Romînia Liberă, aprilie 1959 (Anul 17, nr. 4500-4525)

1959-04-01 / nr. 4500

Pag. 2-a Sfatul popular ra­ional Zeletin a do­­vedit mult interes, depurdnd eforturi­­deosebite pentru mo­dernizarea şoselei care leasă Zel­eti­nul de aşezările din partea de nord a raionului. __ cauza faptului că pe distanţa Răchi­­toasa—Buda şoseaua nu-i acoperită cu prundiş, în timpul iernii şi mai ales pe timp ploios, atit circulaţia pietoni­lor cit şi a vehicolelor devine foarte anevoioasă. Din păcate d in problema procură­rii prundişului intimpinăm unele greu­tăţi — ne scrie învăţătorul C. RACEA­­NU din Buda. Aflăm astfel că prundiş există din abundenţă insă a-l aduce tocmai din împrejurimile Adjudului e şi greu şi costisitor. Pentru­ rezolvarea acestei probleme iov. C. Răceanu propune o soluţie. In­­trucit in raza comunei, la punctul Mo­­zănaru, deputaţii au descoperit o ca­rieră de piatră cu prundiş de bună ca­litate şi care permite accesul vehicole­lor pină-n apropierea ei, se cere ca or­ganele raionale s-o dea in exploatare in cel mai scurt timp. De ani de zile, in comuna Horezu există in plan con­strucţia unui că­min cultural şi tot de atîta vreme se string bani pentru ca lăcaşul de cul­­turii proiectat să devină o realitate. Din păcate insă rezultatele întirzie să se arate. Singurul lucru care „trădează" pregătirile ce s-au făcut sunt grămezile de nisip şi de piatră din mijlocul tir­­gului. De ce au fost lăsate să se risipească aceste materiale şi cind are de gind sfatul popular să pornească lucrările de construcţie s­e întreabă ciţiva cititori. Sunt două întrebări la care se aşteap­tă răspuns din partea sfatului popu­lar regional Piteşti. ★ Sfatul popular 0,­ raionului Tudor Vladimirescu, prin serviciul său de spa­ţiu locativ, a repartizat in blo­cul 6. 9 din car­tierul Mihai Bravu apartamentul nu­mărul 2 compus din două camere şi dependinţele necesare, la două familii. Intr-o cameră a intrat familia lui Ma­rin Dincă şi in cealaltă familia lui Constantin Popescu. Nu este singurul caz in care două familii ocupă un a­­partament. Ceea ce scoate din comun acest caz este faptul că o singură sobă încălzeşte ambele camere, fiind îngropată in zid iar focul se aprinde dintr-o singură cameră! Or, cum două familii nu au şi nu pot avea un program comun de activitate, una din ele trebuie sau să îndure frigul (cum a fost in iarnă) sau să-l aştepte pe vecinul, care poate fi la spectacol, ca să dea drumul la foc. Poate că știe sfatul popular raional o altă soluție, conchide cititorul I. GEORGESCU." ★ Dar din Ti*" Construcţii locale mai bune, mai ieftine şi date în folosinţa cit mai repede*) Constructorii propun Una din preocupările actuale de pe şantierele construcţiilor de blocuri de locuinţe, o constituie realizarea a cîte mai multe economii, fără a dăuna calităţii şi confortului locuinţelor construite. Pe şantierul nostru — şantierul din Bulevardul Duca 3-11 din Capi­tală, aparţinător de întreprinderea nr. 2 de construcţii — montaj Bucu­reşti — noi construim un bloc mare, cu 7 etaje. Acest bloc este compus din trei corpuri de clădiri, însumînd în total un număr de 134 aparta­mente de locuit. Preocupaţi de găsirea de noi soluţii pentru ieftinirea preţului de cost, am analizat minuţios proiectul întocmit de Institutul Proiect-Bucureşti, cît şi ansamblul întregii construcţii, ajun­­gînd la concluzia că prin anumite modificări interioare se poate obţine un spor de suprafaţă efectiv locuibilă de 108 m.p.,, realizîndu-se totodată o economie de circa 200.000 lei. Iată cum am ajuns la această concluzie: întregul bloc are patru lifturi, din­tre care două lifturi la corpul B şi cîte un lift la corpurile de margine A ş­i C. Cele două lifturi de la corpul sunt legate printr-un coridor lung de 28 m şi lat de 1,80 m. Acest co­ridor nu-şi justifică existenţa­, întru­­cît dă interiorului corpului B un as­pect de hotel. Fiind întunecos, ar tre­bui iluminat şi în timpul zilei, ceea ce ar necesita cheltuieli suplimentare de întreţinere. Practic, coridorul este nefolosibiil, putind servi doar ca loc pentru depozitarea inestetică a unor obiecte casnice. Menținerea lui ca le­gătură între cele două lifturi — pen­tru cazurile cînd unul se defectează *) Vezi „Rominia liberă" nr. 4388, 4391, 4394, 4399, 4403, 4406, 4407, 4412, 4415, 4421, 4428, 4431, 4437, 4440, 4449, 4453, 4461, 4464, 4470, 4473, 4477, 4482, 4485, 4488, 4491, 4494 Și 4497. — nu-i necesară, întrucît lifturile pot fi reparate. In afară de aceasta, la celelalte două corpuri de clădiri e­­xistă numai cite un singur lift. Faţă de această situaţie, noi propu­nem executarea încă acum, in cursul construcţiei, a unor modificări inte­rioare simple. Acestea constau din în­treruperea coridorului de la corpul B şi crearea pe palier a două camere (nişe-dormitor) de cite 9 m.p. şi a două debarale cu ventilaţie de cîte 2,70 m.p. Fiecare din aceste camere şi debarale sunt destinate să între­gească capacitatea apartamentelor e­­xistente la corpul B (­partea centra­lă) de la 2 la 3 camere. Aceste mo­dificări se pot face la etajele I-VI, cîştigîndu-se o suprafaţă efectiv lo­cuibilă de 108 m.p., plus o suprafaţă pentru dependinţe (debarale) de 30 m.p. Precizăm că prin aceste lucrări nu se modifică cu nimic nici structura, nici accesul ln apartamente, întrucît intrările în aceste apartamente sunt în afara porţiunii de coridor propusă pentru modificare. Lucrările de modi­ficare se referă doar la folosirea mai judicioasă a coridorului proiectat. A­­ceste modificări necesită lucrări în valoare de circa 4000 lei pe etaj, res­pectiv circa 24.000 la cele şase etaje. Prin această cheltuială minimă, în afara spaţiului cîştigat, se realizea­ză — după cum am mai arătat — o economie d­e circa 200.000 lei. întrucît lucrările sînt în plină des­făşurare, sîntem de părere că proiec­tantul (arhitectul K. Rodan de la In­stitutul Proiect-Bucureşti) trebuie să dea dovadă de înţelegere şi operativi­tate în efectuarea modificărilor pro­puse. De asemenea credem că este necesară studierea acestei soluţii de către beneficiar, respectiv de sfatul popular al Capitalei. NICOLAE ALBU şi DRAGOŞ BOICIUC maiştri constructori de la şantierul bloc-locuinţe D-dul Duca 3-11 din Capitală rcitica • În cadrul lucrărilor de dezvoltare şi sistematizare a oraşului Oradea, a fost prevăzută mărirea considerabilă a spaţiului de locuit prin construirea şi darea în folosinţă, încă în cursul acestui an, a 450 de noi apartamente. • Sub Îndrumarea comitetului oră­şenesc de Cruce Roşie din Oradea, zi­lele trecute s-a desfăşurat faza a doua a concursului dintre echipele posturilor sanitare a şcolilor din localitate, prin­tre şcolile care s-au evidenţiat se nu­mără şcoala medie nr. 1 şi 5 din loca­litate. „ Secţia romînă de la Teatrul de Stat din Oradea face ultimele pregă­tiri în vederea punerii în scenă a pie­sei „Unchiul Vania" de Cehov, în re­­gia lui Radu Penciulescu. «­n­ craaeona # In vederea cunoaşterii şi extinde­rii experienţei pozitive a formaţiilor artistice de amatori din oraşul Oradea, secţia culturală de pe lingă sfatul popular orăşenesc a luat iniţiativa de a organiza o serie de manifestări artis­tice la care să-şi dea contribuţia for­maţii din întreprinderile şi instituţiile oraşului. D In curînd la fabrica de gheaţă din Oradea va intra în funcţiune o nouă secţie, care va mări capacitatea de producţie a fabricii cu 30 la sută.­­ Colectivul Teatrului de Păpuşi din Oradea a prezentat recent, în premie­ră, piesa „Ianoş Viteaz" de Şandor Petőfi. 0 Intre 17-419 aprilie va avea loc prima etapă (faza interraională) a concursului micilor artişti amatori din şcoli, iar în cinstea zilei de 1 Mai va avea loc cea de a doua etapă (faza interregională).­­ De curînd au început lucrările prin muncă voluntară, de construire a Parcului de Cultură şi Odihnă din spatele ştrandului din Oradea. Noul parc, care va ocupa o suprafaţă de 4 ha., va fi terminat în cinstea zilei de 1 Mai. έ­n vederea înfrumuseţării oraşu­­lui Oradea, peste 2250 de tineri din şcoli, instituţii şi întreprinderi, înca­draţi în brigăzi de muncă patriotică, au lucrat voluntar la repararea unor străzi şi trotuare, precum şi la amena­jarea pieţii ,,1 Mai", efectuînd circa 6.000 ore muncă voluntară. Toată atenţia pentru executarea lucrărilor de îmbunătăţiri f­ilciare (Urmare din pag. l-a) în acest sector de activitate. Valoarea investiţiilor aprobate este de 756 mi­lioane lei. Suprafaţa cuprinsă în com­plexul lucrărilor este de 370 mii de hectare. Din acestea, 80 de mii de hectare vor fi irigate. Volumul mare de lucrări a cerut şi măsuri organizatorice corespunză­toare. Pentru ca munca să se desfă­şoare cu mai multă operativitate, activitatea de studii şi de proiectare, de execuţie, de întreţinere şi de ex­ploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare a fost trecută la regiuni, in fiecare regiune s-a înfiinţat un ofi­ciu de îmbunătăţiri funciare care va avea posibilitatea să gospodărească mai operativ şi mai eficace fondu­rile alocate, să realizeze într-un timp mai scurt şi la un preţ de cost mai redus programul de lucrări prevăzut pentru regiunea respectivă. Oficiile regionale de îmbunătăţiri funciare au fost întărite cu cadre din aparatul central şi au fost dotate cu utilaje de mică mecanizare şi cu mijloace de transport pentru realizarea lucrărilor. Anumite măsuri organizatorice s-au luat şi pe plan central. Direcţia gene­rală de îmbunătăţiri funciare şi con­strucţii din Ministerul Agriculturii şi Silviculturii s-a reorganizat pentru ca, împreună cu Comitetul de Stat al Apelor, să poată acorda în bune condiţiuni asistenţa tehnică necesară oficiilor regionale, să poată controla pe parcurs activitatea acestora. In acelaşi timp s-a înfiinţat o întreprin­dere care are menirea să exploateze parcul de maşini grele şi terasiere al Ministerului Agriculturii şi Silvi­culturii, să execute lucrările de forare pentru alimentarea cu apă a unităţi­lor agricole socialiste. Acestei între­prinderi i se vor repartiza şi utilaje de andro-mecanizare şi navale pentru a executa cu ele lucrări de reprofi­lare a albiilor norilor, sau de regu­larizare a anumitor cursuri de ape, ştiut fiind că prin aceasta se pot reda agriculturii suprafeţe însemnate. Mă­suri importante s-au luat şi pe linia proiectărilor. Institutul de Studii şi Proiectări Agricole a fost întărit, pentru ca să poată executa într-un timp cit mai scurt importantele pro­iecte privind irigarea Bărăganului, a cimpiei Aradului, irigările din Dobro­­gea şi alte lucrări de acest fel cu ca­racter republican. Ar fi folositor sa fie amintite şi aici sarcinile ce revin sfaturilor populare. Sfaturilor populare le revin sarcini mari şi deosebit de importante. In re­giunea Timişoara, de pildă, trebuie să se efectueze lucrări de Îmbunătă­ţiri funciare pe o suprafaţă de 18 mii de hectare cu un volum de 6,5 milioane metri cubi de terasament. In regiunea Constanţa, suprafeţele cuprinse în programul de lucrări se ridică la 33 mii hectare cu un volum de 5,8 milioane metri cubi de terasament. Lucrări la fel de mari sunt proiectate şi în regiunile Bucureşti şi Galaţi. In alte regiuni şi anume: la Baia Mare, la Suceava, la Bacău, la Hunedoara, la Ploeşti, la Piteşti şi la Cluj iau pentru pri­ma oară fiinţă organizaţii care tre­buie să se ocupe de îmbunătăţirile funciare. Pentru ca să poată să-şi îndepli­­nească misiunea, comitetele executive ale sfaturilor populare au sarcina să constituie într-un timp cît mai scurt comandamente la regiuni şi la şan­tierele,mai importante. Sfaturile popu­lare regionale au sarcina să defalce şi să difuzeze de îndată la raioane, la comune şi la instituţii, planul lucrări­lor de îmbunătăţiri funciare pe anul 1959. Pentru îndeplinirea operativă a sarcinilor, se cer apoi întocmite planuri curente de lucru care să cu­prindă perioadele de execuţie, forţele de muncă, utilajul, volumul de lucrări programate şi mijloacele de transport necesare. Pentru fiecare lucrare în parte se cere întocmit un grafic al execuţiei şi im plan de mobilizare a forţelor de muncă şi a atelajelor. Pe parcurs, munca în domeniul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare trebuie ana­lizată cu atenţie, este necesar să fie luate măsuri corespunzătoare pentru eliminarea deficienţelor astfel ca lu­crările să înainteze într-un ritm sus­ţinut. Comitetele executive ale sfaturilor populare au marea răspundere de a mobiliza masele de oameni ai muncii la m­­ncă voluntară pentru grăbirea lucrărilor pe şantierele planificate. Totodată, ele au datoria să dea atenţie şi cadrelor tehnice care au sarcina să organizeze munca cetăţenilor.­­ In această privinţă mai există des­­tul de multe deficienţe. Astfel, în regiunea Constanţa, sfaturile populare nu au asigurat condiţii de locuit cadrelor tehnice detaşate din Bucureşti pentru a conduce mun­ca pe şantierele de îmbunătăţiri fun­ciare. La fel s-au întimplat lucrurile şi în regiunile Iaşi şi Oradea. E ne­cesar ca asemenea lipsuri să fie lichi­date. • 11411­­ 0• N­u e prea mult timp de cînd zia­rele au adus ştirea prăbuşirii unor avioane americane avînd pe bord bombe atomice şi au făcut cu­noscută nevroza îngrijorătoare care pare să îi cuprins în ultima vreme, un mare număr de aviatori americani, ca urmare a războiului rece şi al atmos­ferei isterizante ce domneşte în flota aeriană a S.U.A. . Am­îmidouă aceste ştiri sînt punctul de plecare şi motto-u­l nescris, dar gîndit, al ultimei piese a lui Nicolae Tăutu scrisă în colaborare cu Şt. Bu­­cevschi „Opriţi-l pe Dick Warings !“ prezentată de curînd în premieră de către Teatrul Armatei. Pînă acum, Nicolae Tăutu nu depă­şise în piesele sale, hotarele ţării noa­stre şi eroii săi, întotdeauna militari, întruchipau pe scenă cele mai nobile simţăminte ale poporului nostru — pa­triotismul înflăcărat, dragostea de oa­meni, voinţa nestrămutată de a apăra cuceririle poporului. Dar dacă N. Tăutu a părăsit odată cu „Opriţi-l pe Dick Warings !“ teri­toriul ţării noastre, el n-a părăsit şi cadrul militar, noua sa piesă desfăşurîndu-se pe întinsul celor patru acte ale ei, în cadrul unei unităţi de aviaţie militară americană. Problema pe care Tăutu şi Şt. Bucev­­schi o ridică şi o dezbat în acest ca­dru, este aceea de care vorbeam la început şi pe care ziarele — deci ac­tualitatea imediată — le-au oferit-o, cu dublul ei aspect şi anume pericolul cursei înarmărilor şi al experienţelor cu armele nucleare în sine şi perico­lul practicii, folosită de corifeii răz­boiului rece de a lăsa la voia şi ins­piraţia de moment a unui pilot, poate beat, poate nebun, viaţa a sute de mii de oameni şi pacea lumii întregi. Incercînd să meargă pînă la cauzele adinei, sociale, ale­­ acestei probleme cu două aspecte, cei doi autori au de­mascat în piesa lor lumea veroasă şi lipsită de scrupule a imperialismului made în S.U.A., pofta sa avidă de profituri, goana înarmărilor şi pre­gătirile de dezlănţuire a unui nou război mondial. Mai mult încă, Tău­tu şi Bucevschi au dezvăluit caracte­rul inuman cu care această veşnică goană după dividende îl pecetluieşte pe marele capitalist american ca per­soană particulară, împingîndu-l pînă acolo încît îşi sacrifică fiul, interese­lor sale de afaceri. Conflictul piesei lui Tăutu şi Bu­cevschi, la început îngust in sensul în­ţelegerii înguste, personale, pe care principalii eroi pozitivi angrenaţi în conflict, Rose Rood şi colonelul Mc Pe­terson, o au asupra pericolului pe care un zbor efectuat de locotenentul Dick Warings îl poate reprezenta, se lărgeşte odată cu înţelegerea pericolu­lui social pe care eventuala declanşare a încărcăturii atomice a unui avion pi­lotat de alcoolicul Dick îl poate aduce. In acest sens, drumul parcurs de Rose Rood de la teama că „fiul ei“ s-ar pu­tea prăbuşi găsindu-şi astfel moartea şi pînă la înţelegerea că nu este „sin­gura mamă din lume“ şi că prăbuşi­rea lui Dick ar aduce după sine moar­tea a mii de copii, este alături de demascarea senatorului Warings şi de procesul de desumanizare a lui Dick una din cele mai interesante probleme pe care le ridică piesa. Iar faptul că înţelegerea aceasta dezlănţuie de fapt drama Rosei, nu face decit să sub­linieze drumul spinos pe care mamele americane îl au de străbătut în cuceri­rea conştiinţei că nu sunt singurele mame din lume. Nu mai puţin o calitate a piesei, este motivarea psihologică a lui Dick Warings, ca tip şi simbol al unei anumite părţi a tineretului american, ameţită de teoria forţei şi isterizată de presiunea războiului rece, ca singur mod de manifestare a acestei forţe. Dick Warings este în fond o­­ victimă a educaţiei tatălui său, senatorul Wa­rings o victimă a mediului şi atmos­ferei otrăvite în care trăieşte şi în faţa cărora bunul sim­ţ şi cinstea fe­meii simple care l-a crescut şi care este tocmai Rose Rood, nu are, pînă la urmă nici o influenţă. Dick Wa­rings, ar fi putut fi un băiat bun, par să spună autorii şi aduc în sprijinul tezei lor, dragostea lui pentru Rose, micile accese de revoltă în faţa com­binaţiilor tatălui său şi ale generalului Cooper. Dar în Dick Warings a fost prea mult înrădăcinată educaţia for­ţei brute, puterea banului împotriva oa­menilor, ura faţă de oameni, ca ceea ce este bun în el să se mai poată ridica deasupra tuturor acestora.­­ Şi Dick Warings sfîrşeşte ca o brută dar şi ca o victimă a demenţei războinice, ca o victimă a imperialismului nesătul de bani şi sînge. Piesa are aşa­dar toate elementele unei drame puternice în care trebuie să se înfrunte la cea mai înaltă ten­siune mama cu fiul, omenia cu neo­menia, viaţa cu moartea, toate acestea grefate pe cea m­ai arzătoare şi de ac­tualitate problemă a zilelor noastre — lupta împotriva războiului, împotriva războiului atomic.­­ Şi totuşi piesa nu este o dramă. Şi nu este pentru că pe conflictul profund dramatic, pe si­tuaţiile dramatice bine şi judicios con­struite de cei doi autori, se grefează caractere de comedie ca acele ale ge­neralului Cooper, ale Alicei Duncan, ale generalului von Strom şi chiar ale procurorului. Contradicţia ce se iscă astfel, îngreuiază înţelegerea a­­numitor personaje şi face cu totul ininteligibile altele, ca de pildă pe acela a lui Gipsy, care în actul I apare ca un om bun, cinstit, c­ar, în 11 şi III fără nici o justificare ca o mică demi-mondenă, ca apoi în ac­tul IV să revină din nou fără nici o justificare la ceea ce a fost în actul I. Şi în ceea ce priveşte pe generalul Cooper este neverosimil ca un general al aviaţiei americane să nu aibă în condiţiile pregătirii febrile ale armatei vest-germane pentru război, alte preo­cupări decit gheişele­­Japoniei şi coco­tele Hamburgului şi alte aspiraţii decît un ce la sută profit de pe urma prăbu­şirii unui aviator. Caracterele acestea de comedie satirică nepotrivite în cazul dat (nu nepotrivite în sine) reduc mult din intensitatea conflictului şi situaţii­lor, din caracterul convingător al ar­gumentului dramatic, după cum făptui că Steve şi Smith luînd poziţie des­chisă în piesă împotriva zborurilor cu încărcătură atomică, o iau în afara conflictului nu numai că îngustează conflictul luindu-i ca să spunem ast­fel baza de masă, dar îi sărăceşte şi pe ei şi acţiunea lor, care rămînînd în afara faptului concret pierde din pu­terea sa de convingere. Ceea ce duce implicit, în actul Iii şi la o argumen­taţie mai puţin convingătoare a drumu­lui Rosei spre înţelegere. Regia spectacolului (Mircea Avram) a încercat şi a reuşit în mai mare măsură să valorifice elementele de dramă ale piesei (pentru a-i argu­­menta şi justifica finalul) şi în mai mică măsură să treacă în surdină elementele ei de comedie lucru de altfel mai greu de realizat, din cauza textului care impune anumite limite. Astfel mi se pare meritorie, realizarea atmosferei şi ritmului susţinut al ac­tului IV ca şi locul pe care regia l-a rezervat de-a lungul întregului spec­tacol evidenţierii dramei Rosei şi a alunecării tot mai rapide a lui Dick spre abrutizare completă. In ceea ce priveşte trecerea în surdină a elemen­telor de comedie, ni se pare că regia a acordat totuşi prea mult credit tex­tului în ceea ce o priveşte pe Gipsy, (Nataşa Nicolescu) violent de zgomo­toasă în actele II și III, generalului von Strom (Const. Irod) mult șarjat și în parte chiar generalului Cooper, al cărui text ar fi putut fi trecut în spec­tacol pe seama încercărilor sale de a evita discutarea „problemelor spinoase", cum de altfel remarcă von Strom, de­cît pe ridicolul şi stupizenia­ în sine a personajului. Actorii s-au străduit în general în limitele posibilităţilor textului şi indi­caţiilor de regie, să valorifice la ma­ximum ideile piesei şi credem că trifi­­cul actor Tony Zaharian în rolul lui Dick Warings a reuşit din acest punct de vedere un lucru bun, chiar foarte bun. Tony Zaharian a fost un Dick contradictoriu, un om cîndva cu fond bun, viciat de educaţie şi mediu. El şi-a crescut personajul de-a lungul ce­lor patru acte cu atenţie şi migală, pre­gătind scenă de scenă, ieşirea istorică din final, subliniind treptat, dar si­gura lui dezumanizare. Am avea în ceea ce priveşte însă actul IV o sin­gură observaţie care se adresează mai mult regiei decit interpretului şi anu­me că Tony Zaharian îşi joacă ultima scenă prea mult cu faţa la public, şi nu cu faţa la cei cărora l se adre­sează — personajele piesei. Dealtfel toate personajele, cu foarte mici ex­cepţii se adresează mai mult publi­cului decit celor care le dau replica (Aurel Rogalschi în generalul Cooper de pildă). In rolul senatorului Wa­rings, Geo Maican şi-a valorificat la maximum textul, jucînd cu măsură şi sobrietate, cu calm şi sînge rece, ca un adevărat om de afaceri in stare să treacă peste orice pentru realiza­rea intereselor sale. Geo Maican ca şi Tony Zaharian a convins şi con­vinge în rolul său şi aceasta este esenţialul­ In rolul Rosei Rood, Elena Chiosa a avut un joc frumos, interio­rizat, cald. Ea trebuie însă să mai lucreze asupra actului IV, unde ges­tul ei suprem, acela de a-l împușca pe Dick, nu este îndeajuns de pregă­tit, ea reacționînd cu prea multă in­ diferență, exterior, la ceea ce spune Lotte, la ceea ce se întîmplă în tim­pul mărturisirii Alicei, ba chiar la ieşirea de isterie a lui Dick. Aurel Rogalschi în generalul Cooper, pune încă prea mult preţ pe ochiade şi pe aservirea lui puţin senilă faţă de Warings (la începutul dialogului des­pre Mc Petersen de pildă (actul I) ar putea fi mai sigur pe el) iar Migry Avram-Nicolau a pedalat mult prea mult ,pe caracterul de demi mondenă al Alicei, excluzînd aproape total fe­meia de afaceri perfida și doamna în curent cu multe secrete din înalta so­cietate americană. Nicolae Gărdescu în procuror, un rol cu totul nou pen­tru el, a făcut tot ce a putut și a­­ceasta cît se poate de sobru şi mă­surat dintr-un magistrat al justiţiei militare ipohondru şi senil. Cred ca atit autorii presei cît şi interpreţii, ei ar trebui să-şi amintească că dacă gen­­erații duşmanilor păcii ar fi nişte ra­moliţi, procurorii lor nişte caraghioşi, iar soţiile sau prietenele lor în afaceri nişte simple cocote, problema luptei pentru pace ar fi mult mai simplă. Dar aşa... Şi totuşi pentru noutatea şi actualitatea problemelor pe care le ridică, „Opriţi-l pe Dick Warings!“ trebuie considerată ca o nouă realizare a dramaturgiei noastre, iar spectacolul de la Teatrul Armatei ca o notă bună în plus, pentru interesul vădit de co­lectiv față de piesele românești de actualitate. MARIANA PIRVULESCU --------- CRONICA TEATRALA „Opriți»! pe Dick­ Warings\" Je N* Tăutu și St* Bucevschi Teatrul Armatei ­e-am interesat pentru dr. Cum puteţi primi emisiunile filatelice Emisiunile filatelice romîneşti şi străine sunt foarte căutate de fila­­teliştii care doresc să fie în pose­sia tuturor pieselor noi ce apar. Filatelistul P. IONESCU domiciliat în Calea Floreasca nr. 9, Bucu­reşti, de pildă, ne întreabă cum îşi poate asigura un colecţionar primi­rea tuturor emisiunilor ce apar. Interesîndu-ne la LC.S. „Filatelia“, am aflat că pentru a ajuta pe filate­­lişti să-şi rezerve din timp emisiunile necesare pentru completarea colecţiilor personale, precum şi piesele de re­zervă şi de schimb, funcţionează sis­temul abonamentelor filatelice. Dacă în anul trecut se puteau face abona­mente doar pentru mărcile poştale din P.P.R. ,,prima zi“, în anul acesta abo­namentele au fost extinse. Astfel, acum au fost introduse abonamente şi pen­tru mărcile poştale care apar în străi­nătate: U.R.S.S., R.P. Chineză, R.P. Bulgaria, R. Cehoslovacă, R.P.D. Co­reeană, R.D. Germană, R.P. Ungară şi R.D. Vietnam. De asemenea au fost extinse abonamentele şi pentru mărci poştale apărute în diferite tari şi a­­vînd următoarele teme : aviaţie, faună, floră, oameni de seamă şi sport. A­­bonamentele cuprind acum şi plcurile din R.P.R, „prima zi“. Abonaţii sunt în felul acesta deser­viţi cu prioritate, au asigurate seriile complete, timp de 30 de zile li se rezervă seriile şi plicurile la care s-au abonat , la preţul iniţial de vînzare, şi pot primi abonamentele şi la do­miciliu, în schimbul unei taxe supli­mentare de expediţie. Abonîndu-se în colectiv prin cercurile filatelice, co­lecţionarii beneficiază, şi de o reducere de 50 la sută din taxele de abona­ment. Pentru copiii care colecţionează timbre, s-au scos şi mărci poştale obliterate, care se vînd cu o reducere de 75 la sută. Taxele de abonament sunt: 5 lei pentru 1—5 serii de mărci — fie pe ţări, fie pe teme — şi tot 5 lei pentru 1—20 serii de plicuri „prima zi“. A­­bonamentele se pot face la magazinele „Filatelia“, la ghişeele filatelice de la oficiile poştale şi la toate oficiile poş­tale din ţară. Cind un filatelist are lipsuri în co­lecţia sa, poate să le completeze cer­­cetînd listele de stoc ce se află la unităţile amintite. Iar dacă unitatea respectivă nu mai posedă marca sau plicul dorit, ea le solicită la depozit pentru a satisface comanda filatelis­­tului. De asemenea, pentru a cunoaşte mai dinainte ce emisiuni de noi mărci poştale se vor face, filateliştii pot consulta buletinele informative care se distribuie tuturor unităţilor. Consultînd recentul buletin, colec­ţionarii pot afla de pildă că din U.R.S.S. au sosit mărci privind „Al XXI-lea Congres al P.C.U.S.“, „Esenin, scriitor“, „1500 ani, oraşul Tbilisi“, „Eleonora Duse“, „Recensă­mântul populaţiei“, etc.; din R.P.Chi­neză : „Tăieturi din hirtie“, „Meteo­rologie“, „Aviaţie sportivă“ etc; din R.D. Germană: „Wilhelm Pieck“, „Otto Nuschke“ etc. ; din Brazilia : „Machadao de Assin“; din Austria: „Clădiri“­ etc. |­ ­nfiinţat în cinstea celei de a 500-a aniversări de la întemeierea oraşului Bucureşti, Muzeul de istorie a Capitalei patriei noastre este vizitat de numeroşi oameni ai muncii. In clişeu : Pionierii, veniţi în grup, ascultă cu viu interes explicaţiile date în legătură cu istoria Bucureştiului. Foto : AGERPRES 99 Ult nou ciclu de conferinţe Momente din istoria ariei universale' C­in cadrul activităţii S.R.S.C. au­­ fost organizate citeva cicluri de­­ conferinţe in domeniul literaturii şi a artei care au fost primite cu mult­­ interes de public. Pentru a răspun­­­­de în continuare acestor cerinţe, S.R.S.C. organizează In cadrul Lectoratului Central din Bucureşti o serie de conferinţe de literatură­­ şi artă avînd ca prim ciclu: „Mo­mente din istoria artei universale".­­ Conferinţele vor avea loc in fieca-­­ re duminică, orele II, in sala­­ S.R.S.C. din str. Biserica Amzei­­ nr. 5 şi vor fi însoţite de proiecţii. | Un număr din aceste conferinţe­­ vor fi editate şi trimise ca mate-­­ riale documentare in ajutorul lec- | tarilor de la filialele si subfilialele­­ 'S.R.S.C. _J Româ­ni­a liberă Miercuri 1 aprilie 1959 —■ /ia ION FONAGHI Se împlinesc 30 de ani, de cînd a încetat să mai bată inima unui om iubit de clasa muncitoare, a unui co­munist înflăcărat — Ion Fonaghi. Ion Fonaghi s-a născut la 17 sep­tembrie 1900, în comuna Harghita din regiunea Oradea. Copilul născut acolo de unde munţii se văd nu prea departe şi de unde cîmpia Tisei îşi face începutul, era cuprins din frage­dă copilărie de un vis care n-a reuşit să şi-l realizeze niciodată. Voia să devină inginer constructor. Termina­rea şcolii primare îl duce la Oradea unde a urmat liceul şi de aci ajunge la Budapesta, pentru a se înscrie la facultate. Venirea lui la Budapesta i-a schimbat drumul pe care pînă atunci şi-l alesese. Marea Revoluţie Socialistă din Oc­tombrie, cu suflul ei puternic, a cu­prins şi proletariatul maghiar. Viaţa politică intensă, în cadrul căreia pro­letariatul maghiar luase soarta ţării în propriile mîini, proclamînd Republi­ca Sovietică Unga­ră, atrase şi pe tînă­­rul Fonaghi, trans­­formîndu-l într-un entuziast luptător pentru cauza revo­luţiei. După înăbuşirea în singe a revolu­ţiei, prin intervenţia unor ţări capitalis­te şi prin instaura­rea terorii albe, Ion Fonaghi este nevoit să părăsească Bu­dapesta. Se refu­giază la Viena, apoi la Praga tinde continuă să-şi ducă activitatea revolu­ţionară. Din Cehoslovacia el reuşeşte să vină în ţară şi lucrează ca zidar la Oradea şi Satu Mare. Din anul 1922, devenind membru al Uniunii Zidarilor din Satu Mare, reuşeşte să ia legă­tură cu Partidul Comunist din Ro­minia. In anul 1923 el este pri­mit în rîndurile partidului. In această perioadă, Ion Fonaghi desfăşoară o bogată activitate propagandistică, or­ganized pentru muncitori conferinţe cu caracter ştiinţific şi punind mare accent pe studierea operelor clasicilor marxism-leninismului. Cuvîntul partidului trebuia să a­­jungă în masele largi ale poporului. Politica reacţionară ,a guvernelor bur­­ghezo-moşiereşti trebuia să fie de­mascată. Cel mai bun mijloc de rea­lizare ,a acestor sarcini era presa, Ion Fonaghi şi­,a consacrat o bună parte din activitatea vieţii de presă. Din Oradea, Satu Mare şi Baia Mare, el trimitea corespondenţe ziarelor „Vi­lágosság“ şi „Munkás” (organ al C.C. al P.C.R.). în anul 1923 devine colaborator permanent al ziarului „Munkás“ şi redactor al ziarului „Uj Harcos“ (organ al C.C. al U.T.G.). In acelaşi an Ion Fonaghi este a­­restat, apoi eliberat şi trimis la Ora­dea unde Siguranţa avea sarcina să-l urmărească pas cu pas. In anul 1924 Ion Fonaghi primeşte sarcina de a pleca la Arad in vede­rea reorganizării organizaţiilor U.T.C. Aici neobositul luptător comunist a desfăşurat o vie activitate : evolutio­nary. in faţa tinerilor utecişt! el vor­bea cu înflăcărare despre Marea Re­voluţie Socialistă din Octombrie, des­pre Uniunea Sovietică. Deseori la Că­minul Muncitoresc îl apucau nopţile în mijlocul tinerilor. Ion Fonaghi contribuia în felul acesta la formarea unor luptători curajoşi, înarmaţi cu cunoştinţe temeinice şi devotaţi clasei muncitoare. „Fonaghi a ştiut să deş­tepte în noi conştiinţa revoluţionară. Fără să ne fi dat seama, am devenit oameni noi”. Acestea sunt cuvintele unui tovarăş care l-a cunoscut pe Ion Fonaghi. După trecerea în ilegalitate, parti­dul a trebuit să-şi organizeze activi­tatea pe baze noi. Eforturile comu­niştilor erau mai mari. Se cerea multă precauţie şi vigilenţă, o conti­nuă stare de veghe. In 1924 Ion Fonaghi este arestat la Timişoara. După ce a fost eliberat, a continuat un timp să mai activeze în aceiaşi localitate, apoi pentru a scăpa de sub supravegherea Siguran­ţei pleacă la Braşov. Partidul ii în­credinţa sarcina de difuzare a mate­rialelor de propagandă în diferite centre ale ţării. Ion Fonaghi îşi aduce contribuţia şi în apărarea comunişti­lor implicaţi, în procesul care urma să se judece în ianuarie 1926 la Turnu-Severin. Urmărit de Siguranţă, Ion Fonaghi este nevoit să plece la Oradea ca apoi partidul să-i încre­dinţeze organizarea unei tipografii ile­gale la Tg. Mureş. Aici, Fonaghi a lu­crat la tipărirea bu­letinului C. C. al P.C.R. în limba maghiară „Bolşe­­vizmus’., In martie 1926, tipografia fiind des­coperită, Ion Fo­naghi este arestat şi în octombrie a­­celaşi an este con­damnat la 5 ani în­chisoare. Detenţiu­nea a executat-o la Doftana. Inflăcăratul luptător comunist n-a putut să fie înfrînt de torturile Doftanei. Tăria pe care i-o sădise par­tidul şi încrederea în viitor erau mai tari decît orice. In închisoare, Ion Fo­naghi continuă să studieze marxism­­­leninismul, ţinea cursuri de economie politică şi de filozofie şi continua să scrie. Zidurile Doftanei n-au cruţat viaţa tînără şi curajoasă a lui Fonaghi. Starea sănătăţii lui a devenit tot mai gravă. Conducerea închisorii a privit cu criminală nepăsarea evoluţia bolii şi doar atunci cînd nu se mai în­trezăreau speranţe de salvare a per­mis ca Ion Fonaghi să părăsească închisoarea şi să fie internat intr-un spital din Cîmpin­a. Era însă prci tirziu. In ziua de 1 aprilie Ion Fo­naghi a murit. Pentru a i se acorda cinstea pe care o merita, tovarăşii săi de luptă i-au dus corpul neînsufleţit şi­­ au depus în Căminul Muncitoresc din Timişoara, acolo unde se desfăşurau lucrările Congresului Sindicatelor Unitare. Prin faţa catafalcului lui Ion Fonaghi au trecut mii de munci­tori veniţi să-şi ia rămas bun de la iubitul lor tovarăş. Pentru înmormântare a fost fixată ziua de 7 aprilie. Guvernul r­aţional-ţărănesc, pentru a împiedica înmormintar­ea pe care o pregăteau muncitorii timişoreni şi de­­legaţii la Congres şi care s-ar fi transformat într-o puternica mani­festaţie de luptă a clasei muncitoare, a ordonat ca înm­ormîntare­a să fie fă­cută de către autorităţile locale. Po­liţia a ridicat cu forţa sicriul cu cor­pul neînsufleţit şi a interzis munci­torilor să urmeze pe Fonaghi ce ulti­mul lui drum. Pînă şi cimitirul a fost înconjurat de agenţii poliţiei. Mai tîrziu, agenţii poliţiei au smuls de pe mormînt pînă şi tăblia care in­dica numele lui. Ion Fonaghi însă,n-a fost uitat. El trăiește în inimile noas­tre, în lupta eroică dusă de partidul nostru pentru construirea socialismu­lui.

Next