Romînia Liberă, noiembrie 1958 (Anul 16, nr. 4374-4398)

1958-11-01 / nr. 4374

rag. 2-a Din activitatea sfaturilor populare Antrenarea activă a cetăţenilor în realizarea acţiunilor gospodăreşti Bîrladul, cunos­cut altă dată ca un tîrg cu un pronun­ţat caracter agri­col şi comercial, şi-a schimbat azi cu totul înfăţişarea. In trecut, despre industrie In oraşul Bîrlad nici nu pu­tea fi vorba. Astăzi avem mai multe fabrici de interes local cum ar fi Fa­brica de ulei „Republica“, fabrica de confecţii „Proletarul Roşu“, o fabrică de cărămizi cu o capacitate de 3 mi­lioane bucăţi anual şi alte întreprin­deri ale industriei locale. Mîndria oraşului nostru o constituie însă fa­brica de rulmenţi, construită cu spri­jinul Uniunii Sovietice şi înzestrată cu utilaje moderne de mare capacita­te.. Odată cu construirea acestor o­­biective industriale, oraşul sa dezvol­tat şi din punct de vedere edilitar. Pentru muncitorii fabricii de rul­menţi au fost construite pînă în pre­zent 8 blocuri hol cu­­p­este 300 apar­tamente. Recent a fost terminată con­strucţia şi urmează a se da în folo­sinţă un bloc al tineretului. Un nu­măr mare de muncitori şi-au cons­truit locuinţe individuale, o bună par­te cu credite primite de la stat. Tot în aceşti ani, a fost construită o uzi­nă modernă pentru alimentarea cu apă a populaţiei, o baie comunală, s-a dezvoltat reţeaua energiei electrice, s-a înfiinţat transportul în comun. Sfatul popular se preocupă perma­nent de înfrumuseţarea oraşului, atît prin construcţii noi, cît şi prin ame­najări şi reparaţii curente sau ca­pitale. Pentru a da viaţă obiecti­velor propuse în acţiunea por­nită pentru înfrumuseţarea oraşelor patriei, comitetul executiv, cu ajuto­rul comisiilor permanente şi al de­putaţilor, al comitetelor de străzi, şi de femei, a reuşit să mobilizeze şi să antreneze în realizarea de acţiuni gos­podăreşti un mare număr de cetăţeni. Preocupîndu-ne permanent de înfru­museţarea oraşului nostru, în ultimii doi ani au fost pavate din nou 22 străzi în suprafaţă de peste 40.000 rrj.p., s-au refăcut pavajele la 30 străzi, la alte 20 de străzi s-au făcut reparaţii curente sau capitale, însu­­mînd la un loc o suprafaţă de peste 80.000 m.p. Parcul de cultură şi odihnă a fost extins cu circa 13 ha. unde s-au plan­tat peste 155.000 poeţi. Recent au fost amenajate şi s-au făcut nivelări pe mai multe străzi, au fost săpate pes­­te 32 fîntîni am­plasate în punctele cele mai deficitare în apă potabilă, s-au făcut săpături de şanţuri pentru îngroparea ţevilor la cişmelele puse în funcţiune. Malurile rîului Valea Seacă care trece prin mijlocul oraşu­lui a fost taluzat pe o lungime de 1500 m. La obţinerea tuturor acestor reali­zări au fost antrenate masele largi de cetăţeni care au prestat un mare număr de ore de muncă voluntară. Prin munca voluntară prestată de ce­tăţeni am realizat o economie de pes­te 530.000 lei, îndrumaţi îndeaproape de către co­mitetul orăşenesc de partid, ne-am preocupat de folosirea tuturor forme­lor organizatorice de legătură cu ma­sele. Dar în primul rînd ne-am pre­ocupat de antrenarea deputaţilor, or­­ganizînd dese schimburi de experien­ţă între aceştia. Cu prilejul schimburilor de expe­rienţă, deputaţii aleşi pentru prima oară, au reuşit să înveţe multe lu­cruri de la deputaţii mai vechi şi cu o bogată şi rodnică activitate în an­trenarea maselor. Deputaţi ca Didina Galaction, Elena Neagu, Ion Saulea, Gheorghe Georgescu, Gheorghe Con­­stantinescu, Teodor Verdeş, Florea Marinei şi alţii au dat dovadă de multă dragoste faţă de munca obştea­scă, ant­renînd masele în aceste ac­ţiuni, mulţi dintre ei participînd efectiv, în fruntea maselor, la reali­zarea acţiunilor gospodăreşti. Extinderea şi permanentizarea în­trecerilor patriotice între comitete de stradă şi circumscripţii electorale s-a dovedit o formă eficace, obţinîndu-se de la o perioadă la alta rezultate tot mai bune. Comitetul executiv urmă­reşte îndeaproape felul cum munceşte şi rezultatele care le obţine fiecare comisie şi comitet în parte, stimulîn­­du-le pe cele fruntaşe. Studiindu-se cu cea mai mare atenţie şi urmărind îndeaproape felul cum sunt traduse în viaţă propunerile cetăţenilor, mobili­zed mase tot mai largi în înfăptui­rea propunerilor cetăţenilor, vom con­tribui din zi în zi la continua înfru­museţare şi buna gospodărire a ora­şului nostru. Vasile Stănescu Preşedintele comitetului executiv al sfatului popular al oraşului Bîrlad Beneficii peste plan TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru), întreprinderile de industrie locală din Regiunea Autonomă Ma­ghiară au realizat în primele 9 luni ale anului beneficii în valoare de 9.712.000 lei. Datorită creşterii renta­bilităţii lor, întreprinderile locale au realizat peste plan beneficii în valoa­re de 4.000.000 lei. Rentabilitatea pla­nificată de plus 2,52 la sută în pri­mele 3 trimestre a fost îndeplinită în proporţie de plus 3,81 la sută. In a­­ceastă perioadă au fost fabricate în întreprinderile locale noi produse de consum ca mobilă lustruită, parchete, frigidere, produse chimice. Sporirea considerabila a producţiei de ţesături de bumbac Acţiunea de creştere a randamentu­lui la războaiele de ţesut cu cel pu­ţin 10 la sută pînă la sfîrşitul anu­lui, iniţiată de întreprinderea „Indus­tria bumbacului“ din Capitală dă re­zultate tot mai bune. In sectorul bum­bacului, unde toate întreprinderile au îmbrăţişat această iniţiativă, ran­damentul a crescut pînă în prezent cu 11,8 la sută faţă de luna decem­brie 1957. De asemenea a crescut cu 9,4 la sută indicele de mii bătăi­­război-oră. Rezultatele pozitive dobîndite în acţiunea de creştere a randamentelor sunt însoţite de o sporire considerabi­lă a producţiei. Astfel, în sectorul bumbacului au fost produse de la începutul anului şi pînă acum 7.240.000 m2 ţesături peste plan, din care se pot confecţiona peste 2 milioane dife­rite confecţii. f ! Nici nu mi-am închipuit că un dosar, un simplu şi nu prea volu­minos dosar, poate cuprinde între filele sale de diferite dimensiuni, un adevărat monument de birocra­tism. N-aş fi crezut dacă mi s-ar fi povestit pafania celor şapte sala­­riaţi din Ministerul Comerţului, dar am văzut filă cu filă, o poveste care, dacă nu v-aş da cifre şi date concrete, vi s-ar părea ?­ dv. de necrezut. Dar cred că mult mai simplu ar fi să dau cuvintul... adreselor. DIRECŢIA DE APROVIZIONARE ŞI LUCRARE DIN MINISTERUL COMERŢULUI către SFATUL POPULAR AL CAPITALEI - DIRECŢIA DE ARHITECTURĂ ŞI SISTEMATIZARE Vă facem cunoscut că s-a a­­probat din planul fonduri de cre­dite pe anul 1958, următoarele ce­reri de credite pentru construcţii de locuinţe individuale. Urmează apoi numele celor şapte cărora li s-au acordat creditele (Bunlea V. Bogdan, Hiena Preda, Lucia Kraşoveanu etc.). „Avînd în vedere prevederile H.C.M., vă rugăm a atribui tere­nuri corespunzătoare beneficiarilor de credite , într-un cartier cu mij­loace comune de transport, cu apă, canal, lumină electrică pe stradă, eventual gaze“. Adresa: — prima din lanțul lung al celor ce s-au desfăşurat ulterior — poartă data de 30 octombrie 1957. Primul răspuns poartă data de 16 noiembrie 1967 şi anunţă mini­sterul că, „în conformitate cu dis­poziţiile legale, S.P.C. atribuie te­renuri pentru construirea de locu­inţe, beneficiarilor de credite, în anul cînd aceştia au primit credite“. Adresa iscălită de arhitectul şef ad­junct al oraşului Bucureşti, Alex. Iosef şi şeful serviciului, arh. Dan Eugen Marinescu, roagă să se re­vină în anul 1958, comunicîndu-şi pentru fiecare beneficiar de credite, domiciliul, funcţia în serviciu, pro­fesia de bază, vechimea în cîmpul muncii, timpul de cînd este stabilit în Capitală şi cuantumul creditului. Pentru ca anul 1958 să-l găsească temeinic pregătiţi, beneficiarii din Ministerul Comerţului au depistat singuri un teren din str. Matei Voevod nr. 17, şi au aflat — tot prin intermediul unor adrese ofi­ciale — că terenul respectiv a fost atribuit sfatului popular. încă la 23IXII. 1957 au pregătit... terenul, solicitînd locul din strada Matei Voevod nr. 17 sau eventual un alt teren corespunzător. „Urmare adresei dv... — sună răspunsul din 30 decembrie 1957,­­ vă facem cunoscut că pentru be­neficiarii de credit propuşi pe anul 1958, vom putea atribui teren nu­mai în anul 1958. In ceea ce pri­veşte terenul din str. Matei Voe­vod, solicitat de dv., este deja atribuit unor beneficiari de credit de la alt minister. Vă rugăm deci să reveniţi la adresa dv. în anul 1958“. Precizăm două lucruri: 1) nici pînă în prezent nu s-a construit nimic pe acest teren; 2) salariaţii Ministerului Comerţului, pentru a face economie de spaţiu au soli­citat toţi împreună un singur teren. Dar să trecem mai departe. A treia zi după revelion, o nouă adresă poposeşte la secţia de Ar­hitectură şi Sistematizare. Revenind la adresele anterioare şi amintind răspunsurile anterioare, avînd ane­xate din nou tabelele beneficiarilor de credite, adresa din 3 ianuarie 1958 cere din nou ..un teren cores­punzător etc., etc.“. Răspunsul, din cauza timpului nefavorabil probabil, — vă amin­tiţi, era o iarnă cam aspră, — nu a sosit pînă la sfîrşitul lunii. Oamenii voiau să înceapă însă construcţia din primăvară. Aşa că la 30 ianuarie 1958 din nou, DIRECŢIA APROVIZIONĂRII ŞI LUCRĂRI către SFATUL POPULAR AL CAPITALEI „Ca urmare la adresa dv. vă facem cunoscut că s-au acordat credite pe anul 1958 etc. următori­lor salariaţi aparfinind ministeru­lui nostru, prevăzuţi in tabelul a­­lăturat. In vederea obţinerii auto­rizaţiilor de construcţii vă rugăm a le atribui un teren corespunză­tor, in apropierea locului de muncă etc.... Vă rugăm a ne face cunoscut atribuirea terenului la timp pentru ca beneficiarii să ia măsuri în ve­derea pregătirii actelor şi a docu­mentaţiei necesare pentru a obţine avizele necesare şi autorizaţia de construcţie şi pentru deschiderea finanţărilor la Banca de Investiţii“. Cu asemenea argumente socoteau probabil tovarăşii din Ministerul Comerţului că-i „vor pune pe fri­gare“ pe cei de la sfatul popular. La sfatul popular al Capitalei nu se terminase insă iernatul aşa că la 28 februarie a fost lansată o nouă adresă prevăzind... aţi ghicit, exact aceleaşi argumente şi aceeaşi rugăminte ca şi in adresele ante­rioare. La această adresă s-a adăugat şi o sugestie. Beneficiarii de cre­dite depistaseră din nou un teren viran, in str. Vasi­le Pir­van nr. 6­8, şi-l solicitau. Pare-se însă că iernatul s-a pre­lungit deşi ghioceii primăverii apă­ruseră de mult. Nu se poate expli­ca altfel amorţirea care a cuprins factorii în drept de la secţia de Arhitectură şi Sistematizare in ce priveşte, obligativitatea redactării unei noi adrese-răspuns. De la Ministerul Comerţului — de astă dată din partea conducerii ministerului — se lansează din nou o adresă la 12 aprilie, în care se solicită iarăşi atribuirea terenului, se presează apoi cu o altă adresă la 30 aprilie, se elaborează o a­­dresă mai energică indicindu-se şi un delegat special pentru rezolva­rea acestei probleme la 22 mai 1958, după care în sftrșit la 24 mai (mai bine mai tirziu decit nici­odată) adresa nr. 998 răspunde „...vă facem cunoscut că, întrucît nu am­ primit toate datele cerute, nu putem prezenta cererea dv. comisiei de atribuire de terenuri de pe lîngă sfatul popular al Capi­talei“. Povestea cu datele complete are şi ea ,,farmecul“ ei. La început s-au cerut datele arătate mai sus (funcţia, vechimea etc.). Ulterior, s-au cerut declaraţii ale beneficia­rilor, prin care aceştia să arate că nu posedă teren pentru construcţii în Bucureşti. La 8 mai s-au îna­intat aceste declaraţii, bineînţeles autentificate la Notariat. După un timp s-a cerut să se facă alte declaraţii, prin care să se specifice că beneficiarii de cre­dite nu posedă teren nici In altă regiune a ţării. Iar In al treilea rind, că nici ei nici familiile lor nu posedă nici un fel de avere mobilă sau imobilă in Bucureşti sau in alte regiuni. La 23 iulie o adresă a secţiei de Arhitectură şi Sistematizare avea pur şi simplu un conţinut ultima­tiv : „vă facem cunoscut că pînă în prezent datele cerute nu au fost completate conform celor specifi­cate în adresele noastre şi în con­secinţă lucrarea înaintată de dv. urmează să fie scoasă de pe or­dinea de zi a comisiei“. Intre timp se mai perindaseră Insă intre cele două foruri o serie de adrese însoţite de tabele, decla­raţii, schiţe etc. — la 27 mai, la 21 iunie, la 30 iunie (aceasta din partea conducerii Ministerului), la 4 iulie, la 11 iulie. Trebuie să recunoaştem că intr-o şedinţă ce a avut loc la 27 iunie a.c., sfatul popular al Capitalei a atribuit un teren solicitanţilor, insă in strada Ziduri Intre Vii, după Gara de Est, departe de mijloacele de transport in comun, intr-un cartier industrial, foarte departe de locul de muncă al salariaţilor. Schimbul de adrese a continuat. La sfîrşitul lunii iunie, conducerea ministerului insista să se soluţio­neze urgent cererea dat fiind faptul că lucrările de proiectare şi avizare al proiectelor durează cca. 2 luni. La 4 august o adresă cu caracter oarecum „disperat", anunţă condu­cerea ministerului: „Banca de In­vestiţii ne încunoştiinţează că, în­trucît au trecut mai multe luni de la aprobarea creditelor pe anul 1958 şi noii beneficiari de credite nu au prezentat formele pentru deschide­rea finanţării (urît din partea lor — n.n.), creditul acordat SE VA RETRAGE ŞI SE VA REPARTIZA ALTOR ÎNTREPRINDERI“. La 20 august a.c. secfia de Ar­hitectură­­şi Sistematizare s-a de­clarat satisfăcută în ce priveşte îndeplinirea tuturor formelor. După „pufin timp“, adică la 2 octom­brie, o nouă adresă anunţă Mini­sterul Comerţului că a fost in sfîrşit avizată repartizarea terenu­lui in... strada Ziduri Intre Vii. Au venit şi ploile de toamnă, anotimpul rece, intrăm intr-o nouă „iernare". Mai sunt oare necesare comen­tarii ? SANDU MANEA -FOILETON Un monument de birocratism 200 Rominia liberaSimbătă 1 noiembrie 1958 — IN LABORATORUL PENTRU VINURI Anul acesta întreprinderea vin-alcool Sibiu — secţia Mediaş, vi­­nifică o cantitate de circa 100 vagoane struguri. In clişeu: Un aspect din laboratorul de analiza vinurilor al sec­ţiei Mediaş. Ing. Ion Bocioancă stabileşte cantitatea de zahăr din must. Foto: NI­CU VASILE Măsuri privind ocrotirea sănătăţii copiilor In acţiunea de scădere a mortalităţii infantile, reţeaua noastră sanitară a ob­ţinut în primele 9 luni ale acestui an un succes deosebit, înregistrându-se pentru prima dată în ţara noastră pro­centul de 6,7 la sută. Pentru consolidarea acestei situaţii şi pentru obţinerea în continuare de noi realizări în problema ocrotirii sănătăţii copiilor, Ministerul Sănătăţii şi Preve­­derilor Sociale a luat unele măsuri ce urmează a fi aplicate de către secţiile sanitare ale sfaturilor populare regio­nale. Astfel se va asigura funcţionalitatea în bune condiţiuni a tuturor unităţilor de copii din mediul, urban şi rural (spi­tale, policlinici, dispensare rurale cu staţionar, bucătării de lapte, case de naştere, etc.) prin aprovizionarea la timp cu combustibil, medicamente, etc. Se vor lua măsuri pentru utilizarea la maxim a paturilor în unităţile de copii din localităţile mai mici de pe cuprinsul regiunii. Unităţile sanitare de toate tipurile,­­şi în special cele mici din mediul rural, vor fi aprovizionate cu medicamente pentru acordarea trata­mentului de urgenţă. Se vor lua măsuri pentru a se asi­gura cu prioritate transportul copiilor bolnavi din mediul rural către spitalele urbane, asigurîndu-se însoţirea cazuri­lor grave de către personalul sanitar mediu. In mediul rural se vor înfiinţa pe lin­gă fiecare dispensar de circumscripţie sanitară rurală cîteva paturi pentru re­ţinerea copiilor grav bolnavi, în scopul aplicării tratamentului pînă la trimite­rea lor la cel mai apropiat spital sau secţie de pediatrie. Totodată se vor uti­liza paturile din staţionarele de adulţi pentru internarea copiilor bolnavi, cu respectarea măsurilor de izolare a co­piilor în încăperi separate. Se va organiza acțiunea de profilaxie a rahitismului asigurîndu-se trata­mentul cu vitamina D2 tuturor suga­rilor începînd de la, 3—4 luni, iar pentru imaturi de la luna doua. Tot­odată se vor lua măsuri pentru pro­filaxia şi tratamentul distrofiilor, a­­sigurîndu-se funcţionarea bucătăriilor de lapte în comune şi dindu-se o deo­sebită atenţie educaţiei sanitare în vederea propagandei pentru alimenta­ţia naturală. Urmărirea sugarilor va fi intensifi­cată atît în mediul urban cît şi în mediul rural, prin antrenarea tuturor cadrelor sanitare medii existente la nivelul circumscripţiei sanitare rurale. O atenţie deosebită va fi acordată intensificării consultărilor profilactice. Secţiile sanitare regionale au obli­gaţia de a urmări internarea naşteri­lor­ imature într-o secţie de materni­tate sau vor asigura posibilităţi de a fi menţinuţi în casa de naşteri pînă la atingerea greutăţii de 2500—3000 grame. La transportul imaturilor se vor asigura condiţiile cele mai potri­vite acestui scop (coşul pentru ima­turi, asigurarea temperaturii şi a ali­mentaţiei pe timpul transportului, În­soţirea copilului de către un cadru mediu sanitar, etc). îndrumarea sistematică şi organiza­tă a Centrelor mici va fi asigurată de către spitalul sau secţia de pedia­trie de la reşedinţa regiunii pe baza unui plan, fixîndu-se în mod obliga­tor deplasări permanente în raioane. Aceeaşi activitate de îndrumare şi control trebuie să fie asigurată de toate secţiile de pediatrie raionale care vor avea în evidenţă circumscrip­ţiile din raion. CRONICA TEATRALĂ „Răzeşii lui Bogdan“ de Ernest Maftei Teatrul C.F.R. Giuleşti Teatrul C.F.R..Giuleşti a hotărît să-şi deschidă stagiunea (o stagiune, într-ad­evăr, cam ciudată, care începe în sala altui teatru şi continuă în călătorie pe alte meleaguri), cu o piesă închinată, sincer şi simplu, uneia din cele mai arzătoare probleme ale con­struirii socialismului in ţara noastră, problema colectivizării agriculturii. E bine şi pentru publicul bucureştean, pentru noi toţi, căci Înaintarea trac­toarelor pe ogoare din ce în ce mai largi şi mai numeroase, recunoaşterea superiorităţii socialiste în agricultură, nu ne interesează mai puţin decit pe plugari, pe noi cei de aici, oameni născuţi pe asfalt, care n-am ţinut nici­odată în mină o coasă sau coarnele plugului. Aş spune chiar mai mult: e necesar ca lumea oraşelor să se fa­miliarizeze cît mai mult cu aceste probleme, să se familiarizeze cu ele nu pe planul teoretic, ci pe planul vieţii, descoperind astfel rădăcinile vii ale a­­celei comunităţi socialiste spre care tindem, pe un drum ce duce, după cum se ştie, şi la anularea tuturor dife­renţelor dintre oraş şi sat. Noi tre­buie să considerăm problemele trans­formării socialiste a agriculturii, cu toate frăm­întările omeneşti pe care le implică, drept probleme de bază ale vieţii întregului popor. Trebuie să le cunoaştem, să le înţelegem, să le trăim. Arta poate să ni le înfăţişeze cu toată puterea lor de viaţă, cu spe­cificul şi cu variaţia lor, relevînd totodată că în conflictul, interior şi exterior, dintre nou şi vechi, există o esenţă comună care ne cuprinde pe toţi, şi există un drum comun care este al tuturor. Răzeşii lui Bogdan* este o come­­dioară sănătoasă şi limpede, presă­rată cu momente de violenţă teatrală, nu de frămîntare dramatică. Aş re­proşa autorului perspectiva cam în­gustă a operei sale, din care lipseşte, sub toate formele, caracterul de gene­ralitate, de universalitate, al procesu­lui de trecere de la economia şi sim­ţirea înapoiată a trecutului, la econo­mia şi simţirea noua, înaintată, a so­cialismului. Acest proces nu se petre­ce, în ciuda aparenţelor, fragmentat în tot atîtea fenomene de socializare cîte sate vor fi fiind pe suprafaţa ţării: e un proces general, care a cu­­prins întreaga lume agricolă aşa cum a cuprins întreaga ţară, ale cărui ma­nifestări apar în limite şi în forme lo­cale, izolate. Evident că scriitorul nu poate surprinde şi cuprinde decît un anumit moment, în timp şi în spaţiu , dar el trebuie să facă să răsune, să se simtă ca cea mai eficientă cauză a fenomenului local, procesul amplu, ge­neral care a cuprins întreaga ţară. Care este elementul determinant al a­­cestei integrări, al acestei deschideri a unei celule mărunte şi izolate la che­marea unei forţe cu mult superioare ? Evident că nu poate fi decît acţiu­nea transformatoare a partidului. Par­tidul constituie elementul declanşator al unor frămîntări sufleteşti şi sociale cu totul noi în lumea ţărănească, par­tidul constituie mai ales elementul de orientare şi de realizare într-o soluţie superioară a acestor frămîntări. Ac­ţiunea partidului in­ transformarea hi­ncii ţărăneşti nu e o acţiune tehnică, administrativă, şi nici măcar exclusiv politică, e o acţiune umană, de lăr­gire a orizontului sufletesc şi de înăl­ţare la un nivel de viaţă necunoscut. Această acţiune se săvîrşeşte prin oa­meni, prin comunişti, şi nimic nu poate fi mai dramatic, în sensul cel mai strict şi mai literar al cuvintului, decît lupta comunistului pentru trans­­formarea acestei lumi. Eroul comunist în literatura transformării socialiste a satului, trebuie să aibă, şi poate avea, un rol de o nebănuită autenticitate şi frumuseţe umană. Fără el, oglindirea acestui proces, patetic şi măreţ, de­vine un proces de vizuină, un cutre­mur şi o zbatere de cîrtiţă. Ii lipseşte comediei lui Forrnest Maltei această dimensiune ma­joră, căci rolul, acţiu­nea şi cuvintul comunistului Ştefan Vasi­lache sînt atît de neînsemnate, a­­tît de neconcludente, atît de codaşe în raport cu faptele şi oamenii din jurul său, încît nu pot convinge pe nimeni. Autorii s-au obişnuit, poate fără să-şi dea seama, ca publicul să completeze şi să amelioreze instinctiv, cu­ datele preexistente în conştiinţa sa, neîmpli­­nirile mai mult sau mai puţin grave ale eroilor comunişti creaţi de ei. Altfel, după cum am spus, piesa lui Ernest Maftei este o lucrare cinstită şi plăcută, cu toate că încă în limita problematică şi tematică fixată cu destul de mulţi ani în urm­ă, de Aurel Baranga prin Recolta de aur şi Ma­­rin Preda prin Desfăşurarea. E si­gur că de atunci tema aceasta s-a îmbogăţit mult, cu date noi. Mă rog, aşa cum e concepută, Răzeşii lui Bog­dan ne prezintă ţărănimea unui sat din nordul Moldovei, ispitită şi te­­mătoare în acelaşi timp de înfiinţa­­rea unei gospodării colective. Şovă­iala ţăranilor este colorată aici de faptul că proprietatea lor are un vechi titlu istoric, fiind răzeşească şi consfinţită ca atare de pe vremea lui Bogdan Voievod. Ţăranii noştri sînt ţărani, cum spune Mihail Sadoveanu, „din neamuri“, manifestînd un dîrz şi totodată speriat orgoliu, confirmat de străvechi hîrţoage ascunse sub icoa­ne, şi dezminţit de mizeria in care ,i-a cufundat de veacuri exploatarea mo­şierească. Ei au de înfrînt deci, în a­­dîncurile de prejudecăţi şi inerţii le­gate de proprietatea individuală asu­pra pămîntului, o nuanţă mistico-an­­cestrală. Acest pretext moral e ex­ploatat în formele cele mai violente şi mai duşmănoase de către chiaburi, re­prezentaţi prin fraţii Ion şi Iorgu Ho­­roi, foste instrumente ale exploatării moşiereşti. Dezbaterea interioară şi e­­zitările în pragul colectivei ale unora dintre mijlocaşi se vor rezolva prin demascarea celor doi bandiţi, cu aju­torul propriului lor frate, al treilea Iloroi, un biet infirm, care şi-a pier­dut graiul în urma unei tenebroase mişelii trecute a fratelui său Iorgu, în care acesta l-a băgat, cum se spune, „mesa". Restul, povestea foarte suma­ră a suspinelor de dragoste a două ti­nere perechi, se sudează destul de greu în linia principală. Lipsa dimen­siunii esenţiale a unei drame ţărăneşti a zilelor noastre, dimensiunea acţiunii revoluţionare a comuniştilor, luminea­ză şi mai puternic adevăratele limite ale unei piese, care, în ciuda unor mijloace selectate după criteriile unui Siriitor-actor (autorul utilizează pen­­tru­ precipitarea rezoluţiilor interioare, teatrul in teatru, ca în Hamlet, şi dezvoltă, de altfel cu reală, îndrăznea­lă şi pricepere scenică, rolul unui mut, ca Bertolt Brecht), m­iliune modestă. Maftei ne dovedeşte, în primele două acte, o bună dotaţie pentru un dialog simplu, spontan şi vioi, o înclinaţie deosebită pentru un­­ foarte savuros umor ţărănesc, o limbă autentică, fru­moasă, curgătoare. Ceea ce reprezintă exact cele mai bune calităţi secundare ale unei drame dar şi o încurajare pentru scriitor de a continua, cu spe­ranţa de a le descoperi şi realiza pe cele principale... Spectacolul realizat de bunul an­samblu al Teatrului Giuleşti, este e­­xact ca şi opera : curat, săltăreţ, naiv, un ansamblu plăcut, ceea ce mă face să subliniez cu simpatie munca regi­zorului Horea Popescu, pe care l-am cunoscut pînă azi prea pornit spre te­ribilisme regizorale şi tăind „cumplită brazdă“ în carnea textului literar. De astă dată, el s-a străduit mai ales spre autenticitate şi naturaleţe, şi ar fi iz­butit în totul, dacă­­ ar fi stăpînit pu­ţin ritmul prea exclamativ al tablou­lui IIi: ar fi strîns o­leacă amănun­­ţirea prea hazlie a actului II, ar fi îndemnat pe interpreţii cuplului Du­­mitru­ Leonora spre mai multă căldură şi spre un acord vocal şi psihologic; în sfîrşit, ar fi renunţat la acea tran­să corală cu care se încheie primul act, absolut nepotrivită cu obiceiurile ţăranilor noştri şi cu muzica folclo­rică. Actorii Teatrului Giuleşti au ajuns desigur să se cunoască şi să se înţe­leagă bine: jocul lor este, mai tot­deauna şi în linie generală omogen şi armonios. Ansamblul şi imaginea de viaţă ţărănească pe care au realizat-o, desigur la nivelul şi la adîncimea tex­tului, mi s-a părut fără cusururi. In­dividual, există desigur diferenţe, şi, ca în fiecare spectacol, anumiţi eroi pe care ne place să-i omagiem. In Răzeşii lui Bogdan eroii interpretării au fost, desigur, Nelly Nicolau-Ştefă­­nescu, în rolul unei gospodine amar­nice, femeie voluntară, tabraşe, dar bună şi cinstită, compoziţie plină de haz apăsat şi savuros, substanţială şi precisă, şi S. Mihăilescu-Brăila, în rolul unui Chirilă Jitarul, instinctul scenic al acestuia, remarcat de noi şi altă dată, comicul uman şi simplu, au fost desfăşurate oarecum în dauna liniei principale a piesei, căci rolul e lateral, din zona pitorescului, — dar aceasta nu scade cu nimic meritele actorului. Bunii, totdeauna bunii şi solizii maeştri ai teatrului de la Giu­leşti, N. Sireteanu, N. N. Matei şi C. Păpîrdea, au dat colorit ralurilor şi au ţesut strîns,­ prin arta lor, întrijderi mai mari din piesă, mai măr, decît ro­lurile respective. Excelentul Colea Răutu nu şi-a putut arăta, încă odată, admirabilele lui calităţi de omenie, d­e forţă, de simplitate­­ şi concentrare, căci lui i-a revenit sarcina de a in­terpreta cel mai slab rol, pe al lui Ştefan Vasilache. Dar au fost foarte buni Traian Danceanu, Tamara Buciu­­ceanu, Constantin Gh­eorghiu,­ şi n-au fost foarte răi, deşi nu prea buni: Simion Negrilă, Graţiela Al­­bini, Ileana Codarcea şi Ion Vîlcu. In rolul bătrînului chiabur Ion Horoi, Ernest Maftei ne-a arătat, ca actor, ambiţii de adîncire şi de fantezie pe care n-ar strica sa le împartă generos cu autorul, ba ar fi chiar foarte fo­lositor pentru amîndoi. RADU POPESCU POSTA JURIDICA BARBU ION, din Focşani, ne in­­treabă dacă poate cere transformarea pensiei de invaliditate in pensie de bă­­trîneţe, finind seama de faptul că a împlinit virsta de 60 ani. RĂSPUNS: Pensionarii de invalidi­tate care la data stabilirii acestei­ pen­sii îndeplineau.., condiţiile­­ minime de vechime în timpul muncii­ ce se cer pentru pensie de bătrîneţe, însă nu în­deplineau condiţia de vîrstă, la împli­­nirea vîrstei legale prevăzută la acor­darea pensiei de bătrîneţe, pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie de bătrîneţe. PAMFIL T., din Oradea, ne întreabă dacă la două luni după îndeplinirea stagiului militar, imbolnăvindu-se, beneficiază de ajutor, arătind că nu s-a reîncadrat in muncă in acest in­terval de timp. RĂSPUNS: In conformitate cu pre­­vederile legale, tinerii care au satisfă­cut stagiul militar, beneficiază de aju­tor de boală, în cazul în care incapa­citatea de muncă survine în perioada de 90 zile de la data lăsării la vatră, cu condiţia ca înainte de efectuarea stagiului militar să fi aiuit calitatea de angajat. FLORICA POPESCU, din Piteşti, ne întreabă dacă căsătorindu-se şi soţul său avînd domiciliul şi serviciul in altă localitate, îşi poate stabili domiciliul comun la soţul ei. RĂSPUNS : În conformitate cu dis­poziţiile legale, prin căsătorie, domici­liul comun poate fi stabilit la oricare din soţi. POPESCU V., din Bucureşti, ne în­treabă cine are obligaţia să suporte cheltuielile de întreţinere a ascensoru­­lui, sau de repararea acestuia, defec­tat din cauza normalei folosinţe, pro­prietarii sau chiriaşii imobilului ? RĂSPUNS : Proprietarul imobilului este obligat suporte cheltuielile de întreţinere a ascensorului, cum şi de repararea acestuia, dacă aceasta inter­­vine din cauza normalei folosinţe. IORDAN P., din Galaţi, ne întreabă dacă muncitorii sezonieri au dreptul de a primi ajutoare de boală. RĂSPUNS : Angajaţii cu contracte de muncă pe durată determinată sau pen­tru o lucrare determinată (temporari şi sezonieri), dacă au o vechime în muncă de cel puţin 4 luni în ultimele 12 luni premergătoare concediului me­­dical, sau de 10 luni în ultimii 2 ani premergători concediului medical, au dreptul, în cazul pierderii temporare a capacităţii lor de muncă, din cauză de boală sau accident, la ajutoare care se acordă pe o durată de cel mult 65 zile lucrătoare în cursul unui an calenda­ristic. ELENA POPA, din Iași, care se află un concediu pentru sarcină și lehuzie, ne întreabă când va putea beneficia de concediul de odihnă pe anul în curs, imrucit a fost programată tocmai în acest timp Poate să-l ceară in conti­nuarea acestui concediu ? RĂSPUNS : In caz de maternitate, administraţia întreprinderii la cererea angajaţilor, este obligată să acorde concediul de odihnă în continuarea concediului pentru sarcină şi lehuzie. r Au apărut în librării Editura „Cartea Rusă“ L. N. TOLSTOI — Opere - vol. XII 245 pag. 15,50 lei VICTOR VINTU - La masa de lucru (Dialoguri despre literatură). 145 pag 3,20 lei Editura Tineretului -L. KOSMODEMIANSKAIA — Povestire despre Zoia și Sura 286 pag 5,35 lei F. CEAȘIN — 60 de zile pe pă­­mînturile desțelenite. 125 pag. 2,60 lei E.S.P.L.A. CHAUCER — Poveștile din Can­terbury. 242 pag. 4,75 lei DORIS LESSING -» Cealaltă fe­­meie. 169 pag. 2,7­5 lei ooöoooooooooooooooeoosxtaooöoBooo 00000000« , Portretul Odată cu noua stagiune, televi­­ziunea a reluat emisiuni pe care , dacă nu putem spune că le pără­sise într-o vreme, totuși le pro-­­ grama destul de rar : clubul te­­leviziunii și medalionul. Dacă in ceea ce privește „clubul" s-a păstrat cadrul tradiţional, meda­lionul cunoaşte modificări neîn-­­ ceiate în prezentare. Uneori, a­­ceastă căutare e limitată la o mai bună folosire a procedeelor spe­­cifice ecranului mic. Alteori, sin­teza artistică obţinută se dove­deşte a fi rodul unei concepţii minuţios gîndite care urmăreşte o mai completă înfăţişare a omu­lui şi operei în condiţiile epocii. Aşa a fost emi­siunea consacra­ţi­­ă lui Alexandru Sahia (deşi nu era prezentată la rubrica ,,meda­­lion”, este tot un portret biografic). Ceea ce cuprindea îndrăzneţ acea evocare a fost şi bun. Sce­­nariul ca şi regia au făcut, e drept, risipă de posibilităţi tele­genice , de la facsimile pînă la secvenţe de film, de la interpre­tarea unor eroi literari pînă la transformarea lui Alexandru Sahia în erou al scenariului. Ele au fost însă împletite într-o ţesătură ar­­tistică fără cusur care, desfăşu­­rîndu-se sub ochii spectatorului, a construit portretul neuitatului ziarist şi scriitor comunist sub toate aspectele activităţii sale. 8 Străbătut de un patos interior, acel chip care oglindea suferin­ţa milioanelor de oameni ai mun­­cii dar şi hotărîrea luptătorului cu neputinţă de a fi înfrînt, ne-a apărut drag şi apropiat nouă, ce­lor care îndeplinim astăzi idea­lul pentru care el s-a jertfit. Ur­­mărirea biografiei lui Sahia a fost, cum arătam, romanţată. Pe ecran ne-au apărut nu numai fo­­tografii ci şi interpreţi ai unor roluri printre care rolul lui Ale­ biografic­­­ xandru Sahia. înlănțuirea docu. 8 mentelor cu momente înscenate g in studio a fost însă atît de 8 cursivă și echilibrată îneît unele § s-au completat cu celelalte în- I tr-un valoros documentar ar- 8 tistic. Joi ni s-a oferit un alt portret­­ biografic: Jules Cazaban. Ar­­­ tistul iubit şi preţuit de specta. I tori pentru interpretarea excep- g ţională a multor roluri din dra- 8 maturgia originală, din cea so­vietică şii universală, nu ne-a mai apărut pe ecran ca de obicei, pentru a-şi povesti viaţa într-o alocuţiune ilustrată. Emisiunea a fost iniţial concepută ca oglinda omului prin ope­ră. L-am putut cu­noaşte aşadar prin roluri ce repre­zintă atît în spec. § tp^mzimii­ ‘“colul de teatru­­ cît şi de film § rodul maturităţii­­ sale artistice („Bulevardul îm-­­ păcării“, „Pădurea“ de Ostrov, g­ski, „A 12-a noapte“ de Shakes- S­peare). Din păcate, emisiunea a­­ fost fragmentată, nu a dispus de un comperaj care să dea unitate medalionului și să sublinieze mai­­ larg, mai sugestiv, activitatea­­ multilaterală de artist-cetățean a­l lui Jules Cazaban. In orice caz, căutările care se­­ manifestă în cadrul acestei ru-­­ brici se dovedesc a fi tot mai­­ fructuoase. Colaboratorii televi. 8 ziunii se străduiesc nu numai să­­ prezinte personalităţi din cele­­ mai diferite domenii artistice,­­ dar, totodată, şi să transmită mai­­ direct şi mai atractiv roadele ac- 8 tivității lor. In acest sens ar fi | bine dacă subiectele medalioane- | lor si emisiunilor de acest gen 8 ar fi culese și din domeniul | științei sau al unor discipline ar- 8 tistiee încă neacoperite: baletul, § muzica populară etc. EUGEN ATANASIU I 8 8 kx>©oooa©oooooQooooooooe©oo©oaooo©eoooooo«*5oeoooó< oooooeoooooooooooooooci(>oeooo«ooooeoeooiJOooâ©oeoe^ oaeooooooooocoooooo»* «a 4371

Next