Romînia Liberă, mai 1962 (Anul 20, nr. 5457-5482)
1962-05-01 / nr. 5457
Marți 1 mai 1962 — nr. 5457 România liberă Pag. 3-at Lucrările Sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naţionale Cuvintul tovarăşului Corneliu Mânescu (Urmare din pag. a 2-a) „O naţiune balcanică, altădată înapoiată, cu o capacitate tehnică şi industrială ca a Romîniei vechi, a fost determinată să desfăşoare această uriaşă ţîşnire de energie şi să obţină rezultate atît de evidente ?“. „New York Herald Tribune“ nu dă răspunsul la această întrebare, dar întregul nostru popor îl cunoaşte bine: descătuşarea energiilor creatoare ale oamenilor muncii se datoreşte orînduirii socialiste, politicii marxist-leniniste a partidului. Buletinul economic editat de către Secretariatul Comisiei Economice al O.N.U. pentru Europa publică în numărul său din noiembrie 1961 un studiu despre dezvoltarea economică a ţării noastre în care se arată citez : „în cursul ultimului deceniu, economia Romîniei s-a dovedit a fi una din cele mai dinamice din Europa“. Oamenii muncii de la oraşe şi sate pot avea satisfacţia că prin rezultatele eforturilor lor contribuie la creşterea continuă a prestigiului Romîniei socialiste care se impune pe arena internaţională ca un stat viguros, cu o economie echilibrată şi în continuă ascensiune, partener serios pentru relaţii economice bazate pe principiile egalităţii şi avantajului reciproc. Tractoarele noastre, ca şi numeroase alte maşini şi instalaţii industriale cu menţiunea „Fabricat în România“ sunt cumpărate astăzi de ţări din Europa, Asia, America Latină, Africa. Ele, ca şi produsele agroalimentare, demonstrează peste graniţă minunatele realizări ale poporului nostru, nivelul nostru de dezvoltare. Mulţi dintre cei care au luat cuvîntul aici au comparat viaţa tot mai fericită şi prosperă de acum, cu trecutul întunecat. Totodată, trebuie subliniat că politica regimului burghezo-moşieresc, de asuprire a maselor muncitoare şi de înfeudare a ţării intereselor străine era însoţită de o politică externă care făcea ca Romînia să aibă doar rolul unui pion în combinaţiile politice ale puterilor imperialiste. Ţara noastră, poporul nostru au plătit cu grele jertfe şi suferinţe această politică externă antinaţională. Numai cucerirea puterii de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare sub conducerea partidului nostru marxist-leninist a putut asigura înfăptuirea unei politici externe care apără neclintit interesele naţionale, suveranitatea şi independenţa patriei noastre. Această politică, pe care o promovăm umăr la umăr cu celelalte ţări-surori ale lagărului socialist, răspunde intereselor fundamentale ale poporului român, ca şi ale tuturor popoarelor dornice de pace şi progres, contribuind la creşterea continuă a prestigiului internaţional al Republicii Populare Române. Tovarăşi, Raportul prezentat la sesiunea Marii Adunări Naţionale de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej precizează în mod fundamentat poziţia Republicii Populare Române faţă de principalele probleme ale vieţii internaţionale, analizează sarcinile de bază în domeniul politicii externe a statului nostru. Deplina aprobare a Raportului de către deputaţii Marii Adunări Naţionale ca şi de către miile de invitaţi care participă la sesiune arată încă o dată că întregul nostru popor sprijină cu hotărîre această politică. Problema cea mai arzătoare a zilelor noastre este preîntâmpinarea unui nou război mondial. In zilele noastre, în care geniul uman a descătuşat energia atomului şi a deschis calea cuceririi cosmosului, pacea, năzuinţă din totdeauna a popoarelor, s-a transformat într-o necesitate vitală pentru întreaga omenire. In condiţiile existenţei armelor moderne de distrugere în masă, cînd un război racheto-nuclear ar însemna o catastrofă cu consecinţe incalculabile, se impun, aşa cum spunea tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej — „înţelepciune şi chibzuinţă în politică, cea mai mare grijă pentru întărirea păcii şi eliminarea pericolelor care planează asupra popoarelor şi de la înţelegerea acestei necesităţi trebuie să pornească orice guvern, orice om de stat cu sentimentul răspunderii faţă de propriul popor şi faţă de toate popoarele". Vă sunt, desigur cunoscute eforturile consecvente ale guvernului Republicii Populare Române pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, pentru încetarea cursei înarmărilor care face să planeze continuu grave primejdii asupra omenirii, şi alimentează psihoza de război, neîncrederea între state. Experienţa istoriei dovedeşte că acumularea de arme duce, dacă nu se iau măsuri din timp, la conflicte militare sau, cum spune un dicton — gura tunurilor nu tace la nesfîrşit. Cu atît mai mult nu poate fi admisă continuarea cursei înarmărilor acum, cînd vechile tunuri au ajuns ca o praştie în comparaţie cu mijloacele tehnicii militare moderne, în cadrul Comitetului celor 13 state de la Geneva, delegaţia ţării noastre a depus o activitate intensă pentru a contribui la realizarea unui acord în problema dezarmării. Oricine a urmărit lucrările Comitetului nu poate să nu reţină, complexitatea activităţii desfăşurate de delegaţiile ţărilor socialiste — spirit de iniţiativă, elasticitate şi dorinţă de a căuta căi de apropiere a poziţiilor, fermitate în respingerea încercărilor de a abate conferinţa de la ţelurile ei, propuneri judicioase, raţionale, într-un cuvînt o poziţie constructivă care se bucură de un larg sprijin internaţional. Delegaţia ţării noastre s-a pronunţat în sprijinul proiectului de tratat prezentat de U.R.S.S., care oferă o bază concretă şi o perspectivă limpede de rezolvare rapidă a problemei dezarmarii sub un strict control internaţional, într-un spirit care ţine seamă de interesele tuturor părţilor, şi, înainte de toate, de nevoia grabnică a înlăturării gravei primejdii care planează asupra păcii lumii. R. P Romînă, ca şi celelalte ţări socialiste s-au arătat dispuse să examineze cu atenţie orice altă propunere constructivă, prezentată din dorinţa realizării imediate a unui acord de dezarmare. Atît lucrările conferinţei, cît şi evenimentele din afara cadrului conferinţei arată însă că puterile occidentale continuă să se situeze pe vechile lor poziţii — pe de o parte, declaraţii de intenţii privind dezarmarea, pe de altă parte de acţiuni pentru intensificarea cursei înarmărilor, în această privinţă, un act profund contrar intereselor păcii şi destinderii internaţionale, cerinţelor opiniei publice mondiale îl constituie reluarea experienţelor nucleare în atmosferă de către S.U.A. înfăptuind o astfel de măsură, menită să dea un nou imbold cursei înarmărilor, să sporească încordarea internaţională. S.U.A. şi Anglia şi-au asumat o grea răspundere faţă de propriile lor popoare, cît şi faţă de popoarele întregii lumi. Reluarea experienţelor nucleare nu va aduce S.U.A. avantaje de nici un fel — nici militare, nici politice. Este grăitor în această privinţă protestul stîrnit de reluarea experienţelor atomice în toate ţările lumii. Personalităţi ale vieţii politice internaţionale, savanţi de renume ca John Bernal, preşedintele executiv al Consiliului Mondial al Păcii. Federaţia oamenilor de ştiinţă americani cuprinzînd peste 2.200 savanţi şi ingineri ş.a. au subliniat caracterul nefast al hotărîrii S.U.A. Experienţa arată că cine promovează o linie politică agresivă nu poate conta pe asentimentul opiniei publice, recoltînd în mod inevitabil dezaprobare şi condamnare din partea popoarelor. Hotărîtă să depună şi pe viitor toate eforturile pentru înfăptuirea dezarmării generale şi totale, ca obiectiv de importanţă fundamentală pentru apărarea păcii, ţara noastră se pronunţă şi în sprijinul măsurilor cu caracter parţial, care ar contribui la însemnarea relaţiilor internaţionale , asumarea obligaţiei de a nu se transmite altor ţări arme nucleare, sau cel puţin încheierea unor tratate de neagresiune între pactul N.A.T.O. şi Organizaţia Tratatului de la Varşovia, retragerea de către toate statele a trupelor aflate pe teritorii străine, interzicerea propagandei de război. Această problemă — interzicerea propagandei de război — a fost discutată la Geneva, în Comitetul plenar creat la propunerea R. P. Române , pentru examinarea măsurilor menite să contribuie la micşorarea încordării. Delegaţia S.U.A., susţinută de celelalte puteri occidentale, a blocat însă tratativele în această problemă pe motivul că nu-şi pot asuma obligaţia de a legifera o asemenea interdicţie, întrucît constituţia S.U.A. ar asigura libertatea cuvîntului. în raportul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej sînt subliniate bazele nestrămutate ale poziţiei R. P. Române faţă de rezolvarea problemei germane, ca problemă de cea mai mare însemnătate pentru întărirea păcii şi îmbunătăţirea climatului politic internaţional în Europa , trebuie încheiat Tratatul de pace german, pornindu-se de la faptul istoric al existenţei celor două state germane, de la necesitatea respectării stricte a suveranităţii R. D. Germane şi a lichidării regimului de ocupaţie din Berlinul occidental. Urmărind cu cea mai mare atenţie evoluţia actualelor tratative sovieto-americane în problema germană, guvernul român îşi exprimă speranţa că poziţia constructivă a Uniunii Sovietice va găsi înţelegerea cuvenită, că în cele din urmă în tratative se vor afirma tendinţele realiste, aşa încît să se poată ajunge la rezultateefective în rezolvarea acestei probleme. După cum este cunoscut, ţările socialiste nu se fixează pe termene limită pentru reglementarea problemei germane, dar ar fi greşit să se considere că aceasta ar putea fi tergiversată la infinit. Guvernul român porneşte de la convingerea că la destinderea internaţională şi promovarea principiilor coexistenţei paşnice sunt datoare să-şi aducă contribuţia toate statele, atît cele mari cît şi cele mici —e cale eficace în această privinţă fiind realizarea unor acorduri regionale, inclusiv crearea unor zone denuclearizate Asemenea zone ale înţelegerii, zone de pace, fără arme rachetă şi fără baze militare străine ar spori încrederea între state şi ar stăvili extinderea cursei înarmărilor, exercitînd o înrîurire pozitivă asupra climatului internaţional. Călăuzit de această convingere, guvernul român a formulat propunerile privind transformarea Balcanilor şi a Adriatic, într-o zonă a relaţiilor de bună vecinătate şi a făcut, la cea de-a 15-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U., propunerea cu privire la „Măsuri pe plan regional în vederea îmbunătăţirii relaţiilor de bună vecinătate între state europene aparţinînd unor sisteme social politice diferite". Subliniind numeroasele posibilităţi existente în acest sens, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej a arătat că guvernele statelor aparţinînd anumitor zone geografice ar putea iniţia tratative pentru rezolvarea problemelor litigioase existente între ele, ar putea încheia tratate de înţelegere şi colaborare multilaterală sau alte instrumente de înţelegere regională, cum ar fi de pildă, cele legate de lichidarea bazelor militare străine, a rampelor de lansare a rachetelor, a bazelor de staţionare a avioanelor încărcate cu arme nucleare ş.a. Este absolut evident că în asemenea măsuri ar fi interesate popoarele tuturor statelor Balcanice şi, s-ar putea spune, cu nimic mai puţin decît celelalte — popoarele Greciei şi Turciei. S-a arătat aci ce poveri sunt nevoite să suporte acestea datorită orientării determinate de principalele puteri N.A.T.O. Nimic bun nu le prevesteşte nici sesiunea Consiliului Miniştrilor de Externe ai ţărilor N.A.T.O. care urmează să se deschidă peste cîteva zile la Atena. Agenţia americană Associated Press, comentînd problemele care vor face obiectul discuţiilor la această sesiune, scria că „S.U.A. vor încerca să vîndă mai multe arme membrilor organizaţiei nord-atlantice, acesta fiind un mijloc de reducere a scurgerii de dolari“. Poporul român cunoaşte ce înseamnă astfel de tranzacţii, de pe timpurile din trecut, cînd în ciuda înapoierii economice, a datoriilor externe, a faptului că n-aveam maşini, n-aveam tractoare trebuia să cumpărăm arme, pentru că aceasta convenea monopolurilor străine. Hotărîrea Comitetului celor 18 state de la Geneva de a discuta concomitent cu problema dezarmării generale şi totale şi măsuri pentru realizarea unei destinderi internaţionale, între care crearea unor zone denuclearizate, pune şi mai clar în lumină deplina actualitate a propunerilor R. P. Romíne, precum şi utilitatea înfăptuirii lor în interesul păcii şi securităţii internaţionale. Republica Populară Romînă concepe coexistenţa paşnică nu ca o stare de permanentă încordare, ca o „pace înarmată" ci ca un proces de dezvoltare multilaterală a relaţiilor internaţionale. Făcînd parte din familia ţărilor socialiste şi acordînd cea mai mare atenţie dezvoltării relaţiilor bazate pe colaborarea frăţească cu aceste ţări, R. P. Romînă se pronunţă totodată pentru intensificarea schimburilor economice cu toate statele, indiferent de orînduirea lor socială, considerînd că lărgirea legăturilor comerciale contribuie la consolidarea păcii şi apropierea între popoare. De aceia apreciem pozitiv că în ultimul timp a crescut volumul comerţului nostru exterior, în principal cu statele socialiste, precum şi cu o serie de ţări din lumea capitalistă. A sporit considerabil interesul cercurilor de afaceri din aceste ţări pentru legăturile comerciale cu ţara noastră , iar dezvoltarea în ritm susţinut a economiei noastre naţionale creează perspective bune şi sigure pentru lărgirea acestor legături. Fireşte că eliminarea piedicilor pe care le creează în calea comerţului internaţional politica discriminărilor şi a încordării ar corespunde intereselor păcii şi ar fi efectiv reciproc avantajoase. __Tovarăşi, __________ ,_______ La temelia politicii externe de pace şi coexistenţă paşnică a statului nostru se află prietenia şi alianţa indestructibilă cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări socialiste frăţeşti, preocuparea permanentă pentru întărirea sistemului mondial socialist, a unităţii de nezdruncinat a ţărilor lagărului socialist — bastionul forţelor păcii şi progresului din lumea întreagă. Aşa cum a subliniat Raportul, esenţial în lumea de astăzi e faptul că aceste forţe — lagărul socialist, noile state independente iubitoare de pace, clasa muncitoare internaţională, puternica mişcare de eliberare a popoarelor, masele populare imense care luptă pentru pace deţin superioritatea pe plan mondial. Aceasta creează posibilitatea înfrînării acţiunilor agresive ale imperialismului, deschide minunata perspectivă a statornicirii unei păci trainice în lume. Lucrătorii Ministerului Afacerilor Externe însărcinaţi să pună în practică politica externă a partidului şi guvernului nostru, se angajează în faţa de„ reprezentanţi ai oamenilor muncii de la oraşe şi sate, să nu-şi precupeţească eforturile pentru a fi la înălţimea încrederii acordate, pentru a-şi îndeplini cu succes misiunea lor, aşa cum întregul nostru popor îndeplineşte cu cinste măreţele sarcini ale desăvîrșirii construirii socialismului în scumpa noastră patrie. Cuvîntul deputatului ŞTEFAN TRIP SA regiunea Hunedoara Tovarăşi deputaţi şi invitaţi, Datorită politicii înţelepte a partidului, poporul nostru a obţinut o măreaţă victorie : încheierea procesului de colectivizare a agriculturii cu aproape patru ani înainte de termenul stabilit de Congresul al IlI-lea al partidului. Aşa cum se arată în Raportul prezentat de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, terminarea colectivizării agriculturii şi prin aceasta încheierea procesului de făurire a relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie asigură dezvoltarea mai rapidă a forţelor de producţie în patria noastră, ridică pe o treaptă şi mai înaltă alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, unitatea moral-politică a întregului nostru popor. Permiteţi-mi dragi tovarăşi ca în numele siderurgiştilor de la Hunedoara să adresez cele mai calde felicitări ţărănimii colectiviste din ţara noastră şi să-i urăm noi succese în creşterea producţiei vegetale şi animale, în întărirea economică şi organizatorică a gospodăriilor colective. Ca deputat al Marii Adunări Naţionale, îmi exprim deplinul meu acord faţă de măsurile preconizate în Raport cu privire la reorganizarea conducerii agriculturii potrivit cu necesităţile noii etape de dezvoltare. Tovarăşi, Sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale se desfăşoară în condiţiile unui avînt nemaiîntîlnit în dezvoltarea economiei şi culturii patriei noastre. Ca urmare a politicii leniniste a partidului nostru, în anii regimului democratpopular, la Combinatul siderurgic Hunedoara au fost construite şi puse în funcţiune o serie de agregate dotate cu utilaj de o înaltă tehnicitate, care constituie mîndria întregului nostru popor. Producem astăzi la Hunedoara în numai două luni întreaga producţie de fontă şi oţel pe care o producea România burghezo-moşierească în întreg anul 1938. Congresul al IlI-lea al partidului nostru a pus în faţa siderurgiştilor sarcini de mare însemnătate în domeniul creşterii producţiei de metal. Aceste sarcini se înfăptuiesc cu succes. Prin munca plină de entuziasm, colectivul de muncitori, ingineri şi tehnicieni din combinatul nostru, a produs peste plan în primii doi ani ai planului de 6 ani 85.000 de tone fontă, 91.000 de tone oţel şi 113.000 de tone laminate. Sarcinile pentru anul în curs ale colectivului de muncă de la Combinatul siderurgic din Hunedoara sunt mult sporite faţă de anul trecut. Cu toate acestea, noi ne-am angajat să producem peste plan 15.000 de tone fontă, 20.000 de tone oţel şi 26.000 de tone laminate. Sîntem hotărîţi ca prin folosirea mai raţională a agregatelor, prin introducerea tehnicii şi tehnologiei noi şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor să ne îndeplinim cu cinste aceste angajamente. Tovarăşi: Sînteţi aici în sală preşedinţi ai tuturor gospodăriilor agricole colective din ţară — reprezentanţi ai harnicilor noştri colectivişti. In numele siderurgiştilor de la Hunedoara vă rog să transmiteţi membrilor gospodăriilor dv. că noi siderurgiştii, ca şi întreaga noastră clasă muncitoare nu vom precupeţi nici un efort pentru sporirea producţiei de metal, pentru ca din fonta şi oţelul produs de noi, industria constructoare de maşini să pună la dispoziţie mai multe tractoare, combine, semănători şi alte maşini agricole care sunt necesare agriculturii. Sîntem convinşi că şi dv. folosind posibilităţile create de încheierea colectivizării, veţi da ţării tot mai multe produse vegetale şi animale. Strîns uniţi în jurul partidului, muncitori, ţărani şi intelectuali — să facem ţara noastră tot mai înfloritoare. Ca deputat votez cu încredere proiectul de lege prezentat spre aprobarea Marii Adunări Naționale cu privire la reorganizarea conducerii agriculturii. Cuvîntul tovarăşului Dumitru Coliu Stimaţi tovarăşi deputaţi şi invitaţi, Ne-a fost dat să dezbatem în această sesiune istorică a marelui sfat al ţării — Marea Adunare Naţională — un eveniment care va rămîne înscris pentru totdeauna în Cartea de Aur a poporului nostru : încheierea colectivizării agriculturii, biruinţa definitivă a socialismului atît la oraşe cît şi la sate. Desigur, drumul spre această victorie nu a fost un drum uşor, neted, lipsit de obstacole şi greutăţi. Dar printr-o muncă încordată şi perseverentă, plină de răbdare şi încredere deplină injusteţe a liniei politice stabilite de partid, inaintînd pas cu pas, etapă cu etapă, acest obiectiv — cel mai complex dintre toate care se pun în opera de construire a societăţii socialiste — a fost înfăptuit. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghiu- Dej în Raportul său, victoria încheierii colectivizării ridică pe o treaptă mai înaltă alianţa muncitorească-ţărănească şi unitatea moral-politică a întregului popor, întărind şi mai mult forţa de granit a orînduirii noastre socialiste. Problema închegării şi consolidării necontenite a alianţei muncitoreşti-ţărăneşti, sub conducerea clasei muncitoare, a fost una dintre preocupările fundamentale şi constante ale întregii politici a partidului, care s-a călăuzit neabătut de învăţătura marelui Lenin, care spunea : „O condiţie necesară pentru victoria revoluţiei socialiste... este alianţa deplină între ţărănimea muncitoare... şi clasa muncitoare... Această alianţă... este singura care va asigura victoria socialismului în lumea întreagă“. Partidul nostru a vegheat la păstrarea, ca lumina ochilor, a acestui bun de nepreţuit pe care-l au oamenii muncii de la oraşe şi sate în lupta lor pentru înfăptuirea revoluţiei socialiste şi construirea noii societăţi. Aceasta ne apare cu deplină claritate dacă trecem în revistă, chiar şi numai sumar, principalele direcţii pe care le-a urmat politica partidului faţă de ţărănime, desfăşurarea diferitelor etape ale procesului de transformare socialistă a agriculturii în ţara noastră. Aşa cum s-a mai arătat, o uriaşă însemnătate pentru consolidarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare a avut-o preocuparea partidului de a uşura paşii ţărănimii spre forma superioară a agriculturii socialiste, gospodăria colectivă, de a-i educa pe ţărani un spirit socialist treptat şi continuu, în cadrul formelor simple de asociere şi coo- I perare, menite să-i deprindă a gospodărie în comun. Tocmai ţinînd seama de realitatea existentă în satele noastre, partidul a preconizat formele simple de cooperare în producţie şi în special întovărăşirea, ofe- rind întregii ţărănimi muncitoare posibilitatea de a trece prin această şcoală a muncii în comun. In această perioadă, aşa cum au subliniat şi alţi vorbitori, işi desfăşura activitatea duşmănoasă grupul deviatorilor Pauker—Luca şi acoliţii acestora. In mod nemeritat, cu o aureolă falsa de vechi militanţi în mişcarea muncitorească, ei ajunseseră în posturi de conducere în partid. Rupţi de realitate, incapabili de a înţelege problemele satului şi preocupările ţărănimii, etapa concretă în care se găsea revoluţia în ţara noastră, ei s-au opus înfăptuirii politicii partidului de cooperare a ţărănimii, stabilita la plenara din 3—5 martie 1949, au zădărnicit un timp înfiinţarea întovărăşirilor agricole. In timp ce Ana Pauker dădea peste capul conducerii partidului indicaţii de încălcare grosolană a liberului consimţămînt al ţăranilor, forţînd organele de partid să declanşeze „întreceri“ pentru cît mai multe gospodării colective, Vasile Luca propovăduia necesitatea „atragerii" în gospodăriile colective a aşa-zişilor „buni gospodari“ sub numele cărora se ascundeau chiaburii, interesaţi să submineze pe dinăuntru gospodăriile colective, să zdruncine încrederea ţăranilor muncitori în politica partidului. Prin întreaga această activitate criminală, ca şi prin cunoscutele procese înscenate ţăranilor muncitori sub diferite pretexte, grupul deviatorilor făcea totul pentru a compromite politica partidului de transformare socialistă a agriculturii, subminînd însăşi bazele alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare. Trebuie spus că urmările activităţii dăunătoare desfăşurate timp de mai mulţi ani de grupul deviatorilor s-au resimţit multă vreme, îngreunînd munca partidului la sate. Mă asociez şi eu părerilor exprimate în sesiunea noastră, că fără daunele pricinuite de deviatori sărbătoarea pe care o trăim astăzi ar fi putut avea loc mult mai devreme. Este necesar să reamintim toate aceste lucruri, tovarăşi, pentru a reconstitui întregul adevăr istoric, pentru a înţelege întreaga complexitate pe care a îmbrăţişat-o procesul de transformare socialista a agriculturii în ţara noastră. Este, un mare merit al partidului nostru, al conducerii sale leniniste că a demascat, zdrobit politiceşte şi înlăturat din conducerea partidului, grupul antipartinic al deviatorilor, a apărat cu fermitate alianţa muncitorească-ţărănească şi a aplicat cu consecvenţă linia politică justă stabilită de plenara din martie 1949 Rolul hotărîtor în îndeplinirea acestei sar- cini grele şi de mare răspundere l-a avut primul secretar al Comitetului Central al Partidului nostru, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ne dăm cu toţii astăzi şi mai bine seama cît de mult a hotărît asupra succesului în opera de colectivizare a agriculturii noastre înfăptuirea politicii formei lor simple de cooperare. Cei mai mulţi dintre noii colectivişti au provenit în ultimii ani, după cum ştiţi, dintre înto-ivărăşiţi, marea majoritatea a gospodăriilor colective creîndu-se pe baza întovărăşirilor agricole, conform dorinţei ţăranilor înşişi de a păşi într-o formă avansată de producţie socialistă. Tovarăşi deputaţi, Izvorul succesului partidului nostru în politica sa faţă de ţărănime constă în aplicarea neştirbită, corespunzător condiţiilor concrete din ţara noastră, a triplei şi indivizibilei teze leniniste : ne sprijinim pe ţărănimea săracă, stringem alianţa cu ţărănimea mijlocaşă şi ducem o luptă neîntreruptă împotriva chiaburimii. Acest principiu fundamental al alianţei muncitoreşti-ţărăneşti s-a oglindit în întregul complex de măsuri luate de partid şi guvern pentru sprijinirea multilaterală şi cointeresarea materială în producţie a ţăranilor muncitori pe de o parte, iar pe de altă parte, în politica dusă faţă de elementele exploatatoare la sate. Un factor important în ridicarea nivelului agriculturii, în creşterea producţiei agricole, l-au constituit creditele acordate de către stat ţăranilor muncitori, măsurile luate pentru extinderea mecanizării lucrărilor agricole, pregătirea unui număr important de cadre de specialişti agricoli şi alte măsuri. O mare importanţă a avut de asemenea aplicarea justă, creatoare, de către partidul nostru a principiului leninist, universal valabil, al cointeresării materiale. Viaţa arată că ignorarea acestui principiu în perioada construcţiei socialiste nu poate decit să prejudicieze interesele economiei şi să frîneze mersul înainte spre socialism. Acest principiu leninist a fost concretizat în ţara noastră într-o gamă largă de forme de schimb între oraş şi sat, dintre care un loc de seamă l-a ocupat sistemul de contractări şi achiziţii. O etapă cu totul nouă în dezvoltarea acestor relaţii a deschis plenara C.C. al P.M.R. din 27—29 decembrie 1956, care a hotărît înlocuirea sistemului de cote în constituirea fondului central prin cumpărarea produselor la preţ de învoială cu producătorii agricoli. Aşezarea relaţiilor economice dintre stat, şi ţărănime pe baze comerciale — o expresie a modului nou creator, în care partidul nostru a rezolvat problemele economice ale agriculturii — a lărgit mult cointeresarea materială a gospodăriilor ţărăneşti, mărind iniţiativa şi interesul lor în producţie. Pe baza analizei temeinice a situaţiei din agricultură, partidul nostru a ajuns la convingerea că continuarea aplicării sistemului cotelor obligatorii ar fi periclitat atît interesele economice ale statului cît şi cele ale ţărănimii muncitoare. Acest sistem devenise o frînă în calea creşterii producţiei, a asigurării necesităţilor industriei cu materii prime şi a nevoilor populaţiei în continuă creştere cu produse agroalimentare. Traducerea în viaţă a hotărîrilor plenarei din decembrie 1956 a dat un puternic avînt agriculturii noastre, a determinat o creştere rapidă atît a producţiei de cereale marfă cît şi a şeptelului, ceea ce a avut ca urmare îmbunătăţirea aprovizionării industriei şi pieţii cu produse agricole şi ridicarea nivelului de trai al ţărănimii. Partidul a combătut de asemenea şi a luat măsuri hotărîte pentru lichidarea unor tendinţe dăunătoare manifestate la un moment dat de organele de planificare. Pe baza indicaţiilor lui Miron Constantinescu, căruia grupul deviator din care făcea parte îi crease faima de mare „specialist în materie de planificare“, acestea nesocoteau legile obiective ale micii producţii de mărfuri, interesele economice ale micului producător şi condiţiile concrete din diferite zone agricole ale ţării, „planificînd“ producţia fiecărui petic de pămînt. Respectarea fermă de către partid a principiului cointeresării materiale a asigurat întărirea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti a contribuit la apropierea ţărănimii de gospodăria colectivă, la stimularea trecerii ei pe făgaşul agriculturii socialiste, pe baza interesului material şi a liberului consimţămînt. ■ înfăptuirea întregului complex de măsuri îndreptate spre sprijinirea şi cointeresarea materială în producţie a ţărănimii muncitoare, spre îngrădirea şi lichidarea exploatării, a avut rezultate deosebit de pozitive în dezvoltarea agriculturii noastre. Aşa cum se arată în Raportul tovarăşului Gheorghiu-Dej, creşterea continuă a producţiei vegetale şi animale constituie una din trăsăturile cele mai importante ale procesului construcţiei socialiste la sate în ţara noastră, care reprezintă cea mai bună verificare practică a justeţei întregului ansamblu al politicii la sate a partidului. Acest rezultat strălucit, care conferă o şi mai mare însemnătate încheierii colectivizării, spulberă categoric toate născocirile calomnioase ale apologeţilor capitalismului care de mai multă vreme proroceau de la posturile de radio occidentale inevitabilitatea scăderii producţiei agricole în perioada construcţiei socialismului la sate. Tovarăşi deputaţi, Colectivizarea agriculturii s-a putut încheia cu succes şi datorită faptului că partidul nostru a respectat cu cea mai mare stricteţe principiul leninist al liberului consimţămînt. Atrăgînd permanent atenţia că încălcarea acestui principiu loveşte în alianţa muncitorească-ţărănească, subminează opera de transformare socialistă a agriculturii, conducerea partidului a luat măsuri de prevenire şi de lichidare a oricăror manifestări de constrîngere într-o formă sau alta a ţăranilor muncitori. Aceasta a făcut să crească preţuirea şi dragostea ţărănimii faţă de partid, încrederea acesteia în politica partidului, a atras noi şi noi mase ţărăneşti pe drumul agriculturii socialiste. Unirea în gospodării colective a milioanelor de familii de producători agricoli individuali a fost posibilă datorită vastei munci organizatorice şi politice desfăşurate zi de zi de partid în rîndurile ţărănimii. In centrul acestei munci partidul a pus faptele, exemplele concrete oferite de viaţă, de procesul colectivizării însuşi. Un rol important pentru colectivizarea agriculturii au avut-o şi gospodăriile colective fruntaşe, care prin rezultatele obţinute în producţie au demonstrat practic superioritatea socialismului. Vizitele a sute de mii de ţărani individuali şi întovărăşiţi în gospodăriile colective fruntaşe, numeroasele consfătuiri agricole regionale şi raionale, expoziţiile agricole, cărţile, broşurile, filmele şi alte forme variate ale muncii politice au răspîndit larg în masa ţăranilor muncitori exemplul vieţii şi muncii colectiviştilor, sădind zi de zi în conştiinţa lor convingerea fermă că gospodăria colectivă reprezintă calea cea mai sigură spre bunăstare şi un trai fericit. Un rol deosebit de important în clarificarea ţărănimii asupra avantajelor gospodăriilor colective l-au avut expunerile tovarăşului Gheorghiu-Dej la consfătuirile cu colectiviştii şi în special expunerea ţinută la Consfătuirea pe ţară a ţăranilor colectivişti din decembrie 1961. Bogata şi rodnica experienţă acumulată în decursul anilor în această muncă este un bun de preţ care va fi de mare folos şi în viitor, în activitatea organizaţiilor de partid, a noilor organe de conducere ale agriculturii, în acţiunea de consolidare a gospodăriilor colective, de răspîndire şi generalizare a experienţei înaintate, care şi de acum încolo va juca un rol important în dezvoltarea continuă a agriculturii socialiste. Munca politică de masă, ampla acţiune de culturalizare a ţărănimii, răspîndirea în agricultură a ştiinţei agrozootehnice înaintate, mecanizarea muncilor agricole, pregătirea de noi şi noi contingente de cadre tehnice şi de conducere în şcolile de preşedinţi ai G.A.C., brigadieri, socotitori, tractorişti etc., întreaga activitate organizatorică şi politică desfăşurată de partid la sate în anii care au trecut au făcut să crească conştiinţa ţărănimii noastre. Agricultura socialistă, noua viaţă a satelor au descătuşat talentul şi energia creatoare a ţărănimii, au pus în valoare capacităţile sale organizatorice, au ajutat-o să dobîndească o vastă experienţă. Acest lucru s-a oglindit cu putere şi la actuala sesiune a Marii Adunări Naţionale, ca şi cu alte prilejuri, în competenţa cu care reprezentanţii colectiviştilor dezbat cele mai complexe probleme ale organizării producţiei agricole, în soluţiile judicioase pe care le preconizează pentru creşterea producţiei. Noul sistem de organizare a conducerii agriculturii expus de tovarăşul Gheorghiu- Dej va asigura fără îndoială folosirea mai deplină a experienţei în producţie a colectiviştilor, a iniţiativei şi competenţei lor. Redistribuirea cadrelor inginereşti în agricultură, precum şi dezvoltarea învăţămîntului agricol de masă vor permite creşterea şi mai rapidă a nivelului de cunoştinţe ştiinţifice ale colectiviştilor, corespunzător marilor sarcini de viitor. Acest lucru__se_ cuvine să-l înţeleagă just marea armată de peste 11.000 de specialişti de la sate, pentru a-şi putea îndeplini cu succes atribuţiile importante pe care le au în lupta pentru dezvoltarea economică a gospodăriilor agricole colective. Ei îşi vor putea valorifica cunoştinţele în modul cel mai eficace, dacă vor folosi din plin şi bogata experienţă a ţărănimii colectiviste, dacă vor ţine seama de ea în stabilirea soluţiilor practice care se impun, dacă se vor consulta permanent şi vor conlucra strîns în toate problemele producţiei cu consiliile de conducere ale gospodăriilor agricole colective, cu brigadierii, cu toţi colectiviştii. Tovarăşi deputaţi şi invitaţi, Eliberîndu-se pe sine, clasa muncitoare condusă de partidul ei marxist-leninist, a eliberat şi milioane de oameni ai muncii de la sate de robie şi exploatare, de înapoiere şi sărăcie, ajutîndu-i să-şi reorganizeze munca şi viaţa pe baze noi socialiste. Aceasta este expresia marelui ajutor de clasă acordat de muncitorime ţărănimii noastre, factorul principal al cimentării alianţei muncitoreşti-ţărăneşti. Ţărănimea colectivistă este conştientă de faptul că datoria ei este aceea ca, folosind din plin şi chibzuind toate condiţiile create, să lupte pentru sporirea continuă a producţiei agricole pentru ca la rîndul ei să poată contribui într-o măsură tot mai mare la dezvoltarea industriei socialiste, la înflorirea întregii economii naţionale, la ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc. Aşa cum a arătat tovarăşul Gheorghiu- Dej în Raportul său, caracteristica societăţii noastre actuale este existenţa a două clase prietene, clasa muncitoare conducătoare a tuturor oamenilor muncii şi clasa ţărănimii colectiviste, care împreună cu intelectualii merg umăr la umăr, în strînsă alianţă, sub conducerea încercată a partidului, a Comitetului său Central, spre desăvîrşirea construcţiei socialismului, întărirea continuă a acestei alianțe de nebiruit este chezășia marilor succese pe care le va repurta poporul nostru necontenit, sub flamura partidului. (Cuvîntarea a fost subliniată prin aplauze puternice). Raportul comisiilor permanente ale Marii Adunări Naţionale pentru agricultură şi silvicultură, juridică şi administrativă, referitor la proiectul de lege cu privire la înfiinţarea Consiliului Superior al Agriculturii şi a consiliilor agricole regionale şi raionale, prezentat de tovarăşul Mihai Dalea Comisiile permanente ale Marii Adunări Naţionale — pentru agricultură şi silvicultură, juridică şi administrativă — întrunite în şedinţe comune, în zilele de 27, 28 şi 29 aprilie 1962, au examinat cu toată atenţia şi cu cel mai viu interes, proiectul de lege, de importanţă excepţională, depus de Consiliul de Miniştri, cu privire la înfiinţarea Consiliului Superior al Agriculturii şi a consiliilor agricole regionale şi raionale. Comisiile constată că proiectul de lege exprimă în mod deplin noul sistem de conducere a agriculturii, astfel cum a fost prezentat în Raportul cu privire la încheierea colectivizării şi reorganizarea conducerii agriculturii, document de însemnătate istorică pentru poporul român. Acest nou sistem are la bază o concepţie originală, proprie partidului nostru şi a fost iniţiat personal de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi preşedintele Consiliului de Stat. Comisiile apreciază că proiectul de lege ce vă este supus spre aprobare redă în formă legislativă corespunzătoare concepţia şi noul sistem de organizare a conducerii agriculturii, potrivit etapei în care am intrat ca urmare a încheierii procesului de colectivizare a agriculturii. De asemenea, comisiile socotesc că acest proiect, devenind lege, va fi un puternic instrument pentru consolidarea victoriei socialismului la sate, şi ca urmare şi pentru desăvîrşirea construcţiei socialismului în patria noastră. De aceea, tovarăşe şi tovarăşi deputaţi, comisiile pentru agricultură şi silvicultură, juridică şi administrativă vă roagă să votaţi proiectul de lege cu privire la înființarea Consiliului Superior al Agriculturii şi a Consiliilor agricole regionale şi raionale, astfel cum a fost depus.