România Liberă, august 1968 (Anul 26, nr. 7396-7422)

1968-08-02 / nr. 7397

COTIDIAN POLITIC DE INFORMAŢIE, REPORTAJ ŞI COMENTARIU Anul XXVI — nr. 7 397 Vineri 2 august 1968 6 pagini 30 bani Premieră la combinatul chimic din Rimnicu Vilcea A INTRAT IN FUNCŢIUNE FABRICA DE PRODUSE CLOROSODICE P­e la Ocnele Mari se mai pot identifica încă rămăşiţele străvechilor drumuri ale sării. Tăiată in adincul pământului la lumină de opaiţ, cu tîrnăcopul, cu dalta şi cu ciocanul, purtată în care cu coviltir, sarea a călătorit veacuri de-a rindul pe drumuri de simpie sau dincolo de Carpaţi, pentru a fi folosită exclusiv pentru nevoi culinare. Acum, drumul sării de la Ocnele Mari trece prin uriaşe retorte în care banala clorură de sodiu capătă valenţe noi de întrebuinţare, devine materie primă pentru obţinerea ma­selor plastice. în această nouă ipostază o pu­tem regăsi într-o gamă largă de produse, de la piesele pentru maşini pină la obiectele vestimentare. Alegerea amplasamentului combinatului chimic la Rimnicu Vîlcea nu este întâmplă­toare. Considerentele majore ale existenţei unei inepuizabile resurse de materie primă şi folosirii raţionale a forţei de muncă se îm­pletesc cu necesitatea dezvoltării armonioase a zonelor rămase în urmă. „Ocnele“ de la Ocnele Mari au rămas de domeniul amintiri­lor. Extragerea sării nu se mai face cu pre­zenţa omului în subteran. Puternice instala­ţii de foraj sfredelesc pămintul pină la mari adincimi. Prin puţurile săpate se introduce apă in zăcămint, ca apoi clorura de sodiu să fie pompată in soluţie. Prin cele două sali­­ducte de Cite 12 km. se trimit în fiecare zi Combinatului chimic peste 1 000 de metri cubi de sare dizolvată. MARIN IONIŢA corespondentul „României libere“ (Continuare în pag. a 2-a) Vedere parţială a Combinatului chimic din Rm. Vîlcea Foto : AGERPRES DL BUCUREŞTI, LOCUINŢA .» LA CRAIOVA ŞI SERVICIUL -­ LA PLOIEŞTI . „Vă aduc la cunoştinţă un caz care face obiectul multor comentarii în opinia publică craioveană — ne-a scris recent U.C., salariat al unei întreprin­deri din vechea „cetate a bani­lor“. Dr. Sidonia Vişi­nescu, medic specialist O.R.L., actual­mente salariată a Policlinicii centrale petrol din Ploieşti, a­­vînd buletin de identitate de Capitală şi cu domiciliul stabil în Bucureşti, deţine in mod ilegal o garsonieră într-unul din noile blocuri ale cartierului Brazda lui Novac (bloc G 3, et. 111, ap. 56). Dar mai mult... Cu concursul şi sub oblăduirea organelor locale de stat şi sani­tare, pentru acest spaţiu, re­partizat de la bun început în condiţii suspecte, scandaloase chiar, şi lăsat, de nouă luni, la dispoziţia susnumitei, pentru vizitele bilunare pe care le face la Craiova — recent i s-a pre­lungit dreptul asupra garsonie­rei. Vă rugăm să întreprindeţi o anchetă la faţa locului, spre a dezlega misterul acestui caz, care produce, pe drept cuvînt, indignare în rindul oamenilor cinstiţi“. — Eu nu ştiu nimic, eu sînt nou venit, din august 1967 — a început prin a se disculpa tov. Ion Virgiliu, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Con­siliului popular municipal Cra­iova — primul nostru interlocu­tor. Garsoniera e din cota fos­tei secţii de sănătate. Cererea n-a trecut pe la mine,­­tov. Vir­giliu răspunde şi de problema spaţiului locativ — n.n.), eu n-am semnat nimic. Tovarăşul P. IEȘEANU (Continuare în pag. a 2-a ) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! In preajma zilei marinei Vasele cu pavilionul tricolor pe mările şi oceanele lumii D­e aproape un deceniu în­coace, unul cîte unul, nu­mele oraşelor noastre au pornit pe mări şi oceane, să ducă pretutindeni, odată cu roa­dele holdelor româneşti, odată cu maşinile uzinelor româneşti, faima vredniciei oamenilor şi a priceperii lor. Purtînd la pupă tricolorul ţării, ele duc în cele patru zări o parte din teritoriul patriei. La început a fost Galaţi. Era în 1960. A revenit portului nos­tru de la Dunăre cinstea de a da numele său primei nave ma­ritime româneşti de 4 500 tone. Ziua aceea a consemnat, de fapt, adevărata naştere a şantierului naval de la mila 80. Căci, deşi este una din cele mai vechi între­prinderi din ţară, numărind trei sferturi de veac, Şantierul Na­val gălăţean nu-şi merită pe deplin numele decît începînd din anii noştri, cînd a devenit cu adevărat o uzină de vapoare. De vapoare moderne, cu per­formante remarcabile, deosebit de apreciate şi peste hotarele ţării. Dovadă concludentă, fap­tul că ele sînt solicitate la ex­port, trecînd cu succes probele exigentei cele mai stricte. Din 1960, cînd vasul „Galaţi“ a părăsit şantierul şi portul care i-a sugerat numele, în opt ani deci, alte 40 de nave mari­time au început să fluture dra­pelul ţării pe drumuri de apă. Tot mai perfecţionate, realizate într-un termen tot mai scurt (din 1960 şi pînă în prezent du­rata de construcţie s-a redus cu aproape 20 de luni), cargou­rile de 4 500 tone au început, din acest an, să înfrunte „con­curenţa“ unor nave şi mai vi­guroase, mineralierele de 12 500 tone, dintre care primul, „Petro­şani“ şi-a început din vara a­­ceasta lungile sale călătorii pe valuri. Construirea unor vase moder­ne şi pretenţioase a necesitat, fireşte, mari eforturi. Eforturi de formare şi calificare a con­structorilor, de sporire conside­rabilă a bazei materiale, de ridi­care pe culmi înalte a tehnicii de execuţie. De la modestul ate­lier de la sfîrşitul veacului tre­cut, rămas aproape neschimbat multe decenii, și pînă la ma­rele șantier de astăzi este un drum enorm, care a necesitat risipă de energie, de fantezie creatoare. Au dispărut meserii vechi — cea de marangoz sau de iituitor, de exemplu, au apărut în schimb multe meserii noi, de înaltă calificare. Au dispărut micile ateliere din scînduri sau cărămidă netencuită, aruncate haotic care încotro, făcînd loc unor hale care fac cinste arhi­tecturii industriale contempo­rane. Cea mai recent inaugu­rată, hala de armare, cu o su­prafaţă de 8 400 metri pătrat­, este ea însăşi o adevărată uzină, cuprinzînd cele mai variate ope­raţii — de la zincaj la vulcani­zare, de la acumulatori la tapi­ţerie. Au dispărut tehnologii în­vechite, bazate pe ciocanul de nituit şi pe ferăstrăul maran­­gozului. Le-au înlocuit trasajul optic, maşinile moderne de de-PAUL MARIAN DUMITRU TABACU (Continuare In pag. a 2-a) Mineralierul „Petroşani" de 12 500 tone, construit la Şantierul Naval Galaţi, şi-a început din vara aceasta lungile sale călătorii pe mări şi oceane Fotó : AGERPRES Noi clădiri destinate unor institute ale Academiei In diferite centre ştiinţifice sînt în construcţie clădiri des­tinate dezvoltării bazei de cer­cetări a unor institute ale Acade­ m­iei. în Capitală, pe Ca­lea Griviţei se apropie de sfîr­­şit construcţia unui bloc cu 9 etaje, destinat Institutului de matematică. Insumînd o su­prafaţă de aproape 5 000 m.p., el cuprinde încăperi pentru laboratoare, săli de seminar, cabinete de studiu, depozite de cărţi, bibliotecă. De asemenea, pentru Institutul de fizică a început construcţia unui nou corp de clădire, iar la centrul de chimie-fizică se fac lucrări de extindere. La Iaşi, la Institutul de chi­mie ,,Petru Poni", urmează să fie date în folosinţă noile la­boratoare, de fracţionare a po­limerilor, tehnologia metale­lor şi aliajelor, studiul feritelor la frecvenţe înalte, cromato­­grafia gazelor, iar la Timişoa­ra, un mare laboratorr de ca­­vitaţie al bazei de cercetări ştiinţifice a Academiei. (Ager­­pres) ­­ A ÎNCEPUT CONSTRUCŢIA ŞANTIERULUI NAVAL ŞI A PORTULUI NOULUI ORAŞ ORŞOVA Două evenimente vin să consemneze via activitate ce se desfăşoară în aceste zile în noul oraş dunărean Orşova. Este vorba de începerea con­strucţiei şantierului naval şi conturarea brîului de beton al cheiului noului port care se va întinde pe o lungime de 500 m. Şantierul naval va avea o hală de reparaţii cu o supra­faţă de peste 2 000 mp şi o cală de ridicare şi lansare a navelor, o centrală termică, fa­brica de piese de schimb pen­tru diverse tipuri de nave etc. Capacitatea noului şantier va fi de două ori mai mare decît a celui din vechiul oraş. Aici se vor face reparaţii capitale medii curente la toate tipurile de nave fluviale. Portul, străjuit de o gară flu­vială modernă şi de construcţii pentru depozitarea mărfurilor, se va întinde pe 9 ha, în zona viitorului lac de acumulare, în­tr-un adevărat golf ferit de cu­renţii apelor şi va permite an­corarea navelor fluviale indife­rent de tonaj. Proiectele prevăd ca ambele obiective să fie terminate pînâ la finele anului viitor. (Agerpres) Una din recentele construcţii din noul oraş Orşova dată în func­ţiune : gara Foto : C. SANDU ADUNAREA GENERALĂ­­ A TEXTILIŞTILOR CONSTĂNTENI A STABILIT I) mai bună valorificare a rezervelor interne in perioada semestrului II A­dunarea generală a repre­zentanţilor celor două mii de salariaţi ai Fabricii in­tegrate de lină Palas-Constanţa, desfăşurată într-un profund cadru de lucru, a dezbătut mun­ca de pina acum a Comitetului de direcţie, a întregului colectiv, depusă pentru îndeplinirea şi depăşirea prevederilor planului pe primul semestru, atît la pro­ducţie, cit şi la investiţii. Trecînd în revistă realizările însemnate obţinute de harnicul colectiv constănţean, Inginerul Vasile Pascaru, preşedintele comitetului de direcţie şi direc­torul fabricii, a arătat în co-N. ŞARAMBEI corespondentul „României libere" (Continuare In pag. a 2-a) RĂSPUNSURI IREPROŞABILE DAR FĂRĂ ACOPERIRE! R­aportate la numărul cetăţenilor ce se adresează zilnic consiliilor populare, cifrele pe care le avem în faţă par mici. Trecînd însă de la simbolul lor matematic la semnificaţia fiecăreia dintre miile de scrisori cu termene de răspuns depăşite, situaţia apare în adevărata ei lumină. 1454 scrisori nerezolvate în termen în judeţul Brăila în­seamnă tot atîţia cetăţeni care aşteaptă. Acelaşi lucru poate fi spus despre cele 1781 scrisori în întîrziere cu răspunsul in judeţul Vrancea sau despre cele 1703 scrisori din judeţul Timiş. In total deci, 4998 scrisori ce reprezintă tot atîtea probleme, nevoi, necazuri neglijate zile de-a rîndul, cînd poate rezolvarea unora dintre ele este legată de o zi, de o oră ce pot înrîuri asupra vieţii unui cetăţean, a unei familii. Este, fără îndoială, o dovadă de nesocotire a unei îndatoriri a consiliilor populare în contactul lor cu cetăţeanul, chiar dacă exemplele date con­stituie doar excepţii în totali­tatea unei munci cu antene sensibile la cetăţean şi nevoile sale. Numai că întîrzierea nu este singurul aspect legat de nume­roasele implicaţii ale rezolvării scrisorilor, sesizărilor cetăţe­neşti. Pe alocuri, se foloseşte practica scrisorilor de răspuns întocmite ireproşabil din punct de vedere scriptic şi legal, dar necorespunzătoare în conţinu­tul lor. Fiindcă unii se servesc de girul instituţiei unde lucrea­ză pentru a însăila pe hîrtie promisiuni fără acoperire, nesfiindu-se să aştearnă, dea­supra semnăturii şi a ştampi­lei, neadevăruri. ION DOBRESCU din Cîmpu­­lung, judeţul Argeş, scria zia­rului cu cîtva timp în urmă despre cîteva locuri neamena­jate şi neîngrijite în oraş. Răs­punsul primit din partea co­mitetului executiv al consiliu­­­­lui popular judeţean, foarte de­taliat, de altfel, găseşte că ora­şul Cîmpulung este bine între­ţinut, că parcurile sunt bine amenajate, că se organizează acţiuni patriotice de gospodă­rire la care se răspunde cu en­tuziasm etc., în sfirşit că... „în continuare, problemele sesizate rămîn în atenţia organelor lo­cale, pentru înlăturarea defini­tivă a deficienţelor...“ Părea că într-adevăr s-au luat măsuri şi oraşul va fi mai bine gospo­dărit. Iată însă că Ion Dobres­­cu ne-a scris din nou despre nedumeririle lui legate de răs­punsul primit. Se spunea în răspuns că amenajarea terenu­lui din apropierea casei memo­riale N. Leonard a început, dar nici vorbă de aşa ceva. Parcul este bine întreţinut şi amenajat, se susţinea în con­tinuare. Nici această afirmaţie nu era adevărată. Răspunsul a fost întocmit ca o obligaţie, de serviciu. Asta nu înseamnă însă că... obliga şi la ascun­derea adevărului. Mai ales, că lucrurile puteau fi foarte uşor pftri o­f o 4-a 4-p ELENA­ CORNEA, salariată la Institutul de igienă din Bucureşti, locuieşte, scriptic, într-o cameră în strada Spiru Haret nr. 1, pentru care plă- LUCIA MANOLESCU (Continuare în pag. a 3-a) Salba de hidrocentrale de pe Bistriţa a conferit o nouă frumu­­sețe peisajului moldovean, în clişeu . Vedere de pe muntele Stănişoara, spre lacul de acumu­lare de la Bicaz Foto : MIHAI POPESCU Popas pe Harghita Nagy Pal­ ălătorim, călătoreşte­­ toată lumea „Navigare­­ necesse est“; dicto­nul latin, vechi de mai bine de două mii de ani, nu şi­ a ■pierdut nimic din actualita­tea lui, dimpotrivă, am spune că abia în a doua parte a secolului nostru el a deve­nit adevăr universal. Zilele trecute am fost la I Sf. Gheorghe. Am dezbătut , acolo împreună cu cîţiva ti­­­ neri poeţi, probleme de life- tr­ratură. Ne-am luptat cu ar­gumentele ce ne sprijineau sau ne infirmau adevărurile, dar, pina la urmă, am ajuns, sus pe terasă, la o unanimi­tate perfectă. Călătorul, dacă poate să o facă, nu trebuie să se gră­bească, să nu alerge nici­odată, să se oprească la iz­voarele cu apă proaspătă şi limpede, să împartă cu sine vorba copiilor ce culeg zmeură, să-şi aprindă o ţi­gară şi să stea la fiecare co­titură a drumului, de unde privirea poate alerga pină departe. Cei porniţi spre Sf. Gheor­ghe, Miercurea-Ciuc şi O­­dorheiul Secuiesc se opresc la muntele Harghita. Suntem­ deci in faţa caba­nei „Brădet", pe terasa de sus in imediata vecinătate a muntelui Harghita, sub blinda mingiiere a soarelui de iulie, ce alunecă blind dincolo de înălţimi. Autotu­rismele se­ opresc în faţa frunţii înalte, atit de ospita­liere, a casei montane. Stau, meditează­, pe urmă întră in curte. Unii vin din Timişoara, al­ţii din Galaţi, alţii din Viena, vin şi află îndată, cazarea imposibilă, toate paturile sunt (Continuare în pag. a 3-a) 1 Corespondentă din Praga de la trimisul nostru special Virgil Danciulescu întâlnirea bilaterală de la Cierna nad Tison a luat sfîrsit 9 7­­tri după-amiază, la ora 16,40, postul de radio Praga şi-a întrerupt e­­misiunea şi a difuzat, comuni­catul comun asupra intîlnirii bilaterale de la Cierna nad Tisou. Comunicatul era aş­teptat cu atît mai mult cu cit încă de la prinz se ştia, po­trivit unei ştiri oficiale, că după şedinţa de azi dimineaţă — deci după patru zile de con­vorbiri — întîlnirea a luat sfirşit. Comunicatul a fost urmărit cu interes de numeroşi pra­­ghezi pe străzi, în grupuri mari, în jurul difuzoarelor. Puţin mai tîrziu, locuitorii ca­pitalei cehoslovace făceau coadă pentru a obţine un exemplar din ediţia specială a ziarului ,,Vecerni Praha", care îl publicase. Ştirea laconică în care era redactat comunicatul a făcut să fie aşteptată cu nerăbdare cu­­vîntarea preşedintelui Republi­cii Socialiste Cehoslovace, Lud­­vik­ Svoboda, care a participat la convorbirile de la Cierna nad Tisou şi care urma să se a­­dreseze poporului prin radio la orele 20 de la Kosice, cel mai apropiat oraş din Ceho­slovacia de mica localitate Cierna nad Tisou. La ora 9 seara a avut loc în piaţa primăriei oraşului vechi o adunare in care pra­­ghezii au discutat cu înflă­cărare problemele legate de evoluţia ulterioară a eveni­mentelor.­­In pagina a 6-a pu­blicăm textul comunicatului­­ comun cu privire la întîlnirea dintre membrii Biroului Po­litic al C.G. al P.C.U.S. şi ai Prezidiului C.C. al P.C. din Cehoslovacia). Hotelul „Ceahlăul" din Piatra Neamţ este mult solicitat în a­­cest sezon de un mare număr de excursionişti din ţară şi de peste hotare

Next