România Liberă, martie 1972 (Anul 30, nr. 8507-8533)
1972-03-01 / nr. 8507
Pagina a 2-a «— 1 martie 1972 Vora cea mare“ de la Teatru! „ Tema surorilor — proiectată direct la zenit, de Cehov — se bucură, în epoca noastră, de o oarecare favoare din partea dramaturgilor, — favoare, la drept vorbind, pe cit de neaşteptată, pe atît inexplicabilă. Că, în două sau în trei, surorile reţin atenţia cîtorva dramaturgi, nu e, desigur un fapt datorat lui Jean Genet, şi faimoaselor sale „slujnice“, din moment ce Surorile Boga, a lui Horia Lovinescu, le preced, iar drama lui Aleksandr Volodin. — Sora cea mare, pe care Teatrul Nottara ne-a prezentat-o în sala cea mică — se află la polul opus, ca şi a lui Lovinescu, de a scriitorului francez. Fapt e că acest interes există, dar, în lipsa, cît de cît, a unor afinităţi sau comunicaţii, nu avem decit a-l consemna, şi a privi, apoi, fiecare dramă a acestei teme, ca pe un fenomen de sine stătător. Ceea ce însemnează, în fond, a deschide posibilitatea de comparaţie, cu orice alte opere, ale căror alte teme, ale unei epoci întregi, ale unei ţări, ale unei generaţii etc. etc. Căci izolare nu există, căci comparaţia este implicită şi inevitabilă, din nefericire pentru Aleksandr Volodin, dramaturg cu intenţii foarte frumoase, dar cu operă foarte, foarte modestă. De altfel, informaţia noastră, poate incompletă, ne spune că dramaturgul e autor a numai două drame, al căror răsunet, sau măcar al căror ecou, nu se pot face auzite, nici măcar într-un binevoitor program de spectacol. Cine ar putea spune care este ideea dramatică cuprinsă în Sora cea mare , ce importanţă are că Nadia şi Lida sunt surori, că mare actriţă devine prima, deşi examen de intrare, cu notă de respingere, a dat a doua ; ce determinare se ascunde în faptul că a doua se iubeşte cu un tînăr — care între timp se însoară, dar e părăsit, de soţie, et pour cause, dar cînd e părăsit, el parcă n-ar vrea să fie, şi pînă la urmă nu se ştie Radu Popescu dacă rămîne sau nu rămîne părăsit, şi nu numai de nevastă dar şi de iubită —, în timp ce prima nu prea se lasă atrasă nici de ispitele iubirii, nici de ale căsniciei, ea fiind o vieţuitoare întru vis, fantezie şi ideal artistic ; cum se leagă toate astea, cu întîlniri de foste colege, femei tinere, într-o atmosferă de vag slav şi sentiment al ratării ; ce e cu sîcîitorul unchi care, după ce le-a crescut pe cele două surori orfane, e poftit „să nu se mai amestece“, de altfel, pe bună dreptate; pare-se , cine, zic, ar putea explica ceva din întreaga desfăşurare, dramatică şi conflictuală a piesei, acela e un perspicace şi adevărat vrăjitor. Dar există, oare, în drama lui Volodin, o asemenea desfăşurare, sau măcar premisă acestei desfăşurări ? Volodin pare să fi urmărit ideea vieţii şi omului obişnuit, în curgerea banală, egală, şi chiar cenuşie a existenţei de toate zilele, al cărei dramatism e difuz, şi rămîne, în genere, secret. Dar, secret pentru cine ? Scriitorul este tocmai un descoperitor de secrete, capabil apoi să le conducă spre consecinţa pe care omul descris o ignoră, o comprimă sau o ocoleşte. Drama e dramă, ea înseamnă dramatism, şi implică dramatismul, chiar dacă nu spectaculos, tunător sau sîngeros. „Poezia“, de care se vorbeşte atît de mult în legătură cu această categorie de drame, nu se poate înfiripa decit din implicarea omului în propriul său conflict, şi din aprofundarea reacţiei sufleteşti care îl poartă. Iată ce a înţeles, şi a realizat, cu atîta strălucire, Cehov, şi iată ce pare nici măcar să fi înţeles Aleksandr Volodin. Nici noi nu prea înţelegem de ce, dintr-o întreagă, bogată pădure, cum este aceea a dramaturgiei sovietice contemporane, a putut ajunge pe o scenă bucureşteană, tocmai această surcea veleitară şi naivă, cu numeroasele şi nesfîrşitele ei citate din mari dramaturgi şi romancieri ai lumii — ceea ce abia e făcut să sugereze, spectatorului, anumite comparaţii. Regia lui Ion Olteanu e o îndelungată şi laborioasă strădanie, pentru a ne convinge de existenţa, în această încîlceală, a unui adevăr psihologic şi a unei aure de „poezie“. Strădanie, evident, zadarnică, al cărui singur rezultat este diluarea şi lungirea spectacolului — altfel, curat şi îngrijit. Dacă Sora cea mare era singura operă dramatică datorită căreia cîţiva actori — pe nedrept păstraţi in stare de îndelungată vegetare — ne-au putut da prilejul unei reîntîlniri, atunci, mai că am zice : bine că s-a jucat Sora cea mare ! Nu dintre aceşti actori, uitaţi la regizorat, face parte Gilda Marinescu, interpreta Nadiei, „sora cea mare“, fără a cărei prezenţă, fină, vibrantă, radiantă, nu ştiu, zău, ce s-ar fi ales din întregul spectacol, cu prezenţa ei, s-a ales măcar un prilej de excelentă creaţie actoricească, aproape acrobatică, dată fiind confuzia rolului. „Sora cea mică“ a fost interpretată de Ioana Manolescu, plăcută ca întotdeauna, doar soră mai mică a oricui sau a nimănui. Unchiul Uhov, afectuosul ticăit, a fost corect interpretat de Vasile Lupu, în timp ce tînărul Kiril, precocele în savantlîc şi adulter, a fost mai banal chiar decît rolul său. Mircea Stroe a făcut faţă, cu o placitidate demnă de laudă, rolului unui logodnic ridicol, — dar ce băiat de aur ! Am revăzut cu multă simpatie pe Toni Zaharian şi Napoleon Creţu, în anti-roluri episodice, pe Lia Sahighian, Maria Gheorghiu- Săniuţa, Sanda Bancilă, Tamara Vasilache şi Mariana Oprescu, — toate foarte bune, şi degeaba, degeaba ! In cadrul programului de colaborare culturală dintre România şi Olanda, va fi organizată la Bucureşti in toamna aceasta o expoziţie de pictură a maeştrilor şcolii olandeze din sec. XVII-lea. In vederea punerii la punct a unor detalii organizatorice si aspecte tehnice in legătură cu vernisajul viitoarei expoziţii, la invitaţia Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, dl. Maarten Wulfhain, directorul Muzeului Municipal din Leiden, a făcut zilele trecute o vizită la Bucureşti. Solicitat, la încheierea vizitei să împărtăşească cititorilor noştri cîteva amănunte legate de acest eveniment artistic, cît şi unele impresii despre vizita sa in România, oaspetele ne-a declarat : „ Am fost invitat să discut cu forurile de resort româneşti anumite probleme implicate de organizarea unei expoziţii în care ţara mea va trimite o serie de valori deosebit de preţioase ale tezaurului artistic naţional. S-a stabilit ca expoziţia, a cărei temă o formulăm : „Olandezii la ei şi în lume“, să includă 75 de lucrări aparţinînd unui număr de 40—50 de pictori din secolul XVII, printre care pot menţiona numele unor : Jan Steen, Jan van Goyen, Van der Heist, Van de Heyden, Frans Post, Saenredan, Emanuel de Witte. Expoziţia va fi deschisă timp de şase săptămîni, în perioada octombrie— noiembrie 1972, la Muzeul de Artă din Bucureşti. Am vizitat acest muzeu, rămînînd pe deplin satisfăcut de Capodopere ale picturii olandeze la Bucureşti condiţiile excelente în care va fi găzduită expoziţia noastră. Am folosit prea scurtul meu popas la Bucureşti pentru a mă familiariza cît de cît cu operele unor mari pictori români : Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, şi am avut şi fericitul prilej de a vizita magnifica expoziţie „Omagiu lui Theodor Pallady“, organizată cu prilejul centenarului naşterii acestui remarcabil colorist. Grigoreşti şi Luchieni am mai putut admira şi în colecţiile „Avachian“ şi „Oprescu“, două lăcaşuri de cultură care, alături de multe altele, atestă valorosul patrimoniu artistic de care dispune Capitala României. O deosebită impresie a produs asupra mea vizita la originalul Muzeu al Satului, atracţie irezistibilă pentru orice călător străin, prin cuprinzătoarea panoramă ce o oferă despre arhitectura şi creaţia populară românească. Părăsind România cu sentimentul nerăbdării de a reveni în perioada apropiată deschiderii expoziţiei, ţin în mod special să subliniez cordialele şi rodnicele discuţii pe care le-am avut la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România şi Oficiul pentru organizarea expoziţiilor, unde am găsit o atmosferă de perfectă colaborare, pe care o socotesc de bun augur pentru importanta manifestare artistică în pregătire, şi pentru dezvoltarea, în continuare, a schimburilor cultural-artistice româno-olandeze. M. Mihail Am fost invitat la Mălini de o tînâv farmacistă, care provine din Bucureşti, şi ca loc de naştere şi ca studii. De altfel, a fost un pretext numai, la Mălini aş fi mers oricum, aflîndu-mă prin partea locului. Rămân recunoscător insă tinerei mele companioane din rapidul „Ştefan cel Mare“ de a-mi fi preparat cu o simplă sugestie reţeta unei călătorii după care pot spune că l-am „cunoscut" încă o dată pe Nicolae Labiş. Nu ştiam că-n satul poetului căprioarei ucise funcţionează odată cu farmacia titularei Paula Beţi atitea noutăţi ! Ultima dată cred că fusesem la Mălini pe cînd nu se transportase încă bustul lui Labiş din holul căminului cultural, ca să aş- tepte acolo sprijinit pe rădăcina retezată a unui copac prăvălit din munţii cîntaţi de el cu atîta răsunet ! Mă întreb şi eu, în fond, ca şi Vasile Pantiru, nepotul lui moş Gheorghe Panţîru, cel din oameni şi locuri, şi totodată directorul unei şcoli din raza comunei, dacă Labiş nu merită şi soclu de statuie ca lumea, dar şi-un loc acătării în văzul celui ce vizitează satul ! Problemă locală, care poate fi soluţionată urgent. Cu atît mai mult cu cit, acelaşi Vasile Panţiru, ţinîndu-mi tovărăşie de citeva ore, mi-a prezentat în cuvinte şi fapte, un primar al comunei de o destoinicie aparte. Cu tovarăşul Gheorghe Honcea ne-am strîns miinile în treacăt, dar sînt sigur că chiar şi aşa problema statuii lui Labiş ii vine la cunoştinţă cum nu se poate mai bine. Adică opera- Reporter de sentimente SĂRUTUL LUI VASILE NOROCEL tiv. Ca să mă pot ocupa mai departe, de Vasile Norocel, omul care de cum a auzit că va scrie iar cineva despre Mălini m-a sărutat pe obraz, pur și simplu, făcindu-mă să roşesc de-abia a doua sau a treia oară. Dulce i-a fost sărutul lui Vasile Norocel, dulce ca la Moldova, dar totodată şi aspru ! Simţeam din ce spiţă de oameni coboară poetul Nicolae Labiş, copilulminune al celei mai impetuoase forţe lirice din cite a cunoscut vreodată frageda vîrstă care-i prefigurează legenda. Opera lui este cu totul altceva, avînd norocul cel puţin de a sta sub semnul recunoaşterii, ca fiind a unui poet ,.total exprimat“, de către un G. Călinescu. Altfel, prea multe incertitudini din unghiul unor „esteticieni puri“, studenţi bătrini şi poeţi tineri, cîteodată restanţieri celebri chiar la examenele de Estetică ! Nu pot vorbi despre Nicolae Labiş fără a simţi totodată gustul amar al celebrităţii lui, pe alocuri, frustrată, de sentimentalisme şi graţii inutile, ori de consecvenţa de a fi atribuit, total, morţii lui premature. In ce mă priveşte nu dau nici un ban pe moartea unui poet, care in fapt nici nu există ! Atunci n-ar avea sens opera lui, truda lui, care este menită, chiar de aceea, să şteargă orice graniţă fizică a fiinţei sale sublime. Despre moartea lui Nicolae Labiş a scris toată lumea, despre viaţa lui propriuzisă, aproape nimeni, sau în orice caz, aproape anecdote Aflîndu-mă la Mălini şi primind ca intîmpinare sărutul de graţie al concetăţeanului lui Nicolae Labiş, Vasile Norocel, simţeam o nevoie nepotolită să mă fi putut întoarce în prima bibliotecă din cel mai apropiat oraş unde aş fi scos din raft cartea intitulată „Viaţa lui Nicolae Labiş“. Ca şi „Viaţa lui Mihai Eminescu“ de Călinescu. Pentru că Labiş a fost un poet al vieţii clocotitoare, şi — acest lucru nu-l poate dezminţi nici chiar sărutul unui ţăran din satul a cărui geografie a fost ridicată la rang de geografie sentimentală a ţării — cu ce sentimente însă . „Dacă ar fi trăit Labiş am fi fost vestiţi", spune Vasile Norocel, şi-l corectez : „Vreţi să spuneţi : am fi fost şi mai vestiţi !“ Imi dă dreptate, dar totodată pe fruntea lui se lasă ingîndurarea tăcută a omului de munte ! Nu reuşesc nici chiar acum să traduc exact complexul vinovăţiei pe care a încercat-o fruntea senină pînă atunci a lui Vasile Norocel, din clipa cînd a fost vorba — iarăşi ! — despre moartea lui Labiş ! Trebuie că o durere adincă l-a cuprins pe tatăl celor nouă copii ai săi — atiţia copii are Vasile Norocel — cînd şi-a dat seama că de la discuţia lui fericită cu cineva care venise să-i laude satul, lipsea tocmai copilul cel mai în măsură să ştie pe de rost toate eresurile lui, însăşi inima omului, încurcătura inimii unui om cînd se loveşte de cea mai mică şi neînsemnată convenienţă. Poate că mă grăbisem atunci. Ori poate scosesem carnetul ca să-mi notez ceva. De aceea s-a ingindurat, cred, tatăl celor 9 copii. Nicolae Labiş ar fi reţinut totul fără să-şi noteze nimic. Ion Murgeanu Extinderea formelor moderne de comerţ (Urmare din pag. I) de comenzi — sunt mult mai mari. Buna organizare a caselor de comenzi depinde însă de asigurarea condiţiilor necesare de depozitare, transport etc., precum şi a unei game cît mai variate de produse. — Important este insă şi termenul în care se execută comenzile. Dacă la „Unic“ acest termen este de 24 de ore, la casa de comenzi „Mercur" din Capitală s-a ajuns la primirea comenzilor cu livrarea peste o lună de zile ! Cît privește microcasele de comenzi existente, acestea sînt mai mult cu numele.... — Intr-adevăr, lucrul cel mai important în atingerea ţelurilor urmărite este ca aceste unităţi să poată executa comanda prompt, in aceeaşi zi (cu taxă de urgenţă), in a doua zi comanda obişnuită şi numai la solicitările consumatorilor comenzile să fie executate după mai multe zile. Dacă, de pildă, pentru transportul la domiciliu al lem,nelor urgenţa nu este reclamată imperios, îndeosebi in anotimpul cald (deşi şi în acest caz s-a ajuns la termene scurte de livrare), în schimb la produsele alimentare situaţia este alta, aprovizionarea fiind necesar să se facă cît mai prompt în urma solicitării. Fireşte, cerinţele în acest sens sunt multiple. Consider însă că nu este normal ceea ce se întimplă la casa de comenzi „Mercur“, unde comenzile se execută după un interval de timp foarte mare. Este necesar — şi noi vom da indicaţii în acest sens — ca Direcţia generală comercială a Capitalei şi OCL Alimentara 5. să ia măsuri urgente de îndreptare a situaţiei. In acelaşi timp, se impune să fie organizate treptat case de comenzi in fiecare sector din Capitală, iar pînă atunci să se rereactivizeze microcasele de comenzi existente, îndeosebi in noile cartiere. — De la emiterea de către Consiliul de Stat a Decretului privind reglementarea vînzării produselor alimentare și industriale prin care se interzice desfacerea mărfurilor direct din depozite, au trecut peste trei luni. In ce măsură aplicarea prevederilor din acest decret a avut efecte asupra îmbunătăţirii aprovizionării populaţiei ? — Primit cu satisfacţie de opinia publică, decretul s-a înscris printre măsurile menite să întroneze principiile eticii şi echităţii socialiste şi în aceste domenii de activitate. A fost evident pentru toată lumea că el constituie un instrument preţios în preîntîmpinarea şi combaterea unor încălcări ale normelor de comerţ, a tendinţelor speculative sau a servirii preferenţiale, aspecte ce s-au făcut observate — într-o serie de cazuri — in domeniul aprovizionării cu bunuri de consum. Astfel punerea în vânzare a mărfurilor numai prin unităţile de desfacere cu amănuntul (magazine de prezentare şi desfacere, case de comenzi, expoziţii de vinzare, chioşcuri, şi alte asemenea unităţi comerciale de desfacere cu circuit deschis), vine să pună capăt practicilor dăunătoare ale anumitor lucrători din unităţile producătoare sau din depozitele comerciale. Ministerul Comerţului Interior a luat măsuri pentru controlarea riguroasă — pe intreaga filieră — a modului cum se aplică Decretul Consiliului de Stat, acţiune care a dat rezultatele scontate. In ultima perioadă s-au obţinut îmbunătăţiri vădite in aprovizionarea magazinelor cu anumite mărfuri care, anterior, se găseau mai greu de către cumpărători (covoare, perdele, unele produse alimentare şi industriale) .De asemenea, s-a constatat — în majoritatea cazurilor — o respectare riguroasă a prevederilor decretului. S-au înregistrat şi anumite încălcări ale măsurilor adoptate, încălcări care — fireşte — au fost sancţionate cu asprime, cei găsiţi in culpă fiind deferiţi organelor de anchetă. Au suferit, astfel, rigorile legii Tudor Pavel, calculator la ICRAF Reşiţa, Ion Lovászi, şef de raion la Depozitul de produse alimentare şi Ion Uzoni, gestionar la magazinul alimentar nr. 6 din acelaşi oraş, care au vindut direct din depozit o cantitate însemnată de făină. O abatere şi mai gravă a comis-o, recent, gestionarul Alexandru Ionescu de la magazinul alimentar nr. 135 din str. Răcari nr. 34 din Capitală, care a vindut ilegal cantităţi între 350-900 kg. mălai unor cetăţeni din Rimnicu Sărat, Focşani, Slobozia Bradului. Organele Inspecţiei comerciale de stat a Municipiului Bucureşti — care au intervenit în momentul încărcării a circa 60 de saci în autocamionul cu numărul 21853 — Iaşi, condus de şoferul Vasile Aştefănesei, ce fusese angajat cu 300 de lei pentru transport — au aplicat pe loc amenzile legale şi au deferit pe cei culpabili Procuraturii. Fireşte, acţiunile de control continuă, veghindu-se in permanentă la respectarea strictă a noilor reglementări. Pe lingă aceste măsuri de control, ce alte măsuri cu caracter organizatoric aţi mai luat, în scopul asigurării desfăşurării în mai bune conditiuni a aprovizionării populaţiei ? — însăşi inchirierea „surselor* de scoatere a unor produse din circuitul comercial obişnuit, a determinat — şi determină in continuare — o mai bună aprovizionare a magazinelor. In afară de aceasta, ne-am preocupat de intensificarea relaţiilor cu furnizorii, asigurînd livrarea ritmică şi in cantităţile prevăzute a mărfurilor contractate, cît şi de dirijarea cu mai multă operativitate a produselor din depozite în magazine. Faptul că unii salariaţi din depozite nu mai sunt săcîiţi cu telefoanele, nu mai trebuie să-şi piardă vremea cu servirea pe căi ocolite a diverşilor solicitanţi, a dus la îmbunătăţirea activităţii acestora, dîndu-Ie posibilitatea să se preocupe mai bine de aprovizionarea reţelei comerciale. — Unii cititori ne semnalează că există anumite cazuri cînd termenul de depozit este impropriu. De pildă, in cazul depozitelor de vinuri pentru acasă... — Este adevărat. In realitate,, avem de-a face cu o unitate comercială cu amănuntul,. .yi o vihărie. Desigur ar fi bine dacă acest lucru s-ar putea reflecta Sitgrin firmă... , In alte situaţii * ~ ' ' înţeles,1'că însă este de la sine lemnele sau cărbunii se vînd numai prin depozitele de combustibil, că materialele de construcţii se găsesc tot la depozite, sau că mobila aleasă şi achitată in magazinul-expoziţie, se livrează la domiciliulcumpărătorilor, de asemenea, din depozit, unde există spaţii suficiente pentru păstrarea şi sortarea acesteia. De fapt, în acest ultim caz, avem de-a face cu o formă avansată de servire şi nicidecum cu o încălcare a legii. In concluzie — ne-a spus interlocutorul nostru — vă asigur că Ministerul Comerţului Interior se va preocupa în continuare de coordonarea întregii activităţi de aprovizionare a populaţiei, de extindere a formelor avansate de comerţ, menite să ducă la o mai bună servire a consumatorilor. Un nou tiraj de pentru Resimţindu-se nevoia de noi , atlase geografice pentru uzul şcolarilor, recent a apărut un nou tiraj al atlasului geografic întocmit de Eustaţiu C. Gregorian, Victor Dumitrescu şi Niicolae Gheorghiu. atlase geografice şcolari Atlasul este completat de elemente de geografie matematică precum și de unele date statistice privitoare la geografia fizică și demografică a globului pămîntesc. « Cinstea casierei Cititorul A.R. din str. Principatele Unite nr. 31 ne-a trimis următoarele rînduri: „In ziua de 21 februarie a.c. m-am prezentat la agenţia C.E.C. nr. 3 din Bd. Magheru pentru a depune o sumă de bani. Din greşeală am predat casierei de serviciu — tovarăşa Stanciu Mariana — o sumă, cu 1000 de lei mai mare decît cea consemnată în formularul de depunere, semnat de mine. Observînd greșeala, tovarășa Stanciu — după ce a numărat banii — mi-a restituit suma, în plus. Este poate un vers dar, pentru că le au stat cinstea și cu nea, cred că merită stat ca atare". Sintem părere. Vînătoare de lupi * Spun cunoscătorii că, la anumite intervale de timp, curba natalităţii la lupi cunoaşte o perioadă de vîrf. O fi fost aceasta in anul 1971 ? Nu se ştie — fapt e că anul 1972 a debutat în raza Ocolului Silvic Sovata cu o afluenţă de lupi — căreia uimitorii i-au răspuns bineînţeles cu focuri de armă. In prima lună a anului au fost împuşcaţi şi prinşi în capcane mulţi lupi — numărul lor acoperind bilanţul pe 2—3 ani în acest ocol silvic. Şi, de curind, cifra „răposaţilor'' ar fi crescut şi mai mult, dacă nişte vinători — plecaţi de altfel după mistreţi — nu s-ar fi grăbit să tragă in cei citiră lupi care s-au arătat pe o culme, la cea 200—300 m. în faţa lor, ratînd ţinta. Dar ce n-au reuşit unii, vor putea alţii. Pentru că vînătoarea continuă. (I. DELEANU — coresp. R.I.) Îl caută familia şi şcoala Cu cîteva zile în urmă, organele de miliţie din Constanţa, întrebau pe cele din Braşov, dacă nu cumva „caută" pe un anume Mihai Vasile pe care l-au găsit vagabondînd. Răspunsul fiind negativ, tînărului i s-a dat drumul — bineînţeles fără să se bănuie că el este una şi aceaşi persoană cu elevul din anul 1 al şcolii profesionale „Hidromecanica" din Braşov, căutat cu disperare atit de familie cît şi de şcoală de aproape o lună de zile. Aşadar, urma găsită întîmplător i s-a pierdut din nou. Originar din satul Tăuni (judeţul Alba), tînărul Mihai Vasile a plecat într-o bună zi de la şcoală, sub pretext că vrea să se angajeze undeva şi să se califice la locul de muncă. Dar, neavînd actele necesare, este greu de presupus că s-ar fi angajat la vreo întreprindere. De altfel, elevul este aşteptat de şcoală să vină şi să-şi continue studiile pînă nu riscă să piardă anul şi de familie care se teme să nu intre în vreun anturaj rău schilodindu-şi anii tinereţii. Dacă îl vedeţi deci pe hoinarul în uniforma şcolii „Hidromecanica" din Braşov, anunţaţi-l că şcoala şi familia nu şi-au pierdut răbdarea şi îl aşteaptă. (I. PITICU — cores. R.I. Decor selenar inofensiv — sau poluare activă? întinse pe zeci de hectare în partea de est şi vest a municipiului Baia Mare, iazurile de decantare al flotaţiei centrale şi al flotaţiei Săsar, cu munţii lor arizi de steril, par nişte decoruri selenare inofensive. Dar sunt foarte departe de a fi şi selenare şi inofensive — de vreme ce sterilul provenit din prelucrarea minereurilor conţine cantităţi importante de siliciu. Şi de vreme ce ultimele cercetări au dovedit că, iarna pe ger sau vara pe căldură, siliciul submicronic este purtat de vînt deasupra oraşului, poluînd atmosfera. Deşi greu de presupus , se pare totuşi că centrala minelor şi minereurilor neferoase din Baia Mare nu a aflat despre aceste cercetări, altfel nu se explică de ce nu a întreprins nimic în vederea anihilării sursei de poluare. Discutind cu specialiştii, am aflat că posibilităţi ar fi multe în acest sens, şi nu dintre cele costisitoare : acoperirea sterilului cu un strat de pămînt vegetal sau toreretarea acestor iazuri. Dar, bineînţeles, că asta nu se face de la sine — ci este necesară colaborarea forurilor competente cu Centrala şi cu municipalitatea. Aşadar... (RADU PICIU coresp. R.I.) Plătiţi bine, ca sa doarmă prost ? Un control făcut nopţile trecute la fabrica de plăci aglomerate şi în alte locuri de muncă aparţinînd CEIL Tg. Jiu, a relevat constatări de-a dreptul uluitoare. Uluitoare în ceea ce priveşte respectarea disciplina muncii industriale, dar uluitoare şi prin performanţele de fachirism pe care le înregistrau benevol şi dezinvolt numeroşi salariaţi care „lucrau" în schimbul de noapte. Intr-un atelier dormeau — fără saltele, perne şi puişoare — în atitudini contorsionate dar care nu-i incomodau la visare, lucrătorii Nicolae Sarcina şi Constantin Albeanu. Intr-o sală ceva mai lăturalnică, se retrăseseră discret din faţa tablourilor de comandă şi din faţa altor posturi-cheie, pentru a se abandona în braţele lui Moş Ene, lucrătorii Matei Stănilă, Constantin Popescu, Ion Stingă, Constantin Dima, Ioan Renghea. Şi ei dormeau prost — dar dus ! Cum fachirismul se dovedise boală molipsitoare in schimbul III, conducerea combinatului a fost obligată la eradicarea ei, prin sancţiuni drastice. Ca în sfîrşit să înţeleagă respectivii, că nu sunt lucrători plătiţi bine... ca să doarmă prost! (I. BECHERU, coresp. R.I.) La mintea omului Deşi nu-i copil, nici neştiutor în ale vieţii, Vasile Ormedişan de la uzina „Tehnofrig“ din Cluj s-a apucat, aşa tam-nesam, să-şi spele electrocarul pe care lucra, cu benzină. Că ea curăţă cel mai bine ! Ce-i drept, curăţenia i-a ieşit lună — numai că la primul contact cu o primă scînteie, furişată din electromotor, — ceea ce era la mintea oricui s-a întimplat, întreaga instalaţie a devenit o imensă torţă, cu curăţenie cu tot ! Din fericire, Ormedişan n-a fost rănit, fizic, ci doar... financiar. (AL KISS - coresp. R.l.) Rubrică redactată de Pia Rădulescu de serviciu wowTwwwwm (Urmare din pag. 1) la garderobă fără să aducă modesta răsplată unei munci de calitate, răsplată care la locul său de muncă și, in afara lui, i se cuvine și lui. Ca orice iubitor de teatru, mă simt personal îndurerat cînd actorul este desconsiderat, tocmai acel actor pentru care am venit la spectacol, uitînd de el exact în clipa cînd cortina se lasă, adică în momentul de adevărată uniune dintre el și STIMĂ ţine, cînd personajul se transformă ,în simplă esenţă umană. Fruntea aceea uşor înclinată după spectacol in semn de respect pentru spectator, obligă la stimă. Vezi uneori trei sferturi din sală cum se grăbeşte sub privirile celor care ne-au înnobilat sufleteşte vreme de două ore, ca să cîştige citeva minute. Luni de zile m-a urmărit figura unei spectatoare care a maltratat cu dimensiunile ei un întreg rînd de oameni ca să iasă în fugă şi să-şi îmbrace cu iuţeală mantoul de blană cu care a zăbovit apoi un foaier o jumătate de oră. Haina aceea mi s-a părut, în ciuda valorii ei, acoperind, un rudiment uman. Venim la teatru pentru noi, cei dinăuntrul nostru, pentru actori, pentru întregul de frumos al spectacolului şi nu pentru aparenţe. Stima care nu se acordă făuritorilor spectacolului este în fond lipsă de stimă, în primul rînd, faţă de noi înşine. ,România liberă" BAL MASCAT : Opera Română (16 48 20), ora 19,30; SAPTAM1NA PATIMILOR : Teatrul National ,,I. L. Caragiale" —* sala Comedia (14 71 71), ora 20 si SA NU-TI FACI PRĂVĂLIE CU SCARA, ora 20 la sala Studio (15 15 53); CONTELE DE LUXEMBURG : Teatrul de Opereta (14 80 11), ora 20; D-ALE CARNAVALULUI : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" — sala din Bd. Schitu Mgureanu (14 60 60), ora 20 şi SPECTACOL DE POEZIE ŞI MUZICĂ, ora 20 la sala Studio (12 44 16); ADIO CHARLIE : Teatrul ,,C. I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 şi SORA CEA MARE, ora 20 la sala Stdio ; FATA CARE A FĂCUT O MINUNE ; Teatrul Mie (15 65 83), ora 19,30; FREDDY: Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30; SNOAVE CU MĂŞTI : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16; BIMBIRICA : Teatrul ,C. Tanase" — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 și GROAPA, ora 19,30 la sala Victoria (15 04 18) ; FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; SINZIANA SI PEPELEA : Studioul Casandra (15 72 59), ora 20 ; PETER PAN : Teatrul Țăndărică — sala Victoria (15 23 77), ora 15 si DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA, ora 17 la sala Academia (16 14 92) . '72 CIRC '72 : Circul „Globus“ (110120), ora 19,30. N PUTEREA ȘI ADEVĂRUL : Patria (11 86 25), orele 10 — 16 — 19,45; Capitol (16 29 17), orele 9,15 - 12,45 — 16,15 - 19,45; Melodia (12 06 88), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30 ; Modern (23 71 01), orele 9 — 12,30 - 16 - 19,30 ; MICUL SCALDATOR : Scala (11 03 72), orele 9,15 — 11,30 - 13,45 - 16,15 - 18,45 - 21,15 ; Favorit (3106 15), orele 9,15 — 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; STEAUA SUDULUI : Luceafărul (15 87 67), orele 8,30 - 11 - 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 8,15 — 10,15 — 12,30 — 14,45 — 17 - 19,15 - 21,15 , 12 SCAUNE: Victoria (16 28 79), orele 8 30 — 12 — 15,45 — 19,30 ; ANTRACIT : Lumina (16 23 35), orele 9—19,30 în continuare : VIATA DE FAMILIE : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; RĂZBOIUL SUBTERAN : Lita (31 71 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; OSCEOLA : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 — 21 ; Feroviar (16 22 73), orele 8,45 — 11 - 13,30 - 16 - 18,30- 20,45 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15; Flamura (23 07 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 - 16,15 - 20,30 ; ATUNCI I-AM CONDAMNAT PE TOTI LA MOARTE : Drumul Sorii (31 28 13), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; Popular (3515 17), orele 15,30 — 18 - 20,15 . LOCOTENENTUL BULLITT : Excelsior (18 10 83), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,15 - 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; POVESTE DE DRAGOSTE : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; AVENTURI IN ONTARIO : Tornic (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 - 18,15 - 20,30 ; Bucegi (17 05 47), orele 15,45 - 18 - 20,15 ; Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — l5 — 18,15 — 20,30 ; la ora 10 Program pentru copii . DECOLAREA : Vitan (21 39 82), orele 16 - 18 - 20 ; UNIRII ANULUI II : Central (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Giulesti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; BRIGADA DIVERSE ÎN ALERTA ; B.D. LA MUNTE $i LA MARE : Unirea (1710 21) orele 15,30 — 19; B.D. LA MUNTE ȘI LA MARE : Munca (21 50 97), orele 10 — 15,30 — 20,15 ; 18 -FARMECUL ȚINUTURILOR SĂLBATICE : Timpuri Noi (15 6110), orele 9—18,30 în continuare ; PROGRAM Timpuri Noi DE ora DOCUMENTARE 20,15 ; ULTIMUL RĂZBOINIC : Grivita (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 - 20,30 ; Miorița (14 27 14), orele 9 - 1 1,15 - 13,30 - 15,45 — 18 — 20,30 , FUGA : Volga (11 91 26), orele 10,30 - 15 - 19 ; ANA CELOR O MIE DE ZILE : Motilor (12 52 93), orele 15,30 - 19 ; LIVADA DIN STEPA : Rahova 123 91 66), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; LOVE STORY : Arta (21 31 86), orele 10,30 — 15,30 — 18 — 20,15 ; VAGABONDUL: Buzesti (15 62 79), orele 9 - 12,30 — 16 — 19,30 ; O DUMINICA PIERDUTA : înfrăţirea intre popoare (17 31 64), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; CEA MAI FRUMOASA SOTIE : Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20 ; faromet (bd. Bucureștii Noi 1661, orele 15,30 - 17,30 - 19,30 ; TRENUL: Gingasi (49 21 15), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; PE POTECA NEȚĂRMURITEI IUBIRI : Ferentari 123 17 50), orele 15,30 — 17,45 - 20 ; RITMURI SPANIOLE : Viitorul (11 43 03), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; COPACII MOR IN PICIOARE : Cosmos (35 19 15) orele 15,30 — 18 — 20,15 ; O FLOARE SI DOI GRĂDINARI : Flacăra (21 35 40), orele 10 - 15,30 — 19 ; Cinemateca sala Union (13 49 04); BATALIA PENTRU APA GREA , orele 10 - 12 -14,15 ; CABIRIA, ora 16,30 ; VIATA PENTRU RUTH, orele 18 45 — 21, rTiigTOIUMB; Programul I 9 i Telex ; Teleglob. Caracas ; 9.25 . Prim plan i Alexandru Ciucurencu ; 9.55 | Desen animat ; 10 . Curs de limba franceză j 10.30 . Tele-cinema»teca pentru copii și tineret ; 12 . Telejumal j 15.30 . Teie-școală. Legătura chimică. Prezintă prof. dr doc. V E. Sabini. Valea Dunării. Prezintă prof. univ. dr. doc. Gigore Posea ; 16.30 : Curs de limba engleză ; 17.35 O viaţă pentru o idee Fabre ; 18.10 : Timp şi anotimp in agnoiiture; 18.40: Muzica ; 19 . Oameni şi fapte : 19.20 : 1001 desen ; 19.30 Telejurnal : 20 * Tele-cinemateca. Corabia nebunilor. Regia Stanley Kramer Scenariul Abby Mann. Cu Vivien Leigh, Simone Signoret, Oskar Werner, Lee Marvin, Heinz Rühmann •, 22.30 : Interpretul săptămînii • Denis Constantinescu ; 22.45 I 24 de ore. Programul II 20 I Film documentar ; 20.30 Portativ 72 • 21.15 Agendă . 21.25 : Cluburi sportive bucureştene ; 21.45 | Arta plasică ; 22 | Film seria 1 : Patru fanchişti şi un cline.