România Liberă, martie 1987 (Anul 45, nr. 13162-13187)
1987-03-05 / nr. 13165
i în spiritul orientărilor şi indicaţiilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu RESPONSABILITATE, ÎNALTĂ CALITATE, EFICIENŢĂ MAXIMĂ IN ÎNFĂPTUIREA SARCINILOR ECONOMICE In cuvîntarea pe probleme de agricultură rostită recent, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat necesitatea ca sectorul zootehnic să se bucure de o atenţie deosebită, urmarindu-se lichidarea rămînerilor în urmă existente in ceea ce priveşte efectivele de bovine şi ovine. „Consider că toate consiliile unice agroindustriale — a spus secretarul general al partidului— trebuie să se implice cu mai multă hotărîre în realizarea programelor zootehnice urmărind atit pe consiliu, dar şi pe unităţi şi comune, respectarea măsurilor privind realizarea efectivelor şi creşterea producţiei animaliere. In mod corespunzător, in conformitate cu programele stabilite trebuie să se acorde o atenţie sporită asigurării bazei necesare unei bune furajări a tuturor animalelor“. Odată cu stabilizarea vremii se creează condiţii prielnice pentru a se trece, cu toate forţele la realizarea măsurilor prevăzute pentru asigurarea efectivelor de animale cu furaje de bună calitate şi in cantităţi care să cuprindă şi o anumită rezervă, în primul rind paralel cu eforturile ce se fac pentru creşterea producţiei de furaje (mai precis a numărului de unităţi nutritive) la hectar, s-au luat măsuri pentru creşterea suprafeţei rezervate plantelor de nutreţ, suprafaţă care în acest an se ridică la 1,2 milioane hectare. De reţinut că circa 200 000 hectare din această suprafaţă provine din acţiunile ce se întreprind pentru valorificarea superioară a pajiştilor naturale. Potrivit calculelor făcute la Ministerul Agriculturii, producţia culturilor furajere in teren arabil şi pajişti naturale, va putea acoperi mai mult de jumătate din balanţa furajeră. Aflăm că, in vederea folosirii eficiente a terenurilor arabile, s-au luat măsuri pentru cultivarea acestor terenuri cu plante furajere valoroase în cadrul unei structuri îmbunătăţite, în care trifolienele vor avea o pondere de 59 la sută, pajiştile cultivate constituite din amestecuri valoroase de trifoliene şi graminee perene (amplasate in jurul adăposturilor zootehnice) — 11 la sută, rădăcinoasele — 10 la sută şi culturile anuale, în principal porumbul siloz — 20 la sută. Prin aplicarea celor mai corespunzătoare tehnologii in funcţie de zona de cultură, se vor putea realiza, pe cele un milion de hectare in arabil, circa 38 milioane tone masă verde, ceea ce echivalează cu o producţie medie de cel puţin 6 000 unităţi nutritive la hectar. Experienţa multor unităţi agricole de stat şi cooperatiste demonstrează că, printr-o preocupare storită pentru aplicarea tehnologiilor, aceste nivele pot fi depăşite. Anul trecut, unităţile trusturilor judeţene I.A.S. Arad, Giurgiu, Teleorman şi Alba au obţinut in medie 7 396 şi 9 728 unităţi nutritive la hectar pe suprafeţele cultivate destinate bazei furajere. La rezolvarea definitivă, incepind cu acest an, a problemei bazei furajere contribuie faptul că se vor cultiva 500 000 hectare cu soia, cu aproape 200 000 ha mai mult faţă de 1036. Aşa cum s-a stabilit la plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor din decembrie 1986, circa 200 000 hectare de pajişti naturale vor fi luate in cultură in această primăvară, suprafaţă ce va creşte simţitor în anul următor. Specialiştii consideră necesar ca reinsăminţarea să se aplice pe pajiştile aflate în stare avansată de degradare, situaţie care impune desfiinţarea culturilor vechi şi aplicarea uinor lucrări tehnologice corespunzătoare de pregătire a terenului. De urgenţă trebuie să se treacă la identificarea suprafeţelor de pajişti naturale care se vor reînsăminţa, inclusiv celor din sectorul silvic, operaţie ce a demarat greu in unele judeţe. Ţinind seama că viitoarele recolte depind mult de operativitatea cu care se face semănatul este necesar ca pregătirile să fie grăbite şi acolo unde este cazul să se treacă la scurgerea apelor in exces. Pentru ca pe terenurile respective să se obţină în primul an cel puţin 4 000 unităţi nutritive la hectar, se vor lua măsuri pentru creşterea fertilităţii solului. Pe terenurile foarte acide se vor administra cel puţin 4—5 tone de agrocalciu, iar pe celte sărăturate — între 6 şi 8 tone de fosfogips. Fertilitatea, în general, redusă a acestor terenuri, obligă la incorporarea in sol a 40-60 tone de gunoi de grajd, la hectar, avînd prioritate cele destinate sfeclei furajere şi porumbului masă verde. De asemenea este bine ca din cotele de îngrăşăminte chimice repartizate să se reţină cele fosfatice (pentru culturile perene şi plantele anuale), potasice (in special pentru sfecla furajeră), azotoase (pentru trifoliene, borceaguri, porumb masă verde şi sfeclă furajeră). Cum trebuie lucrate asemenea terenuri ? Pentru a se obţine o lucrare de bună calitate, înainte de a se ara ţelina, solul se va lucra cu grapa cu discuri in două faze, trecerea a doua făcindu-se perpendicular cu prima. După desţelenire, este bine să se execute o lucrare de nivelare, pe diagonala parcelei cu care prilej se vor aduna pietrele, astfel pentru a se inlesni accesul in teren al maşinilor şi deci mecanizarea cit mai amplă a lucrărilor. Se ştie că asemenea terenuri lucrate pentru prima dată în cultură, sunt, in general, foarte imburuienate. Ce recomandă specialiştii ? In primul an este bine să se semene sfecla furajeră sau porumbul masă verde, culturi care lasă terenul curat de buruieni, cu condiţia să se execute, ori de câte ori este nevoie, lucrările de întreţinere sau combatere chimică. Pe terenuri cu infestare slabă este suficientă cosirea repetată pentru a preveni înăbuşirea plantelor şi producerea seminţelor de buruieni. Din calculele efectuate la Ministerul Agriculturii reiese că pajiştile naturale pot asigura cel puţin 25 la sută din necesarul de furaje al efectivelor de animale, cu condiţia ca potenţialul lor de producţie să fie sporit continuu. Este vorba de îmbunătăţirea pajiştilor naturale prin efectuarea diferitelor lucrări, precum şi de folosirea raţională şi eficientă a acestor resurse. Din programul întocmit in acest sens, reţinem că in acest an se vor executa lucrări de întreţinere pe 3,3 milioane hectare, eliminarea excesului de umiditate de pe 27 000 hectare, combaterea eroziunii solului pe 53 000 hectare, aplicarea amendamentelor pe solurile acide pe 46 000 hectare, fertilizarea cu îngrăşăminte naturale şi chimice a unor suprafeţe de aproape 2,2 milioane hectare. Cercetarea ştiinţifică şi practica au demonstrat eficienţa deosebită asupra îmbunătăţirii compoziţiei floristice a pajiştilor naturale, şi deci a creşterii simţitoare a producţiei medii de masă verde la hectar, prin supraînsăminţarea cu leguminoase şi graminee perene. Anul trecut, de pildă, ca urmare a măsurilor de îmbunătăţire a pajiştilor naturale, la întreprinderile agricole de stat Făgăraş, Roman, precum şi la unele cooperative agricole, producţia medie realizată pe pajişti a trecut de 20 000 kg masă verde la hectar. Sintetizînd experienţa unităţilor agricole fruntaşe in această direcţie, am reţinut modul cum trebuie să se acţioneze pentru supraînsăminţarea in 1987 a unui milion hectare de pajişti : a) supraînsăminţarea se execută in condiţiile menţinerii covorului vegetal existent şi se recomandă pe pajişti cu o compoziţie floristică necorespunzătoare ; b) se vor alege acele suprafeţe pe care s-au efectuat îndepărtarea vegetaţiei lemnoase, împrăştierea muşuroaielor, precum şi cele trlite ; c) pregătirea terenului se va executa cu grapa cu colţi sau grapa cu discuri in funcţie de gradul de tasare a solului şi panta terenului ; d) înainte de a începe lucrările de suprainsăminţare şi pentru a asigura condiţiile optime pentru viitoarele plante, se recomandă să se facă in prealabil un „păşunat ras“ cu o încărcătură mare de animale pentru reducerea capacităţii de ocupare a vegetaţiei ierboase existente ; e) în scopul realizării unei structuri îmbunătăţire a compoziţiei coloristice, in acţiunea de suprainsăminţare a pajiştilor naturale, se vor utiliza amestecuri de seminţe constituite din 60—70 la sută graminee perene şi 30— 40 la sută leguminoase perene, din care o pondere importantă va fi ocupată de lucerna, trifoi roşu, ghizdei şi trifoi alb ; f) amestecurile care se vor utiliza vor fi diferenţiate în funcţie de zona ecologică şi de structura covorului vegetal existent pe pajiştile ce se îmbunătăţesc ; g) cantitatea de seminţe ce se recomandă la hectar diferă in funcţie de gradul de acoperire al solului cu ierboasă existentă; h) supraînsăminţarea este bine să se execute (in special cu maşina MCR-2.5) primăvara cit mai devreme, cind in sol există o rezervă bună de umiditate şi vegetaţie existentă nu împiedică instalarea noilor plante. Din cele prezentate, se desprinde clar ideea că, în prezent, ne aflăm in perioada de virf in asigurarea animalelor cu furaje in cantităţi suficiente şi de bună calitate. „Hotăritor este acum — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — să se ia toate măsurile pentru a cultiva şi obţine producţii corespunzătoare, pentru a pune o bază temeinică asigurării furajării şi înfăptuirii programelor privind dezvoltarea sectorului zootehnic“. Se împung mobilizarea amplă a forţelor de la sate, a tuturor crescătorilor de animale pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătăţire a pajiştilor naturale, identificarea şi inventarierea suprafeţelor ce urmează să fie supraînsămînţate, precum şi a celor ce se vor reînsămînţa. Ing. Th. Marcarov ■ In fiecare unitate agricola, în fiecare consiliu unic se vor întocmi programe pentru rezolvarea definitivă a problemei furajelor necesare sectorului zootehnic S3 Se creează condiţii pentru semănatul plantelor furajere cit mai devreme posibil B Ce ne spune experienţa unităţilor agricole fruntaşe în domeniul producţiei de furaje B De pe fiecare hectar cultivat cu plante furajere cel puţin 6 000 unităţi nutritive la hectar B Cum se va proceda pentru reînsămînţarea a circa 200 000 hectare de pajişti B Ample acţiuni pentru îmbunătăţirea păşunilor naturale fl Prin supraînsămînţare, producţia de iarbă la hectar poate depăşi 20 000 kg. ACŢIUNILE PENTRU ASIGURAREA UNEI BAZE FURAJERE PUTERNICE SE CER DECLANŞATE DIN TIMP CHIAR ŞI LA BUNII GOSPODARI MAI SUNT REZERVE DE ECONOMISIRE ACTUALITATEA ÎN AGRICULTURĂ. Economisirea severă a energiei electrice şi a gazelor naturale continuă să stea în atenţia colectivelor de oameni ai muncii din unităţile economice. Este o condiţie sine qua non pentru realizarea in bune condiţii a sarcinilor de plan aferente primului trimestru al anului în curs. Realitatea noastră industrială oferă numeroase exemple de încadrare sigură în repartiţiile de energie electrică stabilite în conformitate cu prevederile recentului Decret. Unul dintre aceste exemple îl constituie întreprinderea mecanică de material rulant „Grivița Roşie“ — Bucureşti, unitate specializată pe reparaţii vagoane călători. Specificul său implică şi un consum ridicat de energie electrică. Varietatea tehnologiilor de lucru impuse de complexitatea şi diversitatea acestor mijloace de transport necesită folosirea în permanenţă a maşinilor-unelte, compresoarelor, pompelor, cuptoarelor termice şi de turnătorie, a băilor de galvanizare, cromare şi nichelare, a mijloacelor de transport ş.a., toate avind ca forţămotrice energia electrică. Ţinînd seama de aceste considerente este firesc ca atenţia să ne fie îndreptată şispre acest consumator, căutînd să dăm răspuns întrebării dacă întreprinderea se încadrează în cotele de energie. Considerăm însă că ar fi necesar să lărgim puţin aria investigaţiei noastre urmărind şi cadrul general în care se desfăşoară acţiunea de gospodărire a energiei electrice şi termice. O facem pentru că avem un obiectiv un colectiv pentru care realizarea planului de producţie nu reprezintă doar o simplă sarcină de serviciu, ci mult mai mult. Acest adevăr, de care trebuie să ţinem absolut seama când ne referim la uzina din Calea Griviţei, vom argumenta prin faptul că sarcinile de plan de luna ianuarie au fost îndeplinite în întregime, pentru luna februarie calculele preliminare estimînd roade pe măsura efortului depus. Succesele capătă alte semnificaţii dacă vom spune că îndeplinirea planului de producţie s-a realizat în condiţiile încadrării în repartiţiile de energie electrică. Stăm de vorbă cu tovarăşul ing. Corneliu Poenaru, responsabil cu probleme de energie pe vn ueurinare. înî se expută faptul că analitia Decretului Consiliului de Stat privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică nu a găsit colectivul de la I..M.R. nepregătit. Aceasta deoarece întreprinderea și-a gospodărit întotdeauna cu mare grijă fiecare kilowatt-oră, eliminînd la timp canalele de risipă. „Avind in vedere diminuarea cotelor de energie electrică — ne spune interlocutorul — am hotărît ca marii consumatori, respectiv cuptoarele de tratamente termice, să fie scoşi din procesul de producţie. O problemă aparte au constituit-o compresoarele, utilaje cu putere de absorbţie mărită, unde s-a stabilit ca staţia centralizată să fie înlocuită, funcţia ei fiind, preluată de compresoarele mobile de mică putere. Intr-un mod asemănător s-a acţionat şi la atelierul forjă, unde se foloseşte cu succes metoda forjării in matriţe in scopul reducerii adaosului de prelucrare a diferitelor repere tehnologie ce contribuie la diminuarea consumului energetic cu 5 MWh pe lună.“ După cum se vede, preocuparea de a respecta cu maximă grijă cotele de energie a vizat punctele cu greutate în balanţa energetică a întreprinderii. Cinstit vorbind, soluţiile aparţin oamenilor din sectorul energetic, aflaţi într-o permanentă legătură cu conducerea uzinei, cu comitetele de partid pe secţii şi întreprindere. De altfel, comisia energetică şi-a stabilit un plan de muncă concretizat printr-o urmărire atentă a consumului energetic pe fiecare zi şi oră, în fiecare secţie şi atelier în parte, atenţia fiind mărită în schimburile de dimineaţa şi noaptea, adică în orele cinci se lucrează din plin. Ceea ce înseamnă că vîrful de seară al sistemului energetic este evitat din punct de vedere al consumului energetic. Minute în şir l-am ascultat pe inginerul Gheorghe Olaru, şeful secţiei prelucrări mecanice. Ni se spune că este una dintre cele mai mari secţii din unitate, in structura sa intrînd şi consumatori de felul cuptoarelor de tratamente termice şi turnătorie, maşini de prelucrare a maselor plastice şi cauciucărie, maşini unelte etc., multe dintre ele cu puteri instalate de ordinul zecilor şi chiar sutelor de kilowaţi. „Punctul de plecare in aplicarea măsurilor recentului Decret, arăta la un moment dat tovarăşul ing. Olaru, l-a constituit informarea oamenilor in legătură cu importanţa exactă a actului emis. Rezultatele pozitive sunt indisolubil legate de comportamentul muncitorilor, al maiştrilor, al celorlalţi specialişti, de respectarea întocmai a disciplinei tehnologice şi de producţie. N-am scăpat din vedere nici reprogramarea oamenilor pe schimburi in funcţie de energia alocată pe paliere, evitind activitatea cu consumuri ridicate între orele 17—23. Acolo unde situaţia a cerut-o, am hotărît să înlăturăm utilajele cu putere instalată mare, funcţia lor fiind preluată de maşini-unelte universale, mici consumatoare de energie electrică. Fac menţiunea că la acestea au fost montate limitatoare de mers in gol, inclusiv la aparatele de sudură.“ Din motive lesne de înţeles, nu vom dezvolta cele menţionate pînă acum. Concluzia care se desprinde în urma celor spuse de interlocutori este că situaţia energetică la I.M.M.R. este una pozitivă, că producţia (cu sarcinile de plan îndeplinite) merge pe cotele alocate de întreprinderea furnizoare. însă cum observaţia îndelungată te apropie de esenţă, am încercat să ne convingem de adevărata faţă a lucrurilor umblînd prin cîteva sectoare, înregistrînd lucruri bune şi... mai puţin bune. Tf* 'toilor— Rpr*— ţia prelucrări mecanice, am întîlnit un fapt cu semnificaţii aparte. Pe o serie de maşiniunelte, în special pe cele cu pondere la consumul de energie electrică, erau aşezate plăcuţe în care se specifica cu litere mari consumul pe oră al fiecărui utilaj în parte. Este o iniţiativă care vine să confirme cele spuse de şeful secţiei privind instruirea personalului muncitor. Ceea ce nu se confirmă este situaţia limitatoarelor de mers în gol, despre care ni s-a spus că sunt montate la maşinile-unelte. Am ales, la întîmplare, mai multe strunguri şi rezultatele sint aceleaşi, adică limitatoarele ori lipsesc, ori sunt defecte. Nu intenţionăm să minimalizăm cu nimic efortul acestor oameni de a realiza planul de producţie cu consumuri energetice cit mai mici, dar un semnal de avertizare pentru electricienii uzinei ar fi binevenit. Din drumul care ne duce In alte sectoare de producţie ne abatem printr-un atelier (mai bine zis magazie) la intrarea căruia stă scris „distribuţie scule“. In interior, mai multe tuburi fluorescente de 60 W fiecare ardeau chiar şi în pauza de masă. Că nu există iluminat natural este adevărat, insă funcţionarea acestor lămpi fără scop rămîne de neînţeles. Soluţii da rezolvare ar fi destule, una dintre ele fiind montarea întrerupătoarelor pe fiecare tub în parte, însă este nevoie de mai mult interes şi spirit gospodăresc din partea personalului muncitor din acest loc. Şi fiindcă veni vorba de iluminat, să notăm că în multe spaţii de producţie am întîlnit becuri clasice de mare putere — este adevărat nu funcţionau la acea oră — în loc de tuburi fluorescente despre care se ştie că au un consum de energie de cîteva ori mai mic. Poate că întreprinderea producătoare de astfel de corpuri de iluminat va deveni receptivă la satisfacerea doleanțelor venite din partea uzinei bucureștene pe linia aprovizionării cu astfel de produse. Repetăm, nu vrem să căutăm nod în papură în activitatea oa- menilor muncii de la I.M.M.R., însă asemenea aspecte, privite in spiritul cel mai exigent, nu ne dau dreptul să le trecem cu vederea. Cum atent se cere privită şi munca de la atelierul forjă, unde trebuie să sporească atenţia la operaţiile de încărcare şi descărcare a cuptoarelor termice, eliminîndu-se aşa numiţii timpi morţi dintre acestea. Tovarăşul Gheorghe_ Banu, preşedintele comitetului sindicatului pe întreprindere, arăta că „este nevoie de o intensificare a muncii de educaţie la fiecare loc de muncă, de o impulsionare ni uCilvîiă*— .•"■?'» 3- -- ihrinfiyt muncitoreşti de economisire a energiei electrice, in aşa fel incit minusurile care mai există in prezent să fie înlăturate in cel mai scurt timp“. Lucru perfect posibil, ţinind seama de potenţialul prezent în întreprinderea bucureşteană. Mai ales că in materie de energie nici o economie nu este prea mică. Eliade Bălan EMERGIA -problemă vitală a economiei naţionale, a noastră, a tuturor ■■ Imagini de la I.M.M.R. „Griviţa Roşie“ Románia libera" . In etapa actuală o cerinţă de prim ordin o constituie asigurarea, pregătirea temeinică a cadrelor, precum şi ridicarea calificării celor existente. în legătură cu sarcinile din acest domeniu şi cu măsurile adoptate pentru transpunerea lor în fapt, am purtat recent o convorbire cu tovarăşul MIHAI TANASE, director adjunct în Comitetul de Stat al Planificării. — In cuvintările rostite la recentele şedinţe ale Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, a subliniat din nou necesitatea acordării unei atenţii deosebite realizării programelor de ridicare a calificării profesionale, tehnice a muncitorilor, a pregătirii specialiştilor din toate sectoarele de activitate. „Avem nevoie — a precizat secretarul general al partidului — de o ridicare mai puternică a nivelului de cunoştinţe, pentru înfăptuirea modernizării, pentru realizarea obiectivelor revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi ale noii revoluţii agrare“. Orientările şi indicaţiile date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu constituie un preţios sprijin în îmbunătăţirea activităţii de pregătire şi perfecţionare a cadrelor, în prezent acţionăm — împreună cu organele de resort învestite cu atribuţii in acest domeniu — pentru transpunerea acestor sarcini în fapt, pentru realizarea în tot mai bune condiţii a programelor de asigurare a forţei de muncă, dezvoltare a invăţămîntului şi perfecţionare continuă a pregătirii cadelor. — Ce măsuri au, fost luate in acest scop ? — In acest an se pregătesc circa 350 000 de muncitori calificaţi, aproape în totalitate prin şcoli profesionale şi licee. La asigurarea forţei de muncă s-a acordat o însemnată atenţie acoperirii necesarului de cadre din ramurile de bază ale economiei naţionale şi anume : ramurile care asigură dezvoltarea bazei energetice şi de materii prime — industria minieră, industria petrolieră, exploatările geologice , ramurile prelucrătoare de bază — industria metalurgică, industria constructoare de maşini, construcţiile industriale, îndeosebi construcţiile hidroenergetice. Concomitent, transpunerea în fapt a noii revoluţii agrare a impus necesitatea pregătirii temeinice a cadrelor în meseriile specifice din agricultură — mecanizator, zootehnist, horticultor etc.) precum şi a specialiştilor din acest domeniu. Tot în acest an aproape 12 000 de cadre vor absolvi cursurile şcolilor de maiştri.— Ce sarcini revin organelor de resort pe linia asigurării, pregătirii şi utilizării raţionale a forţei de muncă ? — Intrucit în primul semestru din acest an sunt programate acţiuni de orientare profesională în şcoli, precum şi în întreprinderi ar fi indicat ca elevii să fie îndrumaţi să-şi continue pregătirea în meseriile din ramurile de bază ale economiei naţionale. Asigurarea în acest fel a cadrelor pe plan local, pregătirea lor adecvată, vor determina acoperirea în mai bune condiţii a necesarului de muncitori calificaţi pentru sectoarele-cheie ale producţiei, vor conduce la stabilitatea acestora. In acest mod, s-ar putea evita cazurile înregistrate anterior, cind o serie de opţiuni s-au îndreptat spre pregătirea în alte meserii decit cele prioritare. Ţinind seama de faptul că numeroşi absolvenţi de şcoli profesionale şi licee vor lucra direct in producţie, pe maşini, utilaje şi instalaţii automatizate, conducerile unităţilor productive vor trebui să acorde o mai mare atenţie organizării în bune condiţii a practicii în producţie, precum şi a stagiului de practică pentru absolvenţii treptei I şi a II-a de liceu. De asemenea, la încadrarea noii promoţii de absolvenţi, va trebui să se manifeste o grijă deosebită pentru asigurarea utilizării lor în meseriile în care au fost pregătiţi şi nu în altele, aşa cum s-a mai întîmplat în anumite cazuri. Concomitent cu încadrarea în producţie, vor trebui asigurate din timp spaţiile necesare cazării tinerilor absolvenţi, astfel incit să se realizeze o mai mare stabilitate a cadrelor în unităţi. — Dar pe linia perfecţionării cadrelor, ce se întreprinde ? — Perfecţionarea pregătirii profesionale a tuturor oamenilor muncii constituie o cerinţă fundamentală impusă de progresul economiei, al întregii societăţi. Necesitatea perfecţionării cunoştinţelor profesionale şi tehnice, a aplicării mai ferme a cunoştinţelor ştiinţei şi tehnicii în toate domeniile de activitate, pe baza unui program special, a fost reliefată in mod pregnant de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului. „Trebuie să organizăm mai bine perfecţionarea continuă a cunoştinţelor — a subliniat secretarul general al partidului — pentru că ceea ce am invăţat acum doi ani, de multe ori nu mai corespunde cerinţelor puse de minuirea maşinilor noi, pe care le avem in dotare“. Potrivit programului de perfecţionare elaborat, în acest an se prevede cuprinderea — în diferite forme de perfecţionare — a peste 3 milioane de oameni ai muncii. Perfecţionarea pregătirii profesionale va fi efectuată în mod diferenţiat, pe toate categoriile de personal, în funcţie de nivelul de pregătire al cursanţilor, de gradul de dotare a unităţilor, de sarcinile impuse de cerinţele producţiei. — Ce amănunte ne puteţi furniza in acest sens ? — O pregătire temeinică se va asigura muncitorilor care urmează să lucreze la capacităţi noi de producţie, cu utilaje noi, perfecţionate, precum şi celor care vor aplica în producţie tehnologii noi, moderne. Pentru alte categorii de muncitori — specialişti, muncitori din categorii superioare de încadrare — perfecţionarea va trebui să urmărească însuşirea unor cunoştinţe tehnice superioare, în concordanţă cu programele de modernizare a producţiei. In cadrul acestei acţiuni, se va avea în vedere, de asemenea, ridicarea calificării muncitorilor care nu-şi realizează normele de muncă sau care dau produse de slabă calitate, dar şi a celor din primele categorii de încadrare, în scopul însuşirii cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare pentru mînuirea maşinilor şi utilajelor. O însemnată atenţie se va acorda acţiunii de policalificare a cadrelor. Avînd în vedere că utilizarea raţională a forţei de muncă impune trecerea — după necesităţi — a muncitorilor de la un loc de muncă la altul, precum şi cunoaşterea meseriilor specifice acestor locuri de muncă, se va extinde policalificarea cadrelor în diferite sectoare productive. In acest an vor fi policalificaţi peste 170 000 de muncitori. In ce priveşte maiştrii, tehnicienii şi inginerii care organizează şi conduc nemijlocit procesul de producţie, aceştia vor fi cuprinşi în forme diferenţiate de perfecţionare, organizate în concordanţă cu nivelul lor de pregătire, cu cerinţele programelor de modernizare a producţiei, ale realizării de sortimente noi, la parametri tehnici şi calitativi superiori, ale economisirii de materii prime, materiale, combustibili şi energie. De asemenea, in cadrul obiectivelor programului de perfecţionare a cadrelor, un loc important îl vor ocupa sporirea eficienţei economice, aplicarea noului mecanism economico-financiar, inclusiv a acordului global. Aceeaşi atenţie se va acorda ridicării nivelului de pregătire profesională a cadrelor din agricultură, pentru însuşirea celor mai noi cunoştinţe din acest domeniu, cerute de înfăptuirea importantelor obiective ale revoluţiei agrare. In această acţiune, vor trebui asigurate — de către organele de resort — un sprijin mai susţinut şi o participare nemijlocită în unităţi, în scopul determinării riguroase a nevoilor de perfecţionare profesională, a problemelor care urmează să facă obiectul activităţii de perfecţionare, a categoriilor de personal care va trebui reciclat, precum şi a modalităţilor concrete de perfecţionare a cadrelor. Totodată, va trebui pus un accent mai însemnat pe selecţionarea de cadre dintre cei mai buni specialişti, cu experienţă îndelungată în producţie, în cercetare şi proiectare, care să asigure predarea cunoştinţelor teoretice şi practice la toate formele de perfecţionare. Aceste cadre vor trebui — la rîndul lor — să se documenteze temeinic asupra noilor realizări din domeniul ştiinţei şi tehnicii, a tipurilor noi de maşini, utilaje şi instalaţii, asupra noilor tehnologii şi să informeze cursanţii despre acestea. Organizarea în mai bune condiţii a activităţii de perfecţionare a cadrelor, îmbunătăţirea conţinutului lecţiilor şi instruirilor practice, înlăturarea formalismului manifestat în această privinţă la unele cursuri de perfecţionare, sunt de asemenea cerinţe însemnate. Comitetul de Stat al Planificării — împreună cu Ministerul Muncii, Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului şi cu ministerele economice — ne-a spus, în final, interlocutorul nostru — vor acţiona pentru transpunerea în fapt a sarcinilor prevăzute în programele elaborate, pentru urmărirea sistematică a îndeplinirii acestora în unităţile productive, în vederea asigurării pregătirii temeinice a noilor cadre, a încadrării in muncă a tuturor absolvenţilor de şcoli profesionale şi licee, a folosirii mai eficiente a personalului muncitor, precum şi a ridicării continue a nivelului de pregătire profesională şi tehnico-ştiinţifică a oamenilor muncii. Mircea Scripcă PRIORITĂŢI IR ASIGURAREA, PREGĂTIREA ŞI PERFECŢIONAREA FORŢEI DE MURGĂ Pagina a 3-a — 1 martie 1987