Romînia Liberă, mai 1962 (Anul 20, nr. 5457-5482)

1962-05-01 / nr. 5457

Marți 1 mai 1962 — nr. 5457 România liberă Pag. 3-at Lucrările Sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naţionale Cuvintul tovarăşului Corneliu Mânescu (Urmare din pag. a 2-a) „O naţiune balcanică, altădată înapoiată, cu o capacitate tehnică şi industrială ca a Romîniei vechi, a fost determinată să desfăşoare această uriaşă ţîşnire de energie şi să obţină rezultate atît de evidente ?“. „New York Herald Tribune“ nu dă răs­punsul la această întrebare, dar întregul nostru popor îl cunoaşte bine: descătu­şarea energiilor creatoare ale oamenilor muncii se datoreşte orînduirii socialiste, politicii marxist-leniniste a partidului. Buletinul economic editat de către Secretariatul Comisiei Economice al O.N.U. pentru Europa publică în numărul său din noiembrie 1961 un studiu despre dezvol­tarea economică a ţării noastre în care se arată citez : „în cursul ultimului deceniu, economia Romîniei s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice din Europa“. Oamenii muncii de la oraşe şi sate pot avea satisfacţia că prin rezultatele efortu­rilor lor contribuie la creşterea continuă a prestigiului Romîniei socialiste care se impune pe arena internaţională ca un stat viguros, cu o economie echilibrată şi în continuă ascensiune, partener serios pen­tru relaţii economice bazate pe principiile egalităţii şi avantajului reciproc. Tractoarele noastre, ca şi numeroase alte maşini şi instalaţii industriale cu menţiunea „Fabricat în România“ sunt cumpărate astăzi de ţări din Europa, Asia, America Latină, Africa. Ele, ca şi produ­sele agroalimentare, demonstrează peste graniţă minunatele realizări ale poporului nostru, nivelul nostru de dezvoltare. Mulţi dintre cei care au luat cuvîntul aici au comparat viaţa tot mai fericită şi prosperă de acum, cu trecutul întunecat. Totodată, trebuie subliniat că politica regimului burghezo-moşieresc, de asuprire a maselor muncitoare şi de înfeudare a ţării intereselor străine era însoţită de o politică externă care făcea ca Romînia să aibă doar rolul unui pion în combinaţiile politice ale puterilor imperialiste. Ţara noastră, poporul nostru au plătit cu grele jertfe şi suferinţe această politică externă antinaţională. Numai cucerirea puterii de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea mun­citoare sub conducerea partidului nostru marxist-leninist a putut asigura înfăp­tuirea unei politici externe care apără neclintit interesele naţionale, suveranita­tea şi independenţa patriei noastre. Această politică, pe care o promovăm umăr la umăr cu celelalte ţări-surori ale lagărului socialist, răspunde intereselor fundamentale ale poporului român, ca şi ale tuturor popoarelor dornice de pace şi progres, contribuind la creşterea­ continuă a prestigiului internaţional al Republicii Populare Române. Tovarăşi, Raportul prezentat la sesiunea Marii Adunări Naţionale de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej precizează în mod funda­mentat poziţia Republicii Populare Ro­mâne faţă de principalele probleme ale vieţii internaţionale, analizează sarcinile de bază în domeniul politicii externe a statului nostru. Deplina aprobare a Ra­portului de către deputaţii Marii Adu­nări Naţionale ca şi de către miile de invitaţi care participă la sesiune arată încă o dată că întregul nostru popor spri­jină cu hotărîre această politică. Problema cea mai arzătoare a zilelor noastre este preîntâmpinarea unui nou război mondial. In zilele noastre, în care geniul uman a descătuşat energia atomu­lui şi a deschis calea cuceririi cosmosu­lui, pacea, năzuinţă din totdeauna a popoarelor, s-a transformat într-o necesi­tate vitală pentru întreaga omenire. In condiţiile existenţei armelor moderne de distrugere în masă, cînd un război rache­­to-nuclear ar însemna o catastrofă cu consecinţe incalculabile, se impun, aşa cum spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — „înţelepciune şi chib­zuinţă în politică, cea mai mare grijă pentru întărirea păcii şi eliminarea peri­colelor care planează asupra popoarelor şi de la înţelegerea acestei necesităţi tre­buie să pornească orice guvern, orice om de stat cu sentimentul răspunderii faţă de propriul popor şi faţă de toate po­poarele". Vă sunt, desigur cunoscute eforturile consecvente ale guvernului Republicii Populare Române pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, pentru în­cetarea cursei înarmărilor care face să planeze continuu grave primejdii asu­pra omenirii, şi alimentează psihoza de război, neîncrederea între state. Expe­rienţa istoriei dovedeşte că acumularea de arme duce, dacă nu se iau măsuri din timp, la conflicte militare sau, cum spune un dicton — gura tunurilor nu tace la nesfîrşit. Cu atît mai mult nu poate fi admisă continuarea cursei înarmărilor a­­cum, cînd vechile tunuri au ajuns ca o praştie în comparaţie cu mijloacele teh­nicii militare moderne, în cadrul Comitetului celor 13 state de la Geneva, delegaţia ţării noastre a de­pus o activitate intensă pentru a contri­bui la realizarea unui acord în problema dezarmării. Oricine a urmărit lucrările Comitetului nu poate să nu reţină, com­plexitatea activităţii desfăşurate de dele­gaţiile ţărilor socialiste — spirit de iniţia­tivă, elasticitate şi dorinţă de a căuta căi de apropiere a poziţiilor, fermitate în respingerea încercărilor de a abate con­ferinţa de la ţelurile ei, propuneri judi­cioase, raţionale, într-un cuvînt o poziţie constructivă care se bucură de un larg sprijin internaţional. Delegaţia ţării noas­tre s-a­ pronunţat în sprijinul proiectului de tratat prezentat de U.R.S.S., care oferă o bază concretă şi o perspectivă limpede de rezolvare rapidă a problemei dezarma­rii sub un strict control internaţional, în­tr-un spirit care ţine seamă de interesele tuturor părţilor, şi, înainte de toate, de nevoia grabnică a înlăturării gravei pri­mejdii care planează asupra păcii lumii. R. P Romînă, ca şi celelalte ţări socia­liste s-au arătat dispuse să examineze cu atenţie orice altă propunere constructivă, prezentată din dorinţa realizării imediate a unui acord de dezarmare. Atît lucrările conferinţei, cît­ şi eveni­mentele din afara cadrului conferinţei arată însă că puterile occidentale conti­nuă să se situeze pe vechile lor poziţii — pe de o parte, declaraţii de intenţii privind dezarmarea, pe de altă parte de acţiuni pentru intensificarea cursei înarmărilor, în această privinţă, un act profund con­trar intereselor păcii şi destinderii inter­naţionale, cerinţelor opiniei publice mon­diale îl constituie reluarea experienţelor nucleare în atmosferă de către S.U.A. înfăptuind o astfel de măsură, menită să dea un nou imbold cursei înarmărilor, să sporească încordarea internaţională. S.U.A. şi Anglia şi-au asumat o grea răspundere faţă de propriile lor popoare, cît şi faţă de popoarele întregii lumi. Reluarea experienţelor nucleare nu va aduce S.U.A. avantaje de nici un fel — nici militare, nici politice. Este grăitor în această privinţă protestul stîrnit de re­luarea experienţelor atomice în toate ţările lumii. Personalităţi ale vieţii poli­tice internaţionale, savanţi de renume ca John Bernal, preşedintele executiv al Consiliului Mondial al Păcii. Federaţia oamenilor de ştiinţă americani cuprinzînd peste 2.200 savanţi şi ingineri ş.a. au subliniat caracterul nefast al hotărîrii S.U.A. Experienţa arată că cine promo­vează o linie politică agresivă nu poate conta pe asentimentul opiniei publice, re­­coltînd în mod inevitabil dezaprobare şi condamnare din partea popoarelor. Hotărîtă să depună şi pe viitor toate eforturile pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, ca obiectiv de impor­tanţă fundamentală pentru apărarea păcii, ţara noastră se pronunţă şi în sprijinul măsurilor cu caracter parţial, care ar contribui la însem­narea relaţiilor internaţionale , asumarea obligaţiei de a nu se transmite altor ţări arme nucleare, sau cel puţin încheierea unor tratate de neagresiune între pactul N.A.T.O. şi Orga­nizaţia Tratatului de la Varşovia, retra­gerea de către toate statele a trupelor aflate pe teritorii străine, interzicerea propagandei de război. Această problemă — interzicerea propagandei de război — a fost discutată la Geneva, în Comitetul plenar creat la propunerea R. P. Române , pentru examinarea măsurilor menite să­­ contribuie la micşorarea încordării. Dele­gaţia S.U.A., susţinută de celelalte puteri occidentale, a blocat însă tratativele în a­­ceastă problemă pe motivul că nu-şi pot asuma obligaţia de a legifera o asemenea interdicţie, întrucît constituţia S.U.A. ar asigura libertatea cuvîntului. în raportul tovarăşului Gheorghe Gheor­ghiu-Dej sînt subliniate bazele nestră­mutate ale poziţiei R. P. Române faţă de rezolvarea problemei germane, ca proble­mă de cea mai mare însemnătate pentru întărirea păcii şi îmbunătăţirea climatu­lui politic internaţional în Europa , tre­buie încheiat Tratatul de pace german, pornindu-se de la faptul istoric al exis­tenţei celor două state germane, de la necesitatea respectării stricte a suverani­tăţii R. D. Germane şi a lichidării regimu­lui de ocupaţie din Berlinul occidental. Urmărind cu cea mai mare atenţie evo­luţia actualelor tratative sovieto-america­­ne în problema germană, guvernul român îşi exprimă speranţa că poziţia construc­tivă a Uniunii Sovietice va găsi înţelege­rea cuvenită, că în cele din urmă în tra­tative se vor afirma tendinţele realiste, aşa încît să se poată ajunge la rezultate­­efective în rezolvarea acestei probleme. După cum este cunoscut, ţările socialiste nu se fixează pe termene limită pentru re­glementarea problemei germane, dar ar fi greşit să se considere că aceasta ar putea fi tergiversată la infinit. Guvernul român porneşte de la convin­gerea că la destinderea internaţională şi promovarea principiilor coexistenţei paş­nice sunt datoare să-şi aducă contribuţia toate statele, atît cele mari cît şi cele mici —­e cale eficace în această privinţă fiind realizarea unor acorduri regionale, inclusiv crearea unor zone denuclearizate Asemenea zone ale înţelegerii, zone de pace, fără arme rachetă şi fără baze mi­litare străine ar spori încrederea între state şi ar stăvili extinderea cursei înar­mărilor, exercitînd o înrîurire pozitivă asupra climatului internaţional. Călăuzit de această convingere, guver­nul român a formulat propunerile privind transformarea Balcanilor şi a Adriatic, într-o zonă a relaţiilor de bună vecinătate şi a făcut, la cea de-a 15-a sesiune a Adu­nării Generale a O.N.U., propunerea cu privire la „Măsuri pe plan regional în vederea îmbunătăţirii relaţiilor de bună vecinătate între state europene aparţinînd unor sisteme social politice diferite". Sub­liniind numeroasele posibilităţi existente în acest sens, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej a arătat că guvernele statelor aparţi­nînd anumitor zone geografice ar putea iniţia tratative pentru rezolvarea proble­melor litigioase existente între ele, ar pu­tea încheia tratate de înţelegere şi colabo­rare multilaterală sau alte instrumente de înţelegere regională, cum ar fi de pil­dă, cele legate de lichidarea bazelor mi­litare străine, a rampelor de lansare a rachetelor, a bazelor de staţionare a avioa­nelor încărcate cu arme nucleare ş.a. Este absolut evident că în asemenea măsuri ar fi interesate popoarele tuturor statelor Balcanice şi, s-ar putea spune, cu nimic mai puţin decît celelalte — po­poarele Greciei şi Turciei. S-a arătat aci ce poveri sunt nevoite să suporte acestea datorită orientării determinate de princi­palele puteri N.A.T.O. Nimic bun nu le prevesteşte nici sesiunea Consiliului Mi­niştrilor de Externe ai ţărilor N.A.T.O. care urmează să se deschidă peste cîteva zile la Atena. Agenţia americană Associa­ted Press, comentînd problemele care vor face obiectul discuţiilor la această sesiu­ne, scria că „S.U.A. vor încerca să vîndă mai multe arme membrilor organizaţiei nord-atlantice, acesta fiind un mijloc de reducere a scurgerii de dolari“. Poporul român cunoaşte ce înseamnă astfel de tranzacţii, de pe timpurile din trecut, cînd în ciuda înapoierii economice, a datoriilor externe, a faptului că n-aveam maşini, n-aveam tractoare trebuia să cumpărăm arme, pentru că aceasta convenea mono­polurilor străine. Hotărîrea Comitetului celor 18 state de la Geneva de a discuta concomitent cu problema dezarmării generale şi totale şi măsuri pentru realizarea unei destinderi internaţionale, între care crearea unor zone denuclearizate, pune şi mai clar în lumină deplina actualitate a propunerilor R. P. Romíne, precum şi utilitatea înfăp­tuirii lor în interesul păcii şi securităţii internaţionale. Republica Populară Romînă concepe coexistenţa paşnică nu ca o stare de per­manentă încordare, ca o „pace înarmată" ci ca un proces de dezvoltare multilatera­lă a relaţiilor internaţionale. Făcînd parte din familia ţărilor socialiste şi acordînd cea mai mare atenţie dezvoltării relaţiilor bazate pe colaborarea frăţească cu aceste ţări, R. P. Romînă se pronunţă totodată pentru intensificarea schimburilor econo­mice cu toate statele, indiferent de orîn­­duirea lor socială, considerînd că lărgirea legăturilor comerciale contribuie la con­solidarea păcii şi apropierea între popoare. De aceia apreciem pozitiv că în ultimul timp a crescut volumul comerţului nostru exterior, în principal cu statele socialiste, precum şi cu o serie de ţări din lumea capitalistă. A sporit considerabil interesul cercurilor de afaceri din aceste ţări pen­tru legăturile comerciale cu ţara noastră , iar dezvoltarea în ritm susţinut a eco­nomiei noastre naţionale creează perspec­tive bune şi sigure pentru lărgirea acestor legături. Fireşte că eliminarea piedici­lor pe care le creează în calea comerţului internaţional politica discriminărilor şi a încordării ar corespunde intereselor păcii şi ar fi efectiv reciproc avantajoase. __Tovarăşi, __________ ,_______ La temelia politicii externe de pace şi coexistenţă paşnică a statului nostru se află prietenia şi alianţa indestructibilă cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări so­cialiste frăţeşti, preocuparea permanentă pentru întărirea sistemului mondial so­cialist, a unităţii de nezdruncinat a ţărilor lagărului socialist — bastionul forţelor pă­cii şi progresului din lumea întreagă. Aşa cum a subliniat Raportul, esenţial în lumea­ de astăzi e faptul că aceste forţe — lagărul socialist, noile state independen­te iubitoare de pace, clasa muncitoare in­ternaţională, puternica mişcare de elibe­rare a popoarelor, masele populare imen­se care luptă pentru pace deţin superio­ritatea pe plan mondial. Aceasta creează posibilitatea înfrînării acţiunilor agresive ale imperialismului, deschide minunata perspectivă a statornicirii unei păci trai­nice în lume. Lucrătorii Ministerului Afacerilor Ex­terne însărcinaţi să pună în practică po­litica externă a partidului şi guvernului nostru, se angajează în faţa de„ repre­zentanţi ai oamenilor muncii de la oraşe şi sate, să nu-şi precupeţească eforturile pentru a fi la înălţimea încrederii acorda­te, pentru a-şi îndeplini cu succes mi­siunea lor, aşa cum întregul nostru popor îndeplineşte cu cinste măreţele sarcini ale desăvîrșirii construirii socialismului în scumpa noastră patrie. Cuvîntul deputatului ŞTEFAN TRIP SA regiunea Hunedoara Tovarăşi deputaţi şi invitaţi, Datorită politicii înţelepte a partidu­lui, poporul nostru a obţinut o măreaţă victorie : încheierea procesului de colecti­vizare a agriculturii cu aproape patru ani înainte de termenul stabilit de Congresul al IlI-lea al partidului. Aşa cum se arată în Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, terminarea colectivizării agriculturii şi prin aceasta încheierea procesului de fău­rire a relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie asigură dezvoltarea mai rapidă a forţelor de producţie în patria noastră, ridică pe o treaptă şi mai înaltă alianţa dintre clasa muncitoare şi ţără­nimea muncitoare, unitatea moral-politică a întregului nostru popor. Permiteţi-mi dragi tovarăşi ca în nu­mele siderurgiştilor de la Hunedoara să adresez cele mai calde felicitări ţărănimii colectiviste din ţara noastră şi să-i urăm noi succese în creşterea producţiei vege­tale şi animale, în întărirea economică şi organizatorică a gospodăriilor colective. Ca deputat al Marii Adunări Naţionale, îmi exprim deplinul meu acord faţă de măsurile preconizate în Raport cu privire la reorganizarea conducerii agriculturii potrivit cu necesităţile noii etape de dez­voltare. Tovarăşi, Sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale se desfăşoară în condiţiile unui avînt nemaiîntîlnit în dezvoltarea econo­miei şi culturii patriei noastre. Ca urmare a politicii leniniste a parti­dului nostru, în anii regimului democrat­­popular, la Combinatul siderurgic Hune­doara au fost construite şi puse în func­ţiune o serie de agregate dotate cu utilaj de o înaltă tehnicitate, care constituie mîndria întregului nostru popor. Produ­cem astăzi la Hunedoara în numai două luni întreaga producţie de fontă şi oţel pe care o producea România burghezo-mo­­şierească în întreg anul 1938. Congresul al IlI-lea al partidului nos­tru a pus în faţa siderurgiştilor sarcini de mare însemnătate în domeniul creşterii producţiei de metal. Aceste sarcini se înfăptuiesc cu succes. Prin munca plină de entuziasm, colectivul de muncitori, in­gineri şi tehnicieni din combinatul nostru, a produs peste plan în primii doi ani ai planului de 6 ani 85.000 de tone fontă, 91.000 de tone oţel şi 113.000 de tone lami­nate. Sarcinile pentru anul în curs ale co­lectivului de muncă de la Combinatul si­derurgic din Hunedoara sunt mult sporite faţă de anul trecut. Cu toate acestea, noi ne-am angajat să producem peste plan 15.000 de tone fontă, 20.000 de tone oţel şi 26.000 de tone laminate. Sîntem hotărîţi ca prin folosirea mai raţională a agre­gatelor, prin introducerea tehnicii şi teh­nologiei noi şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor să ne îndeplinim cu cinste aceste angajamente. Tovarăşi: Sînteţi aici în sală preşedinţi ai tuturor gospodăriilor agricole colective din ţară — reprezentanţi ai harnicilor noştri co­lectivişti. In numele siderurgiştilor de la Hunedoara vă rog să transmiteţi mem­brilor gospodăriilor dv. că noi siderur­­giştii, ca şi întreaga noastră clasă mun­citoare nu vom precupeţi nici un efort pentru sporirea producţiei de metal, pen­tru ca din fonta şi oţelul produs de noi, industria constructoare de maşini să pună la dispoziţie mai multe tractoare, combine, semănători şi alte maşini agricole care sunt necesare agriculturii. Sîntem convinşi că şi dv. folosind po­sibilităţile create de încheierea colectivi­zării, veţi da ţării tot mai multe produse vegetale şi animale. Strîns uniţi în jurul partidului, muncitori, ţărani şi intelec­tuali — să facem ţara noastră tot mai în­floritoare. Ca deputat votez cu încredere proiectul de lege prezentat spre aprobarea Marii Adunări Naționale cu privire la reorgani­zarea conducerii agriculturii. Cuvîntul tovarăşului Dumitru Coliu Stimaţi tovarăşi deputaţi şi invitaţi, Ne-a fost dat să dezbatem în această sesiune istorică a marelui sfat al ţării — Marea Adunare Naţională — un eveniment care va rămîne înscris pentru totdeauna în Cartea de Aur a poporului nostru : încheierea colectivizării agriculturii, biru­inţa definitivă a socialismului atît la oraşe cît şi la sate. Desigur, drumul spre această victorie nu a fost un drum uşor, neted, lipsit de obstacole şi greutăţi. Dar printr-o muncă încordată şi perseverentă, plină de răb­dare şi încredere deplină in­justeţe a liniei politice stabilite de partid, inaintînd pas cu pas, etapă cu etapă, acest obiectiv — cel mai complex dintre toate care se pun în opera de construire a societăţii socia­liste — a fost înfăptuit. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghiu- Dej în Raportul său, victoria încheierii colectivizării ridică pe o treaptă mai înal­tă alianţa muncitorească-ţărănească şi­­ unitatea moral-politică a întregului popor, întărind şi mai mult forţa de granit a orînduirii noastre socialiste. Problema închegării şi consolidării ne­contenite a alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, sub conducerea clasei muncitoare, a fost una dintre preocupările fundamentale şi constante ale întregii politici a partidului, care s-a călăuzit neabătut de învăţătura marelui Lenin, care spunea : „O condiţie necesară pentru victoria revoluţiei socia­liste... este alianţa deplină între ţărăni­mea muncitoare... şi clasa muncitoare... Această alianţă... este singura care va asigura victoria socialismului în lumea întreagă“. Partidul nostru a vegheat la păstrarea, ca lumina ochilor, a acestui bun de ne­preţuit pe care-l au oamenii muncii de la oraşe şi sate în lupta lor pentru înfăp­tuirea revoluţiei socialiste şi construirea noii societăţi. Aceasta ne apare cu depli­nă claritate dacă trecem în revistă, chiar şi numai sumar, principalele direcţii pe care le-a urmat politica partidului faţă de ţărănime, desfăşurarea diferitelor etape ale procesului de transformare so­cialistă a agriculturii în ţara noastră. Aşa cum s-a mai arătat, o uriaşă în­semnătate pentru consolidarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea munci­toare a avut-o preocuparea partidului de a uşura paşii ţărănimii spre forma su­perioară a agriculturii socialiste, gospo­dăria colectivă, de a-i educa pe ţărani un spirit socialist treptat şi continuu, în ca­drul formelor simple de asociere şi coo- I perare, menite să-i deprindă a gospodări­e în comun.­­ Tocmai ţinînd seama de realitatea exis­tentă în satele noastre, partidul a preco­nizat formele simple de cooperare în producţie şi în special întovărăşirea, ofe-­­ rind întregii ţărănimi muncitoare posi­bilitatea de a trece prin această şcoală a muncii în comun. In această perioadă, aşa cum au subli­niat şi alţi vorbitori, işi desfăşura activi­tatea duşmănoasă grupul deviatorilor Pauker—Luca şi acoliţii acestora. In mod nemeritat, cu­ o aureolă falsa de vechi militanţi în mişcarea muncitorească, ei ajunseseră în posturi de conducere în partid. Rupţi de realitate, incapabili de a înţelege problemele satului şi preocupă­rile ţărănimii, etapa concretă în care se găsea revoluţia în ţara noastră, ei s-au opus înfăptuirii politicii partidului de cooperare a ţărănimii, stabilita la ple­nara din 3—5 martie 1949, au zădărnicit un timp înfiinţarea întovărăşirilor agri­cole. In timp ce Ana Pauker dădea peste capul conducerii partidului indicaţii de încălcare grosolană a liberului consimţă­­mînt al ţăranilor, forţînd organele de partid să declanşeze „întreceri“ pentru cît mai multe gospodării colective, Vasile Luca propovăduia necesitatea „atragerii" în gospodăriile colective a aşa-zişilor „buni gospodari“ sub numele cărora se ascundeau chiaburii, interesaţi să submi­neze pe dinăuntru gospodăriile colective, să zdruncine încrederea ţăranilor munci­tori în politica partidului. Prin întreaga această activitate crimi­nală, ca şi prin cunoscutele procese în­scenate ţăranilor muncitori sub diferite pretexte, grupul deviatorilor făcea totul pentru a compromite politica partidului de transformare socialistă a agriculturii, subminînd însăşi bazele alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Trebuie spus că urmările activităţii dău­nătoare desfăşurate timp de mai mulţi ani de grupul deviatorilor s-au resimţit multă vreme, îngreunînd munca partidu­lui la sate. Mă asociez şi eu părerilor ex­primate în sesiunea noastră, că fără dau­nele pricinuite de deviatori sărbătoarea pe care o trăim astăzi ar fi putut avea loc mult mai devreme. Este necesar să reamintim toate aceste lucruri, tovarăşi, pentru a reconstitui în­tregul adevăr istoric, pentru a înţelege întreaga complexitate pe care a îmbră­ţişat-o procesul de transformare socialis­ta a agriculturii în ţara noastră. Este, un mare merit al partidului nos­tru, al conducerii sale leniniste că a de­mascat, zdrobit politiceşte şi înlăturat din conducerea partidului, grupul antiparti­nic al deviatorilor, a apărat cu fermitate alianţa muncitorească-ţărănească şi a aplicat cu consecvenţă linia politică justă stabilită de plenara din martie 1949 Ro­lul hotărîtor în îndeplinirea acestei sar-­­ cini grele şi de mare răspundere l-a avut primul secretar al Comitetului Central al Partidului nostru, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ne dăm cu toţii astăzi şi mai bine sea­ma cît de mult a hotărît asupra succe­sului în opera de colectivizare a agricul­turii noastre înfăptuirea politicii forme­­i lor simple de cooperare. Cei mai mulţi dintre noii colectivişti au provenit în ul­timii ani, după cum ştiţi, dintre înto-­­­i­vărăşiţi, marea majoritatea a gospodării­lor colective creîndu-se pe baza întovă­răşirilor agricole, conform dorinţei ţăra­­n­­ilor înşişi de a păşi într-o formă avan­­s­­ată de producţie socialistă. Tovarăşi deputaţi, Izvorul succesului partidului nostru în­­ politica sa faţă de ţărănime constă în a­­plicarea neştirbită, corespunzător condi­ţiilor concrete din ţara noastră, a triplei şi indivizibilei teze leniniste : ne sprijinim­­ pe ţărănimea săracă, stringem alianţa cu ţărănimea mijlocaşă şi ducem o luptă ne­întreruptă împotriva chiaburimii. Acest principiu fundamental al alianţei munci­­toreşti-ţărăneşti s-a oglindit în întregul complex de măsuri luate de partid şi gu­vern pentru sprijinirea multilaterală şi cointeresarea materială în producţie a ţă­ranilor muncitori pe de o parte, iar pe de altă parte, în politica dusă faţă de elementele exploatatoare la sate. Un factor important în ridicarea nive­lului agriculturii, în creşterea producţiei agricole, l-au constituit creditele acordate de către stat ţăranilor muncitori, măsu­rile luate pentru extinderea mecanizării lucrărilor agricole, pregătirea unui nu­măr important de cadre de specialişti agricoli şi alte măsuri. O mare importanţă a avut de aseme­nea aplicarea justă, creatoare, de către partidul nostru a principiului leninist, universal valabil, al cointeresării materia­le. Viaţa arată că ignorarea acestui princi­piu în perioada construcţiei socialiste nu poate decit să prejudicieze interesele economiei şi să frîneze mersul înainte spre socialism. Acest principiu leninist a fost concretizat în ţara noastră într-o gamă largă de forme de schimb între oraş şi sat, dintre care un loc de seamă l-a ocupat sistemul de contractări şi achi­ziţii. O etapă cu totul nouă în dezvolta­rea acestor relaţii a deschis plenara C.C. al P.M.R. din 27—29 decembrie 1956, care a hotărît înlocuirea sistemului de cote în constituirea fondului central prin cumpă­rarea produselor la preţ de învoială cu producătorii agricoli. Aşezarea relaţiilor economice dintre stat, şi ţărănime pe baze comerciale — o expresie a modului nou creator, în care partidul nostru a rezolvat problemele economice ale agriculturii — a lărgit mult cointeresarea materială a gospodăriilor ţărăneşti, mărind iniţiativa şi interesul lor în producţie. Pe baza ana­lizei temeinice a situaţiei din agricultură, partidul nostru a ajuns la convingerea că continuarea aplicării sistemului cotelor obligatorii ar fi periclitat atît interesele economice ale statului cît şi cele ale ţără­nimii muncitoare. Acest sistem devenise o frînă în calea creşterii producţiei, a asigurării necesităţilor industriei cu ma­terii prime şi a nevoilor populaţiei în con­tinuă creştere cu produse agroalimentare. Traducerea în viaţă a hotărîrilor plena­rei din decembrie 1956 a dat un puternic avînt agriculturii noastre, a determinat o creştere rapidă atît a producţiei de ce­reale marfă cît şi a şeptelului, ceea ce a avut ca urmare îmbunătăţirea aprovizio­nării industriei şi pieţii cu produse agri­cole şi ridicarea nivelului de trai al ţă­rănimii. Partidul a combătut de asemenea şi a luat măsuri hotărîte pentru lichidarea unor tendinţe dăunătoare manifestate la un moment dat de organele de planifi­care. Pe baza indicaţiilor lui Miron Con­­stantinescu, căruia grupul deviator din care făcea parte îi crease faima de mare „specialist în materie de planificare“, a­­cestea nesocoteau legile obiective ale micii producţii de mărfuri, interesele eco­nomice ale micului producător şi condi­ţiile concrete din diferite zone agricole ale ţării, „planificînd“ producţia fiecărui petic de pămînt. Respectarea fermă de către partid a principiului cointeresării materiale a asi­gurat întărirea alianţei muncitoreşti-ţără­neşti a contribuit la apropierea ţărănimii de gospodăria colectivă, la stimularea tre­cerii ei pe făgaşul agriculturii socialiste, pe baza interesului material şi a liberu­lui consimţămînt. ■ înfăptuirea întregului complex de mă­suri îndreptate spre sprijinirea şi cointe­resarea materială în producţie a ţărăni­mii muncitoare, spre îngrădirea şi lichi­darea exploatării, a avut rezultate deo­sebit de pozitive în dezvoltarea agricul­turii noastre. Aşa cum se arată în Ra­portul tovarăşului Gheorghiu-Dej, creş­terea continuă a producţiei vegetale şi animale constituie una din trăsăturile cele mai importante ale procesului cons­trucţiei socialiste la sate în ţara noastră, care reprezintă cea mai bună verificare practică a justeţei întregului ansamblu al politicii la sate a partidului. Acest rezul­tat strălucit, care conferă o şi mai mare însemnătate încheierii colectivizării, spul­beră categoric toate născocirile calom­nioase ale apologeţilor capitalismului care de mai multă vreme proroceau de la posturile de radio occidentale inevitabili­tatea scăderii producţiei agricole în pe­rioada construcţiei socialismului la sate. Tovarăşi deputaţi, Colectivizarea agriculturii s-a putut în­cheia cu succes şi datorită faptului că partidul nostru a respectat cu cea mai mare stricteţe principiul leninist al libe­rului consimţămînt. Atrăgînd permanent atenţia că încălcarea acestui principiu lo­veşte în alianţa muncitorească-ţărănească, subminează opera de transformare socia­listă a agriculturii, conducerea partidului a luat măsuri de prevenire şi de lichidare a oricăror manifestări de constrîngere într-o formă sau alta a ţăranilor mun­citori. Aceasta a făcut să crească preţui­rea şi dragostea ţărănimii faţă de partid, încrederea acesteia în politica partidului, a atras noi şi noi mase ţărăneşti pe dru­mul agriculturii socialiste. Unirea în gospodării colective a mili­oanelor de familii de producători agricoli individuali a fost posibilă datorită vastei munci organizatorice şi politice desfăşu­rate zi de zi de partid în rîndurile ţără­nimii. In centrul acestei munci partidul a pus faptele, exemplele concrete oferite de viaţă, de procesul colectivizării însuşi. Un rol important pentru colectivizarea agri­culturii au avut-o şi gospodăriile colective fruntaşe, care prin rezultatele obţinute în producţie au demonstrat practic superio­ritatea socialismului. Vizitele a sute de mii de ţărani individuali şi întovărăşiţi în gospodăriile colective fruntaşe, numeroa­sele consfătuiri agricole regionale şi raio­nale, expoziţiile agricole, cărţile, broşu­rile, filmele şi alte forme variate ale muncii politice au răspîndit larg în masa ţăranilor muncitori exemplul vieţii şi muncii colectiviştilor, sădind zi de zi în conştiinţa lor convingerea fermă că gos­podăria colectivă reprezintă calea cea mai sigură spre bunăstare şi un trai fericit. Un rol deosebit de important în clarifi­carea ţărănimii asupra avantajelor gos­podăriilor colective l-au avut expunerile tovarăşului Gheorghiu-Dej la consfătui­rile cu colectiviştii şi în special expunerea ţinută la Consfătuirea pe ţară a ţăranilor colectivişti din decembrie 1961. Bogata şi rodnica experienţă acumulată în decursul anilor în această muncă este un bun de preţ care va fi de mare folos şi în viitor, în activitatea organizaţiilor de partid, a noilor organe de conducere ale agriculturii, în acţiunea de consolidare a gospodăriilor colective, de răspîndire şi generalizare a experienţei înaintate, care şi de acum încolo va juca un rol impor­­tant în dezvoltarea continuă a agricultu­rii socialiste. Munca politică de masă, ampla acţiune de culturalizare a ţărănimii, răspîndirea în agricultură a ştiinţei agrozootehnice înaintate, mecanizarea muncilor agricole, pregătirea de noi şi noi contingente de cadre tehnice şi de conducere în şcolile de preşedinţi ai G.A.C., brigadieri, socoti­tori, tractorişti etc., întreaga activitate organizatorică şi politică desfăşurată de partid la sate în anii care au trecut au făcut să crească conştiinţa ţărănimii noastre. Agricultura socialistă, noua viaţă a sa­telor au descătuşat talentul şi energia creatoare a ţărănimii, au pus în valoare capacităţile sale organizatorice, au aju­tat-o să dobîndească o vastă experienţă. Acest lucru s-a oglindit cu putere şi la actuala sesiune a Marii Adunări Naţio­nale, ca şi cu alte prilejuri, în competen­ţa cu care reprezentanţii colectiviştilor dezbat cele mai complexe probleme ale organizării producţiei agricole, în solu­ţiile judicioase pe care le preconizează pentru creşterea producţiei. Noul sistem de organizare a conducerii agriculturii expus de tovarăşul Gheorghiu- Dej va asigura fără îndoială folosirea mai deplină a experienţei în producţie a colectiviştilor, a iniţiativei şi competen­ţei lor. Redistribuirea cadrelor inginereşti în agricultură, precum şi dezvoltarea în­­văţămîntului agricol de masă vor permite creşterea şi mai rapidă a nivelului de cunoştinţe ştiinţifice ale colectiviştilor, co­respunzător marilor sarcini de viitor. Acest lucru__se_ cuvine să-l înţeleagă just marea armată de peste 11.000 de spe­cialişti de la sate, pentru a-şi putea în­deplini cu succes atribuţiile importante pe care le au în lupta pentru dezvoltarea economică a gospodăriilor agricole co­lective. Ei îşi vor putea valorifica cunoş­tinţele în modul cel mai eficace, dacă vor folosi din plin şi bogata experienţă a ţă­rănimii colectiviste, dacă vor ţine seama de ea în stabilirea soluţiilor practice care se impun, dacă se vor consulta permanent şi vor conlucra strîns în toate problemele producţiei cu consiliile de conducere ale gospodăriilor agricole colective, cu briga­dierii, cu toţi colectiviştii. Tovarăşi deputaţi şi invitaţi, Eliberîndu-se pe sine, clasa muncitoare condusă de partidul ei marxist-leninist, a eliberat şi milioane de oameni ai muncii de la sate de robie şi exploatare, de îna­poiere şi sărăcie, ajutîndu-i să-şi reorga­nizeze munca şi viaţa pe baze noi socia­liste. Aceasta este expresia marelui aju­tor de clasă acordat de muncitorime ţă­rănimii noastre, factorul principal al ci­mentării alianţei muncitoreşti-ţărăneşti. Ţărănimea colectivistă este conştientă de faptul că datoria ei este aceea ca, fo­losind din plin şi chibzuind toate condi­ţiile create, să lupte pentru sporirea con­tinuă a producţiei agricole pentru ca la rîndul ei să poată contribui într-o măsu­ră tot mai mare la dezvoltarea industriei socialiste, la înflorirea întregii economii naţionale, la ridicarea continuă a nive­lului de trai al celor ce muncesc. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghiu- Dej în Raportul său, caracteristica socie­tăţii noastre actuale este existenţa a două clase prietene, clasa muncitoare condu­cătoare a tuturor oamenilor muncii şi clasa ţărănimii colectiviste, care împreu­nă cu intelectualii merg umăr la umăr, în strînsă alianţă, sub conducerea încer­cată a partidului, a Comitetului său Cen­tral, spre desăvîrşirea construcţiei socia­lismului, întărirea continuă a acestei ali­anțe de nebiruit este chezășia marilor succese pe care le va repurta poporul nostru necontenit, sub flamura partidului. (Cuvîntarea a fost subliniată prin apla­uze puternice). Raportul comisiilor permanente ale Marii Adunări Naţionale pentru agricultură şi silvicultură, juridică şi administrativă, referitor la proiectul de lege cu privire la înfiinţarea Consiliului Superior al Agriculturii şi a consiliilor agricole regionale şi raionale, prezentat de tovarăşul Mihai Dalea Comisiile permanente ale Marii A­dunări Naţionale — pentru agricultură şi silvi­cultură, juridică şi administrativă — în­trunite în şedinţe comune, în zilele de 27, 28 şi 29 aprilie 1962, au examinat cu toată atenţia şi cu cel mai viu interes, proiec­tul de lege, de importanţă excepţională, depus de Consiliul de Miniştri, cu privire la înfiinţarea Consiliului Superior al Agriculturii şi a consiliilor agricole re­gionale şi raionale. Comisiile constată că proiectul de lege exprimă în mod deplin noul sistem de conducere a agriculturii, astfel cum a fost prezentat în Raportul cu privire la în­cheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii, document de în­semnătate istorică pentru poporul român. Acest nou sistem are la bază o concep­ţie originală, proprie partidului nostru şi a fost iniţiat personal de tovarăşul Gheor­ghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al Co­mitetului Central al Partidului Muncito­resc Român şi preşedintele Consiliului de Stat. Comisiile apreciază că proiectul de lege ce vă este supus spre aprobare redă în formă legislativă corespunzătoare con­cepţia şi noul sistem de organizare a con­ducerii agriculturii, potrivit etapei în care am intrat ca urmare a încheierii procesului de colectivizare a agriculturii. De asemenea, comisiile socotesc că acest proiect, devenind lege, va fi un pu­ternic instrument pentru consolidarea victoriei socialismului la sate, şi ca ur­mare şi pentru desăvîrşirea construcţiei socialismului în patria noastră. De aceea, tovarăşe şi tovarăşi deputaţi, comisiile pentru agricultură şi silvicultu­ră, juridică şi administrativă vă roagă să votaţi proiectul de lege cu privire la înființarea Consiliului Superior al Agri­culturii şi a Consiliilor agricole regionale şi raionale, astfel cum a fost depus.

Next