Romînia Liberă, mai 1957 (Anul 15, nr. 3909-3932)

1957-05-04 / nr. 3909

Pag. 2-a SUiiaatttxtatea­ S­UMM POPULARE Extinderea reţelei de gaze naturale TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru) In cursul ultimului an, re­ţeaua de gaze naturale s-a extins pe toate străzile oraşului Tg. Mureş. In prezent, toate întreprinderile şi insti­tuţiile, ca şi 99 la sută din numărul caselor de locuit sunt încălzite cu gaz metan. Sfatul popular orăşenesc a reuşit să-şi îndeplinească planul de extindere a reţelei de gaze naturale cu trei ani înainte de termen. Anul trecut, comitetul executiv re­gional a pornit­ acţiunea de extindere a reţelei de gaze în satele regiunii. In numai nouă luni au fost instalate conducte de gaze în zece sate la un număr de 6.105 gospodării, ceea ce a dus la o economie anuală de 1.780 vagoane lemne de foc. Anul acesta lucrările de instalare a conductelor continuă în alte 26 de sate. In raioanele Tg. Mureş şi Sîn­­georgiu de Pădure în afara satelor în care se vor instala, cu contribuţia cetăţenilor, conducte de gaze, vor mai fi electrificate şapte sate prin recorda­­re la linia de înaltă tensiune termo­centrala Sîngeorgiu de Pădure-Sovata. Pentru grăbirea şi executarea mai economicoasă a lucrărilor de instala­ţii — care pînă acum au fost execu­tate de antreprenori particulari — sfatul popular al Regiunii Autonome Maghiare a hotărît, la ultima sesiu­ne, înfiinţarea unei întreprinderi lo­cale de instalaţii care va executa lu­crările de conducte de gaze, electri­ficări în mediul sătesc­In aceeaşi sesiune s-a hotărît for­marea unui colectiv de specialişti, care să întocmească un plan de per­spectivă detailat pentru extinderea re­ţelei de gaze în anii 1958—1962 în oraşele Reghin, Cristurul Secuiesc, Odorhei, Sf. Gheorghe, precum şi în satele de pe traseul conductelor spre aceste localități. Oamenii vor să vadă fapte Vorbele — ele singure fără fapte — nu pot convinge. E o regulă ge­nerală de la care nu ne putem abate mai ales cind e vorba de transforma­rea socialistă a agriculturii. Ca să-l poţi convinge pe ţăran că e mai a­­vantajos să munceşti în gospodăria colectivă de pildă, trebuie să-i dove­deşti cu fapte. E lucru ştiut şi verificat de aproa­pe toate comitetele executive ale sfa­turilor populare care s-au folosit de fapte concrete în munca de convin­gere, pe care au dus-o în rîndul ţără­nimii muncitoare, pentru transforma­rea socialistă a agriculturii Organiza­rea de vizite ale ţăranilor muncitori la gospodăriile colective şi la gos­podăriile personale ale colectiviştilor, organizarea expoziţiilor cu produse ale sectorului socialist s-au dovedit a fi cele mai rodnice metode de convingere. După aceste vizite, nume­roşi ţărani muncitori care văd cu ochii lor roadele muncii unite cer să intre îrn gospodarii colective sau în întovărăşiri. Succesele obţinute bună­oară, de raioanele Negru Vodă, Med­gidia, Filimon Sîrbu şi altele, unde cooperativizarea agriculturii s-a ter­minat în întregime se datoresc în mare măsură şi organizării acestor vizite, organizării expoziţiilor care o­­glindesc succesele sectorului coope­ratist. Se pare însă că membrii comitetu­lui executiv al sfatului popular raio­nal Cricov din regiunea Ploeşti, n-au înţeles acest lucru; numai astfel se explică de ce în anul acesta şi nici în cea de-a doua jumătate a anului trecut nu au fost organizate în raion nici o vizită în gospodăriile colective, nici o expoziţie care să oglindească avantajele sectorului cooperatist faţă de gospodăria mică, individuală. Oamenii din raionul Cricov cunosc numai din auzite avantajele pe care le-au avut în anul trecut colectiviştii din Dumbrava de pildă, care au pri­mit la zi­ muncă produse în valoare de aproape 50 lei. Activiştii de la ra­ion şi de la comună le vorbesc, este adevărat, deseori de rezultatele înto­vărăşirilor agricole din Drăgăneşti, de recoltele bogate ale colectiviştilor din Baba Ana Vorbele însă, oricît de sincere ar fi ele nu sînt atît de con­vingătoare ca faptele că este aşa şi nu altfel, o dovedeşte şi faptul că în comunele unde există gospodării co­lective, unde există sector cooperatist, munca de cooperativizare a agricultu­rii dă rezultate mai bune. În această situaţie este şi satul Sălciile, unde sectorul cooperatist reprezintă 60 la sută din întreaga suprafaţă. Credem, de aceea, că e mult mai bine să li se dea posibilitate ţărani­lor muncitori din raionul Cricov să vadă cu ochii lor realizările sectorului socialist. Organizarea unor vizite, a unor expoziţii cu produse agricole din sectorul socialist, ar uşura foarte mult munca de transformare socialis­tă a agriculturii, care în prezent se duce foarte anevoios in acest raion. Aceste metode ar putea ridica cu mult procentul sectorului socialist din agricultură. DE VEGHE la viaţa şi avutul CETĂŢENILOR Hoaţă şi escroacă Tînăra Natalia Calotă, nevoind să se dedice unei ocupaţiuni cinstite, s-a apucat de un gen propriu de hoţii. După ce pîndea diferite case, arbora o toaletă sumară , sub palton doar Ungerii. Suna la uşi, cu aerul cel mai nenorocit din lume , plîngea, se zbuciuma că a fost alungată din ca­să de soţul ei. S-au găsit oameni care se lăsau impresionaţi şi îi dădeau a­­dăpost cîteva zile. Ceva mai mult, fe­meile o îmbrăcau decent. Dar la ple­care Natalia Calotă avea grijă să ia cu sine „amintiri“ din casă , în spe­cial îmbrăcăminte şi ceasornice. In alte împrejurări, practica escrocheria : se dădea drept inspectoare la Spaţiul Locativ şi se făcea forţe să procure apartamente. Le lua aconturi cum s-a în­timpl­a­t cu Ştefan Cosman din str. A. Simu­n, lui Stere Paraschiv, şi altora. Organele Miliţiei Capitalei au pus capăt activităţii Nataliei Calotă deferind-o justiţiei. Un păgubaş energic Cetăţeanul Petre Ionescu, din strada Cr. Sîrbu nr. 28, a simţit în tramvaiul 17 că ■ este „înghesuit“ şi a dus in­stinctiv mîna la buzunarul din spate, unde avea bani. Banii pieriseră, iar călătorul care-l „înghesuise”, a cobo­­rît la prima staţie. Păgubaşul s-a luat după el şi cu concursul altor cetăţeni l-a prins. Dus la Miliţie hoţul a fost identificat în persoana lui Gh. Hino­­veanu, din Şoseaua Olteniţa nr. 56, iar banii s-au găsit asupra lui. Prins „umblînd“ în poşetă Prins „umblînd“ în poşeta cetăţe­­nei Aurora Bîrnă din strada Asan nr. 33, numitul Tudorache I. Cojocaru din strada Mihail Eminescu 58-60, a pro­vocat scandal în staţia de tramvai din faţa spitalului Colţea, pe motivul că... e om cinstit ! In cele din urmă el a fost identificat în persoana unuia d­intre recidiviştii cei mai cunoscuţi în materie A fost deferit justiţiei. Numai de clasa întii Cunoscut hoţ de trenuri, Ion Amuza, domiciliat în Bucureşti, bulevardul A­na Ipătescu nr. 15 A , a fost prins de Miliţia Transport în toiul activităţii sale de „specialist“ aciuit numai la trenurile accelerate Şi numai în va­goanele de clasa întîi Amuza, sub aspectul unui călător paşnic şi ama­bil, profita de credulitatea unora din­tre pasageri care îl rugau chiar pe hoţ să aibă grijă de bagajul lor. Amu­za foarte îndatoritor, servea pe toată lumea ce i se adresa Dar imediat ce omul părăsea compartimentul, îi în­făşea bagajul şi se făcea nevăzut. Amuza a fost prins chiar în gara de Nord, de către organele Miliţiei Tran­sport, cind cobora din vagonul de cla­sa I cu valiza unui călător din Tg Mureş ce-l rugase să-i păzească ba­gajul pînă se reîntoarce Lucrurile gă­­site la domiciliul său au fost restitu­ite păgubașilor. România liberă DARURI PENTRU FESTIVAL In Întreaga ţară, tinerii lucrează felurite şi numeroase daruri pen­tru participanţii la Festivalul Mondial de la Moscova. In clişeu: Elevele Institutului Pedagogic pentru învăţători din Capitală — Alexandrina Dragomir şi Angela Creţu din anul II, — arată directoarei lor, Georgina Dumitrescu, obiectele lucrate de ele. Foto : AGERPRES Corespondenţii voluntari ne vestesc­.­ • Anul acesta, • Întreprinderea de Locuinţe şi Localuri Timişoara va ex­tinde suprafaţa de locuit prin supraeta­jări şi restructurări cu 2.100 m.p. In noile locuinţe se vor construi 500 sobe de teracotă iar zugrăveli se vor exe­cuta pe o suprafaţă de 10.000 m.p. Concomitent cu aceste lucrări se grăbeşte şi ritmul construcţiilor de lo­cuinţe individuale şi blocuri muncito­reşti. In blocul din b-dul Lenin nr. 20 s-au dat in folosinţă 9 apartamente iar pe strada Filipescu se lucrează a­­cum la construcţia a 2 blocuri. Cu re­peziciune se desfăşoară lucrările şi pe Calea Şagului unde se ridică 3 blocuri muncitoreşti şi pe fostul maidan al dudăriei din str. Rusu Siriana, care va deveni un cartier de locuinţe muncito­reşti. Două noi clădiri au fost date in folosinţă pe străzile Preyer şi Bariliu iar pe str. Brîncoveanu prin lucrările de supraetajare care s-au efectuat au fost date în folosinţă încă 24 aparta­mente. (M. Zeldi). • Zilele trecute a intrat in funcţiu­ne noua fabrică de pline din Boldeşti, înzestrată cu utilaj modern, ea are o Capacitate de producţie de 10 tone pe zi. (C. Neamţu). • Noua întovărăşire zootehnică inau­gurată de curînd în comuna Ciuleşti, raionul Sighet, a căpătat denumirea de „Maramureşul". Aceasta e cea de-a treia unitate socialistă din comună. (A. Năsui). • Pînă acum 400 cultivatori din ra­ionul Horezu au încheiat contracte pentru recoltele de căpşuni din acest an. Cooperativele au acordat contrac­tanţilor ca prim avans peste 450.000 lei. Fruntaşe la contractările de căp­şuni sunt comunele Stoeneşti, Dobri­­ceni, Pietrari, Bodeşti şi Bărbăteşti. (M. Nicolaie). « De la 150 cărţi cit avea la înce­put biblioteca căminului cultural din Jurilovca, raionul Istria, a ajuns acum la 5.000 volume. Odată cu numărul cărţilor a crescut şi cel al cititorilor. Biblioteca numără aproape 800 cititori dintre care 173 iau parte la concursul „Iubiţi cartea". Recenziile săptămînale şi serile culturale organizate de biblio­tecarul Naum Pacarschi constituie un bun mijloc de popularizare a cărţii şi de atragere a noi cititori. (P. Lebedi). 11 Pînă de curînd sfatul popular al comunei Malu Spart, raionul Dom­neşti, n-a avut locul propriu. In anul 1952, pentru prima oară s-au adunat cetăţenii din Malu Spart pentru a dis­cuta despre înfrumuseţarea comunei. Tot atunci au hotărît ca prin contribu­ţia lor bănească să se renoveze vechiul local de­ şcoală. Şcoala nouă, spaţioasă, plină de lumină, face cinste comunei. Odată rezolvată problema celor mici s-a hotărît construirea unui local nou pentru sfatul popular. N-a mers totul ca pe roate. Greutăţile începutului oda­tă învinse, comitetul executiv al sfa­tului popular împreună cu deputaţii au pornit să mobilizeze cetăţenii. S-a al­cătuit un comitet. Ţăranii muncitori ca Tănase Bîcea, Dumitru Badea, Gheor­ghe Badea, Marin Zamfir şi alţii au sprijinit cu drag prin muncă voluntară această acţiune, realizîndu-se şi o eco­nomie de 33.000 lei, faţă de devizul proiectat. De curînd localul cel nou a fost inaugurat şi forfota activităţii a început­­să însufleţească camerele noii clădiri. (N. Popovici). « Datorită acţiunilor întreprinse în raionul Bozovici, s-au înfăptuit multe lucrări gospodăreşti. In comuna Rudă­­ria, de pildă, pînă acum planul de contribuţie în muncă pe anul în curs a fost integral îndeplinit. La cons­trucţia drumului din comună* au lu­at parte zilnic sute de cetăţeni care au pus la dispoziţie şi atelajele nece­sare. O intensă muncă la care partici­pă de asemenea locuitorii comunei se desfăşoară în aceste zile pentru repa­rarea drumului Rudăria-Bozovici. Lu­crări gospodăreşti realizate prin con­tribuţia în muncă a localnicilor s-au efectuat şi în comuna Bozovici şi în alte comune ale raionului. (P. Orbu­­lescu). Reintrarea lui Constantin Silvestri Concertele lui Mihail Vaiman După ce, cîtva timp, turneele în străinătate ne-au lipsit de bucuria ar­tistică a concertelor dirijate de Con­stantin Silvestri, iată că în ultimele zile am fost despăgubiţi din plin: maestrul a apărut în aceeaşi săptămî­­nă la pupitrul orchestrei Radio şi al Filarmonicii „George Enescu“, inter­­pretînd programe de un deosebit inte­res muzical. Cu simfonia I în re minor de Paul Constantinescu, executată în primul din aceste concerte, Silvestri ne-a oferit o quasi-primă audiţie, dacă ţinem seama că lucrarea, prezentată acum zece ani sub bagheta lui Mihail Jora, a fost în­tre timp refăcută de către compozitor. Comparînd-o cu trăsăturile stilului lui Paul Constantinescu așa cum s-au manifestat ele cu atîta strălucire în Concertul pentru coarde, se poate afir­ma că simfonia e caracterizată prin imagini muzicale mai puţin pregnan­te ; în aceeaşi măsură ea este însă ro­dul unor maeştrii mature, care stăpî­­neşte cu autoritate dezvoltarea simfo­nică a unor teme de o esenţă populară menţinută cu stricteţe în cadrul unei stilizări de frumoasă ţinută artistică, îndeosebi partea a H-a, adagio, cu o țesătură căreia participarea solistică bogată a suflătorilor îi împrumută un colorit pastoral, are momente de au­tentică poezie sonoră ; scherzo-ul ne duce în lumea — familiară compozi­torului — a dansurilor simfonice, iar Passacaglia — o contribuţie originală în cadrul simfoniei romîneşti — ne do­vedeşte mînuirea abilă a unei tehnici polifonice complexe, de-a lungul varia­­ţiunilor înlănţuite cu o nedezminţită logică interioară­ Culoarea atrăgătoare a orchestraţiei a fost subliniată cu ra­finament de dirijor ; de altfel întreaga execuţie însufleţită şi studiată amănun­ţit— ca urmare a unei înregistrări ra­diofonice recente — a asigurat lucrării primirea caldă ce i se cuvenea. Ascultînd, la sfîrşitul programului or­chestrei Radio, „Simfonietta“ de Iana­­cek am putut prevedea succesul pe care, sînteţi siguri, Silvestri îl va re­purta, în interpretarea acestei lucrări, la apropiatul său concert din cadrul festivalului „Primăvara la Praga“. Intr-adevăr, deşi intrată în rîndul creaţiilor clasice ale veacului al XX-lea, „Simfonietta“ răsună cu o prospeţime nouă sub bagheta dirijorului; el ştie să sublinieze­ în chip personal tinereţea inspiraţiei păstrată de marele compozi­tor morav chiar la 72 de ani, unită cu originalitatea formei şi instrumentaţiei care dau lucrării farmecul ei aparte. Strălucirea fanfarelor din prima şi ul­tima parte capătă, în redarea entuzias­tă a lui Silvestri, semnificaţia ei festi­vă originară, iar trăsăturile melodice populare apar în mişcările centrale cu o spontaneitate cuceritoare, sporită de inventivitatea armonică şi ritmică a compozitorului, amintitoare — nu nu­mai odată — de Bartók. Trecînd cu vir­tuozitate peste dificultăţile multilate­rale ale partiturii, dirijorul a călăuzit cu mină sigură şi orchestra, care a fă­cut faţă în această împrejurare unui examen greu. ★ După cinci ani de la imemorabilele execuţii din iunie 1952, Silvestri a re­venit la Missa Solemnis, revelîndu-ne, în fruntea ansamblului Filarmonicii „George Enescu“ (— cu care se reîn­tâlneşte în fine —) frumuseţile sublime ale capodoperei beethoveniene prea rar cîntate la noi. Acest „prea rar“ e ac­centuat şi de faptul că „Missa“ nu se lasă pătrunsă dintr-odată, datorită atît proporţiilor ei monumentale, cit şi complexităţii gîndirii muzicale beetho­veniene, care planează aci la înălţimi tot atît de mari ca acelea ale ultimelor cvartete sau sonate pentru pian. Rezo­nanţa chemării „Dona nobis pacem" din finalul „Missei“ nu e cu nimic mai puţin vibrantă şi actuală decit a acelui „Imbrăţişaţi-vă milioane“ din Simfonia a noua; tonul muzicii beethoveniene e însă diferit. Cu atît mai binevenită a fost, de data aceasta, execuţia celor două lucrări la un interval scurt de timp, cu cit această apropiere ne-a per­mis să îmbrăţişăm mai cuprinzător tes­tamentul artistic de adîncă semnifica­ţie umană lăsat de Beethoven, prin ele, semenilor săi. Interpretarea lui Silvestri, profund emoţională, pătrunde esenţa muzicii beethoveniene, urmărind ca de-a lungul grandioaselor împletiri contrapunctice în care vocile corului şi soliştilor vocali se contopesc într-o armonie de negrăi­tă nobleţe şi puritate, nici o notă să nu fie lipsită de înţeles. Expresivitatea a fost adesea sfîşietoare, alteori pătrun­să de o lumină blîndă, şi în această privinţă pilduitoare sînt interludiile in­strumentale — unele abea de cîteva măsuri — în care Silvestri a făcut vo­cile orchestrei să vorbească tot atît de grăitor ca şi cele omeneşti. Unul din marile secrete ale interpretării „Missei“ este acela de a avea simţul exact al contrastelor puternice ce străbat întrea­ga lucrare ; nu e vorba numai de con­trastele mari între mişcări, ci şi de se­­zisarea acelor sublinieri muzicale atît de subtile ale textului, care fac adesea ca fiecare cuvînt, uneori şi anumite si­labe, să capete, în concepţia compozi­torului o semnificaţie specială. Silvestri ştie la fiecare frază să găsească nuan­ţa, chiar culoarea sonoră cea mai po­trivită pentru a reda vibraţia interioară a muzicii. In mijlocul jubilaţiei strălu­citoare din „Gloria“, de pildă, cuvintele „et in terra pax...“ intonate la unison de başii corului au coborât parcă deo­dată pe ascultător din înălţimi ameţi­toare, în profunzimile simţirii omeneşti. Sensibilitatea dirijorului, departe de a prezenta „Missa Solemnis“ ca pe un monument impunător dar inaccesibil, ne-o apropie în chip emoţionant. Desi­gur că această emoţie nu poate stră­bate decât odată ce dificultăţile uriaşe ale execuţiei au fost învinse prin sudura între cor, orchestră, solişti; din acest punct de vedere nu a putut fi atinsă perfecţiunea şi progresul sensi­bil observat în concertul de luni seara faţă de cel de duminică, ne-a demon­strat că un număr sporit de repetiţii de ansamblu ar fi asigurat un nivel de omogenitate superior celui obţinut. De partea sa, corul, pregătit de Du­mitru Botez, s-a remarcat printr-o a­­profundată cunoaştere a textului; în­tre soliştii Vocali şi-a evidenţiat, ca şi altădată, Emilia Petrescu, la care înţe­legerea muzicală şi posibilităţile vocale sunt într-un echilibru fericit. Concert­­maestrul Alexandru Theodorescu a creat de asemenea momente frumoase în mi­nunatul solo de vioară din „Benedic­ts“. în altă ordine de idei, se cuvin elogiate eforturile lectoratului „Filarmo­nicii­, care prin programe de sală am­ple şi substanţiale, cum este cel redac­tat —la acest concert — de Eugen Pri­cepe, sporesc mult folosul educativ al audierii capodoperelor clasice. * Cu prilejul cronicii festivalului „Kos­­takovici", arătam calităţile excepţiona­le ale violonistului sovietic Mihail Vai­man ; acestea ni s-au confirmat şi cu prilejul următoarelor sale concerte la Ateneu. Chiar dacă nu întotdeauna desăvîrşit din punct de vedere al ma­turităţii stilistice, cîntul său este ori­­cînd comunicativ, plin de căldură şi prospeţime, pentru a nu­ mai vorbi de seriozitatea pregătirii violonistice, impu­nătoare la un instrumentist atît de ti­­năr. Vaiman este un talent în plină as­censiune, ale cărui realizări actuale deschid strălucite perspective de viitor. Ne referim, de pildă, la felul cum a fost redată „Chaconna“ de Bach, piatră de încercare a literaturii violonistice, la verva şi sensibilitatea demonstrate în concertul de Mozart — chiar cu unele inflexiuni romantice mai persona­le — la gingăşia şi puritatea extremă cu care a dat viaţă „Dansului fetelor din Antile“ de Prokofiev. Desigur că în adagio din sonata în re minor de­­ Brahms o mai mare sobrietate în ex-­­ prerie, iar în sonata de Prokofiev mai mult rafinament coloristic ar fi dus la o redare mai apropiată de spiritul lu­crărilor, dar în acelaşi timp cică nobi­lă simţire în „Clair de lune“ de De­bussy şi ce extraordinară sezisare a tu­turor trăsăturilor specifice muzicii noas­tre lăutăreşti în „Hora staccato“ de Dinicu-Heifetz ! Vaiman s-a bucurat de concursul unor parteneri excepţionali. Rareori am ascultat un acompaniament de orches­tră atît de muzical şi suplu ca acela al lui Constantin Silvestri în Concertul de Mozart­; cit despre Maria Karanda­­sova, felul în care a susţinut partea pianistică a recitalului a demonstrat că numele său trebuie să fie aşezat la acelaşi loc de cinste ca şi al violonis­tului ; o mare parte a succesului din seara de 27 aprilie îi revine personal —­ dacă n-ar fi să ne amintim decât de dantela pianistică desfăşurată cu o ui­mitoare uşurinţă şi fineţe în „scherzo“, partea cea mai deplin realizată din sonata de Brahms. Ritmica impecabilă, paleta sonoră rafinată (în „Clair de lune“) o impun pe Karandasova ca pe o artistă remarcabilă. Cei doi artişti sovietici au cucerit­ toate inimile. Vizita lor va fi aşteptată şi pe viitor cu aceeaşi simpatie. ALFRED HOFFMAN Cine suportă pagubele? Zilele acestea am făcut o nouă vizită la LC.RM. (vă amintim că I.C.R.M. înseamnă „întreprinderea Comerţului cu Ridicata pentru produse metalo-chimice, mobilă, lemn şi mteriale de construcţii"), ca să ne ocupăm, in continuare, de problema pagubelor materiale pro­vocate de unele întreprinderi care fabrică mărfuri nevandabile, pa­gube care — „lanţ al slăbiciunilor“ — se rotunjesc mereu cu cheltuieli făcute de-a surda De data aceasta am găsit cazuri noi , dar am reintrlnit şi „cunoştinţe vechi", întreprinderi care — cu toate sezisările — continuă să trimită aceleaşi mărfuri proaste des­tinate, invariabil, să facă cale întoarsă (cu urmările financiare res­pective) la unitatea producătoare. Despre aceste constatări, ca şi despre cele făcute la depozitele din Capitală ale Icomregiocoop (Direcţia comercială regională a U.R . C. Bucureşti) ce leram vizitat in acelaşi scop, ne ocupăm astăzi. Greşesc, dar întotdeauna in favoarea lor La depozitul de articole de menaj al I.C.R.M. au sosit, nu de mult, patru vagoane încărcate cu vase de tablă e­­mailată, produse de uzinele „Emailul Roşu” din Mediaş. Odată marfa des­cărcată, s-a constatat că una era spe­cificaţia din documentele ce o înso­ţeau şi alta.. realitatea Ca să fim mai clari: ceaunele, vasele, oalele, tingiri­le, erau trecute... din greşeală la alte calităţi decit cele cărora ele corespun­deau. Curios (ca să nu spunem altfel) este însă faptul că s-au constatat gre­şeli numai acolo unde era vorba să se treacă o marfă calitatea IlI-a la calitatea II-a, sau una de calitatea II-a la calitatea I. Adică greşeli făcute în „sens unic”, de la mai prost la mai bun. In faţa acestei situaţii, I.C.R M. a sezisat Comitetul de Stat al Standar­dizării, care a delegat pe tov. inginer Aurel Greceanu pentru constatări Şi adevărul a ieşit la suprafaţă. Delegatul C.S.S., împreună cu Ing. Petre Chicher­­nea, delegatul fabricii, trimis special la Bucureşti, a constatat că mărfurile nu întrunesc condiţiile cerute de STAS la calităţile etichetate şi facturate. Drept urmare, pentru remedierea „micilor” erori de etichetare, fabrica a fost ne­­uită să trimeată la Bucureşti o echipă de muncitori care să resorteze — chel­tuieli de-a surda­­ — cele patru va­goane de vase emailate (circa 28.000 piese) ca să se vindă la adevărata lor calitate Ba, mai mult, in urma acestei resortări, o parte din vase au fost re­­turnate uzinelor „Emailul Roşu”, pen­tru că... nu se încadrau în nici un fel de STAS, dată fiind calitatea lor in­ferioară Producători care „greşesc” în favoa­rea lor mai sunt — din constatări fă­cute tot la I.C.R.M. — fabricile de ciment „Comarnic” şi „Fieni”. Nenu­mărate reclamaţii au fost trimise a­­cestor unităţi pentru faptul că sacii de ciment de 50 kg. expediaţi de aceste fabrici conţin doar 47—48 kg, deşi STAS-ul permite o toleranţă doar de 1 la sută Este necesar să facem o so­coteală cit însumează cantităţile de ciment ce rezultă, in favoarea fabrici­lor, în urma acestor „mici greşeli”, la mii şi mii de saci? Sau să ne gîndim la cei ce suportă această pagubă? So­cotim că mai bine e să cerem să se ia aminte cu toată seriozitatea ca ase­menea „greşeli” să nu se mai sjivîr­­şească. A plecat ţigla, dar a ajuns praf! Dacă în cazul sacilor de ciment e­xistă (hai să-i zicem aşa) un „benefi­ciar”, vom prezenta o situaţie în care nimeni nu cîştigă, ci toţi pierd. E ca­zul cu nişte ţigle de la fabrica „Mon­dial” din Lugoj Această fabrică a ex­pediat patru vagoane cu ţiglă de cali­tatea a II-a , deşi contractul cu I.C.R.M. prevedea ţigle de calitatea I. La ce a dus această schimbare ? Ţiglele de calitatea a II a nu pot fi vîndute decit local, deoarece nu su­portă transportul pe calea ferată. Cum un asemenea transport a avut totuşi loc, aproape o treime din cantitatea de ţigle a ajuns o destinaţie... praf. Ţi­glele nerecepţionate (deoarece contrac­tul prevedea o calitate superioară) au pornit înapoi, tot pe calea ferată în­trebăm: Ce a mai rămas din marfă ? Cu ce beneficiu se alege fabrica în urma acestui transport ? Cui a folosit „iniţiativa” de a se expedia o aseme­nea marfă? Despre transporturi inutile, făcute doar cu scopul unei încercări de „a prinde un client în plasă” se poate vorbi şi în cazul uzinelor „Unio” din Satu Mare, o „cunoştinţă veche”, care, deşi abia primise înapoi, de la I.C.R.M. 500 maşini de tocat carne inutilizabile, despre care am scris în precedentul nostru articol, a expediat alte două serii de cite 250 bucăţi, deci încă 500 maşini de tocat carne, tot atît de in­utilizabile ca şi primele. Asemenea „mărfuri” se plimbă zile întregi pe distanţe de sute de kilometri, ocupă vagoane de cale ferată, sustrag oa­meni de la ocupaţii mai importante şi produc numai cheltuieli căci — normal — nu ajung niciodată în raf­turile magazinelor şi cu atît mai puţin în locuinţele cetăţenilor. Latura gravă a problemei rămîne aceeaşi : Cine suportă pagubele ? Nu le atingeţi că se sparg! Pagube a produs şi cooperativa ,,Gheorghe Lazăr” din Avrig, care a fabricat şi expediat la Icomregiocoop 41 000 bucăţi de bazine de sticlă pen­tru lămpi de iluminat cu petrol, în va­loare de 50.000 Iei, întreaga cantitate fiind rebutată Chiar din momentul expedierii măr­fii, cooperativa producătoare a por­nit-o cu stîncul. Felul în care bazinele au fost ambalate — în hîrtie și cu o cantitate insuficientă de rumeguș — a determinat ca o parte din ele să so­sească la depozit geta sparte Dar nici cele scăpate de la spargere nu au pu­tut fi puse în comerţ, pentru simplul motiv că felul defectuos în care au fost turnate bazinele face ca ele să fie complet inutilizabile. Gura bazinului prezintă pe suprafaţa ei asemenea ne­­regularităţi incit­e imposibilă ataşarea inelului metalic pe care se înşurubează maşina lămpii. Asta ca să nu vorbim şi de faptul că în unele locuri, pere­tele de sticlă e atît de subţire incit se sparge la cea mai uşoară atingere ! Am fost curioşi să aflăm, faţă de această situaţie, care este atitudinea adoptată de UCECOM, forul tutelar al coopera­tivei amintite. Credeam că ni se va vorbi de „fulgere şi trăznete”. Cinci colo, am aflat — parcă nu ne venea să credem urechilor — că solicitată să se prezinte pentru constatări, UCECOM a refuzat pur şi simplu să se oboseas­că pînă la faţa locului. Cu asemenea atitudini poate să mai surprindă fabri­carea unor mărfuri de calitatea celor executate de cooperativa din Avrig ? Pentru că suntem la capitolul „coo­perative” socotim util — şi instructiv — să mai aducem în discuţie şi unele mărfuri produse de alte unităţi. Coo­perativa „30 Decembrie” din Buzău a fabricat, de pildă, o serie de plite de fontă (circa 330 bucăţi), toate însă fără căpăcelele ochiurilor de gătit. De ce ? Pentru că a „omis” să calculeze mate­ria primă ce a avut-o la dispoziţie în aşa fel incit să ajungă şi pentru că­­păcele. Cum a rezolvat problema? Sim­plu! A expediat plitele fără căpăcele. Dar cum nici o gospodină n-ar fi da acord să cumpere o asemenea plită (cu care doar să-şi afume bucătăria) res­pectiva marfă n-a fost pusă în vin­­zare Situaţia s-a tărăgănat aşa două luni de zile, pînă cind unitatea produ­cătoare şi-a procurat altă fontă pentru căpăcele. Două luni de zile în care timp plitele au zăcut în depozit şi banii (contravaloarea lor) imobilizaţi ! Cîteva cuvinte se cuvine să spunem şi despre o „ispravă” a cooperativei „Metalica” din Bucureşti, care a ex­pediat la Icomregiocoop 4006 perechi balamale de ferestre, neambalate și ne­­sortite. Urm­area? Timp de cinci zile, o echipă de muncitori a acestei coo­perative a trebuit să stea la Tcomregin­­coon să sorteze balaamalele și să le ambaleze conform STAS. Cinci zile pierdute la o muncă neproductivă, pentru a înlătura urmele unei negli­jenţe care a făcut ca un produs să nu poată fi pus în vînzare imediat. ★ Concluzia care se desprinde este a­ceeaşi ca şi în precedentul nostru ar­ticol scris pe aceeaşi temă: Solicităm pe de o parte, atenţia şi intervenţia întreprinderilor amintite, a forurilor lor tutelare, a controlului de stat şi a procuraturii. Iar pe de altă parte cerem din partea acestor întreprinderi o preocupare mai mare pentru calita­tea producţiei şi pentru lichidarea greşelilor de felul celor pomenite, gre­­şeli care­ pricinuiesc mari narile» EVA MOLHO ro Prin aplicarea sistemului de salarizare îmbunătăţit Sporesc ciştigurile mecanizatorilor din agricultură (Urmare din pag. l­ a) vechime în muncă de 5—8 ani lucrînd pe un tractor K.D.-35, realizează într-o lună: 66 ha. arate şi gră­pate, 33 ha. semănate şi 33 ha. cultivate. El va primi pentru aceste lucrări 1066 lei. Dacă acest volum de lucrări a fost îndeplimbt în 18 zile din lună, pentru restul de 8 zile lucrătoare cind trac­­toristul nu poate lucra în cîmp din motive obiective (timp nefavorabil, etc.) el va fi plătit cu 75 la sută din salariul tarifar cuvenit pentru această perioadă adică cu 160 lei. In total tractoristul va cîştiga în această lună 1226 lei, în afară de eventualele premii. Calculul acestui ciştig s-a făcut pen­tru un tractorist care îşi realizează normele zilnice. Numeroşi mecaniza­tori reuşesc însă să depăşească zilnic normele de lucru cu 20—50 la sută, iar uneori chiar cu 80 la sută. In acest caz cîştigurile mecanizatorilor vor creşte într-o măsură corespunză­toare. Intr-un număr de 35 staţiuni de maşini şi tractoare mai bine consoli­date care lucrează mai ales in secto­rul socialist pe terenuri comasate se aplică cealaltă variantă a sistemului de salarizare pentru lucrările în cîmp In aceste unităţi mecanizatorii primesc în tot timpul anului salariul tarifar, la care se mai adaugă în timpul pe­rioadelor de lucru în cîmp prime bă­neşti la hectar pentru lucrările execu­tate de tractorişti în termene optime. ’ Astfel, dacă calculăm cîştigul pe care îl va avea în acest caz, acelaşi me­canic agricol pentru l­ucrările arătate mai sus, va primi: salariul tarifar lu­nar 700 lei; prima pentru 66 ha ară­tură 396 lei; primă pentru 33 ha, semănat 99 lei; primă pentru 33 ha, cultivate 66 lei; in total 1261 lei. Calculul salariilor cuvenite tractori­ştilor se face astfel şi într-un caz şi intr-altul mult mai simplu. Sumele cuvenite tractoriştilor se pot socoti chiar de către şeful de brigadă. De asemenea acum fiecare tractorist işi poate calcula şi urmări zilnic cîştigul realizat, ceea ce îl stimulează puter­nic în muncă. In timpul perioadelor de lucru în cîmp şeful de brigadă primeşte in prima variantă de salarizare 20 la sută din cîştigul total lunar al muncitori­lor din brigadă, iar în a doua va­­riantă in afară de salariul tarifar 20 la sută din cîştigurile realizate de muncitorii din brigadă prin plata pri­­melor pentru lucrările executate în termen optim. Forme simple de premiere S-a îmbunătăţit şi simplificat mult şi premierea tractoriştilor. Premierea mecanizatorilor nu mai este legată de îndeplinirea anumitor condiţii. La ter­minarea fiecărei perioade de lucrări agricole mecanizatorii primesc premii băneşti pentru fiecare hectar de ară­tură normală realizat peste plan. Me­canizatorii primesc de asemenea pen­tru economiile ele combustibil realizat un premiu de 50 la sută din valoarea economiilor. Pentru buna îngrijire a maşinilor tractoriştii şi mecanicii agricoli pri­mesc premii băneşti stabilite după aprecierea directorului staţiunii între 300—800 lei an­ual. Aceste premii se a­­cordă mecanizatorilor care au realizat cu tractorul lor printr-o întreţinere bună şi o alimentare corectă, volu­mul de hectare arătura normală plani­ficat între două reparaţii generale. Începînd din anul acesta multe, bri­­gazi de tractoare sunt permanentizate pe lingă anumite gospodării colective, cooperative de producţie cu­rentă şî întovărăşiri. Faptul acesta permite să se acorde mecanizatorilor care fac lu­crări de calitate premii pentru depă­şirea producţiei medii planificate la hectar în gospodăriile deservite. Premiile pentru obţinerea de recolte bogate se pot da mecanizatorilor de două­ ori pe an: odată pentru recolta de păioase şi odată pentru recolta de porumb şi floarea soarelui. Cînd de­păşirea producţiei medii la hectar este de pînă la 10 la sută, mecanizatorii primesc drept premiu un salariu ta­rifar lunar, iar pentru o depăşire mai mare a producţiei la hectar se acordă ca premiu un salariu şi jumătate. De asemenea mecanizatorii care execută reparaţii de­ bună calitate la tractoare şi maşini agricole în termenele stabi­lite, primesc premii băneşti calculate în anumite procente faţă de salariul tarifar lunar. Punerea în practică a sistemului îmbunătăţit de salarizare al mecanizatorilor din agricultură permite odată cu simplificarea­ evidenţei şi o reducere a personalului administrativ. Experimentarea acestui sistem trebuie să ducă la îmbunătăţirea lui continuă astfel ca pe baza propunerilor concrete ale specialiştilor şi muncitorilor care îl aplică, să poată fi definitivat în cît­­ mai bune condiţii pînă la sfîrşitul a­­cestui an. Ing. CHIRIAC VASILIU , director general al direcţiei generale S.M.T. din Ministe­rul Agriculturii şi Silviculturii Olm Vati ?­mát /SP­­ t. pio 4!

Next