Romînia Liberă, noiembrie 1958 (Anul 16, nr. 4374-4398)
1958-11-01 / nr. 4374
rag. 2-a Din activitatea sfaturilor populare Antrenarea activă a cetăţenilor în realizarea acţiunilor gospodăreşti Bîrladul, cunoscut altă dată ca un tîrg cu un pronunţat caracter agricol şi comercial, şi-a schimbat azi cu totul înfăţişarea. In trecut, despre industrie In oraşul Bîrlad nici nu putea fi vorba. Astăzi avem mai multe fabrici de interes local cum ar fi Fabrica de ulei „Republica“, fabrica de confecţii „Proletarul Roşu“, o fabrică de cărămizi cu o capacitate de 3 milioane bucăţi anual şi alte întreprinderi ale industriei locale. Mîndria oraşului nostru o constituie însă fabrica de rulmenţi, construită cu sprijinul Uniunii Sovietice şi înzestrată cu utilaje moderne de mare capacitate.. Odată cu construirea acestor obiective industriale, oraşul sa dezvoltat şi din punct de vedere edilitar. Pentru muncitorii fabricii de rulmenţi au fost construite pînă în prezent 8 blocuri hol cupeste 300 apartamente. Recent a fost terminată construcţia şi urmează a se da în folosinţă un bloc al tineretului. Un număr mare de muncitori şi-au construit locuinţe individuale, o bună parte cu credite primite de la stat. Tot în aceşti ani, a fost construită o uzină modernă pentru alimentarea cu apă a populaţiei, o baie comunală, s-a dezvoltat reţeaua energiei electrice, s-a înfiinţat transportul în comun. Sfatul popular se preocupă permanent de înfrumuseţarea oraşului, atît prin construcţii noi, cît şi prin amenajări şi reparaţii curente sau capitale. Pentru a da viaţă obiectivelor propuse în acţiunea pornită pentru înfrumuseţarea oraşelor patriei, comitetul executiv, cu ajutorul comisiilor permanente şi al deputaţilor, al comitetelor de străzi, şi de femei, a reuşit să mobilizeze şi să antreneze în realizarea de acţiuni gospodăreşti un mare număr de cetăţeni. Preocupîndu-ne permanent de înfrumuseţarea oraşului nostru, în ultimii doi ani au fost pavate din nou 22 străzi în suprafaţă de peste 40.000 rrj.p., s-au refăcut pavajele la 30 străzi, la alte 20 de străzi s-au făcut reparaţii curente sau capitale, însumînd la un loc o suprafaţă de peste 80.000 m.p. Parcul de cultură şi odihnă a fost extins cu circa 13 ha. unde s-au plantat peste 155.000 poeţi. Recent au fost amenajate şi s-au făcut nivelări pe mai multe străzi, au fost săpate peste 32 fîntîni amplasate în punctele cele mai deficitare în apă potabilă, s-au făcut săpături de şanţuri pentru îngroparea ţevilor la cişmelele puse în funcţiune. Malurile rîului Valea Seacă care trece prin mijlocul oraşului a fost taluzat pe o lungime de 1500 m. La obţinerea tuturor acestor realizări au fost antrenate masele largi de cetăţeni care au prestat un mare număr de ore de muncă voluntară. Prin munca voluntară prestată de cetăţeni am realizat o economie de peste 530.000 lei, îndrumaţi îndeaproape de către comitetul orăşenesc de partid, ne-am preocupat de folosirea tuturor formelor organizatorice de legătură cu masele. Dar în primul rînd ne-am preocupat de antrenarea deputaţilor, organizînd dese schimburi de experienţă între aceştia. Cu prilejul schimburilor de experienţă, deputaţii aleşi pentru prima oară, au reuşit să înveţe multe lucruri de la deputaţii mai vechi şi cu o bogată şi rodnică activitate în antrenarea maselor. Deputaţi ca Didina Galaction, Elena Neagu, Ion Saulea, Gheorghe Georgescu, Gheorghe Constantinescu, Teodor Verdeş, Florea Marinei şi alţii au dat dovadă de multă dragoste faţă de munca obştească, antrenînd masele în aceste acţiuni, mulţi dintre ei participînd efectiv, în fruntea maselor, la realizarea acţiunilor gospodăreşti. Extinderea şi permanentizarea întrecerilor patriotice între comitete de stradă şi circumscripţii electorale s-a dovedit o formă eficace, obţinîndu-se de la o perioadă la alta rezultate tot mai bune. Comitetul executiv urmăreşte îndeaproape felul cum munceşte şi rezultatele care le obţine fiecare comisie şi comitet în parte, stimulîndu-le pe cele fruntaşe. Studiindu-se cu cea mai mare atenţie şi urmărind îndeaproape felul cum sunt traduse în viaţă propunerile cetăţenilor, mobilized mase tot mai largi în înfăptuirea propunerilor cetăţenilor, vom contribui din zi în zi la continua înfrumuseţare şi buna gospodărire a oraşului nostru. Vasile Stănescu Preşedintele comitetului executiv al sfatului popular al oraşului Bîrlad Beneficii peste plan TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru), întreprinderile de industrie locală din Regiunea Autonomă Maghiară au realizat în primele 9 luni ale anului beneficii în valoare de 9.712.000 lei. Datorită creşterii rentabilităţii lor, întreprinderile locale au realizat peste plan beneficii în valoare de 4.000.000 lei. Rentabilitatea planificată de plus 2,52 la sută în primele 3 trimestre a fost îndeplinită în proporţie de plus 3,81 la sută. In această perioadă au fost fabricate în întreprinderile locale noi produse de consum ca mobilă lustruită, parchete, frigidere, produse chimice. Sporirea considerabila a producţiei de ţesături de bumbac Acţiunea de creştere a randamentului la războaiele de ţesut cu cel puţin 10 la sută pînă la sfîrşitul anului, iniţiată de întreprinderea „Industria bumbacului“ din Capitală dă rezultate tot mai bune. In sectorul bumbacului, unde toate întreprinderile au îmbrăţişat această iniţiativă, randamentul a crescut pînă în prezent cu 11,8 la sută faţă de luna decembrie 1957. De asemenea a crescut cu 9,4 la sută indicele de mii bătăirăzboi-oră. Rezultatele pozitive dobîndite în acţiunea de creştere a randamentelor sunt însoţite de o sporire considerabilă a producţiei. Astfel, în sectorul bumbacului au fost produse de la începutul anului şi pînă acum 7.240.000 m2 ţesături peste plan, din care se pot confecţiona peste 2 milioane diferite confecţii. f ! Nici nu mi-am închipuit că un dosar, un simplu şi nu prea voluminos dosar, poate cuprinde între filele sale de diferite dimensiuni, un adevărat monument de birocratism. N-aş fi crezut dacă mi s-ar fi povestit pafania celor şapte salariaţi din Ministerul Comerţului, dar am văzut filă cu filă, o poveste care, dacă nu v-aş da cifre şi date concrete, vi s-ar părea ? dv. de necrezut. Dar cred că mult mai simplu ar fi să dau cuvintul... adreselor. DIRECŢIA DE APROVIZIONARE ŞI LUCRARE DIN MINISTERUL COMERŢULUI către SFATUL POPULAR AL CAPITALEI - DIRECŢIA DE ARHITECTURĂ ŞI SISTEMATIZARE Vă facem cunoscut că s-a aprobat din planul fonduri de credite pe anul 1958, următoarele cereri de credite pentru construcţii de locuinţe individuale. Urmează apoi numele celor şapte cărora li s-au acordat creditele (Bunlea V. Bogdan, Hiena Preda, Lucia Kraşoveanu etc.). „Avînd în vedere prevederile H.C.M., vă rugăm a atribui terenuri corespunzătoare beneficiarilor de credite , într-un cartier cu mijloace comune de transport, cu apă, canal, lumină electrică pe stradă, eventual gaze“. Adresa: — prima din lanțul lung al celor ce s-au desfăşurat ulterior — poartă data de 30 octombrie 1957. Primul răspuns poartă data de 16 noiembrie 1967 şi anunţă ministerul că, „în conformitate cu dispoziţiile legale, S.P.C. atribuie terenuri pentru construirea de locuinţe, beneficiarilor de credite, în anul cînd aceştia au primit credite“. Adresa iscălită de arhitectul şef adjunct al oraşului Bucureşti, Alex. Iosef şi şeful serviciului, arh. Dan Eugen Marinescu, roagă să se revină în anul 1958, comunicîndu-şi pentru fiecare beneficiar de credite, domiciliul, funcţia în serviciu, profesia de bază, vechimea în cîmpul muncii, timpul de cînd este stabilit în Capitală şi cuantumul creditului. Pentru ca anul 1958 să-l găsească temeinic pregătiţi, beneficiarii din Ministerul Comerţului au depistat singuri un teren din str. Matei Voevod nr. 17, şi au aflat — tot prin intermediul unor adrese oficiale — că terenul respectiv a fost atribuit sfatului popular. încă la 23IXII. 1957 au pregătit... terenul, solicitînd locul din strada Matei Voevod nr. 17 sau eventual un alt teren corespunzător. „Urmare adresei dv... — sună răspunsul din 30 decembrie 1957, vă facem cunoscut că pentru beneficiarii de credit propuşi pe anul 1958, vom putea atribui teren numai în anul 1958. In ceea ce priveşte terenul din str. Matei Voevod, solicitat de dv., este deja atribuit unor beneficiari de credit de la alt minister. Vă rugăm deci să reveniţi la adresa dv. în anul 1958“. Precizăm două lucruri: 1) nici pînă în prezent nu s-a construit nimic pe acest teren; 2) salariaţii Ministerului Comerţului, pentru a face economie de spaţiu au solicitat toţi împreună un singur teren. Dar să trecem mai departe. A treia zi după revelion, o nouă adresă poposeşte la secţia de Arhitectură şi Sistematizare. Revenind la adresele anterioare şi amintind răspunsurile anterioare, avînd anexate din nou tabelele beneficiarilor de credite, adresa din 3 ianuarie 1958 cere din nou ..un teren corespunzător etc., etc.“. Răspunsul, din cauza timpului nefavorabil probabil, — vă amintiţi, era o iarnă cam aspră, — nu a sosit pînă la sfîrşitul lunii. Oamenii voiau să înceapă însă construcţia din primăvară. Aşa că la 30 ianuarie 1958 din nou, DIRECŢIA APROVIZIONĂRII ŞI LUCRĂRI către SFATUL POPULAR AL CAPITALEI „Ca urmare la adresa dv. vă facem cunoscut că s-au acordat credite pe anul 1958 etc. următorilor salariaţi aparfinind ministerului nostru, prevăzuţi in tabelul alăturat. In vederea obţinerii autorizaţiilor de construcţii vă rugăm a le atribui un teren corespunzător, in apropierea locului de muncă etc.... Vă rugăm a ne face cunoscut atribuirea terenului la timp pentru ca beneficiarii să ia măsuri în vederea pregătirii actelor şi a documentaţiei necesare pentru a obţine avizele necesare şi autorizaţia de construcţie şi pentru deschiderea finanţărilor la Banca de Investiţii“. Cu asemenea argumente socoteau probabil tovarăşii din Ministerul Comerţului că-i „vor pune pe frigare“ pe cei de la sfatul popular. La sfatul popular al Capitalei nu se terminase insă iernatul aşa că la 28 februarie a fost lansată o nouă adresă prevăzind... aţi ghicit, exact aceleaşi argumente şi aceeaşi rugăminte ca şi in adresele anterioare. La această adresă s-a adăugat şi o sugestie. Beneficiarii de credite depistaseră din nou un teren viran, in str. Vasile Pirvan nr. 68, şi-l solicitau. Pare-se însă că iernatul s-a prelungit deşi ghioceii primăverii apăruseră de mult. Nu se poate explica altfel amorţirea care a cuprins factorii în drept de la secţia de Arhitectură şi Sistematizare in ce priveşte, obligativitatea redactării unei noi adrese-răspuns. De la Ministerul Comerţului — de astă dată din partea conducerii ministerului — se lansează din nou o adresă la 12 aprilie, în care se solicită iarăşi atribuirea terenului, se presează apoi cu o altă adresă la 30 aprilie, se elaborează o adresă mai energică indicindu-se şi un delegat special pentru rezolvarea acestei probleme la 22 mai 1958, după care în sftrșit la 24 mai (mai bine mai tirziu decit niciodată) adresa nr. 998 răspunde „...vă facem cunoscut că, întrucît nu am primit toate datele cerute, nu putem prezenta cererea dv. comisiei de atribuire de terenuri de pe lîngă sfatul popular al Capitalei“. Povestea cu datele complete are şi ea ,,farmecul“ ei. La început s-au cerut datele arătate mai sus (funcţia, vechimea etc.). Ulterior, s-au cerut declaraţii ale beneficiarilor, prin care aceştia să arate că nu posedă teren pentru construcţii în Bucureşti. La 8 mai s-au înaintat aceste declaraţii, bineînţeles autentificate la Notariat. După un timp s-a cerut să se facă alte declaraţii, prin care să se specifice că beneficiarii de credite nu posedă teren nici In altă regiune a ţării. Iar In al treilea rind, că nici ei nici familiile lor nu posedă nici un fel de avere mobilă sau imobilă in Bucureşti sau in alte regiuni. La 23 iulie o adresă a secţiei de Arhitectură şi Sistematizare avea pur şi simplu un conţinut ultimativ : „vă facem cunoscut că pînă în prezent datele cerute nu au fost completate conform celor specificate în adresele noastre şi în consecinţă lucrarea înaintată de dv. urmează să fie scoasă de pe ordinea de zi a comisiei“. Intre timp se mai perindaseră Insă intre cele două foruri o serie de adrese însoţite de tabele, declaraţii, schiţe etc. — la 27 mai, la 21 iunie, la 30 iunie (aceasta din partea conducerii Ministerului), la 4 iulie, la 11 iulie. Trebuie să recunoaştem că intr-o şedinţă ce a avut loc la 27 iunie a.c., sfatul popular al Capitalei a atribuit un teren solicitanţilor, insă in strada Ziduri Intre Vii, după Gara de Est, departe de mijloacele de transport in comun, intr-un cartier industrial, foarte departe de locul de muncă al salariaţilor. Schimbul de adrese a continuat. La sfîrşitul lunii iunie, conducerea ministerului insista să se soluţioneze urgent cererea dat fiind faptul că lucrările de proiectare şi avizare al proiectelor durează cca. 2 luni. La 4 august o adresă cu caracter oarecum „disperat", anunţă conducerea ministerului: „Banca de Investiţii ne încunoştiinţează că, întrucît au trecut mai multe luni de la aprobarea creditelor pe anul 1958 şi noii beneficiari de credite nu au prezentat formele pentru deschiderea finanţării (urît din partea lor — n.n.), creditul acordat SE VA RETRAGE ŞI SE VA REPARTIZA ALTOR ÎNTREPRINDERI“. La 20 august a.c. secfia de Arhitecturăşi Sistematizare s-a declarat satisfăcută în ce priveşte îndeplinirea tuturor formelor. După „pufin timp“, adică la 2 octombrie, o nouă adresă anunţă Ministerul Comerţului că a fost in sfîrşit avizată repartizarea terenului in... strada Ziduri Intre Vii. Au venit şi ploile de toamnă, anotimpul rece, intrăm intr-o nouă „iernare". Mai sunt oare necesare comentarii ? SANDU MANEA -FOILETON Un monument de birocratism 200 Rominia liberaSimbătă 1 noiembrie 1958 — IN LABORATORUL PENTRU VINURI Anul acesta întreprinderea vin-alcool Sibiu — secţia Mediaş, vinifică o cantitate de circa 100 vagoane struguri. In clişeu: Un aspect din laboratorul de analiza vinurilor al secţiei Mediaş. Ing. Ion Bocioancă stabileşte cantitatea de zahăr din must. Foto: NICU VASILE Măsuri privind ocrotirea sănătăţii copiilor In acţiunea de scădere a mortalităţii infantile, reţeaua noastră sanitară a obţinut în primele 9 luni ale acestui an un succes deosebit, înregistrându-se pentru prima dată în ţara noastră procentul de 6,7 la sută. Pentru consolidarea acestei situaţii şi pentru obţinerea în continuare de noi realizări în problema ocrotirii sănătăţii copiilor, Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale a luat unele măsuri ce urmează a fi aplicate de către secţiile sanitare ale sfaturilor populare regionale. Astfel se va asigura funcţionalitatea în bune condiţiuni a tuturor unităţilor de copii din mediul, urban şi rural (spitale, policlinici, dispensare rurale cu staţionar, bucătării de lapte, case de naştere, etc.) prin aprovizionarea la timp cu combustibil, medicamente, etc. Se vor lua măsuri pentru utilizarea la maxim a paturilor în unităţile de copii din localităţile mai mici de pe cuprinsul regiunii. Unităţile sanitare de toate tipurile,şi în special cele mici din mediul rural, vor fi aprovizionate cu medicamente pentru acordarea tratamentului de urgenţă. Se vor lua măsuri pentru a se asigura cu prioritate transportul copiilor bolnavi din mediul rural către spitalele urbane, asigurîndu-se însoţirea cazurilor grave de către personalul sanitar mediu. In mediul rural se vor înfiinţa pe lingă fiecare dispensar de circumscripţie sanitară rurală cîteva paturi pentru reţinerea copiilor grav bolnavi, în scopul aplicării tratamentului pînă la trimiterea lor la cel mai apropiat spital sau secţie de pediatrie. Totodată se vor utiliza paturile din staţionarele de adulţi pentru internarea copiilor bolnavi, cu respectarea măsurilor de izolare a copiilor în încăperi separate. Se va organiza acțiunea de profilaxie a rahitismului asigurîndu-se tratamentul cu vitamina D2 tuturor sugarilor începînd de la, 3—4 luni, iar pentru imaturi de la luna doua. Totodată se vor lua măsuri pentru profilaxia şi tratamentul distrofiilor, asigurîndu-se funcţionarea bucătăriilor de lapte în comune şi dindu-se o deosebită atenţie educaţiei sanitare în vederea propagandei pentru alimentaţia naturală. Urmărirea sugarilor va fi intensificată atît în mediul urban cît şi în mediul rural, prin antrenarea tuturor cadrelor sanitare medii existente la nivelul circumscripţiei sanitare rurale. O atenţie deosebită va fi acordată intensificării consultărilor profilactice. Secţiile sanitare regionale au obligaţia de a urmări internarea naşterilor imature într-o secţie de maternitate sau vor asigura posibilităţi de a fi menţinuţi în casa de naşteri pînă la atingerea greutăţii de 2500—3000 grame. La transportul imaturilor se vor asigura condiţiile cele mai potrivite acestui scop (coşul pentru imaturi, asigurarea temperaturii şi a alimentaţiei pe timpul transportului, Însoţirea copilului de către un cadru mediu sanitar, etc). îndrumarea sistematică şi organizată a Centrelor mici va fi asigurată de către spitalul sau secţia de pediatrie de la reşedinţa regiunii pe baza unui plan, fixîndu-se în mod obligator deplasări permanente în raioane. Aceeaşi activitate de îndrumare şi control trebuie să fie asigurată de toate secţiile de pediatrie raionale care vor avea în evidenţă circumscripţiile din raion. CRONICA TEATRALĂ „Răzeşii lui Bogdan“ de Ernest Maftei Teatrul C.F.R. Giuleşti Teatrul C.F.R..Giuleşti a hotărît să-şi deschidă stagiunea (o stagiune, într-adevăr, cam ciudată, care începe în sala altui teatru şi continuă în călătorie pe alte meleaguri), cu o piesă închinată, sincer şi simplu, uneia din cele mai arzătoare probleme ale construirii socialismului in ţara noastră, problema colectivizării agriculturii. E bine şi pentru publicul bucureştean, pentru noi toţi, căci Înaintarea tractoarelor pe ogoare din ce în ce mai largi şi mai numeroase, recunoaşterea superiorităţii socialiste în agricultură, nu ne interesează mai puţin decit pe plugari, pe noi cei de aici, oameni născuţi pe asfalt, care n-am ţinut niciodată în mină o coasă sau coarnele plugului. Aş spune chiar mai mult: e necesar ca lumea oraşelor să se familiarizeze cît mai mult cu aceste probleme, să se familiarizeze cu ele nu pe planul teoretic, ci pe planul vieţii, descoperind astfel rădăcinile vii ale acelei comunităţi socialiste spre care tindem, pe un drum ce duce, după cum se ştie, şi la anularea tuturor diferenţelor dintre oraş şi sat. Noi trebuie să considerăm problemele transformării socialiste a agriculturii, cu toate frămîntările omeneşti pe care le implică, drept probleme de bază ale vieţii întregului popor. Trebuie să le cunoaştem, să le înţelegem, să le trăim. Arta poate să ni le înfăţişeze cu toată puterea lor de viaţă, cu specificul şi cu variaţia lor, relevînd totodată că în conflictul, interior şi exterior, dintre nou şi vechi, există o esenţă comună care ne cuprinde pe toţi, şi există un drum comun care este al tuturor. Răzeşii lui Bogdan* este o comedioară sănătoasă şi limpede, presărată cu momente de violenţă teatrală, nu de frămîntare dramatică. Aş reproşa autorului perspectiva cam îngustă a operei sale, din care lipseşte, sub toate formele, caracterul de generalitate, de universalitate, al procesului de trecere de la economia şi simţirea înapoiată a trecutului, la economia şi simţirea noua, înaintată, a socialismului. Acest proces nu se petrece, în ciuda aparenţelor, fragmentat în tot atîtea fenomene de socializare cîte sate vor fi fiind pe suprafaţa ţării: e un proces general, care a cuprins întreaga lume agricolă aşa cum a cuprins întreaga ţară, ale cărui manifestări apar în limite şi în forme locale, izolate. Evident că scriitorul nu poate surprinde şi cuprinde decît un anumit moment, în timp şi în spaţiu , dar el trebuie să facă să răsune, să se simtă ca cea mai eficientă cauză a fenomenului local, procesul amplu, general care a cuprins întreaga ţară. Care este elementul determinant al acestei integrări, al acestei deschideri a unei celule mărunte şi izolate la chemarea unei forţe cu mult superioare ? Evident că nu poate fi decît acţiunea transformatoare a partidului. Partidul constituie elementul declanşator al unor frămîntări sufleteşti şi sociale cu totul noi în lumea ţărănească, partidul constituie mai ales elementul de orientare şi de realizare într-o soluţie superioară a acestor frămîntări. Acţiunea partidului in transformarea hincii ţărăneşti nu e o acţiune tehnică, administrativă, şi nici măcar exclusiv politică, e o acţiune umană, de lărgire a orizontului sufletesc şi de înălţare la un nivel de viaţă necunoscut. Această acţiune se săvîrşeşte prin oameni, prin comunişti, şi nimic nu poate fi mai dramatic, în sensul cel mai strict şi mai literar al cuvintului, decît lupta comunistului pentru transformarea acestei lumi. Eroul comunist în literatura transformării socialiste a satului, trebuie să aibă, şi poate avea, un rol de o nebănuită autenticitate şi frumuseţe umană. Fără el, oglindirea acestui proces, patetic şi măreţ, devine un proces de vizuină, un cutremur şi o zbatere de cîrtiţă. Ii lipseşte comediei lui Forrnest Maltei această dimensiune majoră, căci rolul, acţiunea şi cuvintul comunistului Ştefan Vasilache sînt atît de neînsemnate, atît de neconcludente, atît de codaşe în raport cu faptele şi oamenii din jurul său, încît nu pot convinge pe nimeni. Autorii s-au obişnuit, poate fără să-şi dea seama, ca publicul să completeze şi să amelioreze instinctiv, cu datele preexistente în conştiinţa sa, neîmplinirile mai mult sau mai puţin grave ale eroilor comunişti creaţi de ei. Altfel, după cum am spus, piesa lui Ernest Maftei este o lucrare cinstită şi plăcută, cu toate că încă în limita problematică şi tematică fixată cu destul de mulţi ani în urmă, de Aurel Baranga prin Recolta de aur şi Marin Preda prin Desfăşurarea. E sigur că de atunci tema aceasta s-a îmbogăţit mult, cu date noi. Mă rog, aşa cum e concepută, Răzeşii lui Bogdan ne prezintă ţărănimea unui sat din nordul Moldovei, ispitită şi temătoare în acelaşi timp de înfiinţarea unei gospodării colective. Şovăiala ţăranilor este colorată aici de faptul că proprietatea lor are un vechi titlu istoric, fiind răzeşească şi consfinţită ca atare de pe vremea lui Bogdan Voievod. Ţăranii noştri sînt ţărani, cum spune Mihail Sadoveanu, „din neamuri“, manifestînd un dîrz şi totodată speriat orgoliu, confirmat de străvechi hîrţoage ascunse sub icoane, şi dezminţit de mizeria in care ,i-a cufundat de veacuri exploatarea moşierească. Ei au de înfrînt deci, în adîncurile de prejudecăţi şi inerţii legate de proprietatea individuală asupra pămîntului, o nuanţă mistico-ancestrală. Acest pretext moral e exploatat în formele cele mai violente şi mai duşmănoase de către chiaburi, reprezentaţi prin fraţii Ion şi Iorgu Horoi, foste instrumente ale exploatării moşiereşti. Dezbaterea interioară şi ezitările în pragul colectivei ale unora dintre mijlocaşi se vor rezolva prin demascarea celor doi bandiţi, cu ajutorul propriului lor frate, al treilea Iloroi, un biet infirm, care şi-a pierdut graiul în urma unei tenebroase mişelii trecute a fratelui său Iorgu, în care acesta l-a băgat, cum se spune, „mesa". Restul, povestea foarte sumară a suspinelor de dragoste a două tinere perechi, se sudează destul de greu în linia principală. Lipsa dimensiunii esenţiale a unei drame ţărăneşti a zilelor noastre, dimensiunea acţiunii revoluţionare a comuniştilor, luminează şi mai puternic adevăratele limite ale unei piese, care, în ciuda unor mijloace selectate după criteriile unui Siriitor-actor (autorul utilizează pentru precipitarea rezoluţiilor interioare, teatrul in teatru, ca în Hamlet, şi dezvoltă, de altfel cu reală, îndrăzneală şi pricepere scenică, rolul unui mut, ca Bertolt Brecht), miliune modestă. Maftei ne dovedeşte, în primele două acte, o bună dotaţie pentru un dialog simplu, spontan şi vioi, o înclinaţie deosebită pentru un foarte savuros umor ţărănesc, o limbă autentică, frumoasă, curgătoare. Ceea ce reprezintă exact cele mai bune calităţi secundare ale unei drame dar şi o încurajare pentru scriitor de a continua, cu speranţa de a le descoperi şi realiza pe cele principale... Spectacolul realizat de bunul ansamblu al Teatrului Giuleşti, este exact ca şi opera : curat, săltăreţ, naiv, un ansamblu plăcut, ceea ce mă face să subliniez cu simpatie munca regizorului Horea Popescu, pe care l-am cunoscut pînă azi prea pornit spre teribilisme regizorale şi tăind „cumplită brazdă“ în carnea textului literar. De astă dată, el s-a străduit mai ales spre autenticitate şi naturaleţe, şi ar fi izbutit în totul, dacă ar fi stăpînit puţin ritmul prea exclamativ al tabloului IIi: ar fi strîns oleacă amănunţirea prea hazlie a actului II, ar fi îndemnat pe interpreţii cuplului Dumitru Leonora spre mai multă căldură şi spre un acord vocal şi psihologic; în sfîrşit, ar fi renunţat la acea transă corală cu care se încheie primul act, absolut nepotrivită cu obiceiurile ţăranilor noştri şi cu muzica folclorică. Actorii Teatrului Giuleşti au ajuns desigur să se cunoască şi să se înţeleagă bine: jocul lor este, mai totdeauna şi în linie generală omogen şi armonios. Ansamblul şi imaginea de viaţă ţărănească pe care au realizat-o, desigur la nivelul şi la adîncimea textului, mi s-a părut fără cusururi. Individual, există desigur diferenţe, şi, ca în fiecare spectacol, anumiţi eroi pe care ne place să-i omagiem. In Răzeşii lui Bogdan eroii interpretării au fost, desigur, Nelly Nicolau-Ştefănescu, în rolul unei gospodine amarnice, femeie voluntară, tabraşe, dar bună şi cinstită, compoziţie plină de haz apăsat şi savuros, substanţială şi precisă, şi S. Mihăilescu-Brăila, în rolul unui Chirilă Jitarul, instinctul scenic al acestuia, remarcat de noi şi altă dată, comicul uman şi simplu, au fost desfăşurate oarecum în dauna liniei principale a piesei, căci rolul e lateral, din zona pitorescului, — dar aceasta nu scade cu nimic meritele actorului. Bunii, totdeauna bunii şi solizii maeştri ai teatrului de la Giuleşti, N. Sireteanu, N. N. Matei şi C. Păpîrdea, au dat colorit ralurilor şi au ţesut strîns, prin arta lor, întrijderi mai mari din piesă, mai măr, decît rolurile respective. Excelentul Colea Răutu nu şi-a putut arăta, încă odată, admirabilele lui calităţi de omenie, de forţă, de simplitate şi concentrare, căci lui i-a revenit sarcina de a interpreta cel mai slab rol, pe al lui Ştefan Vasilache. Dar au fost foarte buni Traian Danceanu, Tamara Buciuceanu, Constantin Gheorghiu, şi n-au fost foarte răi, deşi nu prea buni: Simion Negrilă, Graţiela Albini, Ileana Codarcea şi Ion Vîlcu. In rolul bătrînului chiabur Ion Horoi, Ernest Maftei ne-a arătat, ca actor, ambiţii de adîncire şi de fantezie pe care n-ar strica sa le împartă generos cu autorul, ba ar fi chiar foarte folositor pentru amîndoi. RADU POPESCU POSTA JURIDICA BARBU ION, din Focşani, ne intreabă dacă poate cere transformarea pensiei de invaliditate in pensie de bătrîneţe, finind seama de faptul că a împlinit virsta de 60 ani. RĂSPUNS: Pensionarii de invaliditate care la data stabilirii acestei pensii îndeplineau.., condiţiile minime de vechime în timpul muncii ce se cer pentru pensie de bătrîneţe, însă nu îndeplineau condiţia de vîrstă, la împlinirea vîrstei legale prevăzută la acordarea pensiei de bătrîneţe, pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie de bătrîneţe. PAMFIL T., din Oradea, ne întreabă dacă la două luni după îndeplinirea stagiului militar, imbolnăvindu-se, beneficiază de ajutor, arătind că nu s-a reîncadrat in muncă in acest interval de timp. RĂSPUNS: In conformitate cu prevederile legale, tinerii care au satisfăcut stagiul militar, beneficiază de ajutor de boală, în cazul în care incapacitatea de muncă survine în perioada de 90 zile de la data lăsării la vatră, cu condiţia ca înainte de efectuarea stagiului militar să fi aiuit calitatea de angajat. FLORICA POPESCU, din Piteşti, ne întreabă dacă căsătorindu-se şi soţul său avînd domiciliul şi serviciul in altă localitate, îşi poate stabili domiciliul comun la soţul ei. RĂSPUNS : În conformitate cu dispoziţiile legale, prin căsătorie, domiciliul comun poate fi stabilit la oricare din soţi. POPESCU V., din Bucureşti, ne întreabă cine are obligaţia să suporte cheltuielile de întreţinere a ascensorului, sau de repararea acestuia, defectat din cauza normalei folosinţe, proprietarii sau chiriaşii imobilului ? RĂSPUNS : Proprietarul imobilului este obligat suporte cheltuielile de întreţinere a ascensorului, cum şi de repararea acestuia, dacă aceasta intervine din cauza normalei folosinţe. IORDAN P., din Galaţi, ne întreabă dacă muncitorii sezonieri au dreptul de a primi ajutoare de boală. RĂSPUNS : Angajaţii cu contracte de muncă pe durată determinată sau pentru o lucrare determinată (temporari şi sezonieri), dacă au o vechime în muncă de cel puţin 4 luni în ultimele 12 luni premergătoare concediului medical, sau de 10 luni în ultimii 2 ani premergători concediului medical, au dreptul, în cazul pierderii temporare a capacităţii lor de muncă, din cauză de boală sau accident, la ajutoare care se acordă pe o durată de cel mult 65 zile lucrătoare în cursul unui an calendaristic. ELENA POPA, din Iași, care se află un concediu pentru sarcină și lehuzie, ne întreabă când va putea beneficia de concediul de odihnă pe anul în curs, imrucit a fost programată tocmai în acest timp Poate să-l ceară in continuarea acestui concediu ? RĂSPUNS : In caz de maternitate, administraţia întreprinderii la cererea angajaţilor, este obligată să acorde concediul de odihnă în continuarea concediului pentru sarcină şi lehuzie. r Au apărut în librării Editura „Cartea Rusă“ L. N. TOLSTOI — Opere - vol. XII 245 pag. 15,50 lei VICTOR VINTU - La masa de lucru (Dialoguri despre literatură). 145 pag 3,20 lei Editura Tineretului -L. KOSMODEMIANSKAIA — Povestire despre Zoia și Sura 286 pag 5,35 lei F. CEAȘIN — 60 de zile pe pămînturile desțelenite. 125 pag. 2,60 lei E.S.P.L.A. CHAUCER — Poveștile din Canterbury. 242 pag. 4,75 lei DORIS LESSING -» Cealaltă femeie. 169 pag. 2,75 lei ooöoooooooooooooooeoosxtaooöoBooo 00000000« , Portretul Odată cu noua stagiune, televiziunea a reluat emisiuni pe care , dacă nu putem spune că le părăsise într-o vreme, totuși le pro- grama destul de rar : clubul televiziunii și medalionul. Dacă in ceea ce privește „clubul" s-a păstrat cadrul tradiţional, medalionul cunoaşte modificări neîn- ceiate în prezentare. Uneori, această căutare e limitată la o mai bună folosire a procedeelor specifice ecranului mic. Alteori, sinteza artistică obţinută se dovedeşte a fi rodul unei concepţii minuţios gîndite care urmăreşte o mai completă înfăţişare a omului şi operei în condiţiile epocii. Aşa a fost emisiunea consacraţiă lui Alexandru Sahia (deşi nu era prezentată la rubrica ,,medalion”, este tot un portret biografic). Ceea ce cuprindea îndrăzneţ acea evocare a fost şi bun. Scenariul ca şi regia au făcut, e drept, risipă de posibilităţi telegenice , de la facsimile pînă la secvenţe de film, de la interpretarea unor eroi literari pînă la transformarea lui Alexandru Sahia în erou al scenariului. Ele au fost însă împletite într-o ţesătură artistică fără cusur care, desfăşurîndu-se sub ochii spectatorului, a construit portretul neuitatului ziarist şi scriitor comunist sub toate aspectele activităţii sale. 8 Străbătut de un patos interior, acel chip care oglindea suferinţa milioanelor de oameni ai muncii dar şi hotărîrea luptătorului cu neputinţă de a fi înfrînt, ne-a apărut drag şi apropiat nouă, celor care îndeplinim astăzi idealul pentru care el s-a jertfit. Urmărirea biografiei lui Sahia a fost, cum arătam, romanţată. Pe ecran ne-au apărut nu numai fotografii ci şi interpreţi ai unor roluri printre care rolul lui Ale biografic xandru Sahia. înlănțuirea docu. 8 mentelor cu momente înscenate g in studio a fost însă atît de 8 cursivă și echilibrată îneît unele § s-au completat cu celelalte în- I tr-un valoros documentar ar- 8 tistic. Joi ni s-a oferit un alt portret biografic: Jules Cazaban. Ar tistul iubit şi preţuit de specta. I tori pentru interpretarea excep- g ţională a multor roluri din dra- 8 maturgia originală, din cea sovietică şii universală, nu ne-a mai apărut pe ecran ca de obicei, pentru a-şi povesti viaţa într-o alocuţiune ilustrată. Emisiunea a fost iniţial concepută ca oglinda omului prin operă. L-am putut cunoaşte aşadar prin roluri ce reprezintă atît în spec. § tp^mzimii ‘“colul de teatru cît şi de film § rodul maturităţii sale artistice („Bulevardul îm- păcării“, „Pădurea“ de Ostrov, gski, „A 12-a noapte“ de Shakes- Speare). Din păcate, emisiunea a fost fragmentată, nu a dispus de un comperaj care să dea unitate medalionului și să sublinieze mai larg, mai sugestiv, activitatea multilaterală de artist-cetățean al lui Jules Cazaban. In orice caz, căutările care se manifestă în cadrul acestei ru- brici se dovedesc a fi tot mai fructuoase. Colaboratorii televi. 8 ziunii se străduiesc nu numai să prezinte personalităţi din cele mai diferite domenii artistice, dar, totodată, şi să transmită mai direct şi mai atractiv roadele ac- 8 tivității lor. In acest sens ar fi | bine dacă subiectele medalioane- | lor si emisiunilor de acest gen 8 ar fi culese și din domeniul | științei sau al unor discipline ar- 8 tistiee încă neacoperite: baletul, § muzica populară etc. EUGEN ATANASIU I 8 8 kx>©oooa©oooooQooooooooe©oo©oaooo©eoooooo«*5oeoooó< oooooeoooooooooooooooci(>oeooo«ooooeoeooiJOooâ©oeoe^ oaeooooooooocoooooo»* «a 4371