România Liberă, mai 1970 (Anul 28, nr. 7940-7964)
1970-05-26 / nr. 7959
Pagina o 2-a — 26 mai 1970 INTERVIUL ACORDAT DE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, al / ziarului „L’Humanite“ (Urmare din pag. 1) capitaliste — şi cu atît mai mult la noi, unde economia era slabă — industria era concentrată doar în cîteva zone. O problemă care s-a pus partidului nostru a fost crearea condiţiilor necesare dezvoltării tuturor regiunilor, repartizarea armonioasă a forţelor productive în întreaga ţară. îndeosebi din 1960, această preocupare a fost permanentă. Noi putem să afirmăm că, la ora actuală, nu există nici o regiune în care să nu fi fost construite, în cursul ultimilor cinci ani, întreprinderi de anvergură, de interes naţional. ÎNTREBARE: Aţi reuşit să găsiţi în aceste zone muncitorii calificaţi, cadrele necesare ? RĂSPUNS: Găsirea cadrelor pe plan local este un lucru destul de dificil. Noi punem accentul pe formarea cadrelor din zonele respective. Dar, în ce priveşte cadrele de conducere, specialiştii, noi trebuie să facem apel, în unele cazuri, la oameni din alte centre, unde s-a acumulat o experienţă mai vastă în domeniul respectiv , desigur că, cu unele dificultăţi, reuşim să rezolvăm şi această problemă.Noi considerăm că problema industrializării tuturor zonelor din ţara noastră este una din condiţiile esenţiale ale construcţiei socialiste, ale ridicării nivelului de trai şi de cultură al poporului nostru. De aceea, deşi aceasta ne cere mari eforturi, vom continua să mergem pe această cale. ÎNTREBARE : Pentru că vorbiţi de eforturi, ne putem pune întrebarea dacă eforturile pentru dezvoltarea economiei, importanta rată de acumulare din venitul naţional — aţi vorbit înainte de 30 la sută — sunt compatibile cu progresul nivelului de trai. RĂSPUNS : Nu numai că acestea sunt pe deplin compatibile cu progresul nivelului de trai, dar reprezintă chiar o condiţie sine qua non a îmbunătăţirii standardului de viaţă al poporului. Menţinerea unei rate înalte a acumulării a asigurat în ţara noastră dezvoltarea în ritm intens a economiei naţionale şi, paralel cu aceasta, ridicarea susţinută a nivelului de trai, material şi cultural, al maselor. Desigur, diminuarea fondurilor pentru acumulare ar face posibilă alocarea, pentru un timp scurt, a unor fonduri mai mari pentru consum, dar aceasta ar avea în perspectivă urmări profund negative. O asemenea politică ar determina nu numai frînarea progresului general al economiei, ci ar îngusta însăși baza materială a ridicării nivelului de trai al populaţiei, a creşterii gradului de civilizaţie al vieţii poporului nostru. Ocupîndu-ne de dezvoltarea economică, noi am asigurat şi vom continua să asigurăm ridicarea nivelului de trai al clasei muncitoare, al întregului popor, întreaga activitate a partidului şi statului este îndreptată tocmai spre îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Anul acesta, veniturile oamenilor muncii sînt de peste trei ori mai mari decît cele din 1950. In cursul primului trimestru, a fost încheiată acţiunea de majorare a salariilor tuturor categoriilor de oameni ai muncii , cu începere de la 1 mai, salariaţii cu venituri mici beneficiază de încă o majorare suplimentară destul de substanţială. Veniturile salariaţilor vor creşte astfel în cursul acestui an cu 12 miliarde lei. Noi ne străduim, de asemenea, să asigurăm un raport cit mai echitabil între veniturile mici şi veniturile mai importante. Astfel, pentru un salariu de 900 lei lunar se percepe un impozit de 3,5 la sută ; acest impozit ajunge însă pînă la 19,3 la sută pentru un salariu de 10 000 lei. La creşterea veniturilor salariaţilor se adaugă numeroase măsuri sociale, printre care alocaţia de stat pentru familii cu copii, învăţămîntul gratuit, inclusiv manualele şcolare, şi aceasta la toate nivelurile de învăţămînt. Să nu uităm asistenţa sanitară : statul cheltuieşte anual pentru ocrotirea sănătăţii circa 5 000 lei de fiecare familie Întrebare : importanţa învăţământului provenea şi din necesitatea de a forma muncitori calificaţi, cadrele necesare economiei ? RĂSPUNS : Pentru a înţelege mai bine importanţa acestei probleme, amploarea ei pentru România, trebuie precizat că înainte de război, aproape 40 la sută din populaţie nu ştia nici să scrie nici să citească. Această situaţie a fost de mult lichidată: începînd din 1965, noi am introdus învăţămîntul obligatoriu de opt ani pentru întreaga populaţie, iar din 1970 am trecut la învăţămîntul obligatoriu de zece ani pentru tot tineretul ţării. In ce priveşte numărul studenţilor, acesta a crescut de cinci ori, ajungînd de la 26 000 în 1938 la peste 150 000 la ora actuală. Noi acordăm totodată o mare importanţă formării cadrelor de muncitori calificaţi; în acest scop, a trebuit să ne orientăm spre dezvoltarea de şcoli profesionale. Acestea numără peste 200 000 de elevi ; de asemenea, în vederea formării de cadre medii am organizat licee tehnice şi de specialitate pentru diferite ramuri, în care învaţă peste 100 000 de elevi. Pentru următorul cincinal noi intenţionăm să procedăm atît la extinderea şcolilor profesionale, cit şi a liceelor tehnice, iar începînd din 1967 noi am trecut la organizarea de institute de subingineri. Trebuie însă totodată să dezvoltăm calificarea pe însăşi locul de producţie. Dacă aţi vizita întreprinderi din ţara noastră, aţi putea constata că în numeroase uzine se desfăşoară o muncă intensă în acest sens, că vîrsta medie a salariaţilor este de 19—20 de ani, ceea ce dovedeşte în acelaşi timp eforturile care trebuie desfăşurate pentru formaţia profesională, rolul extrem de activ al tineretului în societatea noastră. Noi putem afirma astfel că, paralel cu dezvoltarea economiei, a ştiinţei şi a culturii, întregul popor a înregistrat o îmbunătăţire continuă a nivelului său de trai. Fiecare cetăţean simte în propria sa viaţă rezultatele obţinute prin construirea societăţii socialiste ; altminteri nu s-ar putea explica hotărîrea cu care participă la această operă. ÎNTREBARE : Socialismul a transformat condiţiile de trai ale poporului român, dar omul însuşi, se schimbă oare ? Care sînt în această privinţă succesele repurtate dar şi dificultăţile de care vă loviţi ? RĂSPUNS ! Desigur , dezvoltarea conştiinţei oamenilor reprezintă un proces de lungă durată ; factorul determinant îl constituie, fireşte, condiţiile vieţii materiale, dar un înalt nivel cultural este de asemenea, necesar, întocmai ca şi înţelegerea legilor obiective ale societăţii. Nu cred că în această privinţă există în România dificultăţi deosebite ; poate că aceasta se datorează rezultatelor obţinute în dezvoltarea societăţii care au convins poporul că politica comuniştilor corespunde intereselor sale fundamentale. Bineînţeles că in anumite manifestări individuale se mai fac încă simţite tarele trecutului, atît în ceea ce priveşte relaţiile in societate, cit şi în familie. Mai există încă influenţe ale misticismului, ale individualismului, şi ale altor mentalităţi retrograde ; suprimarea acestor manifestări presupune un proces îndelungat. Formarea unei conştiinţe şi unei atitudini progresiste în comportarea de zi cu zi a muncitorilor impune o activitate de educaţie la care contribuie toate mijloacele de care dispune societatea , şcoala, presa, radioteleviziunea, arta, munca culturală de masă, întreaga activitate politică şi ideologică. Partidul nostru acordă o atenţie deosebită creaţiei artistice. Noi pornim de la considerentul că arta şi literatura trebuie să reflecte realităţile societăţii noastre, să se bazeze pe concepţia noastră materialist-dialectică despre lume şi societate ; este însă de la sine înţeles că în creaţia artistică trebuie să existe o diversitate de forme, de mijloace de excpresie, că nu se poate impune o uniformizare care, departe de a favoriza dezvoltarea literaturii şi artei şi rolul său în ridicarea nivelului conştiinţei socialiste, ar limita, dimpotrivă, sfera lor de influenţă şi de atracţie. Oarmenii noştri de artă şi litere aduc o contribuţie activă la dezvoltarea societăţii socialiste ; acelaşi lucru se poate spune despre toţi intelectualii noştri. Trebuie menţionat că cei din generaţia mai veche, oamenii de ştiinţă şi de cultură din cei mai remarcabili au susţinut politica partidului nostru ; cei mai mulţi dintre ei au devenit membri de partid, iar cei care nu sunt încă membri de partid acţionează în fond ca şi comuniştii, pentru dezvoltarea orînduirii socialiste. Dacă am reuşit de altfel să obţinem, într-o perioadă de timp scurtă, progrese importante în dezvoltarea învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, acest lucru a fost posibil datorită faptului că partidul nostru a ştiut să realizeze unitatea tuturor forţelor populare. Desigur, rolul principal l-a avut şi-l are clasa muncitoare, care continuă să fie clasa conducătoare a societăţii, dar alianţa trainică a tuturor forţelor sociale ale patriei noastre socialiste a jucat şi joacă un rol deosebit. Pentru a realiza această unitate a forţelor poporului nostru, noi am avut, de asemenea, grijă să asigurăm deplina egalitate în drepturi a celorlalte naţionalităţi care trăiesc în România şi care reprezintă aproximativ 11 la sută din populaţie. Întrebare : Pentru anii viitori, care sunt preocupările primordiale ale Partidului Comunist Român în domeniile pe care le-am abordat ? RASPUNS! Accentul va continua să se pună pe evoluţia în ritm susţinut a industriei, cu deosebire a ramurilor sale moderne, electronica, construcţiile de maşini-unelte etc. Vom acorda o atenţie mai mare agriculturii, căci pentru o ţară ca România, agricultura, paralel cu industria, deţine un rol extrem de important în dezvoltarea armonioasă a economiei. Noi vom acorda o atenţie deosebită unei îmbunătăţiri calitative a întregii activităţi economice ; în acest scop ne preocupăm atît de reducerea cheltuielilor materiale de producţie, cit şi de sporirea productivităţii muncii. Activitatea de cercetare ştiinţifică al cărei rol se intensifică în dezvoltarea societăţii, va fi, în continuare, obiectul unei atenţii speciale. Şi, bineînţeles, vom continua să ridicăm nivelul de trai al poporului. Dar tabloul preocupărilor noastre de viitor ar fi incomplet dacă nu aş menţiona dezvoltarea democraţiei socialiste. Noi ne ocupăm, o dată cu întărirea şi perfecţionarea conducerii pe bază de plan central a economiei şi vieţii sociale, de lărgirea atribuţiilor şi a autonomiei unităţilor economice şi administrative ; dorim să creăm cele mai bune condiţii pentru participarea deplină a clasei muncitoare, a tuturor muncitorilor, la conducerea societăţii, astfel incit să-şi poată exprima părerea asupra tuturor problemelor de politică internă şi externă ale partidului şi statului nostru. Desigur, toată această activitate este orientată şi condusă de Partidul Comunist Român. Trebuie să precizez că, pentru noi, problema rolului conducător al partidului în societatea noastră constituie un lucru cu totul firesc. Muncitorii, întregul nostru popor au constatat că numai partidul nostru s-a dovedit capabil să rezolve problemele complexe care s-au pus României. De aici derivă Sprijinul de ţare partidul se bucură din partea poporului nostru în realizarea sarcinilor puse de Congresul al X-lea al partidului nostru, sarcini care se identifică cu interesele maselor largi ale ţării noastre. M. R. PINEAU : In ajunul călătoriei pe care urmează s-o efectuaţi în Franţa, acest interviu pe care aţi binevoit să-l acordaţi ziarului nostru va face mai bine cunoscute cititorilor noştri succesele socialismului din România, modul în care vedeţi problemele care se pun pentru consolidarea sa, experienţa dobîndită de poporul român in acest domeniu, experienţă care, deşi se bazează pe legile generale ale dezvoltării socialiste, prezintă anumite aspecte originale. Construcţia unei Franţe socialiste va avea şi ea, pe baza legilor generale, elemente originale ; cunoaşteţi, de exemplu, concepţiile şi tezele noastre despre rolul de avangardă al partidului nostru in condiţiile unei cooperări loiale a partidelor şi formaţiunilor democratice care să contribuie la construcţia acestui socialism. Cunoaşterea experienţei partidului şi poporului dumneavoastră nu prezintă cituşi de puţin un interes mai mic pentru cititorii noştri, care vor putea cunoaşte astfel mai bine România însăşi. NICOLAE CEAUŞESCU : Aş dori, în încheiere, să menţionez relaţiile bune dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist Francez, relaţii care au, de altfel, vechi tradiţii, îşi trag rădăcinile din legăturile ce au existat în trecut între revoluţionarii români şi francezi. Desigur, nu vreau să încep de la 1848 sau de la Comuna din Paris, însă, cunoaşteţi probabil, că unii români au luptat pentru Comuna din Paris ; se cunoaşte, de asemenea, participarea multor români în rezistenţa franceză. In continuare, după război şi pînă astăzi, între partidele noastre s-au dezvoltat raporturi bune. Am avut contacte şi întilniri fructuoase cu tovarăşul Waldeck Rochet. Aş dori să urez Partidului Comunist Francez, tuturor membrilor partidului, cititorilor ziarului dv. cele mai mari succese în activitatea lor. Ţinînd seama de faptul că Partidul Comunist Francez joacă un rol important în viaţa politică a Franţei, doresc să menţionez, totodată, relaţiile bune existente între România şi Franţa, precum şi perspectivele favorabile de dezvoltare continuă a prieteniei dintre popoarele român şi francez. Un semn şi o cifră, săpate pe unul din pilonii de susţinere a podului peste Mureş din comuna Bogata , anul 1913, întrebăm un localnic. — Bătrinii, au semnat nivelul la care s-a ridicat apa în anul acela, ne lămureşte el. A fost şi atunci inundaţie mare, da oamenii n-au tras atita necaz. Aflăm că acum, apa s-a ridicat cu trei metri mai sus decît în 1913, adică cu şapte metri peste nivelul obişnuit al cursului. Podul a fost acoperit în întregime. De astă dată, unde veţi mai trage semnul, oameni din Bogata şi unde veţi mai săpa cifrele anului 1970 care v-a adus atîtea pagube şi nenorociri ? Să nu uitaţi ! Spuneţi şi copiilor voştri să nu uite. E semnul tăriei, mărturia unităţii voastre prin care aţi reuşit să înfruntaţi moartea. Poate că nici în cazurile normale, pe Iuliana, n-ar mai fi putut-o transporta la spital. Era noapte, apele începuseră să muşte pragurile caselor. La venire, medicul înotase pînă la genunchi. Bolnava necesita o intervenţie chirurgicală urgentă, dar instrumentele lipseau. Clipele îi erau numărate. Ca s-ajungi la spital şi deacolo înapoi, ţi-ar fi trebuit o barcă, curaj şi multă pricepere. Soţului Iulianei nu-i trebui mult timp de gîndire. S-a dezbrăcat şi s-a aruncat în apele reci şi învolburate. Au trecut minute de groază. Era o nebunie să-ţi închipui că se va mai întoarce vreodată. Era o nebunie, totuşi nimeni n-avea dreptul să i se împotrivească. Au trecut minute de încordare. Farcaş a apărut cu instrumentele legate în vîrful capului. Nu vrea să povestească nimănui prin cîte a trecut. E fericit. Viaţa Iulianei, care a împlinit 17 ani, e salvată. Iţi dorim ani mulţi, Iuliana Farcaş. LUDUŞ. O stradă care pînă ieri răsuna de strigătele şi joaca copiilor, ne înconjoară acum cu ruinele rămase pe urma apelor nemiloase : o stradă, cîndva, la fel cu oricare alta din ţara asta, cu case de oameni gospodari, cu pomii aliniaţi în faţa gardurilor, cu straturi de flori îngrijite cu dragoste şi migală ; o stradă... In strigă, printre cărămizi şi moloz, o poartă rămasă în picioare ca un strigăt, în dreapta, un acoperiş sprijinindu-se pe doi pereţi, gata să se prăbuşească, alături mormane şi iarăşi mormane, bîrne, bucăţi de ţiglă, uşi, ferestre şi resturi de mobilă, amestecate ca într-un malaxor uriaş şi duşman. Ne apropiem de o casă rămasă în picioare. E desfăcută din toate încheieturile. Ne uităm pe fereastra lăsată deschisă. Camera goală e proptită cu bîrne. Apare o femeie şi ne simţim ca nişte copii surprinşi spionînd prin gaura cheii. — Veniţi să vedeţi, ne spune arătîndu-ne uşa şi intrăm într-o altă încăpere de asemenea proptită cu bîrne. — Asta-i tot ce ne-a rămas, explică femeia. Privim cîteva lucruri lipsite de valoare, într-un colţ, pe un ziar aşternut deasupra duşumelii, vreo 30 de fotografii, îngălbenite, puse la uscat. Simt că n-am să mai pot vorbi şi ies. „Veniţi să vedeţi“. Da, omule, venim şi fi convins că suntem alături de tine, chiar dacă n-am auzit niciodată rostindu-se numele tău. Mihai Zălog e un tînăr muncitor din Tîrnăveni care, la vîrsta de 30 de ani, a învăţat onouă meserie : plutăritul. Cu o plută improvizată la repezeală a salvat zeci de vieţi omeneşti. Pe Aurel Mut l-a descoperit — cu totul întîmplător — cocoţat, împins fiind de furia apelor, în vîrful unui plop. Stătuse acolo o zi şi o noapte, singur, nemîncat şi fără apă, pe ploaie torenţială şi dîrdîind de frig. — Cum ai dormit ?, l-a întrebat Mihai Zălog, ajutîndu-1 să coboare. — Ca legănat, i-a răspuns Aurel salvatorului său. Micul nostru erou are 12 ani. S-au scris şi se vor scrie multe. Nu vom uita clipele de grea cumpănă petrecute în aceste zile de oarbă dezlănţuire a naturii. Suntem datori să transmitem generaţiilor viitoare istoria acestor cumplite suferinţe; sîntem datori să transmitem curajul, vrednicia şi hotărîrea unui popor ce nu se lasă îngenunchiat. S-au scris şi se vor scrie multe. Dar oricît ne-am strădui, nu vom reuşi nici pe departe să cunoaştem pe de-a întregul, să cuprindem cel puţin a zecea parte din faptele de eroism dovedite de semenii noştri. Şi, tocmai de aceea, spun că doar datorită unei simple întîmplări am vorbit astăzi numai despre Ioana, Maria şi Gheorghe, numai dintr-o simplă întîmplare te-am trecut cu vederea Pe tine cititorule, pe tine eroule ce te-ai aruncat în vîrtejul apei ca să salvezi oameni necunoscuţi, pe tine soldatule care ţi-ai jertfit viaţa, pe tine elevule ce dai o mină de ajutor bătrînului rămas fără acoperiş, pe tine muncitorule care rămîi peste orele de program, pe tine pensionarile care renunţi la o părticică din pensie, pe tine gospodină care trimiţi hrană şi îmbrăcăminte celor năpăstuiţi, pe tine şi pe tine necunoscutule, TU ,eşti Ioana, Maria şi Gheorghe, iartă-mă că te-am trecut cu vederea, tu eşti fratele meu, fiul acestui vrednic popor. MIRCEA COJOCARU ...Despre Ioana, Maria și Gheorghe x'w' r-.:â ** . ' O poartă rămasă în picioare ca un strigăt... „România liberă** ÎNTREAGA MARTORI La Turnu Severin, trimisul nostru special M. Radian a pus o întrebare : CUM ÎNTÎMPINAŢI VIITURA DE PE DUNĂRE? Tovarăşii Octavian Groza, ministrul energiei electrice, şi Traian Dudaş, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Mehedinţi răspund: ' ' . BARAJUL DE LA PORŢILE DE LIED FUNCŢIONEAZĂ NORUAE. INTETRNAM VIITURA DINE PREGĂTIŢI Î ngrijorarea firească pe care am întilnit-o în ultimele zile in diferite oraşe şi sate de pe cuprinsul Dunării ca şi unele întrebări puse de cititori in legătură cu situaţia de la Dunăre, ne-au făcut să urcăm de urgenţă pe firul fluviului pînă în punctul unde acest lucru este posibil, adică pînă la Ograniţa (in amonte de hidrocentrala Porţile de Fier) unde apele au inundat şoseaua. Am discutat cu tovarăşii OCTAVIAN GROZA, ministrul energiei electrice şi TRAIAN DUDAŞ, prim-secretar al Comitetului judeţean Mehedinţi al P.C.R. aflaţi în această zi pe şantierul hidrocentralei. Din răspunsurile dînşilor consemnăm: • Dunărea va continua să crească. MARŢI SEARA, VALUL INTRAT DUMINICA IN TARA, VA AJUNGE LA BARAJUL DE LA PORŢILE DE FIER. Valul soseşte însă ATENUAT faţă de viiturile pe care Tisa le-a primit de pe Someş, Mureş şi alţi afluenţi. • Azi apele au atins la Turnu Severin cota de 770 (cu mult peste cota de inundaţii) inundînd parţial lacurile mai joase (portul), ajungînd aproape de calea ferată. « Apele au atins în lacul de acumulare cota de 50 m, iar prin hidrocentrală avea o scurgere de 1500 mc pe secundă. In viitura din aprilie s-au atins valori mai mari de 14 000 mc pe secundă, totul decurgind atunci normal. • BARAJUL ESTE PREGĂTIT SA PRIMEASCĂ IN MOD NORMAL 15 800 MC PE SECUNDA. Iar cuim măsurile de supraînălțare a digului continuă in mod accelerat, şi folosirea ecluzei pentru evacuarea apelor va putea prelua un debit de 17 000 mc pe secundă. Dacă ţinem seama că acum avem o scurgere de 11 500 mc pe seciundă cărora Tisa le poate adăuga 23 000 mc pe secundă se pot lesne observa rezervele existente. BARAJUL ESTE DECI PREGĂTIT PENTRU ÎNFRUNTAREA CU DUNĂREA. De aceea, constructorii continuă să lucreze în incinta lui în mod normal zi şi noapte. In legătură cu vecinii noştri iugoslavi, se supraveghează în permanenţă evoluţia Dunării ca şi a aflutanţilor ei de pe teritoriul iugoslav. Ieri dimineaţă am fost anunţaţi că singură Morava cunoaşte creşteri de ape dar faptul că principalul afluent al Dunării, Sava, nu e în creştere e de natură să evite complicaţii mai mari. • S-au luat măsuri ca la Baziaş, Moldova Veche şi Drencova să se instaleze posturi permanente cu specialişti, care urmăresc evoluţia apelor şi transmit din patru în patru ore cotele. De la Baziaş, viitura are 20 de ore pentru a ajunge la Porţile de Fier. • In cazul în care volumul adult de Tisa şi alţi afluenţi va fi mai mare, vom putea închide navigaţia şi folosi ecluza pentru evacuarea apei. • In orice caz, sîntem pregătiţi şi pentru o variantă de 2 m peste cota maximă atinsă în aprilie, ceea ce este imposibil să se întîmple • Sîntem în legătură permanentă cu comandamentele judeţene din aval Dolj şi Olt pe care le informăm asupra situaţiei. Pe Dunăre însă lucrurile nu se pot petrece ca pe Mureş sau pe Someş întrucît barajul nu reţine cantităţi foarte mari de apă . SCURGEREA APELOR ESTE NORMALA şi nu în viituri destructive. Se prevăd deci în aval creşteri treptate ale apelor şi nu bruşte • In clisură — porţiunea dintre Orşova şi Moldova Nouă — s-au luat măsuri de evacuare a locuitorilor şi bunurilor lor, acolo unde a fost cazul. Nu am avut decît puţine cazuri în amonte de Orşova întrucît prin crearea lacului de acumulare o parte dintre locuitorii satelor s-au mutat în noile aşezări pe cote mai ridicate iar alţii au asigurate amplasamente. Sunt pregătite mijloacele corespunzătoare pentru a evacua la nevoie şi restul caselor ameninţate. • In aval, se construieşte un dig de 4 km şi altul din nisip care să ocrotească calea ferată şi podul de pe Topolniţa, asigurîndu-se astfel legătura dintre Bucureşti şi Timişoara. In alte comune sunt, de asemenea pregătite mijloacele necesare apărării şi evacuării eventuale a populaţiei. Pe şoseaua naţională care duce spre Bucureşti în dreptul comunelor Simian şi Hînova se înalţă un dig care să apere şoseaua. • In judeţ se află sub ape 3 606 de hectare. încercăm să oprim inundarea de noi suprafeţe prin diguri de pămînt la care lucrează locuitorii satelor şi armata. • Dispunem de mijloace tehnice de prim rang iar POPULAŢIA, GĂRZILE PATRIOTICE, ARMATA, IŞI DESFĂŞOARĂ MUNCA DE PREVENIRE A INUNDAŢIILOR. In concluzie, NU EXISTA MOTIVE DE ÎNGRIJORARE NICI IN CE PRIVEŞTE COMPORTAREA BARAJULUI NICI CU PRIVIRE LA DEBITUL PE CARE CEI DIN AVAL IL VOR PRIMI şi care nu poate să apară acolo sub forma unei viituri ci a unor creşteri permanente, poate chiar mari, şi pentru care trebuie să se ia măsurile corespunzătoare. P. S. Duminică am vizitat şantierul hidrocentralei. In ciuda unui vint de 50-60 kmloră şi a unei ploi puternice şi a unei temperaturi de 8 grade, în incinta desecată mii de muncitori lucrau la cele trei fabrici de betoane, la montarea profilelor, la turnarea , betonului în baraj. Deasupra lor, la 80 m înălţime, vedeam roind autobasculantele care aduceau blocuri de cîte 20 tone, pămînt şi piatră cu care se supraînălţa digul din amonte. Pe malurile Dunării, duminică sute de oameni lucrau la diguri iar în întreprinderi ZIUA DE ODIHNA A FOST TRANSFORMATĂ IN ZI DE LUCRU. Azi, munca continuă pe maluri iar activitatea este febrilă iar pe fluviu circulă normal remorchere, şlepuri, bacuri. Dacă ar fi să caracterizăm ceea ce am simţit în contactul cu toţi aceşti oameni n-am avea de spus decît că : LA PORŢILE DE FIER DOMNEȘTE UN CALM RESPONSABIL. OAMENII SUNT PREGĂTIȚI PENTRU ÎNFRUNTAREA CU DUNĂREA.