România Liberă, martie 1972 (Anul 30, nr. 8507-8533)

1972-03-01 / nr. 8507

Pagina a 2-a «— 1 martie 1972 V­ora cea mare“ de la Teatru! „­ Tema­ surorilor — proiectată direct la zenit, de Cehov — se bucură, în epoca noastră, de o oarecare favoare din partea dramaturgilor, — favoare, la drept vorbind, pe cit de neaştep­tată, pe atît inexplicabilă. Că, în două sau în trei, surorile re­ţin atenţia cîtorva dramaturgi, nu e, desigur un fapt datorat lui Jean Genet, şi faimoaselor sale „slujnice“, din moment ce Surorile Boga, a lui Horia Lo­­vinescu, le preced, iar drama lui Aleksandr Volodin. — Sora cea mare, pe care Teatrul Not­­tara ne-a prezentat-o în sala cea mică — se află la polul o­­pus, ca şi a lui Lovinescu, de a scriitorului francez. Fapt e că acest interes există, dar, în lip­sa, cît de cît, a unor afinităţi sau comunicaţii, nu avem de­cit a-l consemna, şi a privi, a­­poi, fiecare dramă a acestei teme, ca pe un fenomen de sine stătător. Ceea ce însemnează, în fond, a deschide posibilita­tea de comparaţie, cu orice alte opere, ale căror alte teme, ale unei epoci întregi, ale unei ţări, ale unei generaţii etc. etc. Căci izolare nu există, căci com­paraţia este implicită şi inevi­tabilă, din nefericire pentru Aleksandr Volodin, dramaturg cu inten­ţii foarte frumoase, dar cu operă foarte, foarte modestă. De altfel, informaţia noastră, poate incompletă, ne spune că dramaturgul e autor a numai două drame, al căror răsunet, sau măcar al căror ecou, nu se pot face auzite, nici măcar într-un binevoitor program de spectacol. Cine ar putea spune care este ideea dramatică cuprinsă în Sora cea mare , ce importanţă are că Nadia şi Lida sunt su­rori, că mare actriţă devine prima, deşi examen de intrare, cu notă de respingere, a dat a doua ; ce determinare se ascun­de în faptul că a doua se iubeş­te cu un tînăr — care între timp se însoară, dar e părăsit, de soţie, et pour cause, dar cînd e părăsit, el parcă n-ar vrea să fie, şi pînă la urmă nu se ştie Radu Popescu dacă rămîne sau nu rămîne pă­răsit, şi nu numai de nevastă dar şi de iubită —, în timp ce prima nu prea se lasă a­­trasă nici de ispitele iubi­rii, nici de ale căsniciei, ea fiind o vieţuitoare întru vis, fantezie şi ideal artistic ; cum se leagă toate astea, cu întîlniri de foste colege, femei tinere, într-o atmosferă de vag slav şi sentiment al ratării ; ce e cu sîcîitorul unchi care, după ce le-a crescut pe cele două surori orfane, e poftit „să nu se mai amestece“, de altfel, pe bună dreptate; pare-se , cine, zic, ar putea explica ceva din întreaga desfăşurare, dramatică şi con­­flictuală a piesei, acela e un perspicace şi adevărat vrăjitor. Dar există, oare, în drama lui Volodin, o asemenea desfăşu­rare, sau măcar premisă aces­tei desfăşurări ? Volodin pare să fi urmărit ideea vieţii şi o­­mului obişnuit, în curgerea ba­nală, egală, şi chiar cenuşie a existenţei de toate zilele, al că­rei dramatism e difuz, şi rămî­ne, în genere, secret. Dar, se­cret pentru cine ? Scriitorul este tocmai un descoperitor de secrete, capabil apoi să le con­ducă spre consecinţa pe care o­­mul descris o ignoră, o compri­mă sau o ocoleşte. Drama e dramă, ea înseamnă dramatism, şi implică dramatismul, chiar dacă nu spectaculos, tunător sau sîngeros. „Poezia“, de care se vorbeşte atît de mult în le­gătură cu această categorie de drame, nu se poate înfiripa de­cit din implicarea omului în propriul său conflict, şi din a­­profundarea reacţiei sufleteşti care îl poartă. Iată ce a înţeles, şi a realizat, cu atîta strălucire, Cehov, şi iată ce pare nici mă­car să fi înţeles Aleksandr Vo­lodin. Nici noi nu prea înţele­gem de ce, dintr-o întreagă, bo­gată pădure, cum este aceea a dramaturgiei sovietice contem­porane, a putut ajunge pe o scenă bucureşteană, tocmai a­­ceastă surcea veleitară şi nai­vă, cu numeroasele şi nesfîrşi­­tele ei citate din mari drama­turgi şi romancieri ai lumii — ceea ce abia e făcut să sugere­ze, spectatorului, anumite com­paraţii. Regia lui Ion Olteanu e o în­delungată şi laborioasă străda­nie, pentru a ne convinge de existenţa, în această încîlceală, a unui adevăr psihologic şi a unei aure de „poezie“. Străda­nie, evident, zadarnică, al că­rui singur rezultat este diluarea şi lungirea spectacolului — alt­fel, curat şi îngrijit. Dacă Sora cea mare era sin­gura operă dramatică datorită căreia cîţiva actori — pe ne­drept păstraţi in stare de în­delungată vegetare — ne-au pu­tut da prilejul unei reîntîlniri, atunci, mai că am zice : bine că s-a jucat Sora cea mare ! Nu dintre aceşti actori, uitaţi la regizorat, face parte Gilda Ma­­rinescu, interpreta Nadiei, „sora cea mare“, fără a cărei prezenţă, fină, vibrantă, ra­diantă, nu ştiu, zău, ce s-ar fi ales din întregul spectacol, cu prezenţa ei, s-a ales măcar un prilej de excelentă creaţie actoricească, aproape acrobati­că, dată fiind confuzia rolului. „Sora cea mică“ a fost inter­pretată de Ioana Manolescu,­­ plăcută ca întotdeauna, doar soră mai mică a oricui sau a nimănui. Unchiul Uhov, afec­tuosul ticăit, a fost corect in­terpretat de Vasile Lupu, în timp ce tînărul Kiril, precocele în sa­vantlîc şi adulter, a fost mai banal chiar decît rolul său. Mircea Stroe a făcut faţă, cu o placitidate demnă de laudă, ro­lului unui logodnic ridicol, — dar ce băiat de aur ! Am revă­zut cu multă simpatie pe Toni Zaharian şi Napoleon Creţu, în anti-roluri episodice, pe Lia Sahighian, Maria Gheorghiu- Săniuţa, Sanda Bancilă, Tama­ra Vasilache şi Mariana Opres­­cu, — toate foarte bune, şi de­geaba, degeaba ! In cadrul programului de co­laborare culturală dintre Româ­nia şi Olanda, va fi organizată la Bucureşti in toamna aceasta o expoziţie de pictură a maeş­trilor şcolii olandeze din sec. XVII-lea. In vederea punerii la punct a unor detalii organi­zatorice si aspecte tehnice in legătură cu vernisajul viitoarei expoziţii, la invitaţia Consiliu­lui Culturii şi Educaţiei Socia­liste, dl. Maarten Wulfhain, di­rectorul Muzeului Municipal din Leiden, a făcut zilele trecute o vizită la Bucureşti. Solicitat, la încheierea vizitei să împărtă­şească cititorilor noştri cîteva amănunte legate de acest eve­niment artistic, cît şi unele im­presii despre vizita sa in Ro­mânia, oaspetele ne-a declarat : „ Am fost invitat să discut cu forurile de resort româneşti anumite probleme implicate de organizarea unei expoziţii în care ţara mea va trimite o se­rie de valori deosebit de pre­ţioase ale tezaurului artistic na­ţional. S-a stabilit ca expozi­ţia, a cărei temă o formulăm : „Olandezii la ei şi în lume“, să includă 75 de lucrări aparţinînd unui număr de 40—50 de pic­tori din secolul XVII, printre care pot menţiona numele u­­nor : Jan Steen, Jan van Goyen, Van der Heist, Van de Heyden, Frans Post, Saenredan, Ema­nuel de Witte. Expoziţia va fi deschisă timp de şase săptă­­mîni, în perioada octombrie— noiembrie 1972, la Muzeul de Artă din Bucureşti. Am vizitat acest muzeu, ră­­mînînd pe deplin satisfăcut de Capodopere ale picturii olandeze la Bucureşti condiţiile excelente în care va fi găzduită expoziţia noastră. Am folosit prea scurtul meu popas la Bucureşti pentru a mă familiariza cît de cît cu operele unor mari pictori români : Ni­­colae Grigorescu, Ion Andrees­­cu, Ştefan Luchian, şi am avut şi fericitul prilej de a vizita magnifica expoziţie „Omagiu lui Theodor Pallady“, organiza­tă cu prilejul centenarului naş­terii acestui remarcabil colo­rist. Grigoreşti şi Luchieni am mai putut admira şi în colec­ţiile „Avachian“ şi „Oprescu“, două lăcaşuri de cultură care, alături de multe altele, atestă valorosul patrimoniu artistic de care dispune Capitala României. O deosebită impresie a produs asupra mea vizita la originalul Muzeu al Satului, atracţie ire­zistibilă pentru orice călător străin, prin cuprinzătoarea pa­noramă ce o oferă despre ar­hitectura şi creaţia populară românească. Părăsind România cu senti­mentul nerăbdării de a reveni în perioada apropiată deschide­rii expoziţiei, ţin în mod spe­cial să subliniez cordialele şi rodnicele discuţii pe care le-am avut la Consiliul Culturii şi E­­ducaţiei Socialiste, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste Ro­mânia şi Oficiul pentru orga­nizarea expoziţiilor, unde am găsit o atmosferă de perfectă colaborare, pe care o socotesc de bun augur pentru importan­ta manifestare artistică în pre­gătire, şi pentru dezvoltarea, în continuare, a schimburilor cultural-artistice româno-olan­­deze. M. Mihail Am fost invitat la Mălini de o tîn­â­v farmacistă, care pro­vine din Bucureşti, şi ca loc de naştere şi ca studii. De altfel, a fost un pretext numai, la Mălini aş fi mers oricum, aflîn­­du-mă prin partea locului. Ră­mân recunoscător insă tinerei mele companioane din rapidul „Ştefan cel Mare“ de a-mi fi preparat cu o simplă sugestie reţeta unei călătorii după care pot spune că l-am „cunoscut" încă o dată pe Nicolae Labiş. Nu ştiam că-n satul poetului că­prioarei ucise funcţionează odată cu farmacia titularei Pau­la Beţi atitea noutăţi ! Ultima dată cred că fusesem la Mă­lini pe cînd nu se transportase încă bustul lui Labiş din holul căminului cultural, ca să aş-­­ tepte acolo sprijinit pe rădăcina retezată a unui copac prăvălit din munţii cîntaţi de el cu atîta răsunet ! Mă întreb şi eu, în fond, ca şi Vasile Pantiru, nepotul lui moş Gheorghe Pan­­ţîru, cel din oameni şi locuri, şi totodată directorul unei şcoli din raza comunei, dacă Labiş nu merită şi soclu de statuie ca lumea, dar şi-un loc acătării în văzul celui ce vizitează sa­tul ! Problemă locală, care poa­te fi soluţionată urgent. Cu atît mai mult cu cit, acelaşi Vasile Panţiru, ţinîndu-mi tovărăşie de citeva ore, mi-a prezentat în cuvinte şi fapte, un primar al comunei de o destoinicie a­­parte. Cu tovarăşul Gheorghe Honcea ne-am strîns miinile în treacăt, dar sînt sigur că chiar şi aşa problema statuii lui La­biş ii vine la cunoştinţă cum nu se poate mai bine. Adică opera- Reporter de sentimente SĂRUTUL LUI VASILE NOROCEL tiv. Ca să mă pot ocupa mai departe, de Vasile Norocel, omul care de cum a auzit că va scrie iar cineva despre Mălini m-a sărutat pe obraz, pur și simplu, făcindu-mă să roşesc de-abia a doua sau a treia oară. Dulce i-a fost sărutul lui Vasile Norocel, dulce ca la Moldova, dar totodată şi aspru ! Simţeam din ce spiţă de oameni coboară poetul Nicolae Labiş, copilul­­minune al celei mai impetuoase forţe lirice din cite a cunoscut vreodată frageda vîrstă care-i prefigurează legenda. Opera lui este cu totul altceva, avînd no­rocul cel puţin de a sta sub semnul recunoaşterii, ca fiind a unui poet ,.total exprimat“, de către un G. Călinescu. Alt­fel, prea multe incertitudini din unghiul unor „esteticieni puri“, studenţi bătrini şi poeţi tineri, cîteodată restanţieri ce­lebri chiar la examenele de Es­tetică ! Nu pot vorbi despre Ni­colae Labiş fără a simţi totoda­tă gustul amar al celebrităţii lui, pe alocuri, frustrată, de sen­timentalisme şi graţii inutile, ori de consecvenţa de a fi atri­buit, total, morţii lui premature. In ce mă priveşte nu dau nici un ban pe moartea unui poet, care in fapt nici nu există ! Atunci n-ar avea sens opera lui, truda lui, care este menită, chiar de aceea, să şteargă orice grani­ţă fizică a fiinţei sale sublime. Despre moartea lui Nicolae La­biş a scris toată lumea, despre viaţa lui propriuzisă, aproape nimeni, sau în orice caz, aproape anecdote Aflîndu-mă la Mălini şi primind ca intîmpinare săru­tul de graţie al concetăţeanului lui Nicolae Labiş, Vasile Noro­cel, simţeam o nevoie nepoto­lită să mă fi putut întoarce în prima bibliotecă din cel mai a­propiat oraş unde aş fi scos din raft cartea intitulată „Viaţa lui Nicolae Labiş“. Ca şi „Viaţa lui Mihai Eminescu“ de Călinescu. Pentru că Labiş a fost un poet al vieţii clocotitoare, şi — acest lucru nu-l poate dezminţi nici chiar sărutul unui ţăran din sa­tul a cărui geografie a fost ri­dicată la rang de geografie sen­timentală a ţării — cu ce sen­timente însă . „Dacă ar fi trăit Labiş am fi fost vestiţi", spune Vasile Norocel, şi-l corectez : „Vreţi să spuneţi : am fi fost şi mai vestiţi !“ Im­i dă dreptate, dar totodată pe fruntea lui se lasă ingîndurarea tăcută a omului de munte ! Nu reuşesc nici chiar acum să traduc exact complexul vinovăţiei pe care a încercat-o fruntea s­enină pînă atunci a lui Vasile Norocel, din clipa cînd a fost vorba — iarăşi ! — despre moartea lui Labiş ! Trebuie că o durere adincă l-a cuprins pe ta­tăl celor nouă copii ai săi — atiţia copii are Vasile Norocel — cînd şi-a dat seama că de la discuţia lui fericită cu cineva care venise să-i laude satul, lip­sea tocmai copilul cel mai în măsură să ştie pe de rost toate eresurile lui, însăşi inima omu­lui, încurcătura inimii unui om cînd se loveşte de cea mai mică şi neînsemnată convenienţă. Poate că mă grăbisem atunci. Ori poate scosesem carnetul ca să-mi notez ceva. De aceea s-a ingindurat, cred, tatăl celor 9 copii. Nicolae Labiş ar fi reţinut to­tul fără să-şi noteze nimic. Ion Murgeanu Extinderea formelor moderne de comerţ (Urmare din pag. I) de comenzi — sunt mult mai mari. Buna organizare a caselor de comenzi depinde însă de a­­sigurarea condiţiilor necesare de depozitare, transport etc., precum şi a unei game cît mai variate de produse. — Important este insă şi ter­menul în care se execută comen­zile. Dacă la „Unic“ acest ter­men este de 24 de ore, la casa de comenzi „Mercur" din Capi­tală s-a ajuns la primirea co­menzilor cu livrarea peste o lu­nă de zile ! Cît privește micro­­casele de comenzi existente, a­­cestea sînt mai mult cu numele.... — Intr-adevăr, lucrul cel mai important în atingerea ţelurilor urmărite este ca aceste unităţi să poată executa comanda prompt, in aceeaşi zi (cu taxă de urgenţă), in a doua zi coman­da obişnuită şi numai la solici­tările consumatorilor comenzile să fie executate după mai multe zile. Dacă, de pildă, pentru transportul la domiciliu al lem­,­nelor urgenţa nu este reclamată imperios, îndeosebi in anotim­pul cald (deşi şi în acest caz s-a ajuns la termene scurte de livrare), în schimb la produse­le alimentare situaţia este alta, aprovizionarea fiind necesar să se facă cît mai prompt în urma solicitării. Fireşte, cerinţele în acest sens sunt multiple. Consider însă că nu este normal ceea ce se întimplă la casa de comenzi „Mercur“, unde comenzile se execută după un interval de timp foarte mare. Este necesar — şi noi vom da indicaţii în a­­cest sens — ca Direcţia generală comercială a Capitalei şi OCL Alimentara 5. să ia măsuri ur­gente de îndreptare a situaţiei. In acelaşi timp, se impune să fie organizate treptat case de co­menzi in fiecare sector din Ca­pitală, iar pînă atunci să se re­­reactivizeze microcasele de co­menzi existente, îndeosebi in noile cartiere. — De la emiterea de către Consiliul de Stat a Decretului privind reglementarea vînzării produselor alimentare și indus­triale prin care se interzice des­facerea mărfurilor direct din de­pozite, au trecut peste trei luni. In ce măsură aplicarea prevede­rilor din acest decret a avut e­­fecte asupra îmbunătăţirii apro­vizionării populaţiei ? — Primit cu satisfacţie de o­­pinia publică, decretul s-a înscris printre măsurile menite să întroneze principiile eticii şi echităţii socialiste şi în aceste domenii de activitate. A fost e­­vident pentru toată lumea că el constituie un instrument preţi­os în preîntîmpinarea şi comba­terea unor încălcări ale normelor de comerţ, a tendinţelor specu­lative sau a servirii preferenţi­ale, aspecte ce s-au făcut obser­vate — într-o serie de cazuri — in domeniul aprovizionării cu bunuri de consum. Astfel pune­rea în vânzare a mărfurilor nu­mai prin unităţile de desfacere cu amănuntul (magazine de pre­zentare şi desfacere, case de co­menzi, expoziţii de vinzare, chioşcuri, şi alte asemenea uni­tăţi comerciale de desfacere cu circuit deschis), vine să pună ca­păt practicilor dăunătoare ale anumitor lucrători din unităţile producătoare sau din depozitele comerciale. Ministerul Comerţului Interi­or a luat măsuri pentru contro­larea riguroasă — pe intreaga filieră — a modului cum se a­­plică Decretul Consiliului de Stat, acţiune care a dat rezul­tatele scontate. In ultima peri­oadă s-au obţinut îmbunătăţiri vădite in aprovizionarea maga­zinelor cu anumite mărfuri care, anterior, se găseau mai greu de către cumpărători (covoare, per­dele, unele produse alimentare şi industriale) .De asemenea, s-a constatat — în majoritatea ca­zurilor — o respectare riguroa­să a prevederilor decretului. S-au înregistrat şi anumite încălcări ale măsurilor adoptate, încălcări care — fireşte — au fost sancţionate cu asprime, cei găsiţi in culpă fiind deferiţi or­ganelor de anchetă. Au suferit, astfel, rigorile legii Tudor Pavel, calculator la ICRA­F Reşiţa, Ion Lovászi, şef de raion la Depozitul de produse alimentare şi Ion Uzoni, gestionar la magazinul alimentar nr. 6 din acelaşi oraş, care au vindut direct din depo­zit o cantitate însemnată de făi­nă. O abatere şi mai gravă a comis-o, recent, gestionarul A­­lexandru Ionescu de la magazi­nul alimentar nr. 135 din str. Răcari nr. 34 din Capitală, care a vindut ilegal cantităţi între 350-900 kg. mălai unor cetăţeni din Rimnicu Sărat, Focşani, Slo­bozia Bradului. Organele Inspec­ţiei comerciale de stat a Muni­cipiului Bucureşti — care au intervenit în momentul încărcă­rii a circa 60 de saci în auto­camionul cu numărul 21­853 — Iaşi, condus de şoferul Vasile Aştefănesei, ce fusese angajat cu 300 de lei pentru transport — au aplicat pe loc amenzile legale şi au deferit pe cei culpabili Procu­raturii. Fireşte, acţiunile de con­trol continuă, veghindu-se in permanentă la respectarea stric­tă a noilor reglementări.­­ Pe lingă aceste măsuri de control, ce alte măsuri cu carac­ter organizatoric aţi mai luat, în scopul asigurării desfăşurării în mai bune conditiuni a apro­vizionării populaţiei ? — însăşi inchiriere­a „surselor* de scoatere a unor produse din circuitul comercial obişnuit, a determinat — şi determină in continuare — o mai bună apro­vizionare a magazinelor. In afară de aceasta, ne-am preocupat de intensificarea relaţiilor cu furni­zorii, asigurînd livrarea ritmică şi in cantităţile prevăzute a măr­furilor contractate, cît şi de dirijarea cu mai multă operati­vitate a produselor din depozi­te în magazine. Faptul că unii salariaţi din depozite nu mai sunt săcîiţi cu telefoanele, nu mai trebuie să-şi piardă vremea cu servirea pe căi ocolite a di­verşilor solicitanţi, a dus la îmbunătăţirea activităţii acestora, dîndu-Ie posibilitatea să se pre­ocupe mai bine de aproviziona­rea reţelei comerciale. — Unii cititori ne semnalează că există anumite cazuri cînd termenul de depozit este impro­priu. De pildă, in cazul depozi­telor de vinuri pentru acasă... — Este adevărat. In realita­te,, avem de-a face cu o unitate comercială cu­ amănuntul,. .yi o vihărie. Desigur ar fi bine dacă acest lucru s-ar putea reflecta Si­tgrin firmă... , In alte situaţii * ~ ' ' înţeles,1'că însă este de la sine lemnele sau cărbunii se vînd numai prin depozitele de com­bustibil, că materialele de con­strucţii se găsesc tot la depozi­te, sau că mobila aleasă şi achi­tată in magazinul-expoziţie, se livrează la domiciliul­­cumpără­torilor, de asemenea, din depo­zit, unde există spaţii suficien­te pentru păstrarea şi sortarea acesteia. De fapt, în acest ultim caz, avem de-a face cu o formă avansată de servire şi nici­decum cu o încălcare a legii. In concluzie — ne-a spus inter­locutorul nostru — vă asigur că Ministerul Comerţului Interior se va preocupa în continuare de coordonarea întregii activităţi de aprovizionare a populaţiei, de extindere a formelor avansate de comerţ, menite să ducă la o mai bună servire a consumatorilor. Un nou tiraj de pentru Resimţindu-se nevoia de noi , atlase geografice pentru uzul­­ şcolarilor, recent a apărut un­­ nou tiraj al atlasului geografic­­ întocmit de Eustaţiu C. Grego­­­­rian, Victor Dumitrescu şi Ni­­i­colae Gheorghiu. atlase geografice şcolari Atlasul este completat de e­­lemente de geografie matema­tică precum și de unele date statistice privitoare la geogra­fia fizică și demografică a glo­bului pămîntesc. « Cinstea casierei Cititorul A.R. din str. Princi­patele Unite nr. 31 ne-a trimis următoarele rînduri: „In ziua de 21 februarie a.c. m-am prezentat la agenţia C.E.C. nr. 3 din Bd. Magheru pentru a depune o sumă de ba­ni. Din greşeală am predat ca­sierei de serviciu — tovarăşa Stanciu Mariana — o sumă, cu 1000 de lei mai mare decît cea consemnată în formularul de depunere, semnat de mine. Ob­­servînd greșeala, tovarășa Stan­ciu — după ce a numărat banii — mi-a restituit suma, în plus. Este poate un vers dar, pentru că le au stat cinstea și cu nea, cred că merită st­­at ca atare". Sintem­ părere. Vînătoare de lupi * Spun cunoscătorii că, la anu­mite intervale de timp, curba natalităţii la lupi cunoaşte o pe­rioadă de vîrf. O fi fost aceasta in anul 1971 ? Nu se ştie — fapt e că anul 1972 a debutat în raza Ocolului Silvic Sovata cu o a­­fluenţă de lupi — căreia uimi­torii i-au răspuns bineînţeles cu focuri de armă. In prima lună a anului au fost împuşcaţi şi prin­şi în capcane mulţi lupi — nu­mărul lor acoperind bilanţul pe 2—3 ani în acest ocol silvic. Şi, de curind, cifra „răposaţi­lor'' ar fi crescut şi mai mult, dacă nişte vinători — plecaţi de altfel după mistreţi — nu s-ar fi grăbit să tragă in cei ci­tiră lupi care s-au arătat pe o culme, la cea 200—300 m. în faţa lor, ratînd ţinta. Dar ce n-au reuşit unii, vor putea alţii. Pentru că vînătoarea continuă. (I. DELEANU — coresp. R.I.) Îl caută familia şi şcoala Cu cîteva zile în urmă, orga­nele de miliţie din Constanţa, întrebau pe cele din Braşov, dacă nu cumva „caută" pe un anume Mihai Vasile pe care l-au găsit vagabondînd. Răs­punsul fiind negativ, tînărului i s-a dat drumul — bineînţeles fără să se bănuie că el este una şi aceaşi persoană cu elevul din anul 1 al şcolii profesionale „Hidromecanica" din Braşov, căutat cu disperare atit de fa­milie cît şi de şcoală de aproa­pe o lună de zile. Aşadar, ur­ma găsită întîmplător i s-a pierdut din nou. Originar din satul Tăuni (ju­deţul Alba), tînărul Mihai Va­sile a plecat într-o bună zi de la şcoală, sub pretext că vrea să se angajeze undeva şi să se califice la locul de muncă. Dar, neavînd actele necesare, este greu de presupus că s-ar fi an­gajat la vreo întreprindere. De altfel, elevul este aşteptat de şcoală să vină şi să-şi continue studiile pînă nu riscă să piardă anul şi de familie care se te­me să nu intre în vreun anturaj rău schilodindu-şi anii tinereţii. Dacă îl vedeţi deci pe hoina­rul în uniforma şcolii „Hidro­mecanica" din Braşov, anunţa­­ţi-l că şcoala şi familia nu şi-au pierdut răbdarea şi îl aşteaptă. (I. PITICU — cores. R.I.­ Decor selenar inofensiv — sau poluare activă? întinse pe zeci de hectare în partea de est şi vest a munici­piului Baia Mare, iazurile de decantare al flotaţiei centrale şi al flotaţiei Săsar, cu munţii lor arizi de steril, par nişte de­coruri selenare inofensive. Dar sunt foarte departe de a fi şi se­lenare şi inofensive — de vre­me ce sterilul provenit din pre­lucrarea minereurilor conţine cantităţi importante de siliciu. Şi de vreme ce ultimele cerce­tări au dovedit că, iarna pe ger sau vara pe căldură, siliciul submicronic este purtat de vînt deasupra oraşului, poluînd at­mosfera. Deşi greu de presupus , se pare totuşi că centrala minelor şi minereurilor neferoase din Baia Mare nu a aflat despre a­­ceste cercetări, altfel nu se explică de ce nu a întreprins ni­mic în vederea anihilării sur­sei de poluare. Discutind cu specialiştii, am aflat că posi­bilităţi ar fi multe în acest sens, şi nu dintre cele costisi­toare : acoperirea sterilului cu un strat de pămînt vegetal sau toreretarea acestor iazuri. Dar, bineînţeles, că asta nu se face de la sine — ci este necesară colaborarea forurilor competen­te cu Centrala şi cu municipali­tatea. Aşadar... (RADU PICIU coresp. R.I.) Plătiţi bine, ca sa doarmă prost ? Un control făcut nopţile tre­cute la fabrica de plăci aglo­merate şi în alte locuri de mun­că aparţinînd CEIL Tg. Jiu, a relevat constatări de-a dreptul uluitoare. Uluitoare în ceea ce priveşte respectarea disciplina muncii industriale, dar uluitoa­re şi prin performanţele de fa­­chirism pe care le înregistrau benevol şi dezinvolt numeroşi salariaţi care „lucrau" în schim­bul de noapte. Intr-un atelier dormeau — fără saltele, perne şi puişoare — în atitudini con­torsionate dar care nu-i inco­modau la visare, lucrătorii Ni­colae Sarcina şi Constantin Al­­beanu. Intr-o sală ceva mai lă­turalnică, se retrăseseră discret din faţa tablourilor de coman­dă şi din faţa altor posturi-che­­ie, pentru a se abandona în braţele lui Moş­ Ene, lucrătorii Matei Stănilă, Constantin Po­pescu, Ion Stingă, Constantin Dima, Ioan Renghea. Şi ei dor­meau prost — dar dus ! Cum fachirismul se dovedise boală molipsitoare in schimbul III, conducerea combinatului a fost obligată la eradicarea ei, prin sancţiuni drastice. Ca în sfîrşit să înţeleagă respectivii, că nu sunt lucrători plătiţi bine... ca să doarmă prost! (I. BECHE­­RU, coresp. R.I.) La mintea omului Deşi nu-i copil, nici neştiutor în ale vieţii, Vasile­ Ormedişan de la uzina „Tehnofrig“ din Cluj s-a apucat, aşa tam-nesam, să-şi spele electrocarul pe care lucra, cu benzină. Că ea curăţă cel mai bine ! Ce-i drept, cură­ţenia i-a ieşit lună — numai că la primul contact cu o primă scînteie, furişată din electromo­tor, — ceea ce era la mintea oricui s-a întimplat, întreaga instalaţie a devenit o imensă torţă, cu curăţenie cu tot ! Din fericire, Ormedişan n-a fost ră­nit, fizic, ci doar... financiar. (AL KISS - coresp. R.l.) Rubrică redactată de Pia Rădulescu de serviciu wowTwwwwm (Urmare din pag. 1) la garderobă fără să aducă modesta răsplată unei munci de calitate, răsplată care la locul său de muncă și, in afara lui, i se cuvine și lui. Ca orice iubitor de teatru, mă simt personal îndurerat cînd actorul este desconsi­derat, tocmai acel actor pen­tru care am venit la specta­col, uitînd de el exact în clipa cînd cortina se lasă, adică în momentul de ade­vărată uniune dintre el și STIMĂ ţine, cînd personajul se transformă ,în simplă esenţă umană. Fruntea aceea uşor înclinată după spectacol in sem­n de respect pentru spectator, obligă la stimă. Vezi uneori trei sferturi din sală cum se grăbeşte sub privirile celor care ne-au în­nobilat sufleteşte vreme de două ore, ca să cîştige cite­va minute. Luni de zile m-a urmărit figura unei spectatoare care a maltratat cu dimensiunile ei un întreg rînd de oameni ca să iasă în fugă şi să-şi îm­brace cu iuţeală mantoul de blană cu care a zăbovit a­­poi un foaier o jumătate de oră. Haina aceea mi s-a pă­rut, în ciuda valorii ei, aco­perind, un rudiment uman. Venim la teatru pentru noi, cei dinăuntrul nostru, pen­tru actori, pentru întregul de frumos al spectacolului şi nu pentru aparenţe. Stima care nu se acordă făuritori­lor spectacolului este în fond lipsă de stimă, în primul rînd, faţă de noi înşine. ,România liberă" ­­ BAL MASCAT : Opera Română (16 48 20), ora 19,30; SAPTAM1NA PATIMILOR : Teatrul National ,,I. L. Caragiale" —* sala Comedia (14 71 71), ora 20 si SA NU-TI FACI PRĂVĂLIE CU SCARA, ora 20 la sala Studio (15 15 53); CONTELE DE LUXEMBURG : Teatrul de Opereta (14 80 11), ora 20; D-ALE CARNAVA­LULUI : Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra" — sala din Bd. Schitu M­gu­­reanu (14 60 60), ora 20 şi SPECTAC­OL DE POEZIE ŞI MUZICĂ, ora 20 la sala Studio (12 44 16); ADIO CHAR­LIE : Teatrul ,,C. I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 şi SORA CEA MARE, ora 20 la sala St­dio ; FATA CARE A FĂ­CUT O MINUNE ; Teatrul Mie (15 65 83), ora 19,30; FREDDY: Tea­trul Giulești (18 04 85), ora 19,30; SNOAVE CU MĂŞTI : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16; BIMBIRI­­CA : Teatrul ,C. Tanase" — sala Sa­voy (15 56 78), ora 19,30 și GROAPA, ora 19,30 la sala Victoria (15 04 18) ; FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; SIN­­ZIANA SI PEPELEA : Studioul Casan­­dra (15 72 59), ora 20 ; PETER PAN : Teatrul Țăndărică — sala Victoria (15 23 77), ora 15 si DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA, ora 17 la sala A­­cademia (16 14 92) . '72 CIRC '72 : Cir­cul „Globus“ (110120), ora 19,30. N PUTEREA ȘI ADEVĂRUL : Patria (11 86 25), orele 10 — 16 — 19,45; Capitol (16 29 17), orele 9,15 - 12,45 — 16,15 - 19,45; Melodia (12 06 88), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30 ; Mo­dern (23 71 01), orele 9 — 12,30 - 16 - 19,30 ; MICUL SCALDATOR : Scala (11 03 72), orele 9,15 — 11,30 - 13,45 - 16,15 - 18,45 - 21,15 ; Favorit (3106 15), orele 9,15 — 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; STEAUA SUDULUI : Luceafărul (15 87 67), orele 8,30 - 11 - 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 8,15 — 10,15 — 12,30 — 14,45 — 17 - 19,15 - 21,15 , 12 SCAUNE: Victoria (16 28 79), o­­rele 8 30 — 12 — 15,45 — 19,30 ; ANTRACIT : Lumina (16 23 35), orele 9—19,30 în continuare : VIATA DE FAMILIE : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; RĂZBOIUL SUBTERAN : Lita (31 71 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; OSCEOLA : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 — 21 ; Feroviar (16 22 73), orele 8,45 — 11 - 13,30 - 16 - 18,30- 20,45 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15; Flamura (23 07 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 - 16,15 - 20,30 ; ATUNCI I-AM CONDAMNAT PE TOTI LA MOARTE : Drumul Sorii (31 28 13), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; Popular (3515 17), orele 15,30 — 18 - 20,15 . LOCOTENENTUL BULLITT : Excel­sior (18 10 83), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,15 - 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; POVESTE DE DRAGOSTE : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; AVENTURI IN ONTARIO : Tornic (21 49 46), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 - 18,15 - 20,30 ; Bucegi (17 05 47), orele 15,45 - 18 - 20,15 ; Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — l5 — 18,15 — 20,30 ; la ora 10 Program pentru copii . DECOLAREA : Vitan (21 39 82), orele 16 - 18 - 20 ; UNIRII ANULUI II : Central (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 — 18,15 — 20,30 ; Giulesti (17 55 46), o­­rele 15,30 — 18 — 20,15 ; BRIGADA DIVERSE ÎN ALERTA ; B.D. LA MUNTE $i LA MARE : Uni­­rea (1710 21) orele 15,30 — 19; B.D. LA MUNTE ȘI LA MARE : Munca (21 50 97), orele 10 — 15,30 — 20,15 ; 18 -FARMECUL ȚINUTURILOR SĂLBATI­CE : Timpuri Noi (15 6110), orele 9—18,30 în continuare ; PROGRAM Timpuri Noi DE ora DOCUMENTARE­­ 20,15 ; ULTIMUL RĂZBOINIC : Grivita (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 — 18,15 - 20,30 ; Miorița (14 27 14), orele 9 - 1 1,15 - 13,30 - 15,45 — 18 — 20,30 , FUGA : Volga (11 91 26), orele 10,30 - 15 - 19 ; ANA CELOR O MIE DE ZILE : Mo­tilor (12 52 93), orele 15,30 - 19 ; LIVADA DIN STEPA : Rahova 123 91 66), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; LOVE STORY : Arta (21 31 86), orele 10,30 — 15,30 — 18 — 20,15 ; VAGABONDUL: Buzesti (15 62 79), orele 9 - 12,30 — 16 — 19,30 ; O DUMINICA PIERDUTA : înfrăţi­rea intre popoare (17 31 64), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; CEA MAI FRUMOASA SOTIE : Pa­cea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20 ; faromet (bd. Bucureștii Noi 1661, orele 15,30 - 17,30 - 19,30 ; TRENUL: Gingasi (49 21 15), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; PE POTECA NEȚĂRMURITEI IUBIRI : Ferentari 123 17 50), orele 15,30 — 17,45 - 20 ; RITMURI SPANIOLE : Viitorul (11 43 03), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; COPACII MOR IN PICIOARE : Cos­mos (35 19 15) orele 15,30 — 18 — 20,15 ; O FLOARE SI DOI GRĂDINARI : Flacăra (21 35 40), orele 10 - 15,30 — 19 ; Cinemateca sala Union (13 49 04); BATALIA PENTRU APA GREA , orele 10 - 12 -14,15 ; CABIRIA, ora 16,30 ; VIATA PENTRU RUTH, orele 18 45 — 21, rTiigTOIUMB­; Programul I 9 i Telex ; Teleglob. Caracas ; 9.25 . Prim plan i Alexandru Ciucurencu ; 9.55 | Desen animat ; 10 . Curs de limba franceză j 10.30 . Tele-cinema»­teca pentru copii și tineret ; 12 . Te­­lejumal j 15.30 . Teie-școală. Legătura chimică. Prezintă prof. dr doc. V E. Sabini. Valea Dunării. Prezintă prof. univ. dr. doc. Gigore Posea ; 16.30 : Curs de limba engleză ; 17.35 O viaţă pentru o idee Fabre ; 18.10 : Timp şi anotimp in agnoiiture; 18.40: Muzica ; 19 . Oameni şi fapte : 19.20 : 1001 de­sen ; 19.30 Telejurnal : 20 * Tele-cinemateca. Corabia nebunilor. Regia Stanley Kramer Scenariul Abby Mann. Cu­­ Vivien Leigh, Simone Signoret, Oskar Werner, Lee Marvin, Heinz Rühmann •, 22.30 : Interpretul săptămînii • Denis Constantinescu ; 22.45 I 24 de ore. Programul II 20 I Film documentar ; 20.30 Por­­tativ 72 • 21.15 Agendă . 21.25 : Cluburi sportive bucureştene ; 21.45 | Arta plasică ; 22 | Film seria 1 : Pa­tru fanchişti şi un cline.

Next