România Liberă, mai 1986 (Anul 44, nr. 12904-12929)

1986-05-01 / nr. 12904

Pagina a 2-a — 1 mai 1986 // Izbânzi înscrise pe frontispiciul EPOCII NICO­LAE CEA­UŞES­CU DEMNITATEA MUNCII Marcăm Ziua muncii, în preajma unui glorios jubileu. Marcăm ziua de 1 Mai sub semnul aniversării a 1 55 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român. 1 Mab 1 Mai. Date care exprimă simbolic însăși puterea de a se afirma proprie poporului român, munca sa paşnică, încrederea nestrămutată in clarviziunea Partidului Comunist Român, stegarul luptei pentru demnitatea, libertatea şi prosperitatea naţiunii noastre. Frumoasă şi semnificativă este tradiţia din ultimele decenii de a intimpina, In fie­care an, sărbătoarea muncii cu cununa victoriilor obţinute pe frontul ei. Frumoasă, pen­tru că bogăţia roadelor activităţii creatoare ne bucură pe toţi şi ele stau la temelia bunăstării, a progresului şi înfloririi patriei ai cărei fii sistem. Semnificativă, in acelaşi timp, pentru respectul şi preţuirea de care se bucură făuritorii de bunuri materiale şi Nobila semnificaţie a marilor eforturi creatoare spirituale in societatea noastră socialistă in care adevărata dimensiune a personalităţii şi demnităţii omului o dă munca. Munca, pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu o defi­nea ca bogăţie supremă a poporului român, „o îndatorire de onoare pentru toţi mem­brii societăţii, criteriul fundamental de apreciere a contribuţiei fiecărei persoane la dez­voltarea unităţii din care face parte şi la progresul societăţii, o necesitate pentru for­marea, afirmarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane“. Aniversarea in această primăvară a gloriosului jubileu al partidului, îndemnurile adresate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de a face totul pentru infăptuirea integrală a măreţelor sarcini ce ni le-am propus, exemplul său personal de neobosită muncă şi dăruire, puse in slujba celor mai înalte idealuri de fericire şi pace a întregii naţiuni, au fost şi sunt pentru fiecare dintre noi imbolduri de a ne mobiliza şi mai mult forţele pen­tru ca la locurile noastre de muncă să îndeplinim şi să depăşim sarcinile ce ne revin. Avem convingerea că nici un efort nu este prea mare atunci cind este vorba de viaţa noastră, de viitorul patriei şi poporului, in anii orînduirii noastre noi am desluşit adevăratul rost al muncii, am învăţat ce sunt cutezanţa şi spiritul revoluţionar. Munca. Un drept fundamental asigurat pentru toţi locuitorii ţării. Munca. O dato­rie de onoare a tuturor locuitorilor ţării. Un drept şi o datorie ale căror conţinuturi re­ale sunt înţelese şi concretizate, pe întreg cuprinsul patriei, mărturii in acest sens con­stituind şi secvenţele surprinse in această pagină. Secvenţe ale muncii paşnice şi dem­ne, intr-o ţară a păcii şi demnităţii­­ România socialistă. Ianiţi T. Marin este Erou al muncii socialiste. Este strungar-specialist, ac­centuează cei ce-i cunosc îndeaproape priceperea şi rezultatele muncii sale­­ la întreprinderea de pompe Bucureşti. „Cred că, din orice unghi ar fi privite realităţile din România de azi, din Româ­nia celui de-al 65-lea an de existenţă a Partidului Comunist Român, acum, în preajma împlinirii a 21 de ani de cind la conducerea partidului se află tovarăşei Nicolae Ceauşescu, — ne-a apus est© evident că trebuie remarcată demnitatea muncii in societatea socialistă româ­nească. O demnitate care îşi are ori­ginea în demnitatea ţă­rii, In demni­tatea poporului român. Se înscriu, a­­cestea, în rindul marilor înfăptuiri ale Epocii Nicolae Ceauşescu. Demnitatea muncii rezidă în aceea că, la noi, m­UCa este, deopotrivă, drept funda­mental, garantat prin dezvoltarea eco­nomică a patriei, şi, respectiv, o în­datorire d­e onoare. Tuturor condiţiilor de care beneficiem trebuie să le răs­pundem din fapte, prin angajare re­voluţionara, prin mobilizarea exemplară la concretizarea istoricelor fietăriri ale Congresului al XIII-lea al partidului, a preţioaselor indicaţii ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Aceasta est­e, con­sider eu, semnificaţia pe care trebuie s-o aibă, acum, în preajma gloriosu­lui jubileu al Partidului Comunist Roman, Ziua muncii“. In cadrul întreprinderii miniere Ro­­vinari, judeţul Gorj, lucrează şi Gheor­­ghe Dudău, maistru, preşedintele Con­siliului oamenilor muncii. A venit din­­tr-un sat gorjan de munte, de la Curpen, încearcă sentimentul deosebit al satisfacţiei de a fi intrat in rîndu­­rile Partidului Comunist Român odată cu inaugurarea „Epocii Ceauşescu“. „­am fost martor — declară el — la dezvoltarea impetuoasă a judeţului şi a ţării, am fost şi sunt participant la numeroase înfăptuiri din viaţa economică şi so­cială a judeţului Gorj, a centrului in­­dustrial­ agrar Rovinari, cu industriile sale minieră şi energetică şi cu altele puse în serviciul celor două ramuri eco­nomice principale. Vizitele de lucru efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe platforma Rovinarilor şi Indicaţiile formulate cu aceste prilejuri au condus la noi înfăptuiri în economie, în viaţa socială , inclusiv la începerea construcţiei noului oraş Rovinari. Prin eforturile noastre de zi cu zi, dăm con­ţinut şi valoare unei activităţi de mare importanţă economică, muncii noastre demne, libere, însufleţite de partidul nostru comunist, de responsabilitatea o© ne regină“. Andrei Potra face parte din colectivul Flotaţiei centrale din Baia Mare. Consideră că , firesc ca, într-un moment sărbătoresc depsetaii, faptele de muncă, rezultatele obţinute să fie deosebite. „Sectorul în care lucrez, cel al celulelor de flotare, a contribuit prin aplicarea unor tehnologii noi, prin automatizarea şi optimizarea procesului în mod substanţial la sporirea randa­mentelor medii de extracţie, releva el. Procentajul realizat — 101,6 la sută — în­seamnă un plus de metale in valoare de circa opt milioane lei, pe primul tri­mestru al anului, care, alături de alte măsuri materializate în celelalte sec­toare ale uzinei, i ne-au permis să de­păşim producţia fizică la toate sorti­mentele de metale, livrînd suplimentar economiei naţionale importante canti­tăţi. Acesta este răspunsul nostru la îndemnurile secretarului general al partidului de a înfăptui exemplar sar­cinile stabilite de Congresul al XIII-lea, acesta este darul muncii noastre pe care îl închinăm sărbătorii de la 1 Mai, sărbătorii partidului şi a ţării întregi“. „Dacă un om are­ satisfacţii trainice, dacă trăieşte în demnitate — afirmă munci­toarea Zenovia Bîrsan de la întreprin­derea de tricotaje „Zimbrul*­ din Suceava, de şase ani consecutiv ocupanta locului I pe unitate in întrecerea socialistă — numai munca este izvorul cel dinţii. Viaţa fără muncă nici nu este de con­ceput. Asta am înţeles-o in colectivul a­­cestei întreprinderi sucevene, colectiv mare, a doua mea familie, cu peste 6 500 de oameni, care au luat fiinţă după Con­gresul al IX-lea al partidului. Această mare şi destoinică familie muncitorească mi-a insuflat şi spiritul de competiţie, ambiţia de a face numai produse de ca­litate superioară. Toate acestea îmi dau sentimentul statornic că sunt, aici la lo­cul meu­ de muncă, utilă societăţii, că onorez, după puterile şi priceperea mea, sarcinile mari stabilite de partid, in folosul patriei şi al fiilor săi". Priviţi în jurul nostru. Uzine mo­derne, ogoare tot mai roditoare, oraşe cu edificii impunătoare. Toate acestea au fost realizate prin munca întregului popor, condus cu clarviziune de partid. La unele din noile obiective a contri­buit direct şi Ilie Zamfir, zidar, şef de echipă la Trustul de antrepriză gene­rală construcţii-montaj Constanţa. „Tră­iesc şi muncesc -- sublinia el d­intr-un oraş pe care procesul de industrializare l-a ridicat la cote înalte de progres şi bunăstare. Ne mîndrim, pe bună drep­tate, cu aceste înfăptuiri pentru că ele au fost realizate prin truda noastră, a tu­turora. înaintaşii noştri au muncit un trecut din greu, dar rodul muncii lor îndestula doar pe reprezentanţii clase­lor privilegiate. Acum, oamenii muncii sunt aceia care se bucură de tot ceea ce înfăptuiesc cu braţele şi cu mintea lor. Este, aşadar, o schimbare radicală a condiţiei muncii pe pămîntul României, unde omul este apreciat după cantita­tea şi calitatea muncii, după rezultatele concrete în activităţile pe care le des­făşoară“. Conttinuînd ideea, Ana îmbucan, muncitoare la întreprinderea de con­fecţii „Flacăra" Cluj-Napoca, a ţinut să remarce : „In societatea noastră so­cialistă munca este temelia devenirii, a tuturor prefacerilor şi mutaţiilor ce au făcut din România o ţară cu un ritm înalt de dezvoltare, frumoasă şi tot mai prosperă. Aceasta, datorită partidului, programului său luminos, Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ctitorul României moderne de azi, conducătorul nostru clar­văzător, a subordonat munca poporului român unui obiectiv fundamental : omul şi cerinţele lui materiale şi spirituale. Eu şi tovărăşii mei de la întreprinderea unde lucrez nu precupeţim nici un efort pen­tru îndeplinirea sarcinilor de producţie, ştiind că numai aşa reuşim să mer­gem înainte, pe drumul spre un viitor mai bun şi fericit“. „Cartea de vizită“ a in­ginerului Ioan Josu este impresionantă. Ajunge, insă, Să menţionăm că este Erou al muncii socialiste şi preşedinte al C.A.P. Topolovăţu Mare, judeţul Timiş, şi este suficient să existe acoperire pen­tru propria afirmaţie, potrivit căreia, pentru el, pentru cei din comuna amin­tită munca este atributul definitoriu al tuturor împlinirilor de pînă acum. Să-i dăm cuvintul mai departe c „sînt încă proaspete in memoria noastră impresiile lăsate de vizita secretarului general al partidului în, localitate în septembrie 1981. A fi revoluţionar in agricultură — sublinia atunci tovarăşul Nicolae Ceauşescu — în­seamnă să obţii producţii mari...“. Am înţeles acest comandament major, iar satisfacţia noastră este acum cu atât mai mare cu cit In anul trecut au fost bătute toate recordurile anterioare la toate culturile. N-a întîrziat nici răs­plata muncii d zee© distincţii conferite unităţii pentru producţiile obţinute, dintre care cinci sunt titluri de Erou al muncii socialiste. Acesta este răspunsul concret al cooperatorilor din Topolo­­văţu Mare, la chemarea secretarului ge­neral al partidului , muncim pentru a da ţării cu­ mai multă pline, cu­ mai multe produse agroalimentare, spre bi­nele nostru, al tuturor“, hotare mereu alte mesaje ale muncii. Iar printre „expeditori“ se numără şi întreprinderea constructoare de maşini, unde lucrează şi muncitorul Ioan Freiner Dürner, care prezintă citeva repere ale prestigiului contemporan al unităţii in care-şi desfăşoară activitatea : „în sec­­ţia de motoare navale, bunăoară, ca să vorbesc despre un succes proaspăt, a trecut cu bine probele de stand un com­plex şi competitiv produs — motorul de 15 200 CP din familia de motoare na­vale cu consum redus de carburanţi, des­tinat industriei noastre navale. In alte secţii s-au finalizat în bune condiţii, sub semnul aceluiaşi nobil şi generos oma­giu adus gloriosului nostru partid, o în­treagă salbă de hidroagregate care echi­pează hidrocentrala Porţile de Fier-2, atitea alte şantier© ale luminii de la Riu Mare -* Retezat, Gura Lotrului, Drăganu, amenajările de pe Olt, Jiu, Si­ret etc. Sunt împliniri care ne onorează munca. Împliniri cu care, suntem­ siguri, onorăm ţara“. Tehnicianul Mir­cea Ron­­­a a ajuns da pe meleaguri bănăţene la Galaţi, cu d°uă decenii în urmă. Acum conduce turnă­­tom­ă de aliaje speciale din cadrul Com­binatului siderurgic din oraşul de pe Dunăre. Se numără printre cei care, direct sau indirect, au făcut ca astăzi Româ­nia să nu mai importe elice pentru nici un fel de nave care se construiesc in ţară. „în anii de cind mă aflu in deta­şamentul muncitoresc, — mărturiseşte el — am realizat 75 de inovaţii şi invenţii. Pe frontispiciul secţiei noastre am in­­scris următoarea deviză ! „Ieri le-am importat, azi ne fabricăm singuri, miine le vom exporta !“. Acum, în pragul jubileului partidului, pot raporta cu le­gitimă mîndrie că la turnătoria de a­­flaje speciale a C.S.G. s-a născut o altă «idee de milioane». Este vorba de confecţionarea, pentru prima dată in România, a lagărelor de alunecare din fiecare lichidă de mari dimensiuni, pe care ţara noastră le importa. Este unul din răspunsurile noastre concrete la În­demnurile secretarului general al parti­dului, răspunsuri prin care răsplătim eforturile şi grija partidului, cărora le datorăm formarea noastră, împlinirea demnităţii noastre muncitoreşti“, societate ca a noastră, guvernată de prin­cipiile eticii şi echităţii socialiste, la baza cărora stă tot munca. Modelaţi în vîltoa­­rea muncii pentru sine şi societate, pă­trunşi de un înalt spirit de răspundere, ca producători, proprietari şi beneficiari, sunt şi membrii colectivului nostru, pentru care munca este un crez şi, totodată, cea mai potrivită modalitate prin care dau expre­sie satisfacţiei că trăiesc într-o ţară care pune, mai presus de orice, omul, viaţa şi pacea acestuia“. Gheorghe Oprea işi desfăşoară activitatea in alt domeniu şi în altă parte a ţării. Este maistru princi­pal la întreprinderea de electrocentrale Borzeşti. Nutreşte, însă, aceleaşi ginduri, continuind ideea . „Fiecare dintre oame­nii muncii din cadrul colectivului nostru cunoaşte lecţia muncii. A invăţat-o cu pasiune şi răspundere revoluţionară, aşa cum reuşesc să o cunoască doar cei ce-şi raportează permanent viaţa, munca, la ce­rinţele şi exigenţele societăţii în care tră­iesc. In socialism omul este apreciat după cantitatea şi calitatea muncii, după rezul­tatele concrete obţinute în activitatea pe care o desfăşoară. Este un principiu care, in condiţiile autoconducerii, aplicării Legii privind retribuirea in acord global şi acord direct a personalului muncitor, dobindeşte o importanţă şi mai mare, conducind la sporirea producţiei şi productivităţii mun­cii, la creşterea eficienţei întregii noastre activităţi. Iată Încă o lecţie pe care ne-am însuşit-o“. ii împliniri care ne onorează, împliniri cu care onorăm ţara Pe subinginerul Ion Dop, l-am abor­dat la sistemul Porţile de Fier-2, unde, împreună cu colegii săi, erau plenar an­grenaţi în lucrările pentru punerea în funcţiune a unui nou grup hidroenerge­tic de 27 megawaţi, eveniment dedicat celei­ de a 65-a aniversări a Partidului Comunist Român. Acest al 6-lea hidro­­agregat ridică puterea instalată în cea de a doua hidrocentrală românească de pe Dunăre la 162 megawaţi. A ţinut să de­clare: „Drept, inalienabil înscris în legea fundamentală a ţării noastre, munca devine, in noile condiţii, şi o îndatorire civică de prim ordin, de responsabili­tate socială. De aici izvorăsc marile concentrări de eforturi creatoare pentru construirea unor obiective economice, sau pentru combaterea efectelor unor ca­lamităţi naturale. Şi tot aici îşi au sor­gintea angajamentele suplimentare in cadrul Întrecerii socialiste, largă mişcare a inovatorilor, realizare cu forţe proprii a unor maşini, utilaje şi instalaţii necesare producţiei, reducerea consumurilor mate­riale“. Elekes Enikő era studentă la Pe­troşani când a aflat că în judeţul Covasna, vecin cu Harghita sa natală, se va deschi­de un nou bazin carbonifer. La repartiţie a ales, fără ezitare, să lucreze la Va­lea Crişului. Acum este subinginer, un al doilea an de stagiatură. Iată gîndurile pe care ni le încredinţează : „Mă bucur că am ales o profesie frumoasă, pe care economia naţională o înscrie printre pri­mele ca importanţă şi eficienţă. Condi­ţiile bune de lucru şi de viaţă, apro­pierea de casă şi sprijinul colectivului, care folosesc un limbaj comun al muncii înfrăţite, îmi dau încredere şi siguranţă pentru activitatea mea viitoare. Pentru toate acestea, pentru excelentele posi­bilităţi de pregătire profesională, pentru condiţiile de muncă, pentru dotările dintre cele mai moderne, pentru drep­tul şi şansa noastră, a tinerilor, fără deo­sebire de naţionalitate, de a ne afirma prin muncă demnă, entuziastă, îmi exprim ataşamentul şi angajamentul faţă de Partidul Comunist Român, de secretarul general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, hotărirea de a acţiona cu toată puterea şi priceperea pentru a răspunde impera­tivului economiei naţionale de a da ţării cărbune cu­ mai mult şi mai bun“. Ilie Doroftei, ţăran cooperator din comuna Movileni, judeţul Iaşi, e convins că dacă cineva ar avea răgazul şi interesul să adune toate proverbele şi zicalele din popor, care vorbesc despre muncă şi rosturile ei, s-ar stringe mult© file. „Numai judecind aceste ginduri cinstite şi Înţelepte — zice el — îşi poate face oricine o părere despre purtarea ro­mânului faţă de muncă. Cu atît mai mult, în anii socialismului cind efortul e cinstit cum se cuvine, cind roadele osiro­diei sint folosite pentru înavuţirea ţării, pentru bunăstarea noastră şi a copiilor noştri, rivna ţăranului este — şi trebuie să fie —îndoită şi intreită. C.A.P. — Mo­­vileni obţine de 15 ani locul I pe judeţ­ la producţia de porumb- în aceste condiţii retribuţia ţăranilor, sporurile au fost fru­moase. Oamenii buni după faptă se cu­nosc, iar eu zic că la Movileni sunt oameni buni. Cum sînt, desigur, în toată ţara. Adică tare harnici. Cam aşa în­ţeleg eu, şi dimpreună cu mine, aşa pri­cep lucrurile toţi consătenii mei , să trăim in vrednicie şi cinste, aşa cum ne îndeamnă cel dinţii fiu al patriei“. Din cetatea de foc a Reşiei pornesc spre di­feriţi beneficiari din ţară şi de peste Mai presus de orice , omul, viaţa, pacea înfăptuirea vasei opere de prefaceri so­cialiste, de către popor, pentru popor, sub conducerea Partidului Comunist Român, in frunte cu marele fiu al na­ţiunii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a schimbat înfăţişarea ţării. Politica de dezvoltare echilibrată a tuturor zonelor patriei a dat, dă şi va da roade, con- . cretizindu-se în ceea ce ne-am obişnuit , să spunem, pe drept temei, că înseamnă o nouă configuraţie social-ecooomică a României. Sunt de nerecun°scut, înnobi­late cu marile realizări obţinute in spe­cial în ultimii 21 de ani, oraşele, comu­nele devenite, fiecare, un reper al înnoi­rilor. Sub acest aspect, greutatea nu constă în găsirea acestor repere, ei in selectarea lor. Ce era, în trecut, Manga­lia, de pildă ? O aşezare pe malul mă­rii, un loc de „vilegiatură“ învăluit in colb şi, parcă, in umbra uitării. Ce înseamnă, în prezent, Mangalia ? Iată un posibil „portret“, redat, de Nicolae Bo­­căneală, inginer şef la Fabrica de con­strucţii navale din localitate : „Manga­lia de astăzi construieşte nave de mare tonaj care brăzdează, cu tricolorul la ca­targ, mările şi oceanele lumii. Este un lucru extraordinar pentru un oraş care nu avea tradiţie în construcţiile navale iar marea majoritate a navaliştilor, tineri din întreaga ţară, înainte de a veni aici, nu văzuseră în viaţa lor cum arată un va­por ! Să-i vedeţi acum cu cită pasiune şi competenţă muncesc. Ei şi-au pus „semnătura“ pe nave cum sînt „Callatis“, „Baraolt“, „Băneasa“, „Băceşti“, „Bănişor“ şi altele. Cum s-a ajuns să construim la Mangalia astfel de nave ? Datorită poli­ticii partidului, prin muncă şi spirit re­voluţionar“. Tiberiu Auer este Erou al muncii so­cialiste. Este maistru, la întreprinderea metalurgică pentru metale neferoase din Zlatna, într-un colectiv de oameni ai muncii român­i, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Se exprimă direct şi concis : „Zlatna întinereşte cu adevărat. După cum se ştie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a vizitat de mai multe ori ju­deţul Alba şi, cu fiecare ocazie, a stabilit măsuri prin care s-au schimbat radical locurile, condiţiile de muncă şi viaţa oa­menilor. La Roşia Poeni s-a construit combinatul minier al cuprului, iar în alte locuri din Ţara Moţilor au apărut unităţi ale industriei uşoare. Avem, astăzi, şosea cu asfalt pînă la Alba lulia şi pînă la Abrud. In cincinalul trecut a fost con­struită şi calea ferată cu profil normal de la Alba lulia la Zlatna. Tot aici la noi se construieşte o mare şi modernă uzină pentru cupru. Mulţi moţi s-au reîntors acasă şi muncesc în industria de aici. Mă număr printre eroii muncii din Republica Socialistă România, înaltul titlu care mi s-a acordat se datorează partidului şi muncii. Iată de ce, consider firesc să ex­prim dragostea şi recunoştinţa faţă de Partidul Comunist Român, faţă de secre­tarul său general, care au dat tuturor cetăţenilor patriei demnitatea muncii“. In altă zonă a ţării, in judeţul Dîmboviţa, ne-a împărtăşit gindurile Elena Grigo­­raşcu, şefă de echipa la C.A P. Boiceşti : „S-au schimbat multe, mai ales în ultimii 21 de ani, s-a schimbat ţara, s-au schim­bat şi oamenii. Oraşele devin tot mai fru­moase. Multe sate arată azi la fel ca ora­şele din copilăria mea. S-au construit fa­brici şi uzine şi fel de fel de alte lucruri minunate. Chiar aici, la Doiceşti, s-a clă­dit o mare uzină care scoate curent elec­­tric din cărbune şi la care lucrează mulţi bărbaţi şi multe femei din satul nostru. Oamenii s-au schimbat şi ei, au meserii, se îmbracă frumos, şi-au făcut case şi gospodării noi, îşi dau copţii la şcoli, se duc la doctor cind au nevoie, merg cu autobuzul, ap şi maşini ale lor. Pămîn­­tul s-a schimbat şi el. Este, acum, darnic şi bogat, de parcă ii place şi lui să fie muncit şi parcă se supără şi strigă după tine dacă nu-ţi faci treaba cum trebuie. Recoltele, de la un an la altul mai bune, şi cei patru copii pe care i-am crescut au fost şi sînt bucuriile vieţii mele. Nimic nu poate să fie mai frumos decit să ştii că ai pentru ce să munceşti şi să trăieşti într-o ţară liberă care înfloreşte mereu, avind în frunte un mare OM, pe tovară­şul Nicolae Ceauşescu“. La rindul său, V. Szaköl, maistru la întreprinderea „Na­­pochim“ Cluj-Napoca, remarca : „Un om adevărat, un om integru, nu poate şi nu rămîne niciodată in afara muncii. Partidul nostru, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, — in juruî" cărora po­porul îşi demonstrează unitatea sa de monolit — atribuie muncii un rol deter­minant, hotăritor In ceea ce facem şi în­treprindem pentru progresul continuu şi bunăstarea patriei. Din experienţa perso­nală, din cadrul formaţiei de peste 60 de oameni pe care o conduc am văzut că numai In focul muncii se formează ca­ractere, oameni conştienţi de menirea lor în lume şi în societate. Mai ales Intr-o „Románia libera" Avem în fruntea partidului şi a ţării un OM—strălucit exemplu de muncă şi dăruire împliniri In destinul ţării. împliniri in destinele oamenilor. In destinele tuturor celor care, trăind şi muncind pe păm­m­­tul României socialiste, ştiu că ei sînt fiii patriei, iar patria este avuţia inestimabilă de gînd, de conştiinţă, de faptă. „Mă număr printre oamenii care au început să lucreze şi lucrăm în perioada pe care poporul român o numeşte cu mîndrie „Epoca Ceauşescu". în această epocă am început să lucrez ca miner şi am urcat trepte de împliniri şi demnitate, mărturiseşte Ioan Soare, maistru miner la mina Muncel, judeţul Hunedoara. Mă mindresc că am ajuns maistru la mină. Munca mi-a adus şi o altă satisfacţie. Apreciindu-mi activitatea, comuniştii m-au primit in rîndurile lor. M-am gin­­dit de multe ori la aceste împliniri şi am Inteles că eu, toţi locuitorii României so­cialiste trebuie să fim mîndri, cel puţin din două motive. Pe de o parte, pentru că trăim intr-o ţară şi într-o perioadă cind munca se bucură de stimă şi preţuire. Pe de altă parte, pentru că avem in fruntea partidului şi a ţării un om deosebit care ne oferă tuturor exemplu de muncă şi dăruire. Aşa cum bine a spus de mai mult© ori tovarăşul Nicolae Ceauşescu, minerul nostru de onoare, Partidul Comu­nist Român urmăreşte îndeaproape să se aplice întocmai principiul : „Nici muncă fără pl­ine, nici pline fără muncă!» Noi, minerii de la Muncel, suntem­ hotăriţi să lucrăm in aşa fel incit întotdeauna să putem spune cu fruntea sus că am mun­cit cu demnitate, că am răspuns Întot­deauna chemărilor partidului şi secreta­rului său general“. Munca fiecăruia — o contribuţie necesară la temelia patriei so­cialiste, lată, exprimată concis, ideea ce se desprinde din cuvintele Elenei Ana, de la întreprinderea de fire şi fibre pol Iramidice Roman. „A te făuri pe tine prin muncă, iată mesajul pe care partidul, to­varăşul Nicolae Ceauşescu il adresează fiecăruia dintre noi. Suntem­ mîndri că în decurs de numai un an, mă refer la 1985, întreprinderea noastră a făcut saltul de la pierderi de milioane de lei la beneficii. Cu un bilanţ şi mai rodnic am încheiat primele luni ale anului in curs, perioada în care ne-am înscris cu depăşiri la toţi indicatorii principali : producţie-marfă, export, productivitatea muncii, beneficii. Ce satisfacţie poate fi mai mare decit aceea de a şti că prin munca ta ai pus o cărămidă la temelia măreţului edificiu pe care-1 construim — patria socialistă ? Este sentimentul pe care-1 încerc ori de cite ori privesc operele măreţe, minuna­­tele realizări din anii construcţiei socia­liste şi îndeosebi a celor înfăptuite in perioada deschisă de Congresul al IX-lea al partidului. Este un sentiment care con­feră fiecăruia dintre noi demnitate, în­credere nestrămutată în politica partidu­lui, în viitorul luminos al patriei şi po­porului nostru“. Pentru Ştefan Gherman, cooperator in comuna Sanislău, judeţul Satu Mare, pentru cei ce muncesc alături de el, dorinţa cea mai mare este să adauge in cununa de măreţe fapte şi împliniri ale ţării recolte cit mai bogate. „Prin munca de zi cu zi dorim să dovedim că am În­ţeles înaltele îndatoriri puse în faţa agri­culturii de Congresul al XIII-lea al par­tidului, de secretarul general, tovarăşul Nicola© Ceauşescu, iniţiatorul noii revo­luţii agrare. Şi în acest an am încheiat la timp şi în condiţii de bună calitate lu­crările campaniei de primăvară, fapt ce ne încredinţează că vom obţine recolte pe măsura exigenţelor, aşa cum ne-am angajat, spre a fi la înălţimea titlului de Erou al Muncii Socialiste“. Partidului, tovarăşului Nicolae Ceauşescu prinosul nostru mare, pe care Partidul Comunist Român a asigurat-o, în special în ultimii 21 de ani, tuturor oamenilor muncii, a permis nu numai făurirea unei clase muncitoare numeroase, puternice, dar şi împlinirea prin muncă a nenumăratelor destine, afir­marea plenară a capacităţii de gîndire şi acţiune, a tuturor membrilor societăţii, a noastră, a femeilor, cu deosebire, parte integrantă şi importantă a naţiunii noas­tre române. Iată de ce acum in ajunul sărbătorii scumpă nouă, comuniştilor, tu­turor oamenilor muncii, al gloriosului ju­bileu ne exprimăm recunoştinţa faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, faţă de to­varăşa Elena Ceauşescu, om politic de prestigiu, savant de renume mondial, pentru tot ce s-a întreprins pentru făuri­rea omului nou, a demnităţii muncii sale şi ne angajăm să răsplătim această ge­neroasă grijă cu realizări care să asigure înfăptuirea îndrăzneţelor şi clarvăzătoare­lor obiective stabilite de cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R.“. Mana Constantin şi-a urmat soţul pe şantiere. S-a simţit atrasa de această activitate. N-a trecut mult timp şi a intrat in rindul constructorilor de hidrocentrale. Acum lucrează în cadrul brigăzii complexe de construcţii hidro­energetice Voineşti-Lereşti, judeţul Argeş, după ce a urmat cursurile de calificare pe şantierul de la Roznov, îşi destăinuie gîndurile. „Munca pe care o fac are unele caracteristici care pot fi conside­rate dure : şantiere in munţi, metalul rece în zilele geroase, ploile şi vintul, locuinţa in barăci. Dacă ar fi puse cap la cap toate fiarele pe care le-am sudat eu, con­struind hidrocentrale pe Bistriţa şi pe Argeş, s-ar face o scară pe care aş putea să urc cel mai m­art munte sau o punte pe care să merg de la Bicaz la Lotru sau la Porţile de Fier. Cei trei copii ai noştri — dintre care cel mai mare, de 19 ani, lucrează cot la cot cu mine şi cu tatăl său — s-au născut cu toţii pe şantiere. Am construit mult© baraje, multe diguri, multe hidrocentrale şi mai avem încă de construit. Munca ne umple viaţa şi avem de ce să ţinem fruntea sus printre oa­meni, aşa cum, datorită preşedintelui Nicolae Ceauşescu, poporul român a do­­bindit un Înalt prestigiu între naţiunile lumii“. Fapte, ginduri, sentimente. Cu referiri la trecut. Cu corespondenţe in prezent. Şi, mai ales, cu trimiteri spre viitor. Spre ţelul edificării socialiste şi comuniste a patriei. Mobilizarea energiilor creatoare ale poporului român are ca fundament unitatea de con­ştiinţă, de năzuinţe şi de faptă. O unitate care şi-a dovedit trăinicia in cei 65 de ani ce au trecut de la făurirea Partidului Comunist Român. O unitate care a fost, este şi va fi garanţia sigură a victoriilor noastre, pe frontul muncii paşnice. Este crezul poporului român reafirmat şi în această Zi a muncii. Pagină realizată de Ion Stoica, cu sprijinul corespondenţilor judeţeni La sărbătoarea muncii in mod firesc gindul fiecăruia dintre noi se îndreaptă spre partidul care a dat demnitate celor ce muncesc in uzină, pe ogoare sau cu condeiul, spre secretarul său general, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, care, prin munca şi dăruirea sa revoluţionară, a unit toate energiile spre înflorirea patriei so­cialiste, spre bunăstarea şi fericirea tu­turor cetăţenilor ei. Maistrul Gheorghe Eftimie vorbeşte cu mîndrie despre între­prinderea „Rulmentul“ din Braşov, despre dezvoltarea acesteia, mai ales în ultimele două decenii, cind, in urma vizitelor şi indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a fost extinsă şi modernizată astfel ca producţia de rulmenţi să atingă un nivel tehnic mondial. „In ultimele două decenii — releva el — producţia a crescut de cinci ori iar productivitatea muncii de peste trei ori, rulmenţii cu marca braşo­­veană, competitivi cu ai firmelor de re­nume mondial, fiind cunoscuţi şi solicitaţi în peste 70 de ţări. Aş vrea să remarc o înclinaţie, o vocaţie a colectivului nostru : pregătirea şi asigurarea schimbului de miine. Sunt zeci de familii — soţ, soţie, fiu, nepot şi alte rude apropiate care lu­crează soţ la cot în marea familie a pro­ducătorilor de rulmenţi braşoveni. In ce priveşte familia raea, soţia lucrează la secţia sculărie, iar cei doi băieţi au învă­ţat meserie alături de mine, au urmat fa­cultatea la seral şi acum sînt subingineri în uzină. La fel sunt multe familii. Mese­ria noastră şi-a ciştigat tradiţie şi renume deosebite, «ştafeta» se transmite din tată un fiu, asigurind viitoarele succese în muncă şi continuitatea profesiei“. Annica Oprişan este maistru la sec­ţia role II, tot la o întreprinde­re de rulmenţi, cea din Birlad. Discuţia CU ea a început cu o în­trebare : „Ce aş fi devenit eu, o simplă fată din Moldova, dacă in sărăcăcioasa noastră urbe nu ar fi apărut unităţile in­dustriei socialiste, care aveau să ne scoată din trista situaţie moştenită ?“ Are două fiice, două „flori“ cărora le-a dat viaţă. •Una e studentă, alta elevă. Continua : „Mi-a plăcut să învăţ şi să muncesc. Această pasiune, însă, ar fi rămas, fără condiţiile create de partid, doar un vis. Descătuşarea energiilor creatoare, deschi­derea largă a tuturor porţilor spre a fir­ de recunoştinţă

Next