România Liberă, aprilie 1977 (Anul 35, nr. 10088-10113)
1977-04-26 / nr. 10109
Pagina a 2-a — 26 aprilie 1977 WMwmxMM „NUNTA LA ROMÂNI“ Am o nemărginită dragoste şi un interes perpetuu pentru fastele populare, cum aş numi — cu un termen generic, de sorginte romană — universul de datini, de ritualuri străvechi, puzderia de serbări care descind din folclor şi din artele populare, prin care bunii şi străbunii au realizat — binecuvîntată moştenire ! — permanenţa unui stil de viaţă românesc. Mă gîndesc la neistovita rostire a sinelui, realizată prin cîntec, joc, basm, strigătură, colind, baladă, bocet, vorbă de duh, oraţie, descintec, ceremonialurile prin care se exprimă teatrul popular etc. Am credinţa că spectacolul nunţii la români este nobila quintesenţă a tuturor acestora, corpus folcloric cu nenumărate faţete, enciclopedie populară completă. Ştim, ce bine ştim că trei sunt momentele fundamentale ale fluviului vieţii : Naşterea — Nunta — Moartea, teme eterne ale artelor populare (şi culte) din toate timpurile, trinitate înlăuntrul cărora destinele noastre îşi cunosc (recunosc) văleatul. Nunta românească şi oraţia care o însoţeşte, sunt scenariul şi poema măreţului spectacol de maximă exuberanţă vitală şi apogeu omenesc, aducînd aminte de marile serbări dyonissiace. Pop Simion Sînt lesne de înţeles, aşadar, dragostea şi interesul care m-au însoţit alaltăieri, duminică, 24 aprilie, participînd la lansarea cărţii „Nunta la români“, antologie din poezia ceremonialului nunţii, tipărită de editura Minerva, fapt petrecut in tihnita şi nobila ambianţă a Muzeului Satului, sub soarele dalb al unei zile văratice, în prezenţa unui public dăruit frumosului, în rindurile căruia abundau tinerii (elevi şi studenţi), cercetătorii de etnografie şi folclor, scriitorii, artiştii plastici. Această componenţă se explică, desigur, prin pluridimensionalitate a lucrării, valoroasă deopotrivă sub raport ştiinţific, enciclopedic, poetic şi plastic. De aceea, în fruntea antologiei vom găsi pe Mihai Beniuc, care semnează prefaţa la această „...cîntare a cântărilor, în care doinesc secolele, bucuria omului de a duce din neam în neam focul nestins al vieţii“, cum o defineşte poetul. Cărturarul Ion Moanţă este arhitectul şi îngrijitorul de ediţie al acestei opere, care se înscrie în cea mai bună tradiţie a folcloristicii româneşti şi în linia lucrărilor memorabile ieşite de sub teascurile editurii Minerva, înalta ţinută artistică a lucrării o întregeşte comentariul plastic al pictorului cu duh şi har, Constantin Dipşe, ale cărui icoane policrome, cu abur de poveste, într-o naivă şi robustă interpretare a rosturilor ţărăneşti, conferă o ambianţă de fast şi splendoare naraţiunii poeticeşti. Iată, carevasăzică, fericita trinitate, în care poezia, ştiinţa folclorică şi pictura de inspiraţie tradiţională îşi dau mina în mod fericit. N-am voit altceva decît să semnalăm ipoteticului cititor această apariţie de prim rang, care va rămine în folcloristica naţională şi in bibliografia editorială ca un punct luminos, de referinţă, deoarece (cităm din prefaţă) : „Vorbeşte din acest continent folcloric o imensă cultură populară cu originile acoperite de straturi groase ale secolelor prăbuşite ori convulsionate de istorie. Şi totuşi miezul de flacără vie, preluat, ca focul Vestalelor, din cine ştie ce străfunduri de timp, continuă să pîlpîie, să scapere, să se înalţe vîlvătaie, atunci cind o cere viaţa la zile cuvenite în desfăşurarea ei, pe o matcă statornicită din moşi-strămoşi, cu date nescrise, dar adine răbojite în cugetul şi inima poporului“. Petre Ghelmez: „EVENIMENTE“ )! Un poem ca „Orgoliu“ defineşte foarte exact personalitatea liricii din acest nou volum semnat de Petre Ghelmez. El constituie nu numai o profesiune de credinţă artistică şi umană, dar şi un portret al omului modern, o definiţie a condiţiei umane în acest secol în care se întîlnesc contradicţiile cele mai flagrante şi în care poetul are orgoliul, dar şi datoria, de a şi le asuma . ..Sint fratele vostru ! Sint cel ce-a-ndrăznit. I Să spargă carapacea de granit, / Cu ginduri de flori, / Cu tunuri de nori, I Despicînd văzduhul dezlănţuit. / Sint cel ce-a pus piciorul pe lună... / Sunt cel ce-a auzit materia cum sună... / Sint cel claustrat in temniţa unui automobil...“ Poetul devine purtătorul unei misiuni dificile şi generoase în acelaşi timp, prometei ce am putea spune : „Sunt Îngerul ! Sunt Diavolul păzitor / Al viilor şi al morţilor. / Sint cel ai cărui paşi au lustruit stincile la Baalbek. / Sínt ghemuitul dintr-o navă misterioasă intr-un templu aztec, / Sint cel ce-a murit la Termopile... / Sint cel care plinge de dragul unei copile... / Sínt biruitorul, sint falnicul, sínt jalnicul om !“. Poemul din care am citat dă, cum spuneam, măsura lirismului lui Petre Ghelmez. Recunoaştem aici şi motivul liric — implicit — al lecturii ; poetul devine semnul de recunoaştere al întregii poezii a lumii scrisă sau nescrisă, depozitarul întregii experienţe artistice de pînă la el. „Sint cel ce nu credea să-nveţe a muri vreodată !“ scrie Petre Ghelmez pentru a încheia acest poem-program intr-un suflu wiktmanian : „Sint protoplasma fragilă de aur, de otravă, de singe I A acestui / Singur, / Şi tainic, / Şi firav, / Pămint ! / Frunza unei stele albastre legănindu-se-n vint... / Sint cel care ţipă, cel care tace, cel care speră, / Cel ce se naşte, cel care moare, sint cel care cint “. Pornind de la această premisă întregul volum conţine „inventarul“ de evenimente care punctează hotărîtor vocaţia poetului modern. Intre acestea, ar fi, în primul rind, o nostalgie a satului natal, punct in care Petre Ghelmez întîlneşte o constantă a liricii româneşti. Dar această întoarcere spre sat nu poartă semnul tumultos al lui Adrian Păunescu, de pildă, nici pe acela, mai clasic, al simplei elegii. Petre Ghelmez adaugă acestei eterne întoarceri către spaţiul primordial un aer de reportaj — sensibil şi lucid totodată — înregistrînd toate elementele noi de decor, realizînd şocul emoţional prin amănunte semnificative : „Era o maşină, ciudată, oricum, / Părăsită la margini de drum, / ... Chiar de aceea ne-am oprit şi-am privit, / Cu ochiul prelung şi uimit. / Chiar de aceea ne-am strins o clipă de miini, / Privind schelăria poticnită-n ţărină“. Dealtfel, aceste poeme scrise dintr-o suflare, păstrînd parcă încă proaspăt mirosul şi culoarea „evenimentelor“ ca într-un ziar de dimineaţă dau cărţii lui Petre Ghelmez tonul originalităţii sale. Tramvaiul de dimineaţă ; Ziarul de duminică ; Umbra unei ciuperci ; Femeia, bărbatul şi telefonul ; TV ; Convorbirea; Weekend — sunt poeme în care obiectivul poetic este fixat deopotrivă asupra împrejurării relatate dar şi, intr-un plan mai larg, un cadru îndepărtat şi mai aburit, asupra concursului de împrejurări, care-i adaugă brusc şi neaşteptat, un scurt aer patetic. In privinţa celorlalte poeme, ele ni se par descinzînd — poate prea apăsat — din zona tutelară a lui Blaga : „Vino cu mine, / în ceasul acesta, / in secunda aceasta, / Acum ! ! Subt privirile lor, / Dealul sâ-l urci nu-i uşor ! Cine poate merge-n lumină ! Pe aprigul drum ? / Cui nu-i e teamă de zbor ?“ Dacă adăugăm că întreg suflul poetic al acestui volum este dublat de o conştiinţă artistică profund implicată în demersul creator al acestei ţări nu facem decît să restituim cititorilor imaginea fidelă a unei cărţi in care pot găsi, de pildă, şi o pioasă „Laudă limbii române“ : „Prea curata, biruitoare-ntru cintec, / Patria din laptele mamei — limba română". Tia Şerbănescu Dorin Tudoran: „UNEORI, PLUTIREA“ I se potrivesc de minune lui Dorin Tudoran cuvintele scrise în urmă cu vreo două decenii de G. Călinescu : „Dacă sunt unii care îşi închipuie că scriu pentru glorie, îi voi dezamăgi. Aş vrea numai să fiu iubit“. Să ne aducem aminte că Dorin Tudoran a debutat cu volumul de versuri intitulat „Mic tratat de glorie“ şi să vedem cum i se potrivesc vorbele lui Călinescu. Există în lirica noastră de azi câteva linii de forţă în jurul cărora se cristalizează formulele poetice notabile. De la proteismul ideatic, dublat de o continuă tentaţie a paradoxului, care defineşte poezia lui Nichita Stănescu, la terorismul arhaic al lui Ion Gheorghe, de la incandescenţa intelectuală a versurilor lui M. Ivănescu la sclipirile rapid ironice ale lui Marin Sorescu, de la strălucirile glaciale din poemele lui Mihai Ursachi la infinita delicateţe crepusculară a poemelor şoptite de Dan Laurenţiu, de la surîsul lucid al lui Nicolae Prelipceanu la teribilismul lui Mircea Dinescu — iată doar citeva dintre feţele vii ale poliedrului liric pe care-l avem în rotire în faţa ochilor. Dorin Tudoran îi mai adaugă una, a tandreţei adolescentine, a vălurilor care se desprind sub ochii noştri şi flutură în jurul sentimentelor. întregul univers al poeziei de dragoste a lui Dorin Tudoran e definit prinobiecte fragile şi delicate, nervii foşnesc sub piele „ca şerpi albaştri de mătase“, se aud „cintece subţiri / ca firul de iarbă“, florile au lujerul transparent, vulturii aripi de diamant, iubita poartă mănuşi de sticlă în care se lovesc razele lunii, părul ei lustruieşte „dinţii de cristal ai nopţii“, desenul acestei poezii e fin şi nervos, muzicalitatea ei are liniile pure, tonalitatea pare preclasică. Ceva din aerul baladesc al primelor poeme ale lui Doinaş poate fi abia ghicit, transcris în alt registru, ca în acest frumos „Cintec“ : „Peste coastele mele de aer / Carnea creşte — animal furios, / Iubito, pregâteşte-ţi arcul / Cel cu săgeţile de os. II Să nu ţi se pară cumva I Blind animalul ce-l vei intilni . / Vînează-l, iubito, I Ucide-l, dar nu-l jupui. // Căci, s-ar putea, s-ar putea Pielea odată desprinsă. / Plămînii lui să se arate / Ca o poiană proaspăt ninsă. // Şi braţul tău şi-ar pierde / foarte mult din putere. / Zalele armurii tale n-ar mai fi / Decit ferestrele unui fagur de miere. // Dacă vei fi făptuit, totuşi, / Această imensă greşeală, // Îngenunchează lingă vinatul I Din care se va ridica, precum o boală, II Un abur şuierător şi sărat I Ca sufletul iernii primordiale ; / Peste chipul tău adormit / Pedeapsa se va aşterne moale“. Note asemănătoare din diapazonul lui Doinaş a luat cu rezultate dintre cele mai interesante şi Nichita Stănescu. Sînt atît de puţine aceste inflexiuni luate din aerul poetic comun, incit nu mi-am putut îngădui să nu i le semnalez autorului. Şi asta pentru că „Uneori, plutirea“ mi se pare a fi unul dintre cele mai frumoase volume de versuri „de dragoste“ pe care le-am citit în ultima vreme. In melosul pur se încheagă imagini transparente, sentimentalismul e evitat prin naturaleţe, prin candoare, prin acea tandreţe adolescentină de care vorbeam mai înainte : „Eu cred fără încetare / că umbra ta trebuie să se arate / chiar dacă nu va fi deloc / întocmai descrierilor / ce mi-au făcut-o atit de dragă I I şi chiar de nu va fi atit de uşoară / precum m-am obişnuit s-o aştept / virfurile brazilor nu o vor destrăma / ca nişte săgeţi de sticlă, / ci se vor arcui sub ea / asemenea coastelor invizibile ale fluturilor / peste care apasă lumina ultimei dimineţi 11 Eu cred d in linişte şi statornicie — că umbra ta n-o să apară / purtind o formă înşelătoare, / că nu va fi întunecată / aşa cum mi se şopteşte de la o vreme / şi chiar de nu va fi perfect transparentă / asemeni cupolei de apă / sub care se-ntinde paragina Paradisului, / ea va lăsa I neatinse şi la fel de fierbinţi / cuvintele mele de dragoste / ce se vor ridica din iarbă, atunci, I ca un stol de săgeţi, intimpinindu-te“. („Din iarbă, atunci“). Ion Drugănoiu UNA PE ZI de MATTY — Cum să vă spun ?... Mi-ar veni teribil de ușor să vă explic dacă totul n-ar fi atit de simplu... Hora costumelor In cadrul Festivalului naţional „Cintarea României“ s-a desfăşurat la Pietraria Vilcea finala concursului creatorilor de port popular, intitulat „Hora costumelor“. Manifestarea a prilejuit afirmarea unor autentice talente in arta conceperii şi confecţionării costumului popular — o serie de costume şi piese create de artiştii amatori după modelele locale, distingindu-se prin originalitate şi bun gust şi fiind impodobite deopotrivă cu motive noi şi tradiţionale. Alături de participante consacrate s-au prins, pentru prima dată, in „Hora costumelor“ şi tinerele din Zmeurăt-Stoereşti, ale căror creaţii s-au bucurat de mult succes. Concursul s-a desfăşurat în ambianţa unei expoziţii de costume şi decoraţii textile de interior şi a unui fotomontaj cu imagini ale portului popular specific zonelor vilcene. (V. DINU). Dar cu calul ce-au avut?... De multă vreme, Marin Drăgulin şi Ion Drăgan din Dumitreşti (judeţul Vrancea) ii căutau pricină consăteanului lor Mihai Bucureşteanu, dar nu găseau prilejul să se manifeste. Intr-una din seri insă, au zărit calul gospodarului priponit in apropierea casei. Ei, pe loc le-a venit ideea , au luat calul de căpăstru şi au plecat cu el. S-au oprit tocmai la Berea — Buzău,din judeţul vecin. Acolo au început tirgul. Cu V.I. aproape căzuseră la învoială dar, cind cumpărătorul a fost avertizat că nu trebuie să se deplaseze cu calul prin părţile Vrancei, omul a intrat atunci la bănuieli şi,cuminte, a renunţat la trrg. Văzind că aşa nu prea au şanse să vindă calul — un drum spre Scorţoasa, o comună vecină unde l-au intilnit pe N. Ungureanu care ducea de dialog o mirţoagă — ei au căzut repede la învoială să facă schimbul , omul le-a dat mirţoaga şi 400 de lei pe deasupra, primind un loc bidiviul furat. Numai că hoţii au fost repede prinşi şi, pentru furt calificat, au fost condamnaţi la cite un an de închisoare. (C. AZOIŢII). Dincolo de legendă... Fraţii Ioan, Gheorghe şi Dumitru Roman din Tăcuta (judeţul Vaslui) au luptat toţi trei pe frontul antihitlerist, fiind decoraţi cu ordine şi medalii. Tatăl lor, Dumitru, a luptat la rindul lui pe frontul primului război mondial, remarcindu-se prin fapte de vitejie la Mirăşeşti şi Oituz, şi a fost decorat cu ordinul „Virtutea militară“, clasa I. Bunicul lor, şi el veteran de la 1877, se numea Ioan Pleşu. De ce nu Roman, ca fiii şi nepoţii săi ? Se pare că, in urma unei fapte de eroism, comandantul trupelor române din zonă i-ar fi zis : „Pleşule, de azi înainte te vei numi Roman, căci ţi-ai făcut datoria ca un adevărat urmaş al romanilor !“ Şi Ioan Pleşu şi-a schimbat porecla in renume, venind in sat cu numele de loan Roman. Renume pe care nu l-au dezminţit nici urmaşii urmaşilor săi ! (VASILE IANCU). , S-a desprins remorca O remorcă, 21—CS—1808, in timp ce circula prin zona Gării de Nord din Timişoara, s-a desprins brusc de autocamionul care o tracta — condus de Marin Dima, şofer la Autobaza din Bocşa. Luind-o razna, remorca a lovit mortal două persoane, iar pe a treia a accidentat-o grav. Ulterior, s-a constatat că remorca nu fusese legată cum trebuie de autocamion şi această lipsă de atenţie a costat două vieţi omeneşti şi o rănire. Ancheta va stabili fără îndoială şi răspunderile precise pentru fiecare din cei vinovaţi , dar nefericita întimplare rămine ca un avertisment pentru toate autobazele de transport şi toţi şoferii, care trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că remorcile trebuie bine prinse de autocamioane. (I. MEDOIA). // Carnet cinematografic Oaspeţi de seară S-au făcut adesea observaţii pe marginea unuia sau altuia dintre filmele care-şi plasau naraţiunea în anii războiului, ai luptei partidului în condiţiile ilegalităţii, ai pregătirii actului de la 23 August 1944. S-a remarcat, nu o dată, că într-o serie de filme se pune accentul în mod exclusiv, pe demonstraţia de forţă, pe desfăşurarea unor acţiuni de amploare militară. S-a reamintit că lupta partidului în condiţiile ocupaţiei naziste a ţării, ale războiului, ale ilegalităţii îmbrăca de bună seamă şi un caracter conspirativ, necesita o anume pregătire şi stabilire a planurilor şi forţelor politico-militare a căror coordonare constituie una din premisele acestei activităţi ce avea să devină apoi luptă deschisă. Oaspeţi de seară (regia Gheorghe Turcu, scenariul Al. Şiperco) şi-a propus să abordeze tocmai capitolul mai puţin folosit ca sursă de inspiraţie de către cinematografie : pregătirea insurecţiei armate, activitate în primul rind de concepţie, de strategie şi tactică a luptei revoluţionare. Există, desigur, şi momente în care de curajul, de eroismul unui om poate depinde succesul unui plan. Dar marea luptă se dă, în asemenea momente, în om, în aflarea, in sine, a capacităţii de a-şi dezvălui resursele de temeritate, de concentrare şi inteligenţă cerute de o activitate în care greşeala costă, de multe ori, nu numai viaţa unui om sau a unei echipe, ci ea poate însemna chiar compromiterea unui plan. Observaţia cineastului care-şi propune să reconstituie această luptă dusă în tăcere trebuie să se îndrepte, în primul rînd, spre complexa portretizare a personajelor. Intr-un asemenea film, mişcarea se petrece în plan psihologic — alternanţa stărilor dezvăluind noi faţete ale caracterelor (din care nu lipsesc surprize, revelaţii, decepţii sau reconsiderări, mutaţiile caracte-Mircea Alexandrescu rologice devansînd uneori progresul faptelor reale, alteori, evident, fiind o consecinţă a lor). Totul într-un astfel de film invită la minuţie în descriere, invită la diversificarea amplă a caracterelor pe fundalul unei tensiuni ţinută în stare de acuitate prin însuşi modul cum se răsfrînge ea în conştiinţe. Totul într-un astfel de film invită la o simfonizare a evoluţiilor acelora pe care ii denumim, în general, lumea filmului. Ideile acestea par să existe într-adevăr (ca puncte de pornire) în filmul de faţă dar există, în mod evident, şi o oarecare imaturitate a traducerii lor în expresie artistică. Aceasta probabil pentru că prea ne-am obişnuit să conducem într-o naraţiune cinematografică doar personaje unidimensionale. Şi atunci, în zadar actorii îşi acordă răgazul unor tăceri (care nu semnifică decit muţenie) şi al unor priviri prelungi şi espectative (care, din păcate, rămîn doar priviri goale). N-aş generaliza totuşi, pentru că Ştefan Radof, de pildă, reuşeşte să ne sugereze, de multe ori, acea dimensiune a unui personaj încărcat de o mare răspundere (in ciuda faptului că filmul îi destinează acestui personaj doar apariţii, nu o evoluţie fluentă) . Tricy Abramovici transmite o anume tensiune pe fişia de incertitudine pe care trebuia să meargă personajul ei o bucată de vreme ; Ion Caramitru este Ion Caramitru — un actor inteligent şi de mare talent care, atunci cind nu descoperă personajul în partitura încredinţată îl inventă ; Emanoi Petruţ, cu vocea lui de aur şi cu prezenţa lui, dă greutate oricărui cuvînt şi oricărei situaţii (chiar dacă acestea nu le au). Ileana Popovici îşi apropie tot mai mult stilul de acela al unui actor de film : economie de mijloace, libertate in prezenţa camerei de luat vederi, expresie concentrată fără gesturi care ţin de alt arsenal (ea a făcut aici un bun exerciţiu de improvizaţie pe o temă dată) ; Marta Balint, dimpotrivă, pare a fi foarte preocupată cum să-şi adapteze modalitatea ei de joc la cerinţele filmului ; Ovidiu Iuliu Moldovan este un foarte bun actor, dar el începe să se „specializeze“ pe anumite roluri . Alexandru Lungu e firesc, poate şi pentru că n-are timp să ajungă la „marele lui moment“. Ce să mai spunem ? Că regizorul Mircea Veroiu ştie să schiţeze, cu autenticitate, şi ca actor tipul unui S.S.-ist ? Că Paula Chilian ne sugerează o posibilă dramă a unui personaj, pe care filmul abia îl aminteşte ? Că muzica scrisă de Tiberiu Olah este întotdeauna un element demn de atenţie şi de preţuire ? Că decorurile lui Radu Călinescu ajută în mare măsură la sugerarea atmosferei? Am urmărit anume lumea filmului pentru că prin ea se văd şi calităţile şi defectele întregii naraţiuni. Sigur, e mare nevoie să facem filme despre această atît de importantă perioadă din istoria noastră apropiată. Sigur, trebuie să lărgim optica şi investigaţia spre a ne apropia de sensurile, adevărurile şi faptele care se cuvin revelate. Sigur, bine că s-a încercat şi este foarte bine că Gheorghe Turcu o face, după o destul de lungă absenţă de pe platouri. Dar tot atît de sigur este că — indiferent de optică, de existenţa unor idei mai originale despre film şi de film — este necesar să se dea atenţia cuvenită valorii artistice pe care trebuie s-o aibă orice naraţiune cinematografică, de orice gen şi, în primul rînd, un film politic. Fără de care nu poate cîştiga adeziunea spectatorului. u Nimic nu poate clinti hotărîrea noastră de a ne făuri aici o viaţă fericită (Urmare din pag. 1) familiei. Sigur, ultimul război mondial a despărţit şi chiar a distrus multe familii. Şi printre cei care au suferit mult, care au fost dezrădăcinaţi şi duşi pe meleaguri străine au fost nu puţini oameni ai muncii de naţionalitate germană din ţara noastră. De aceea, de la caz la caz, statul nostru a manifestat înţelegere pentru acest aspect al problemei şi l-a rezolvat ca atare. Dar de aici şi pînă la a se face din ideea reunificării familiilor un paravan in spatele căruia să se încerce obţinerea de mină de lucru la retribuţii derizorii — constituie un drum lung şi care nu poate, sub nici o formă, fi acceptat. Aş da numai un exemplu cules din realităţile ce se ascund sub deviza „unificării familiei". Un bătrin care avea aici pensie şi casă proprie, a cerut să plece împreună cu fiul său in R.F.G., fiul fiind chipurile chemat de un unchi care urma să-l întreţină. Fiul era tinăr, îl învăţase statul nostru gratuit o meserie căutată şi s-a lăsat prins de promisiunile demagogice ce-i fuseseră făcute. Şi, astfel, întreaga familie a plecat. Ce s-a întimplat cu ei ? Băiatul a fost acceptat să lucreze intr-un land industrializat din vest, insă tatălui său i s-a stabilit domiciliul intr-un alt land la o depărtare de citeva sute de kilometri, spunindu-i-se de la obraz că, fiind bătrin, n-au nevoie de el. Iată, așadar, cum se „reunifică“ familiile. Saşii aici, in Transilvania, ca şi şvabii din Banat, trăiesc şi muncesc în bună înţelegere cu poporul român, făurind împreună, in anii socialismului, bunuri care sunt ale noastre, ale tuturor. Cum să părăseşti tot ceea ce ai făcut cu braţele şi cu mintea ta ? Spunea un răuvoitor, un emigrant, că limba germană se vorbeşte doar in familie in România. Probabil o fi crezind că denigrindu-şi ţara, unde a văzut lumina soarelui, unde a trăit pină nu demult in condiţii pe care nu le poate nega, i se va mări solda. O asemenea minciună grosolană nu cred nici cei care au fost doar in trecere prin România. Oricine ştie că aici avem ziare în limba germană, teatre, mii de cărţi tipărite anual, şcoli, licee şi facultăţi, oameni de ştiinţă, de litere şi de artă ce se manifestă in limba germană. Numai in Sibiu, bunăoară, trăiesc şi creează in limba germană cunoscutul prozator Georg Scherg, aflat la al nouălea volum, Christian Maurer, poet şi actor deopotrivă, cunoscutul pictor Hans Hermann, artist emerit, sculptorul Kurtfritz Handel, dr. Carol Göllner, reputat istoric şi cercetător şi atiţia alţii, care s-au înscris in literatura, arta şi ştiinţa românească prin operele şi lucrările lor. Masele largi de naţionalitate germană au vaste posibilităţi de manifestare in limba germană. Numai in judeţul Sibiu activează 270 de formaţii artistice — coruri, fanfare, grupuri vocale etc. , ce cuprind aproape 4 000 de membri, funcţionează 120 de grădiniţe in limba germană, 112 şcoli generale in care se predă in limba germană, in invăţămint predau limba germană aproape 1 400 de cadre didactice de toate gradele etc. Sint doar citeva cifre ce ilustrează realitatea dintr-un singur judeţ al ţării, condiţiile materiale oferite de stat, create in anii socialismului prin munca însufleţită a tuturor. Noi, cetăţenii români de naţionalitate germană, facem front unit in jurul partidului şi statului nostru şi nu ne lăsăm înşelaţi de propaganda cercurilor reacţionare din Occident, pe care o respingem cu indignare. Prin munca noastră de zi cu zi, suntem hotărâţi să ne aducem o contribuţie şi mai substanţială la înflorirea scumpei noastre patrii, a adevăratei noastre patrii, făurită prin istoria şi lupta noastră comună, Republica Socialistă România. * Centrul judeţean Dolj pentru îndrumarea creaţiei populare şi a mişcării artistice de amatori a editat o culegere de texte literare selecţionate in cadrul cercurilor şi cenaclurilor din judeţ. Culegerea se intitulează „Continuitate la izvoarele patriei“ şi este dedicată Centenarului independenţei de stat a României. * Cenaclul literar „Adam Müller Guttenbrunn“ de pe lingă Asociaţia scriitorilor din Timişoara şi-a consacrat ultima şedinţă prezentării în versiune românească a liricii, prozei şi lucrărilor dramatice ale scriitorilor de limbă germană din Timişoara. Au citit Franz Liebhard, Hans Kehrer, Hans Mokka, Ludwig Schwarz, Nicolaus Berwanger şi alţii. * Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ organizează in aceste zile „Săptămîna dramaturgiei originale”. Cu acest prilej vor fi prezentata spectacolele „Interviu“ de Ecaterina Oproiu, „Răceala“ de Marin Sorescu, „Titanic — Vals“ de Tudor Muşatescu şi „Prima anchetă“ de Cristian Munteanu. * La Baia Mare, în sala Casei de cultură a sindicatelor din localitate, a avut loc o sesiune ştiinţifică omagială cu tema „Din lupta poporului român pentru libertate şi independenţă naţională”. Manifestarea a mai cuprins un program de muzică coral-patriotică, prezentarea filmelor documentare „Tribunal” şi „Diplome maramureşene”, realizate de Studioul „Alexandru Sahia”, precum şi un spectacol de teatru cu piesa inspirată din războiul de independenţă „Muntele cu 77 de inimi“, în interpretarea teatrului dramatic din localitate. * In cadrul manifestărilor consacrate Centenarului independenței, la Casa de cultură a municipiului Giurgiu a avut loc un simpozion omagial organizat de Filiala municipală a Asociației juriştilor din localitate. * La Deva s-a deschis expoziția județeană de pictură, sculptură și grafică. Confruntarea producţiilor de cinecluburi Recent, la Mediaş a avut loc o confruntare a producţiilor cinecluburilor din judeţ, manifestare înscrisă în Festivalul „Cintarea României“. Au participat cinecluburile de la casele de cultură sindicale din Sibiu şi Mediaş, precum şi de la numeroase întreprinderi — „Emailul roşu“, „13 Decembrie“, „Flamura roşie“, „Timava“ etc. —, care au prezentat 16 pelicule, unele dintre ele vădind multă măiestrie în ce priveşte folosirea filmului ca mijloc de educaţie şi stimulare a acţiunilor valoroase in producţie. De pildă, pelicula „Glasul“, realizată de Casa de cultură a sindicatelor din Sibiu — o reconstituire printr-un martor ocular a grevei de la Griviţa din 1933 ; „Romică şi Julieta“ — o satiră pe tema convieţuirii in bloc ; „Metode, moderne la secţia de bobinaj“, al cineclubului de la întreprinderea „Tirnava“ din Mediaş. S-a detaşat, prin tematica abordată, şi filmul „In sprijinul producţiei“, al Consiliului municipal al Frontului Unităţii Socialiste Mediaş , care investighează formele de stimulare a gindirii creatoare a oamenilor. (VIRGIL LAZAR). Rubrică realizată de Pia Râdulescu ,Románia liberă• Dorind să cumpăr de la magazinul de piese „Dacia“ din şoseaua Pantelimon un capac de roată pentru a înlocui unul pe care l-am pierdut, nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că trebuie să cumpăr tot setul de patru bucăţi, adică pentru toate roţile. Poate n-aş fi semnalat această anomalie, dar am constatat că preţul afişat este pentru un singur capac, de unde am dedus că obligativitatea de a cumpăra uni set întreg constituie un abuz care ar trebui curmat de către forurile comerciale competente. CONSTANTIN NICOLAE str. Liviu Rebreanu nr. 5 Bucureşti Munţii Apuseni sunt cunoscuţi, printre altele, şi ca deţinind numeroase fenomene carstice, fenomene care atrag atît pe specialişti cit şi pe amatori. Unul din punctele deosebite, din acest punct de vedere, este şi cătunul Casa de Piatră, format din 17 familii, cătun ce aparţine comunei Arieşeni, judeţul Alba. Drum de acces la Casa de Piatră din Arieşeni este cu piciorul peste nişte cătune in patru ore sau cu maşina pe şosea spre Girda iar de acolo pe Girda Seacă, in total 21 km. Ca locuitor şi fiu al acestei comune, mă refer la cătunul Casa de Piatră pentru a face anumite precizări. Unii autori de cărţi, broşuri, articole de reviste şi ziare, scriu despre cele aproape 30 peşteri din acest cătun situat pe versantul estic al munţilor Bihor, ca făcind parte din judeţul Bihor, fapt ce dezinformează cititorii iar noi suntem frustraţi de mîndria locală de a face parte dintr-o aşezare moţească atit de vestită, cu puncte turistice aşa de importante ca Arieşenii, cu al său cătun Casa de Piatră. Alţi autori omit să scrie din ce comună face parte acest cătun atit de cercetat de diferiţi speologi, constituiţi in tabere de cercetare, ceea ce pe noi ne doare, deoarece întreaga noastră comună Arieşeni e plină de puncte interesante turistice ca : Piatra Grăitoare, Cascada Virciorogul, Valea Steului, Pasul Virtop, pirtia de schi cu teleschi, Campingul O.J.T. Alba, la vărsarea Steului şi altele. Amintim că tot din Arieşeni se poate pleca spre toate punctele turistice din întregul corp al munţilor Bihor, folosind cazarea şi ospitalitatea campingului Arieşeni cu multe posibilităţi de bună găzduire. Cit priveşte numirea dată Gheţarului şi peşterii Virtop, unii autori, pentru a nu se confunda cu trecătoarea Virtop din Arieşeni spre Băiţa-Bihor, ii spun Virtoape, iar alţii, ca dr. M. Bleahu şi Sorin Bordea, îi spun Peştera Minunată, poate şi cea mai indicată denumire deoarece spune tot adevărul... * VIOREL TODEA comuna Arieşeni judeţul Alba Unele construcţii vechi, care au avut încălzire cu lemne, in ultimii ani au introdus încălzire centrală, insă coşurile n-au fost date jos. La seismul din 4 martie, unele din aceste coşuri, nedemolate la timp, au căzut peste construcţiile maimici din vecinătate, provocindu-le avarii. Consider că toate aceste coşuri ar trebui demolate, cu atit mai mult cu cit unele din ele au fisuri şi, la o furtună mai mare, s-ar putea să cadă provocind surprize neplăcute pentru vecini. MARIN TANCIU str. Vişinilor nr. 2 A, Bucureşti nu presă găsim destul de frecvent relatări, ştiri etc., in care cantităţile sunt exprimate după cum sunt preluate de la agenţiile străine, adică in unităţile de măsură ale ţărilor respective. Astfel : barili pentru produse petroliere, bushel pentru produse agricole, garzi, mile etc., pentru lungimi, mileloră pentru viteze etc. Or, pe lingă faptul că puţină lume la noi este familiarizată cu aceste unităţi de măsură, chiar şi aceste unităţi au diferite valori, cifrele arătate devenind neconcludente. De exemplu : Barilul poate varia,in S.U.A. de la 151,4 l. (40 galioane) la 159 l. (42 gali.), respectiv 189,3 l. (55 gall.), 1 galon american avind 3,78543 l. ; in Anglia : de la 181,8 l. (40 gall.) la 190,9 l. (42 gall.) respectiv 227,3 l. (55 gall.), 1 gallon englez avînd 4,5459. l. Deci barilul variază de la 151,4 l. la 227,3 l., adică o diferență de 50 la sută. Milele pot fi : Mila terestră engleză = 1 609, 344 m; Mila londoneză — 1 523,999 m; Mila marină engleză 1 855 m. etc. In această situaţie, relatările etc. care, prin esenţa lor, vor să arate diverse cantităţi, nu dau o imagine exactă, noi fiind familiarizaţi cu sistemul metric. Faţă de cele arătate, consider necesar ca, pentru a da un sens complet informaţiilor, in viitor toate cantităţile să fie transformate in unităţi de măsură ale sistemului metric, ţinind cont de sursa fiecărei informaţii, deci de valoarea unităţii de măsură folosită in ţara respectivă. In felul acesta, cititorul ar avea în faţă o informaţie clară, uşor de înţeles. Ing. EMIL POPESCU str. Crn stor, nr. 97 Bucureşti Rubrica „OPINII“ stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru, pe care-i invităm să ne trimită, în continuare, idei şi propuneri menite să determine îmbunătăţiri la orice domeniu al vieţii obşteşti, economice, sociale sau culturale. Aşteptăm, aşadar, ca şi pînă acum, scrisorile dv., pe adresa ziarului nostru, specificînd „Pentru rubrica OPINII“. CINEMATOGRAFE PE ARIPILE VINTULUI : «Patrid (11 86 25), orele 9,30 - 14 - 18,30 ; OASPEŢI DE SEARA : Scala (11 03 72), orele 9,15 - 11,15 13,15 - 16 - 18,15 - 20,15 ; Central (14 12 24), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 -16 - 18,15 - 20,15; Gloria (47 46 75), orele 9 - 10,45 - 12,30 - 14,15 - 16 - 18 - 20 ; CINCI DETECTIVI LA MIEZUL NOPȚII : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Festival (15 63 84), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,15 -15,30 - 17,45 - 20 ; BALADA LUI CARL HERMING Eforie (13 04 83), orele 9 - 11,15 •*, 13,30 - 16 - 18,15 - 20.15 ; CEI ȘAPTE MAGNIFICI : Casa filmului (13 92 72), orele 15,45 - 18 -20.15 (la sala de festivităţi a clubului sportiv Dinamo din Şos. Ştefan cel Mare nr. 9) ; PARADA SURPRIZELOR Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; DOUA DIOPTRII DE PREZBITISM : Victoria (16 28 79), orele 9,30 - 11,30 - 13,30 - 16 - 18 - 20 ; VERONICA Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,30 - 13,30 ; (în cadrul „Zilelor filmului pentru tineret") ; ZIDUL : Doina orele 15,30 — 17,45 - 20 ; (în cadrul „Zilelor filmului pentru tineret") ; HOLLYWOOD, HOLLYWOOD : Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18.15 - 20,30 ; Feroviar (50 51 40), orele 8,30 - 10,45 - 13 -15.30 - 18 - 20,30 ; Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 •- 13,30 - 16 - 18,15 -20.30 ; ANII ÎNĂLȚIMILOR : Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,30 - 17,45 20 ; Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Flamura (85 77-12), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; SFIRŞITUL LEGENDEI : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 - 20,15 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16 - 18,15 - 20,30 ; PODUL FETELOR : Buzeşti (50 43 58) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20,15 ; Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 - 20 ; CĂLUŢUL COCOŞAT : Buceg (17 05 47), orele 9,30 - 13,15 ; COPIL DE SUFLET : Bucegi, orele 11,15 - 15,30 - 17,45 - 20 ; MISTERUL LUI HERODOT : Drumul Sării (3128 13), orele 16 - 18 - 20 ; Munca (21 50 97), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; CARTEA JUNGLEI : Lira (31 71 71), orele 9 - 11 - 13 - 15 ; FRAZA NETERMINATA : Lira, orele 17 - 19,30 ; CONVERSAȚIA: Cotroceni (49 48 48), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; CUIBUL SALAMANDRELOR : Ferentari (80 49 85), orele 9 - 11,15 -13,30 — 15,45 — 18 — 20 ; Pacea (60.30 85), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; NU MAI FAC: Floreasca (33 29 71), orele 9 — 11 , 13; B. D. LA MUNTE ŞI LA MARE : Giuleşti (17 55 46), orele 9-11 — 13,15 - 15,30 „ 17,45 - 20 ; PlINE şi CIOCOLATA: Viitorul (11 48 03), orele 9 — 11 - 13 — 15,30 - 17,45 - 20 ; ŞATRA: Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11 - 13 - 15 - 17,15 — 19.30 ; PARAVANUL ; Cosmos (27 54 515), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 1B „ 20.15 ; Floreasca, orele 15,30 - 17,45 - 20 ; PE AICI NU SE TRECE : Popular (35 15 17), orele 15,45 - 18 - 20,15 ; SOLITARUL DE LA FORTUL HUMBOLDT : Flacăra (20 33 40), orele 9 30 - 11,30 - 13,30 - 16 - 18 - 20 ; LUMEA CIRCULUI : Arta (213186), orele 10 - 13 - 16 - 19 ; Cinemateca - sala Union (13 49 041 ; BOMBA BLONDA, ora 9,45 ; DINEU LA ORA 8, NU-MI PLACE ZIUA DE LUNI, ora 14 ; COLEGA MEA VRĂJITOAREA, ora 16,15 ; ȘTEFAN CEL MARE - VASLUI 1475, ora 18,30 ; NOPȚI ALBE, ora 20,30. CALENDAR 26 aprilie 1977 Soarele răsare la ora 5,16 şi apune la ora 19,12 • In 1884 a apărut la Sibiu ziarul politic şi cultural „Tribuna", condus de Ioan Slavici. • In 1897 s-au deschis lucrările Congresului al IV-lea al P.S.D.M.R. la Bucureşti, care a luat în dezbatere reorganizarea cluburilor şi intensificarea propagandei socialiste la sate, organizarea ţărănimii, editarea şi difuzarea literaturii socialiste. In 1920 s-a înfiinţat la Cluj Institutul speologic. TEATRE MINIATURI COREGRAFICE : Opera Română (13 18 57), ora 19 la sala Atelier a Teatrului Naţional ,,I. L. Caragiale" ; RICHARD AL III-LEA : Teatrul Naţional „I. L. Caragiale" (14 7171), ora 19,30 la sala mare si CAZUL ENACHESCU, ora 19,30 la sala mică ; SILVIA : Teatrul de Opereta (13 98 48), ora 19,30 ; INTERVIU : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ — sala Studio (12 44 16), ora 19,30 ; NICNIC : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 19,30 ; NU SUNTEM ÎNGERI : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30; ...ESCU : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30 ; PINOCCHIO : Teatrul „Ion Creangă“* (50 26 55), ora 10; LASA SUPARAREA-N HOL : Teatrul „C. Tănase" — sala Victoria (50 58 65), ora 19 ; BUNICA SE MARITA : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; ŞORICELUL ŞI PĂPUŞA, ora 10 la Casa de cultură Petöfi Sandor (Intrarea Zalomit nr. 6) şi TIGRIŞORUL PETRE, ora 17 la Tehnic Club (Calea Şerban Voda nr. 213) , Teatrul Ţăndărică . NE-AM PUS DORURILE-N CINTEC : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 19.30 ; CICLUL DE I NIŢIERE MUZICALA la Ateneul Român, ora 17 ; CU CIRCUL NU-I DE GLUMIT la Circul Bucureşti (11 01 20), ora 19.30. TELEVIZIUNE Programul 1 9 : Teleşcoală ; 10 : Shirley Tehvple ; 11,10 : Artezienele Bărăganului; 11,35 : File de istorie : Drumeţ în calea lupilor ; 11,55 : Telex ; 16 : Telex; 16,05 : Teleşcoală ; 16,35 : Curs de limbă engleză ; 17,05 : La volan ; 17,15 : Vîrstele peliculei ; 17,50 : Lecţii TV pentru lucrătorii din agricultură ; 18,15: Pasageri pentru utopie ; 18,45: întrebări și răspunsuri ; 19,10 : Reportaj de scriitor; 19,20 : 1001 de seri ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : In întîmpinarea marilor sărbători ; 20 : Ciitarea României ; 20,30 : Teatru TV : „Curcanii" de Grigore Ventura ; Adaptarea pentru televiziune : Virgil Bradaţeanu şi Anca Ovanez-Doroşenco ; In distribuţie : Dina Cocea, Valeria Secu, Carmen Galin, Traian Stănescu, Dan Nuţu, Vasile Niţulescu, Sebastian Papaiam, Mihai Mereuţă, Jean Lorin Florescu, Ileana Popovici, Adrian Pintea, Dinu Manolache ; 21,50: Mai aveţi o întrebare ? ; 22,20 : Telejurnal. . Programul 2 20 : Toate pînzele sus ! ; 20,50 : Tineretul Capitalei ; 21,15 : Telex ; 21,20 : Viaţa economică a Capitalei ; 21,50 : De la Bach la Enescu.