România Liberă, mai 1986 (Anul 44, nr. 12904-12929)
1986-05-01 / nr. 12904
Pagina a 2-a — 1 mai 1986 // Izbânzi înscrise pe frontispiciul EPOCII NICOLAE CEAUŞESCU DEMNITATEA MUNCII Marcăm Ziua muncii, în preajma unui glorios jubileu. Marcăm ziua de 1 Mai sub semnul aniversării a 1 55 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român. 1 Mab 1 Mai. Date care exprimă simbolic însăși puterea de a se afirma proprie poporului român, munca sa paşnică, încrederea nestrămutată in clarviziunea Partidului Comunist Român, stegarul luptei pentru demnitatea, libertatea şi prosperitatea naţiunii noastre. Frumoasă şi semnificativă este tradiţia din ultimele decenii de a intimpina, In fiecare an, sărbătoarea muncii cu cununa victoriilor obţinute pe frontul ei. Frumoasă, pentru că bogăţia roadelor activităţii creatoare ne bucură pe toţi şi ele stau la temelia bunăstării, a progresului şi înfloririi patriei ai cărei fii sistem. Semnificativă, in acelaşi timp, pentru respectul şi preţuirea de care se bucură făuritorii de bunuri materiale şi Nobila semnificaţie a marilor eforturi creatoare spirituale in societatea noastră socialistă in care adevărata dimensiune a personalităţii şi demnităţii omului o dă munca. Munca, pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu o definea ca bogăţie supremă a poporului român, „o îndatorire de onoare pentru toţi membrii societăţii, criteriul fundamental de apreciere a contribuţiei fiecărei persoane la dezvoltarea unităţii din care face parte şi la progresul societăţii, o necesitate pentru formarea, afirmarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane“. Aniversarea in această primăvară a gloriosului jubileu al partidului, îndemnurile adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de a face totul pentru infăptuirea integrală a măreţelor sarcini ce ni le-am propus, exemplul său personal de neobosită muncă şi dăruire, puse in slujba celor mai înalte idealuri de fericire şi pace a întregii naţiuni, au fost şi sunt pentru fiecare dintre noi imbolduri de a ne mobiliza şi mai mult forţele pentru ca la locurile noastre de muncă să îndeplinim şi să depăşim sarcinile ce ne revin. Avem convingerea că nici un efort nu este prea mare atunci cind este vorba de viaţa noastră, de viitorul patriei şi poporului, in anii orînduirii noastre noi am desluşit adevăratul rost al muncii, am învăţat ce sunt cutezanţa şi spiritul revoluţionar. Munca. Un drept fundamental asigurat pentru toţi locuitorii ţării. Munca. O datorie de onoare a tuturor locuitorilor ţării. Un drept şi o datorie ale căror conţinuturi reale sunt înţelese şi concretizate, pe întreg cuprinsul patriei, mărturii in acest sens constituind şi secvenţele surprinse in această pagină. Secvenţe ale muncii paşnice şi demne, intr-o ţară a păcii şi demnităţii România socialistă. Ianiţi T. Marin este Erou al muncii socialiste. Este strungar-specialist, accentuează cei ce-i cunosc îndeaproape priceperea şi rezultatele muncii sale la întreprinderea de pompe Bucureşti. „Cred că, din orice unghi ar fi privite realităţile din România de azi, din România celui de-al 65-lea an de existenţă a Partidului Comunist Român, acum, în preajma împlinirii a 21 de ani de cind la conducerea partidului se află tovarăşei Nicolae Ceauşescu, — ne-a apus est© evident că trebuie remarcată demnitatea muncii in societatea socialistă românească. O demnitate care îşi are originea în demnitatea ţării, In demnitatea poporului român. Se înscriu, acestea, în rindul marilor înfăptuiri ale Epocii Nicolae Ceauşescu. Demnitatea muncii rezidă în aceea că, la noi, mUCa este, deopotrivă, drept fundamental, garantat prin dezvoltarea economică a patriei, şi, respectiv, o îndatorire de onoare. Tuturor condiţiilor de care beneficiem trebuie să le răspundem din fapte, prin angajare revoluţionara, prin mobilizarea exemplară la concretizarea istoricelor fietăriri ale Congresului al XIII-lea al partidului, a preţioaselor indicaţii ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Aceasta este, consider eu, semnificaţia pe care trebuie s-o aibă, acum, în preajma gloriosului jubileu al Partidului Comunist Roman, Ziua muncii“. In cadrul întreprinderii miniere Rovinari, judeţul Gorj, lucrează şi Gheorghe Dudău, maistru, preşedintele Consiliului oamenilor muncii. A venit dintr-un sat gorjan de munte, de la Curpen, încearcă sentimentul deosebit al satisfacţiei de a fi intrat in rîndurile Partidului Comunist Român odată cu inaugurarea „Epocii Ceauşescu“. „am fost martor — declară el — la dezvoltarea impetuoasă a judeţului şi a ţării, am fost şi sunt participant la numeroase înfăptuiri din viaţa economică şi socială a judeţului Gorj, a centrului industrial agrar Rovinari, cu industriile sale minieră şi energetică şi cu altele puse în serviciul celor două ramuri economice principale. Vizitele de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe platforma Rovinarilor şi Indicaţiile formulate cu aceste prilejuri au condus la noi înfăptuiri în economie, în viaţa socială , inclusiv la începerea construcţiei noului oraş Rovinari. Prin eforturile noastre de zi cu zi, dăm conţinut şi valoare unei activităţi de mare importanţă economică, muncii noastre demne, libere, însufleţite de partidul nostru comunist, de responsabilitatea o© ne regină“. Andrei Potra face parte din colectivul Flotaţiei centrale din Baia Mare. Consideră că , firesc ca, într-un moment sărbătoresc depsetaii, faptele de muncă, rezultatele obţinute să fie deosebite. „Sectorul în care lucrez, cel al celulelor de flotare, a contribuit prin aplicarea unor tehnologii noi, prin automatizarea şi optimizarea procesului în mod substanţial la sporirea randamentelor medii de extracţie, releva el. Procentajul realizat — 101,6 la sută — înseamnă un plus de metale in valoare de circa opt milioane lei, pe primul trimestru al anului, care, alături de alte măsuri materializate în celelalte sectoare ale uzinei, i ne-au permis să depăşim producţia fizică la toate sortimentele de metale, livrînd suplimentar economiei naţionale importante cantităţi. Acesta este răspunsul nostru la îndemnurile secretarului general al partidului de a înfăptui exemplar sarcinile stabilite de Congresul al XIII-lea, acesta este darul muncii noastre pe care îl închinăm sărbătorii de la 1 Mai, sărbătorii partidului şi a ţării întregi“. „Dacă un om are satisfacţii trainice, dacă trăieşte în demnitate — afirmă muncitoarea Zenovia Bîrsan de la întreprinderea de tricotaje „Zimbrul* din Suceava, de şase ani consecutiv ocupanta locului I pe unitate in întrecerea socialistă — numai munca este izvorul cel dinţii. Viaţa fără muncă nici nu este de conceput. Asta am înţeles-o in colectivul acestei întreprinderi sucevene, colectiv mare, a doua mea familie, cu peste 6 500 de oameni, care au luat fiinţă după Congresul al IX-lea al partidului. Această mare şi destoinică familie muncitorească mi-a insuflat şi spiritul de competiţie, ambiţia de a face numai produse de calitate superioară. Toate acestea îmi dau sentimentul statornic că sunt, aici la locul meu de muncă, utilă societăţii, că onorez, după puterile şi priceperea mea, sarcinile mari stabilite de partid, in folosul patriei şi al fiilor săi". Priviţi în jurul nostru. Uzine moderne, ogoare tot mai roditoare, oraşe cu edificii impunătoare. Toate acestea au fost realizate prin munca întregului popor, condus cu clarviziune de partid. La unele din noile obiective a contribuit direct şi Ilie Zamfir, zidar, şef de echipă la Trustul de antrepriză generală construcţii-montaj Constanţa. „Trăiesc şi muncesc -- sublinia el dintr-un oraş pe care procesul de industrializare l-a ridicat la cote înalte de progres şi bunăstare. Ne mîndrim, pe bună dreptate, cu aceste înfăptuiri pentru că ele au fost realizate prin truda noastră, a tuturora. înaintaşii noştri au muncit un trecut din greu, dar rodul muncii lor îndestula doar pe reprezentanţii claselor privilegiate. Acum, oamenii muncii sunt aceia care se bucură de tot ceea ce înfăptuiesc cu braţele şi cu mintea lor. Este, aşadar, o schimbare radicală a condiţiei muncii pe pămîntul României, unde omul este apreciat după cantitatea şi calitatea muncii, după rezultatele concrete în activităţile pe care le desfăşoară“. Conttinuînd ideea, Ana îmbucan, muncitoare la întreprinderea de confecţii „Flacăra" Cluj-Napoca, a ţinut să remarce : „In societatea noastră socialistă munca este temelia devenirii, a tuturor prefacerilor şi mutaţiilor ce au făcut din România o ţară cu un ritm înalt de dezvoltare, frumoasă şi tot mai prosperă. Aceasta, datorită partidului, programului său luminos, Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ctitorul României moderne de azi, conducătorul nostru clarvăzător, a subordonat munca poporului român unui obiectiv fundamental : omul şi cerinţele lui materiale şi spirituale. Eu şi tovărăşii mei de la întreprinderea unde lucrez nu precupeţim nici un efort pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie, ştiind că numai aşa reuşim să mergem înainte, pe drumul spre un viitor mai bun şi fericit“. „Cartea de vizită“ a inginerului Ioan Josu este impresionantă. Ajunge, insă, Să menţionăm că este Erou al muncii socialiste şi preşedinte al C.A.P. Topolovăţu Mare, judeţul Timiş, şi este suficient să existe acoperire pentru propria afirmaţie, potrivit căreia, pentru el, pentru cei din comuna amintită munca este atributul definitoriu al tuturor împlinirilor de pînă acum. Să-i dăm cuvintul mai departe c „sînt încă proaspete in memoria noastră impresiile lăsate de vizita secretarului general al partidului în, localitate în septembrie 1981. A fi revoluţionar in agricultură — sublinia atunci tovarăşul Nicolae Ceauşescu — înseamnă să obţii producţii mari...“. Am înţeles acest comandament major, iar satisfacţia noastră este acum cu atât mai mare cu cit In anul trecut au fost bătute toate recordurile anterioare la toate culturile. N-a întîrziat nici răsplata muncii d zee© distincţii conferite unităţii pentru producţiile obţinute, dintre care cinci sunt titluri de Erou al muncii socialiste. Acesta este răspunsul concret al cooperatorilor din Topolovăţu Mare, la chemarea secretarului general al partidului , muncim pentru a da ţării cu mai multă pline, cu mai multe produse agroalimentare, spre binele nostru, al tuturor“, hotare mereu alte mesaje ale muncii. Iar printre „expeditori“ se numără şi întreprinderea constructoare de maşini, unde lucrează şi muncitorul Ioan Freiner Dürner, care prezintă citeva repere ale prestigiului contemporan al unităţii in care-şi desfăşoară activitatea : „în secţia de motoare navale, bunăoară, ca să vorbesc despre un succes proaspăt, a trecut cu bine probele de stand un complex şi competitiv produs — motorul de 15 200 CP din familia de motoare navale cu consum redus de carburanţi, destinat industriei noastre navale. In alte secţii s-au finalizat în bune condiţii, sub semnul aceluiaşi nobil şi generos omagiu adus gloriosului nostru partid, o întreagă salbă de hidroagregate care echipează hidrocentrala Porţile de Fier-2, atitea alte şantier© ale luminii de la Riu Mare -* Retezat, Gura Lotrului, Drăganu, amenajările de pe Olt, Jiu, Siret etc. Sunt împliniri care ne onorează munca. Împliniri cu care, suntem siguri, onorăm ţara“. Tehnicianul Mircea Rona a ajuns da pe meleaguri bănăţene la Galaţi, cu d°uă decenii în urmă. Acum conduce turnătomă de aliaje speciale din cadrul Combinatului siderurgic din oraşul de pe Dunăre. Se numără printre cei care, direct sau indirect, au făcut ca astăzi România să nu mai importe elice pentru nici un fel de nave care se construiesc in ţară. „în anii de cind mă aflu in detaşamentul muncitoresc, — mărturiseşte el — am realizat 75 de inovaţii şi invenţii. Pe frontispiciul secţiei noastre am inscris următoarea deviză ! „Ieri le-am importat, azi ne fabricăm singuri, miine le vom exporta !“. Acum, în pragul jubileului partidului, pot raporta cu legitimă mîndrie că la turnătoria de aflaje speciale a C.S.G. s-a născut o altă «idee de milioane». Este vorba de confecţionarea, pentru prima dată in România, a lagărelor de alunecare din fiecare lichidă de mari dimensiuni, pe care ţara noastră le importa. Este unul din răspunsurile noastre concrete la Îndemnurile secretarului general al partidului, răspunsuri prin care răsplătim eforturile şi grija partidului, cărora le datorăm formarea noastră, împlinirea demnităţii noastre muncitoreşti“, societate ca a noastră, guvernată de principiile eticii şi echităţii socialiste, la baza cărora stă tot munca. Modelaţi în vîltoarea muncii pentru sine şi societate, pătrunşi de un înalt spirit de răspundere, ca producători, proprietari şi beneficiari, sunt şi membrii colectivului nostru, pentru care munca este un crez şi, totodată, cea mai potrivită modalitate prin care dau expresie satisfacţiei că trăiesc într-o ţară care pune, mai presus de orice, omul, viaţa şi pacea acestuia“. Gheorghe Oprea işi desfăşoară activitatea in alt domeniu şi în altă parte a ţării. Este maistru principal la întreprinderea de electrocentrale Borzeşti. Nutreşte, însă, aceleaşi ginduri, continuind ideea . „Fiecare dintre oamenii muncii din cadrul colectivului nostru cunoaşte lecţia muncii. A invăţat-o cu pasiune şi răspundere revoluţionară, aşa cum reuşesc să o cunoască doar cei ce-şi raportează permanent viaţa, munca, la cerinţele şi exigenţele societăţii în care trăiesc. In socialism omul este apreciat după cantitatea şi calitatea muncii, după rezultatele concrete obţinute în activitatea pe care o desfăşoară. Este un principiu care, in condiţiile autoconducerii, aplicării Legii privind retribuirea in acord global şi acord direct a personalului muncitor, dobindeşte o importanţă şi mai mare, conducind la sporirea producţiei şi productivităţii muncii, la creşterea eficienţei întregii noastre activităţi. Iată Încă o lecţie pe care ne-am însuşit-o“. ii împliniri care ne onorează, împliniri cu care onorăm ţara Pe subinginerul Ion Dop, l-am abordat la sistemul Porţile de Fier-2, unde, împreună cu colegii săi, erau plenar angrenaţi în lucrările pentru punerea în funcţiune a unui nou grup hidroenergetic de 27 megawaţi, eveniment dedicat celei de a 65-a aniversări a Partidului Comunist Român. Acest al 6-lea hidroagregat ridică puterea instalată în cea de a doua hidrocentrală românească de pe Dunăre la 162 megawaţi. A ţinut să declare: „Drept, inalienabil înscris în legea fundamentală a ţării noastre, munca devine, in noile condiţii, şi o îndatorire civică de prim ordin, de responsabilitate socială. De aici izvorăsc marile concentrări de eforturi creatoare pentru construirea unor obiective economice, sau pentru combaterea efectelor unor calamităţi naturale. Şi tot aici îşi au sorgintea angajamentele suplimentare in cadrul Întrecerii socialiste, largă mişcare a inovatorilor, realizare cu forţe proprii a unor maşini, utilaje şi instalaţii necesare producţiei, reducerea consumurilor materiale“. Elekes Enikő era studentă la Petroşani când a aflat că în judeţul Covasna, vecin cu Harghita sa natală, se va deschide un nou bazin carbonifer. La repartiţie a ales, fără ezitare, să lucreze la Valea Crişului. Acum este subinginer, un al doilea an de stagiatură. Iată gîndurile pe care ni le încredinţează : „Mă bucur că am ales o profesie frumoasă, pe care economia naţională o înscrie printre primele ca importanţă şi eficienţă. Condiţiile bune de lucru şi de viaţă, apropierea de casă şi sprijinul colectivului, care folosesc un limbaj comun al muncii înfrăţite, îmi dau încredere şi siguranţă pentru activitatea mea viitoare. Pentru toate acestea, pentru excelentele posibilităţi de pregătire profesională, pentru condiţiile de muncă, pentru dotările dintre cele mai moderne, pentru dreptul şi şansa noastră, a tinerilor, fără deosebire de naţionalitate, de a ne afirma prin muncă demnă, entuziastă, îmi exprim ataşamentul şi angajamentul faţă de Partidul Comunist Român, de secretarul general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, hotărirea de a acţiona cu toată puterea şi priceperea pentru a răspunde imperativului economiei naţionale de a da ţării cărbune cu mai mult şi mai bun“. Ilie Doroftei, ţăran cooperator din comuna Movileni, judeţul Iaşi, e convins că dacă cineva ar avea răgazul şi interesul să adune toate proverbele şi zicalele din popor, care vorbesc despre muncă şi rosturile ei, s-ar stringe mult© file. „Numai judecind aceste ginduri cinstite şi Înţelepte — zice el — îşi poate face oricine o părere despre purtarea românului faţă de muncă. Cu atît mai mult, în anii socialismului cind efortul e cinstit cum se cuvine, cind roadele osirodiei sint folosite pentru înavuţirea ţării, pentru bunăstarea noastră şi a copiilor noştri, rivna ţăranului este — şi trebuie să fie —îndoită şi intreită. C.A.P. — Movileni obţine de 15 ani locul I pe judeţ la producţia de porumb- în aceste condiţii retribuţia ţăranilor, sporurile au fost frumoase. Oamenii buni după faptă se cunosc, iar eu zic că la Movileni sunt oameni buni. Cum sînt, desigur, în toată ţara. Adică tare harnici. Cam aşa înţeleg eu, şi dimpreună cu mine, aşa pricep lucrurile toţi consătenii mei , să trăim in vrednicie şi cinste, aşa cum ne îndeamnă cel dinţii fiu al patriei“. Din cetatea de foc a Reşiei pornesc spre diferiţi beneficiari din ţară şi de peste Mai presus de orice , omul, viaţa, pacea înfăptuirea vasei opere de prefaceri socialiste, de către popor, pentru popor, sub conducerea Partidului Comunist Român, in frunte cu marele fiu al naţiunii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a schimbat înfăţişarea ţării. Politica de dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor patriei a dat, dă şi va da roade, con- . cretizindu-se în ceea ce ne-am obişnuit , să spunem, pe drept temei, că înseamnă o nouă configuraţie social-ecooomică a României. Sunt de nerecun°scut, înnobilate cu marile realizări obţinute in special în ultimii 21 de ani, oraşele, comunele devenite, fiecare, un reper al înnoirilor. Sub acest aspect, greutatea nu constă în găsirea acestor repere, ei in selectarea lor. Ce era, în trecut, Mangalia, de pildă ? O aşezare pe malul mării, un loc de „vilegiatură“ învăluit in colb şi, parcă, in umbra uitării. Ce înseamnă, în prezent, Mangalia ? Iată un posibil „portret“, redat, de Nicolae Bocăneală, inginer şef la Fabrica de construcţii navale din localitate : „Mangalia de astăzi construieşte nave de mare tonaj care brăzdează, cu tricolorul la catarg, mările şi oceanele lumii. Este un lucru extraordinar pentru un oraş care nu avea tradiţie în construcţiile navale iar marea majoritate a navaliştilor, tineri din întreaga ţară, înainte de a veni aici, nu văzuseră în viaţa lor cum arată un vapor ! Să-i vedeţi acum cu cită pasiune şi competenţă muncesc. Ei şi-au pus „semnătura“ pe nave cum sînt „Callatis“, „Baraolt“, „Băneasa“, „Băceşti“, „Bănişor“ şi altele. Cum s-a ajuns să construim la Mangalia astfel de nave ? Datorită politicii partidului, prin muncă şi spirit revoluţionar“. Tiberiu Auer este Erou al muncii socialiste. Este maistru, la întreprinderea metalurgică pentru metale neferoase din Zlatna, într-un colectiv de oameni ai muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Se exprimă direct şi concis : „Zlatna întinereşte cu adevărat. După cum se ştie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vizitat de mai multe ori judeţul Alba şi, cu fiecare ocazie, a stabilit măsuri prin care s-au schimbat radical locurile, condiţiile de muncă şi viaţa oamenilor. La Roşia Poeni s-a construit combinatul minier al cuprului, iar în alte locuri din Ţara Moţilor au apărut unităţi ale industriei uşoare. Avem, astăzi, şosea cu asfalt pînă la Alba lulia şi pînă la Abrud. In cincinalul trecut a fost construită şi calea ferată cu profil normal de la Alba lulia la Zlatna. Tot aici la noi se construieşte o mare şi modernă uzină pentru cupru. Mulţi moţi s-au reîntors acasă şi muncesc în industria de aici. Mă număr printre eroii muncii din Republica Socialistă România, înaltul titlu care mi s-a acordat se datorează partidului şi muncii. Iată de ce, consider firesc să exprim dragostea şi recunoştinţa faţă de Partidul Comunist Român, faţă de secretarul său general, care au dat tuturor cetăţenilor patriei demnitatea muncii“. In altă zonă a ţării, in judeţul Dîmboviţa, ne-a împărtăşit gindurile Elena Grigoraşcu, şefă de echipa la C.A P. Boiceşti : „S-au schimbat multe, mai ales în ultimii 21 de ani, s-a schimbat ţara, s-au schimbat şi oamenii. Oraşele devin tot mai frumoase. Multe sate arată azi la fel ca oraşele din copilăria mea. S-au construit fabrici şi uzine şi fel de fel de alte lucruri minunate. Chiar aici, la Doiceşti, s-a clădit o mare uzină care scoate curent electric din cărbune şi la care lucrează mulţi bărbaţi şi multe femei din satul nostru. Oamenii s-au schimbat şi ei, au meserii, se îmbracă frumos, şi-au făcut case şi gospodării noi, îşi dau copţii la şcoli, se duc la doctor cind au nevoie, merg cu autobuzul, ap şi maşini ale lor. Pămîntul s-a schimbat şi el. Este, acum, darnic şi bogat, de parcă ii place şi lui să fie muncit şi parcă se supără şi strigă după tine dacă nu-ţi faci treaba cum trebuie. Recoltele, de la un an la altul mai bune, şi cei patru copii pe care i-am crescut au fost şi sînt bucuriile vieţii mele. Nimic nu poate să fie mai frumos decit să ştii că ai pentru ce să munceşti şi să trăieşti într-o ţară liberă care înfloreşte mereu, avind în frunte un mare OM, pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu“. La rindul său, V. Szaköl, maistru la întreprinderea „Napochim“ Cluj-Napoca, remarca : „Un om adevărat, un om integru, nu poate şi nu rămîne niciodată in afara muncii. Partidul nostru, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, — in juruî" cărora poporul îşi demonstrează unitatea sa de monolit — atribuie muncii un rol determinant, hotăritor In ceea ce facem şi întreprindem pentru progresul continuu şi bunăstarea patriei. Din experienţa personală, din cadrul formaţiei de peste 60 de oameni pe care o conduc am văzut că numai In focul muncii se formează caractere, oameni conştienţi de menirea lor în lume şi în societate. Mai ales Intr-o „Románia libera" Avem în fruntea partidului şi a ţării un OM—strălucit exemplu de muncă şi dăruire împliniri In destinul ţării. împliniri in destinele oamenilor. In destinele tuturor celor care, trăind şi muncind pe pămmtul României socialiste, ştiu că ei sînt fiii patriei, iar patria este avuţia inestimabilă de gînd, de conştiinţă, de faptă. „Mă număr printre oamenii care au început să lucreze şi lucrăm în perioada pe care poporul român o numeşte cu mîndrie „Epoca Ceauşescu". în această epocă am început să lucrez ca miner şi am urcat trepte de împliniri şi demnitate, mărturiseşte Ioan Soare, maistru miner la mina Muncel, judeţul Hunedoara. Mă mindresc că am ajuns maistru la mină. Munca mi-a adus şi o altă satisfacţie. Apreciindu-mi activitatea, comuniştii m-au primit in rîndurile lor. M-am gindit de multe ori la aceste împliniri şi am Inteles că eu, toţi locuitorii României socialiste trebuie să fim mîndri, cel puţin din două motive. Pe de o parte, pentru că trăim intr-o ţară şi într-o perioadă cind munca se bucură de stimă şi preţuire. Pe de altă parte, pentru că avem in fruntea partidului şi a ţării un om deosebit care ne oferă tuturor exemplu de muncă şi dăruire. Aşa cum bine a spus de mai mult© ori tovarăşul Nicolae Ceauşescu, minerul nostru de onoare, Partidul Comunist Român urmăreşte îndeaproape să se aplice întocmai principiul : „Nici muncă fără pline, nici pline fără muncă!» Noi, minerii de la Muncel, suntem hotăriţi să lucrăm in aşa fel incit întotdeauna să putem spune cu fruntea sus că am muncit cu demnitate, că am răspuns Întotdeauna chemărilor partidului şi secretarului său general“. Munca fiecăruia — o contribuţie necesară la temelia patriei socialiste, lată, exprimată concis, ideea ce se desprinde din cuvintele Elenei Ana, de la întreprinderea de fire şi fibre pol Iramidice Roman. „A te făuri pe tine prin muncă, iată mesajul pe care partidul, tovarăşul Nicolae Ceauşescu il adresează fiecăruia dintre noi. Suntem mîndri că în decurs de numai un an, mă refer la 1985, întreprinderea noastră a făcut saltul de la pierderi de milioane de lei la beneficii. Cu un bilanţ şi mai rodnic am încheiat primele luni ale anului in curs, perioada în care ne-am înscris cu depăşiri la toţi indicatorii principali : producţie-marfă, export, productivitatea muncii, beneficii. Ce satisfacţie poate fi mai mare decit aceea de a şti că prin munca ta ai pus o cărămidă la temelia măreţului edificiu pe care-1 construim — patria socialistă ? Este sentimentul pe care-1 încerc ori de cite ori privesc operele măreţe, minunatele realizări din anii construcţiei socialiste şi îndeosebi a celor înfăptuite in perioada deschisă de Congresul al IX-lea al partidului. Este un sentiment care conferă fiecăruia dintre noi demnitate, încredere nestrămutată în politica partidului, în viitorul luminos al patriei şi poporului nostru“. Pentru Ştefan Gherman, cooperator in comuna Sanislău, judeţul Satu Mare, pentru cei ce muncesc alături de el, dorinţa cea mai mare este să adauge in cununa de măreţe fapte şi împliniri ale ţării recolte cit mai bogate. „Prin munca de zi cu zi dorim să dovedim că am Înţeles înaltele îndatoriri puse în faţa agriculturii de Congresul al XIII-lea al partidului, de secretarul general, tovarăşul Nicola© Ceauşescu, iniţiatorul noii revoluţii agrare. Şi în acest an am încheiat la timp şi în condiţii de bună calitate lucrările campaniei de primăvară, fapt ce ne încredinţează că vom obţine recolte pe măsura exigenţelor, aşa cum ne-am angajat, spre a fi la înălţimea titlului de Erou al Muncii Socialiste“. Partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu prinosul nostru mare, pe care Partidul Comunist Român a asigurat-o, în special în ultimii 21 de ani, tuturor oamenilor muncii, a permis nu numai făurirea unei clase muncitoare numeroase, puternice, dar şi împlinirea prin muncă a nenumăratelor destine, afirmarea plenară a capacităţii de gîndire şi acţiune, a tuturor membrilor societăţii, a noastră, a femeilor, cu deosebire, parte integrantă şi importantă a naţiunii noastre române. Iată de ce acum in ajunul sărbătorii scumpă nouă, comuniştilor, tuturor oamenilor muncii, al gloriosului jubileu ne exprimăm recunoştinţa faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faţă de tovarăşa Elena Ceauşescu, om politic de prestigiu, savant de renume mondial, pentru tot ce s-a întreprins pentru făurirea omului nou, a demnităţii muncii sale şi ne angajăm să răsplătim această generoasă grijă cu realizări care să asigure înfăptuirea îndrăzneţelor şi clarvăzătoarelor obiective stabilite de cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R.“. Mana Constantin şi-a urmat soţul pe şantiere. S-a simţit atrasa de această activitate. N-a trecut mult timp şi a intrat in rindul constructorilor de hidrocentrale. Acum lucrează în cadrul brigăzii complexe de construcţii hidroenergetice Voineşti-Lereşti, judeţul Argeş, după ce a urmat cursurile de calificare pe şantierul de la Roznov, îşi destăinuie gîndurile. „Munca pe care o fac are unele caracteristici care pot fi considerate dure : şantiere in munţi, metalul rece în zilele geroase, ploile şi vintul, locuinţa in barăci. Dacă ar fi puse cap la cap toate fiarele pe care le-am sudat eu, construind hidrocentrale pe Bistriţa şi pe Argeş, s-ar face o scară pe care aş putea să urc cel mai mart munte sau o punte pe care să merg de la Bicaz la Lotru sau la Porţile de Fier. Cei trei copii ai noştri — dintre care cel mai mare, de 19 ani, lucrează cot la cot cu mine şi cu tatăl său — s-au născut cu toţii pe şantiere. Am construit mult© baraje, multe diguri, multe hidrocentrale şi mai avem încă de construit. Munca ne umple viaţa şi avem de ce să ţinem fruntea sus printre oameni, aşa cum, datorită preşedintelui Nicolae Ceauşescu, poporul român a dobindit un Înalt prestigiu între naţiunile lumii“. Fapte, ginduri, sentimente. Cu referiri la trecut. Cu corespondenţe in prezent. Şi, mai ales, cu trimiteri spre viitor. Spre ţelul edificării socialiste şi comuniste a patriei. Mobilizarea energiilor creatoare ale poporului român are ca fundament unitatea de conştiinţă, de năzuinţe şi de faptă. O unitate care şi-a dovedit trăinicia in cei 65 de ani ce au trecut de la făurirea Partidului Comunist Român. O unitate care a fost, este şi va fi garanţia sigură a victoriilor noastre, pe frontul muncii paşnice. Este crezul poporului român reafirmat şi în această Zi a muncii. Pagină realizată de Ion Stoica, cu sprijinul corespondenţilor judeţeni La sărbătoarea muncii in mod firesc gindul fiecăruia dintre noi se îndreaptă spre partidul care a dat demnitate celor ce muncesc in uzină, pe ogoare sau cu condeiul, spre secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care, prin munca şi dăruirea sa revoluţionară, a unit toate energiile spre înflorirea patriei socialiste, spre bunăstarea şi fericirea tuturor cetăţenilor ei. Maistrul Gheorghe Eftimie vorbeşte cu mîndrie despre întreprinderea „Rulmentul“ din Braşov, despre dezvoltarea acesteia, mai ales în ultimele două decenii, cind, in urma vizitelor şi indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a fost extinsă şi modernizată astfel ca producţia de rulmenţi să atingă un nivel tehnic mondial. „In ultimele două decenii — releva el — producţia a crescut de cinci ori iar productivitatea muncii de peste trei ori, rulmenţii cu marca braşoveană, competitivi cu ai firmelor de renume mondial, fiind cunoscuţi şi solicitaţi în peste 70 de ţări. Aş vrea să remarc o înclinaţie, o vocaţie a colectivului nostru : pregătirea şi asigurarea schimbului de miine. Sunt zeci de familii — soţ, soţie, fiu, nepot şi alte rude apropiate care lucrează soţ la cot în marea familie a producătorilor de rulmenţi braşoveni. In ce priveşte familia raea, soţia lucrează la secţia sculărie, iar cei doi băieţi au învăţat meserie alături de mine, au urmat facultatea la seral şi acum sînt subingineri în uzină. La fel sunt multe familii. Meseria noastră şi-a ciştigat tradiţie şi renume deosebite, «ştafeta» se transmite din tată un fiu, asigurind viitoarele succese în muncă şi continuitatea profesiei“. Annica Oprişan este maistru la secţia role II, tot la o întreprindere de rulmenţi, cea din Birlad. Discuţia CU ea a început cu o întrebare : „Ce aş fi devenit eu, o simplă fată din Moldova, dacă in sărăcăcioasa noastră urbe nu ar fi apărut unităţile industriei socialiste, care aveau să ne scoată din trista situaţie moştenită ?“ Are două fiice, două „flori“ cărora le-a dat viaţă. •Una e studentă, alta elevă. Continua : „Mi-a plăcut să învăţ şi să muncesc. Această pasiune, însă, ar fi rămas, fără condiţiile create de partid, doar un vis. Descătuşarea energiilor creatoare, deschiderea largă a tuturor porţilor spre a fir de recunoştinţă