şi ultima parte capătă, în redarea entuziastă a lui Silvestri, semnificaţia ei festivă originară, iar trăsăturile melodice populare apar în mişcările centrale cu o spontaneitate cuceritoare, sporită de inventivitatea armonică şi ritmică a compozitorului, amintitoare — nu numai odată — de Bartók. Trecînd cu virtuozitate peste dificultăţile multilaterale ale partiturii, dirijorul a călăuzit cu mină sigură şi orchestra, care a făcut faţă în această împrejurare unui examen greu. ★ După cinci ani de la imemorabilele execuţii din iunie 1952, Silvestri a revenit la Missa Solemnis, revelîndu-ne, în fruntea ansamblului Filarmonicii „George Enescu“ (— cu care se reîntâlneşte în fine —) frumuseţile sublime ale capodoperei beethoveniene prea rar cîntate la noi. Acest „prea rar“ e accentuat şi de faptul că „Missa“ nu se lasă pătrunsă dintr-odată, datorită atît proporţiilor ei monumentale, cit şi complexităţii gîndirii muzicale beethoveniene, care planează aci la înălţimi tot atît de mari ca acelea ale ultimelor cvartete sau sonate pentru pian. Rezonanţa chemării „Dona nobis pacem" din finalul „Missei“ nu e cu nimic mai puţin vibrantă şi actuală decit a acelui „Imbrăţişaţi-vă milioane“ din Simfonia a noua; tonul muzicii beethoveniene e însă diferit. Cu atît mai binevenită a fost, de data aceasta, execuţia celor două lucrări la un interval scurt de timp, cu cit această apropiere ne-a permis să îmbrăţişăm mai cuprinzător testamentul artistic de adîncă semnificaţie umană lăsat de Beethoven, prin ele, semenilor săi. Interpretarea lui Silvestri, profund emoţională, pătrunde esenţa muzicii beethoveniene, urmărind ca de-a lungul grandioaselor împletiri contrapunctice în care vocile corului şi soliştilor vocali se contopesc într-o armonie de negrăită nobleţe şi puritate, nici o notă să nu fie lipsită de înţeles. Expresivitatea a fost adesea sfîşietoare, alteori pătrunsă de o lumină blîndă, şi în această privinţă pilduitoare sînt interludiile instrumentale — unele abea de cîteva măsuri — în care Silvestri a făcut vocile orchestrei să vorbească tot atît de grăitor ca şi cele omeneşti. Unul din marile secrete ale interpretării „Missei“ este acela de a avea simţul exact al contrastelor puternice ce străbat întreaga lucrare ; nu e vorba numai de contrastele mari între mişcări, ci şi de sezisarea acelor sublinieri muzicale atît de subtile ale textului, care fac adesea ca fiecare cuvînt, uneori şi anumite silabe, să capete, în concepţia compozitorului o semnificaţie specială. Silvestri ştie la fiecare frază să găsească nuanţa, chiar culoarea sonoră cea mai potrivită pentru a reda vibraţia interioară a muzicii. In mijlocul jubilaţiei strălucitoare din „Gloria“, de pildă, cuvintele „et in terra pax...“ intonate la unison de başii corului au coborât parcă deodată pe ascultător din înălţimi ameţitoare, în profunzimile simţirii omeneşti. Sensibilitatea dirijorului, departe de a prezenta „Missa Solemnis“ ca pe un monument impunător dar inaccesibil, ne-o apropie în chip emoţionant. Desigur că această emoţie nu poate străbate decât odată ce dificultăţile uriaşe ale execuţiei au fost învinse prin sudura între cor, orchestră, solişti; din acest punct de vedere nu a putut fi atinsă perfecţiunea şi progresul sensibil observat în concertul de luni seara faţă de cel de duminică, ne-a demonstrat că un număr sporit de repetiţii de ansamblu ar fi asigurat un nivel de omogenitate superior celui obţinut. De partea sa, corul, pregătit de Dumitru Botez, s-a remarcat printr-o aprofundată cunoaştere a textului; între soliştii Vocali şi-a evidenţiat, ca şi altădată, Emilia Petrescu, la care înţelegerea muzicală şi posibilităţile vocale sunt într-un echilibru fericit. Concertmaestrul Alexandru Theodorescu a creat de asemenea momente frumoase în minunatul solo de vioară din „Benedicts“. în altă ordine de idei, se cuvin elogiate eforturile lectoratului „Filarmonicii, care prin programe de sală ample şi substanţiale, cum este cel redactat —la acest concert — de Eugen Pricepe, sporesc mult folosul educativ al audierii capodoperelor clasice. * Cu prilejul cronicii festivalului „Kostakovici", arătam calităţile excepţionale ale violonistului sovietic Mihail Vaiman ; acestea ni s-au confirmat şi cu prilejul următoarelor sale concerte la Ateneu. Chiar dacă nu întotdeauna desăvîrşit din punct de vedere al maturităţii stilistice, cîntul său este oricînd comunicativ, plin de căldură şi prospeţime, pentru a nu mai vorbi de seriozitatea pregătirii violonistice, impunătoare la un instrumentist atît de tinăr. Vaiman este un talent în plină ascensiune, ale cărui realizări actuale deschid strălucite perspective de viitor. Ne referim, de pildă, la felul cum a fost redată „Chaconna“ de Bach, piatră de încercare a literaturii violonistice, la verva şi sensibilitatea demonstrate în concertul de Mozart — chiar cu unele inflexiuni romantice mai personale — la gingăşia şi puritatea extremă cu care a dat viaţă „Dansului fetelor din Antile“ de Prokofiev. Desigur că în adagio din sonata în re minor de Brahms o mai mare sobrietate în ex- prerie, iar în sonata de Prokofiev mai mult rafinament coloristic ar fi dus la o redare mai apropiată de spiritul lucrărilor, dar în acelaşi timp cică nobilă simţire în „Clair de lune“ de Debussy şi ce extraordinară sezisare a tuturor trăsăturilor specifice muzicii noastre lăutăreşti în „Hora staccato“ de Dinicu-Heifetz ! Vaiman s-a bucurat de concursul unor parteneri excepţionali. Rareori am ascultat un acompaniament de orchestră atît de muzical şi suplu ca acela al lui Constantin Silvestri în Concertul de Mozart; cit despre Maria Karandasova, felul în care a susţinut partea pianistică a recitalului a demonstrat că numele său trebuie să fie aşezat la acelaşi loc de cinste ca şi al violonistului ; o mare parte a succesului din seara de 27 aprilie îi revine personal — dacă n-ar fi să ne amintim decât de dantela pianistică desfăşurată cu o uimitoare uşurinţă şi fineţe în „scherzo“, partea cea mai deplin realizată din sonata de Brahms. Ritmica impecabilă, paleta sonoră rafinată (în „Clair de lune“) o impun pe Karandasova ca pe o artistă remarcabilă. Cei doi artişti sovietici au cucerit toate inimile. Vizita lor va fi aşteptată şi pe viitor cu aceeaşi simpatie. ALFRED HOFFMAN Cine suportă pagubele? Zilele acestea am făcut o nouă vizită la LC.RM. (vă amintim că I.C.R.M. înseamnă „întreprinderea Comerţului cu Ridicata pentru produse metalo-chimice, mobilă, lemn şi mteriale de construcţii"), ca să ne ocupăm, in continuare, de problema pagubelor materiale provocate de unele întreprinderi care fabrică mărfuri nevandabile, pagube care — „lanţ al slăbiciunilor“ — se rotunjesc mereu cu cheltuieli făcute de-a surda De data aceasta am găsit cazuri noi , dar am reintrlnit şi „cunoştinţe vechi", întreprinderi care — cu toate sezisările — continuă să trimită aceleaşi mărfuri proaste destinate, invariabil, să facă cale întoarsă (cu urmările financiare respective) la unitatea producătoare. Despre aceste constatări, ca şi despre cele făcute la depozitele din Capitală ale Icomregiocoop (Direcţia comercială regională a U.R . C. Bucureşti) ce leram vizitat in acelaşi scop, ne ocupăm astăzi. Greşesc, dar întotdeauna in favoarea lor La depozitul de articole de menaj al I.C.R.M. au sosit, nu de mult, patru vagoane încărcate cu vase de tablă emailată, produse de uzinele „Emailul Roşu” din Mediaş. Odată marfa descărcată, s-a constatat că una era specificaţia din documentele ce o însoţeau şi alta.. realitatea Ca să fim mai clari: ceaunele, vasele, oalele, tingirile, erau trecute... din greşeală la alte calităţi decit cele cărora ele corespundeau. Curios (ca să nu spunem altfel) este însă faptul că s-au constatat greşeli numai acolo unde era vorba să se treacă o marfă calitatea IlI-a la calitatea II-a, sau una de calitatea II-a la calitatea I. Adică greşeli făcute în „sens unic”, de la mai prost la mai bun. In faţa acestei situaţii, I.C.R M. a sezisat Comitetul de Stat al Standardizării, care a delegat pe tov. inginer Aurel Greceanu pentru constatări Şi adevărul a ieşit la suprafaţă. Delegatul C.S.S., împreună cu Ing. Petre Chichernea, delegatul fabricii, trimis special la Bucureşti, a constatat că mărfurile nu întrunesc condiţiile cerute de STAS la calităţile etichetate şi facturate. Drept urmare, pentru remedierea „micilor” erori de etichetare, fabrica a fost neuită să trimeată la Bucureşti o echipă de muncitori care să resorteze — cheltuieli de-a surda — cele patru vagoane de vase emailate (circa 28.000 piese) ca să se vindă la adevărata lor calitate Ba, mai mult, in urma acestei resortări, o parte din vase au fost returnate uzinelor „Emailul Roşu”, pentru că... nu se încadrau în nici un fel de STAS, dată fiind calitatea lor inferioară Producători care „greşesc” în favoarea lor mai sunt — din constatări făcute tot la I.C.R.M. — fabricile de ciment „Comarnic” şi „Fieni”. Nenumărate reclamaţii au fost trimise acestor unităţi pentru faptul că sacii de ciment de 50 kg. expediaţi de aceste fabrici conţin doar 47—48 kg, deşi STAS-ul permite o toleranţă doar de 1 la sută Este necesar să facem o socoteală cit însumează cantităţile de ciment ce rezultă, in favoarea fabricilor, în urma acestor „mici greşeli”, la mii şi mii de saci? Sau să ne gîndim la cei ce suportă această pagubă? Socotim că mai bine e să cerem să se ia aminte cu toată seriozitatea ca asemenea „greşeli” să nu se mai sjivîrşească. A plecat ţigla, dar a ajuns praf! Dacă în cazul sacilor de ciment există (hai să-i zicem aşa) un „beneficiar”, vom prezenta o situaţie în care nimeni nu cîştigă, ci toţi pierd. E cazul cu nişte ţigle de la fabrica „Mondial” din Lugoj Această fabrică a expediat patru vagoane cu ţiglă de calitatea a II-a , deşi contractul cu I.C.R.M. prevedea ţigle de calitatea I. La ce a dus această schimbare ? Ţiglele de calitatea a II a nu pot fi vîndute decit local, deoarece nu suportă transportul pe calea ferată. Cum un asemenea transport a avut totuşi loc, aproape o treime din cantitatea de ţigle a ajuns o destinaţie... praf. Ţiglele nerecepţionate (deoarece contractul prevedea o calitate superioară) au pornit înapoi, tot pe calea ferată întrebăm: Ce a mai rămas din marfă ? Cu ce beneficiu se alege fabrica în urma acestui transport ? Cui a folosit „iniţiativa” de a se expedia o asemenea marfă? Despre transporturi inutile, făcute doar cu scopul unei încercări de „a prinde un client în plasă” se poate vorbi şi în cazul uzinelor „Unio” din Satu Mare, o „cunoştinţă veche”, care, deşi abia primise înapoi, de la I.C.R.M. 500 maşini de tocat carne inutilizabile, despre care am scris în precedentul nostru articol, a expediat alte două serii de cite 250 bucăţi, deci încă 500 maşini de tocat carne, tot atît de inutilizabile ca şi primele. Asemenea „mărfuri” se plimbă zile întregi pe distanţe de sute de kilometri, ocupă vagoane de cale ferată, sustrag oameni de la ocupaţii mai importante şi produc numai cheltuieli căci — normal — nu ajung niciodată în rafturile magazinelor şi cu atît mai puţin în locuinţele cetăţenilor. Latura gravă a problemei rămîne aceeaşi : Cine suportă pagubele ? Nu le atingeţi că se sparg! Pagube a produs şi cooperativa ,,Gheorghe Lazăr” din Avrig, care a fabricat şi expediat la Icomregiocoop 41 000 bucăţi de bazine de sticlă pentru lămpi de iluminat cu petrol, în valoare de 50.000 Iei, întreaga cantitate fiind rebutată Chiar din momentul expedierii mărfii, cooperativa producătoare a pornit-o cu stîncul. Felul în care bazinele au fost ambalate — în hîrtie și cu o cantitate insuficientă de rumeguș — a determinat ca o parte din ele să sosească la depozit geta sparte Dar nici cele scăpate de la spargere nu au putut fi puse în comerţ, pentru simplul motiv că felul defectuos în care au fost turnate bazinele face ca ele să fie complet inutilizabile. Gura bazinului prezintă pe suprafaţa ei asemenea neregularităţi incite imposibilă ataşarea inelului metalic pe care se înşurubează maşina lămpii. Asta ca să nu vorbim şi de faptul că în unele locuri, peretele de sticlă e atît de subţire incit se sparge la cea mai uşoară atingere ! Am fost curioşi să aflăm, faţă de această situaţie, care este atitudinea adoptată de UCECOM, forul tutelar al cooperativei amintite. Credeam că ni se va vorbi de „fulgere şi trăznete”. Cinci colo, am aflat — parcă nu ne venea să credem urechilor — că solicitată să se prezinte pentru constatări, UCECOM a refuzat pur şi simplu să se obosească pînă la faţa locului. Cu asemenea atitudini poate să mai surprindă fabricarea unor mărfuri de calitatea celor executate de cooperativa din Avrig ? Pentru că suntem la capitolul „cooperative” socotim util — şi instructiv — să mai aducem în discuţie şi unele mărfuri produse de alte unităţi. Cooperativa „30 Decembrie” din Buzău a fabricat, de pildă, o serie de plite de fontă (circa 330 bucăţi), toate însă fără căpăcelele ochiurilor de gătit. De ce ? Pentru că a „omis” să calculeze materia primă ce a avut-o la dispoziţie în aşa fel incit să ajungă şi pentru căpăcele. Cum a rezolvat problema? Simplu! A expediat plitele fără căpăcele. Dar cum nici o gospodină n-ar fi da acord să cumpere o asemenea plită (cu care doar să-şi afume bucătăria) respectiva marfă n-a fost pusă în vinzare Situaţia s-a tărăgănat aşa două luni de zile, pînă cind unitatea producătoare şi-a procurat altă fontă pentru căpăcele. Două luni de zile în care timp plitele au zăcut în depozit şi banii (contravaloarea lor) imobilizaţi ! Cîteva cuvinte se cuvine să spunem şi despre o „ispravă” a cooperativei „Metalica” din Bucureşti, care a expediat la Icomregiocoop 4006 perechi balamale de ferestre, neambalate și nesortite. Urmarea? Timp de cinci zile, o echipă de muncitori a acestei cooperative a trebuit să stea la Tcomregincoon să sorteze balaamalele și să le ambaleze conform STAS. Cinci zile pierdute la o muncă neproductivă, pentru a înlătura urmele unei neglijenţe care a făcut ca un produs să nu poată fi pus în vînzare imediat. ★ Concluzia care se desprinde este aceeaşi ca şi în precedentul nostru articol scris pe aceeaşi temă: Solicităm pe de o parte, atenţia şi intervenţia întreprinderilor amintite, a forurilor lor tutelare, a controlului de stat şi a procuraturii. Iar pe de altă parte cerem din partea acestor întreprinderi o preocupare mai mare pentru calitatea producţiei şi pentru lichidarea greşelilor de felul celor pomenite, greşeli care pricinuiesc mari narile» EVA MOLHO ro Prin aplicarea sistemului de salarizare îmbunătăţit Sporesc ciştigurile mecanizatorilor din agricultură (Urmare din pag. l a) vechime în muncă de 5—8 ani lucrînd pe un tractor K.D.-35, realizează într-o lună: 66 ha. arate şi grăpate, 33 ha. semănate şi 33 ha. cultivate. El va primi pentru aceste lucrări 1066 lei. Dacă acest volum de lucrări a fost îndeplimbt în 18 zile din lună, pentru restul de 8 zile lucrătoare cind tractoristul nu poate lucra în cîmp din motive obiective (timp nefavorabil, etc.) el va fi plătit cu 75 la sută din salariul tarifar cuvenit pentru această perioadă adică cu 160 lei. In total tractoristul va cîştiga în această lună 1226 lei, în afară de eventualele premii. Calculul acestui ciştig s-a făcut pentru un tractorist care îşi realizează normele zilnice. Numeroşi mecanizatori reuşesc însă să depăşească zilnic normele de lucru cu 20—50 la sută, iar uneori chiar cu 80 la sută. In acest caz cîştigurile mecanizatorilor vor creşte într-o măsură corespunzătoare. Intr-un număr de 35 staţiuni de maşini şi tractoare mai bine consolidate care lucrează mai ales in sectorul socialist pe terenuri comasate se aplică cealaltă variantă a sistemului de salarizare pentru lucrările în cîmp In aceste unităţi mecanizatorii primesc în tot timpul anului salariul tarifar, la care se mai adaugă în timpul perioadelor de lucru în cîmp prime băneşti la hectar pentru lucrările executate de tractorişti în termene optime. ’ Astfel, dacă calculăm cîştigul pe care îl va avea în acest caz, acelaşi mecanic agricol pentru lucrările arătate mai sus, va primi: salariul tarifar lunar 700 lei; prima pentru 66 ha arătură 396 lei; primă pentru 33 ha, semănat 99 lei; primă pentru 33 ha, cultivate 66 lei; in total 1261 lei. Calculul salariilor cuvenite tractoriştilor se face astfel şi într-un caz şi intr-altul mult mai simplu. Sumele cuvenite tractoriştilor se pot socoti chiar de către şeful de brigadă. De asemenea acum fiecare tractorist işi poate calcula şi urmări zilnic cîştigul realizat, ceea ce îl stimulează puternic în muncă. In timpul perioadelor de lucru în cîmp şeful de brigadă primeşte in prima variantă de salarizare 20 la sută din cîştigul total lunar al muncitorilor din brigadă, iar în a doua variantă in afară de salariul tarifar 20 la sută din cîştigurile realizate de muncitorii din brigadă prin plata primelor pentru lucrările executate în termen optim. Forme simple de premiere S-a îmbunătăţit şi simplificat mult şi premierea tractoriştilor. Premierea mecanizatorilor nu mai este legată de îndeplinirea anumitor condiţii. La terminarea fiecărei perioade de lucrări agricole mecanizatorii primesc premii băneşti pentru fiecare hectar de arătură normală realizat peste plan. Mecanizatorii primesc de asemenea pentru economiile ele combustibil realizat un premiu de 50 la sută din valoarea economiilor. Pentru buna îngrijire a maşinilor tractoriştii şi mecanicii agricoli primesc premii băneşti stabilite după aprecierea directorului staţiunii între 300—800 lei anual. Aceste premii se acordă mecanizatorilor care au realizat cu tractorul lor printr-o întreţinere bună şi o alimentare corectă, volumul de hectare arătura normală planificat între două reparaţii generale. Începînd din anul acesta multe, brigazi de tractoare sunt permanentizate pe lingă anumite gospodării colective, cooperative de producţie curentă şî întovărăşiri. Faptul acesta permite să se acorde mecanizatorilor care fac lucrări de calitate premii pentru depăşirea producţiei medii planificate la hectar în gospodăriile deservite. Premiile pentru obţinerea de recolte bogate se pot da mecanizatorilor de două ori pe an: odată pentru recolta de păioase şi odată pentru recolta de porumb şi floarea soarelui. Cînd depăşirea producţiei medii la hectar este de pînă la 10 la sută, mecanizatorii primesc drept premiu un salariu tarifar lunar, iar pentru o depăşire mai mare a producţiei la hectar se acordă ca premiu un salariu şi jumătate. De asemenea mecanizatorii care execută reparaţii de bună calitate la tractoare şi maşini agricole în termenele stabilite, primesc premii băneşti calculate în anumite procente faţă de salariul tarifar lunar. Punerea în practică a sistemului îmbunătăţit de salarizare al mecanizatorilor din agricultură permite odată cu simplificarea evidenţei şi o reducere a personalului administrativ. Experimentarea acestui sistem trebuie să ducă la îmbunătăţirea lui continuă astfel ca pe baza propunerilor concrete ale specialiştilor şi muncitorilor care îl aplică, să poată fi definitivat în cît mai bune condiţii pînă la sfîrşitul acestui an. Ing. CHIRIAC VASILIU , director general al direcţiei generale S.M.T. din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii Olm Vati ?mát /SP t. pio 4!