România Liberă, septembrie 1988 (Anul 46, nr. 13629-13654)

1988-09-01 / nr. 13629

Pagina a 2-a — 1 septembrie 1988 Expresie elocventă a preocupării constante a partidului pentru continua ridicare a nivelului de trai al întregului popor Începînd de astăzi, Alţi 600000 oameni ai muncii beneficiază de majorarea retribuţiilor (Urmare prin pag. 1) partidul şi statul nostru, unoile măsuri iniţiate de secretarul general al partidului, tovarăşul pentru transpunerea în viaţă a lui, chezăşia continuei »seen-Nicolae Ceauşescu, au stimulat istoricelor hotărîri ale celui simi a patriei socialiste, a înputernic hotărîrea întregului de-al XlII-lea Congres şi Contregii naţiuni pe drumul civilipopor de a se acţiona neabătut Cerinţei Naţionale ale partiduzaţiei şi al progresului. CALCULE SEMNIFICATIVE INDUSTRIA ALIMENTARĂ MUNCITOR (operator la prepararea zahărului, operator la prepararea uleiului, preparator lapte şi brînzeturi, preparator conserve legume şi fructe) încadrat la categoria a III-a bază, retribuit pe reţeaua tarifară „Alimentară“, B, cu o vechime neîntreruptă in aceeaşi unitate de 6 ani — In lei — Venituri In cazul realizării sarcinilor de integrare a plan In cazul depăşirii sarcinilor de plan cu 10 Ia sută Înainte de „ majorare După majorare *) înainte de majorare Retribuţia tarifară 1984 2 385 1984 2 385 Adaos de acord— ... 198 238 Sporul de vechime (6 la sută) 119 143 119 143 *)a Retribuţiile tarifare majorate cuprind şi compensaţiile băneşti acordate conform Decretelor Consiliului de Stat nr. 46/1982 și 240/1992. In căzul nerealizării sarcinilor de plan,retribuția se acordă în conformitate cu prevederile legale. MUNCITOR ZIDAR încadrat la categoria I, treapta I,retribuit pe reţeaua tarifară „Con-CONSTRUCŢII-MONTAJ strucţii-acord“, nivelul A, cu o vechime neîntreruptă in aceeași unitate de 3 ani In cazul realizării integrale a In cazul depășiriisarcinilor de sarcinilor deplan plan cu 10 la sută Venituri Pînă la După raa-Pînă la După numajorare jorare •) majorare jorare • Retribuția tarifară 1945 2 346 1945 2 346 Partea variabilă a retribuției Sporul de vechime (3 la sută) 58 70 58 70 Sporul de șantier (6,40 Iei pe zi) 166 186 166 166 Adaosul de acord ■ •• — ■ 1 195 235 In cazul nerealizării sarcinilor de plan, retribuția se acordă in conformitate ci prevederile legale. — în lei— După majorare *) *) Retribuțiile tarifare majorate cuprind și compensațiile bănești acordate conform Decretelor Consiliului de Stat nr. 46/1982 și 240/1982. Stimulent puternic în munca noastră Deşi meseria de constructor este, prin specificul ei, potrivită bărbaţilor, eu am îndrăgit această meserie datorită tradiţiei din familia noastră. Astfel, m-am înscris la şcoala pro-fesională cu profilul de constructor-finisor din oraşul Săcele pe care am absolvit-o în vara trecută, iar în prezent lucrez in cadrul brigăzii 1 la înălţarea Centralei electrotermice Braşov, alături de alte colege şi colegi pasionaţi de această frumoasă profere. Ca tineri constructori suntem bucuroşi că, la numai un an de zile de la venirea noastră pe şantiere, beneficiem deja de majorarea retribuţiei, care pentru mine va creşte la 2 236 lei lunar. Această sporire a veniturilor noastre, in special a celor cu retribuţii mai mici, aplicată din iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, constituie încă o dovadă a grijii partidului şi statului nostru, personal a preşedintelui ţării, Îndreptată spre binele tuturor oamenilor muncii, spre Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă. Ca elevi, am beneficiat de toate condiţiile pentru a ne pregăti şi a ne forma atlt ca buni constructori, cît şi ca oameni de nădejde ai societăţii socialiste de astăzi şi de miine. In faţa noastră se află marile obiective industriale şi social-culturale ce trebuie construite cît mai repede şi la înalte cote calitative. Unul dintre aceste obiective de importanţă deosebită este şi C.E.T. Braşov care va asigura necesarul de energie electrică şi termică pentru municipiul de la poalele Tîmpei. Noi, tinerii utecişti, alături de ceilalţi constructori mai virstnici ne-am angajat să depunem toate eforturile, să muncim cu pricepere şi elan tineresc, pentru a finaliza in bune condiţiuni lucrările la această uzină producătoare de energie, precum şi la celelalte investiţii ale acestui an şi cincinal. Suntem convinşi că de munca noastră depinde bunăstarea noastră şi de aceea suntem hotărâţi să răspundem prin fapte exemplare de muncă la această nouă măsură prin care ni se majorează retribuţiile, acţionlnd in aşa fel incit fiecare şantier să se ridice la nivelul fruntaşilor. Maria Rotaru muncitoare la Antrepriza de construcţii industriale Braşov Pe zarea vastă a Cimpiei Române vara se topeşte in aurul toamnei, un abur cu reflexe argintoase pluteşte peste Grădiştea, aşezare cu case obrocite de verdeaţă, suind pe-o boltă de dealuri, in pragul Capitalei, şi noi, intr-un „ARO“ bun la toate — i se spune, cu o notă ambiţioasă, „de comandament" — intrăm, răscolind, ca pe-o ninsoare, praful, in albia Canalu-,lui. De fapt ii ceea ce va fi Canalul Bucureşti — Dunăre doar peste cîteva anotimpuri. Maşina tresare, se crispează pe toate roţile, ţişneşte înainte, sapă şanţuri asemenea unor făaşuri rotunde in lutul colbuit, tată, ajungem la „kilometrul imboviţa“. — Să ne fi văzut cind am juns sau, mai ales, cind amlecat din Tirgovişte ! — dă teci discuţiei inginerul Ion Oviiu Lazăr, şeful Brigăzii comlexe Dîmboviţa, li desluşesc inrivirile tinere o bucurie intenă, o plăcere orgolioasă aminindu-şi o imagine care încă iulbură. Eram — continuă — ca adevărată coloană motorizată mind in ofensivă. Şi — de e nu ? — eram lansaţi in marea definitiva ofensivă a Canoului din „Cimpia Soarelui“, cum se spune spaţiului campestru in sudul ţării, a acestui canal are ne este acum iubire şi cutezanţă. — După cite ştiu aţi sosit aici „în forţă“, atacind din prima zi „frontul de lucru“, adică kilometrul 59—60. Aţi intrat aproape in legenda. — Am sosit, corect spus, cu toată forţa odată, cu toate utilajele — basculante, buldozere, excavatoare, dragline şi cu un „ARO“, acesta, de comandament — şi informaţie completă. Am fost, de altfel, singurii care am venit de la bun început cu întreaga zestre tehnică, hotărâţi să „nu tragem de timp“, să ne facem datoria. Ne-am aşternut „din mers“ pe treabă şi, aşa, ne-am instalat „în fruntea plutonului“ — alcătuit din brigăzile judeţelor Bihor, Dolj, Galaţi şi, bineînţeles, Dîmboviţa — şi nu vrem să cedăm pasul in intrecerea epopee de pe Canal. Este o chestiune de onoare revoluţionară, de patriotism activ. — Dar şi pentru ceilalţi este tot o chestiune de onoare revoluţionară, de patriotism. Şi pentru bihoreni şi doljeni, şi pentru gălăţeni, pentru toate judeţele. Doljenii se ţin îndeaproape, comandantul lor, Aurel Şerban, mi-a făcut o declaraţie asemănătoare. O adevărată confesiune-opţiune de principiu. — In fond este o frumoasă şi bărbătească în trecere incbinele patriei, avem sentimentul creatorilor de lumi, făurim o dimensiune impresionantă în peisaj, remodelăm peisajul, eternizînd intr-o insolită logodnă apele Cu FILE DE CARNET Mării, Argeşului şi Dîmboviţei. Deschidem Capitalei „drum fără pulbere“ spre orizonturile fluviale şi maritime ale planetei Este, intr-adevăr, o operă de demnitate naţională. Păşim în lucrare, căci o lucrare, de măiestrie, de entuziasm şi nesfirşitO pasiune este tot acest iureş de autobasculanta, toată această larmă polifonică de excavatoare şi buldozere, sub streşini de păduri şi foşnet de crânguri. Şi, din spusa unora şi altora, intr-o zi obişnuită de lucru pe Canal, am surprins citeva repere de cronică exemplară din vara anului 1980 : • „zidirea“ digurilor de protecţie pe ambele maluri şi umplerea lor cu balast (în aparenţă o operaţie de rutină, dar care a cerut efort şi, „răbdătoare sudoare" — cum emoţionant mi-a spus şoferul Constantin Bungete — sub „ra ■ falele“ soarelui în iulie) ; • decopertarea şi defrişarea viitorului traseu al acestei „magistrale albastre" din Cimpia Română ; • excavaţiile pentru albia Canalului. Da, intr-o zi obişnuită de lucru i-am întilnit şi i-am cunoscut şi am simţit imboldul imperios de a aşeza o petală de azur pe aceste mîini muncitoare, harnice, in pasionată neodihnă ctitoritoare ale buldoze ■riştilor Ştefan Dumitru, Romica Tănăsescu, Gheorghe Nicolae, sau excavatoriştilor Cornel Pacu, Marin Rafailă, Aurel Canu, Gheorghe Arsene, sau şoferilor de elită — cum i-a etichetat cu Sinceritate şeful brigăzii — Florin Cătănoiu, Dorin Olteanu, Ion Stan, Gheorghe Roşu, Mircea Tudor, (veniţi aici de la I.U.G.C.C., I.E.E.I.I.F. ori I.A.M.C. Tirgovişte), ale tuturor canaliştilor de „la kilometrul Dîmboviţa“. In cîteva clipe de răgaz, ştergindu-şi calm transpiraţia cu podul palmei, unii dintre ei mi-au mărturisit, şi am notat cu graba reporterului de a nu scăpa esenţialul, ginduri, sentimente, trăiri : „Să nu ne întrebaţi dacă a fost greu. Greu a fost, desigur, şi este cind construieşti, dar cind o faci cu dragoste pentru patrie, greul acesta se măsoară cu caratele dăruirii şi străluceşte ca aurul" . „Ştim că aici făurim pentru generaţii, că aici trăim in prezent viitorul pentru viitor“ . „Este o experienţă unicat pentru noi, ca o lecţie de viaţă, de meserie, de istorie. Ne vom lăsa aici o bătaie fără de moarte a inimii noastre de bărbaţi făurari". Ginduri, sentimente, trăiri surprinse, intr-o zi de vară arcuindu-se spre toamnă, la ,,kilometrul Dîmboviţa“ pe marea lucrare a Canalului Bucureşti — Dunăre. O lucrare ca o imensă şi nemuritoare bătaie de inimă in „Cimpia Soarelui“. George Coandă 99Kilometrul Dîmboviţa a superior Lucrez la Borşa, intr-un sector cu tradiţie in Maramureş, cel al exploatării şi prelucrării lemnului, care-şi aduce o contribuţie dintre cele mai însemnate la dezvoltarea economică a judeţului şi a ţării. Beneficiind şi eu, asemenea altor zeci de mii de oameni ai mujicii din patria noastră, de creşterea retribuţiei, doresc să-mi exprim Întreaga satisfacţie pentru această măsură plină de umanism care reflectă pe deplin întreaga grijă a partidului şi statului nostru, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pentru creşterea continuă a nivelului de trai şi a bunăstării întregului popor. Ea este totodată cel mai convingător rezultat al justeţei politicii economice promovate în patria noastră, al materializării în viaţa de zi cu zi a principiilor eticii şi echităţii socialiste, ce se bazează, în primul rând, pe munca harnică şi cinstită a fiecărui cetăţean. Căci este evident că numai dezvoltarea puternică a producţiei tuturor ramurilor de activitate a făcut posibilă sporirea cîştigurilor şi nici o cale de împărţire a beneficiului astfel obţinut nu este mai dreaptă decit aceea care are în vedere cantitatea şi calitatea muncii depuse de fie de a valorifica aurul verde care pentru creşterea avuţiei comune. Iată de ce această nouă sporire a retribuţiei este pentru mine şi ceilalţi ortaci ai mei, nu numai un prilej de satisfacţie ci şi un puternic imbold in îndeplinirea şi mai bună a sarcinilor de mare răspundere puse in faţa noastră, a tuturor, de conducătorul iubit al partidului şi al ţării. Sectorul nostru se numără printre unităţile din cadrul întreprinderii forestiere de exploatare şi transport care şi-au realizat în întregime sarcinile planificate atit la intern cit şi la export, pină în prezent înregistrind chiar şi unele depăşiri. Dar, consider că cel mai bun răspuns de mulţumire pe care-l putem da mult iubitului nostru secretar general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este strădania sporită pentru Îndeplinirea in condiţii şi mai bune a responsabilităţilor încredinţate, realizarea numai a unor produse de inaltă calitate, competitive la export, valorificînd astfel la parametri superiori această mare bogăţie a Maramureşului care este aurul verde. Ion Mogodean muncitor, Întreprinderea forestieră de exploatare și transport Maramureș ,,Románia libera“ Copiii — tinereţea şi vigoarea naţiunii, o nobilă răspundere faţă de societate, faţă de viitorul patriei Familii din marea familie a întreprinderii Dacă i-aş fi întilnit pe stradă, aş fi zis că sunt doi copii ajunşi in pragul adolescentei, care încearcă primii fiori ai dragostei dinţii ascunzind-o cu străşnicie de ochii părinţilor şi ai oricărui intrus. Şi poate că n-aş fi greşit în privinţa dragostei dinţii, dar cu siguranţă în tot, restul... Căci, cunoscindu-i la comitetul de partid al întreprinderii de pompe „Aversa“, aveam să aflu că sunt cit se poate de majori, de vreme ce au 21 de ani, că sunt deja muncitori calificaţi in meseria de turnatori-formatori, că lucrează in aceeaşi secţie şi că formează împreună o familie — familia Benonia şi Ioan Benedic — cu state de „vechime“ de vreme ce au şi o fetiţă, Maria-Alexandra. Stau in faţa mea, cu feţele numai zimbete şi lumină şi— cum tot nu-mi vine să cred că această fetiţă puţintică, cu trup firav şi delicat, poate să aibă ea însăşi o fetiţă — încerc să-mi ascund uimirea prin banalitatea unei constatări : — V-aţi grăbit foarte tare... — Nu noi, viaţa se grăbeşte! Şi aleargă, te prinde în vîrtejul ei şi nu poţi să te dai de o parte. Şi nici nu vrei ! Poate, că, intr-adevăr, copilul a sosit prea repede, dar dacă aşa a fost să fie, e bine venit. Noi ne doream copii şi unul tot trebuia să inaugureze seria. A fost o fetiţă, aşa cum visam eu — dar soţul meu îşi dorea băiat şi n-o să-i rămîn datoare ! Mai cu seamă că şi in familia mea am fost trei la părinţi, iar intr-a lui la fel şi fiecare din noi ştim că e tare bine să trăieşti între mai mulţi fraţi. Şi atunci cind eşti copil şi mai tîrziu, în viaţă. Benonia Benedic vorbeşte de viaţă ca şi cum ar avea cel puţin dublul virstei , dar cind vorbeşte mama cu aspect adolescentin se degajă maturitatea gîndirii şi toată răspunderea pe care şi-o simte pentru familie şi copii. — Nu v-a fost greu, şi proaspăt căsătorită, şi cu gospodărie tinără, şi cu servici, şi cu copil mic ? — Nu, n-a fost greu. O privesc și simte că o suspectez de bravadă. — Nu zău că nu ! Am avut o sarcină uşoară — poate , și pentru că era prima, pe care am dus-o aproape fără să observ, am avut parte de un copil sănătos — pînă la virsta ei de 5 luni nu mi-a creat mei o problemă medicală și sper să fie așa și în continuare, am avut noroc de un soţ bun care mă ajută mult în toate şi de o mamă care mi-a fost întotdeauna alături. E o bunică foarte tinără, abia trecută de 40 de ani, căci ea însăşi a avut primul copil la virsta mea ; vedeţi deci, că la noi, e o tradiţie familia tinără cu mai mulţi copii, iar eu n-am de gind s-o dezmint ! — Cind zice „la noi“ ea vrea să spună de fapt „la noi in Întreprindere" — intervine Ion Vlaiculescu, cu autoritatea unui tată a trei copii. Este revizor contabil, iar soţia lui tot contabilă, la centrul de calcul C.E.C. şi sunt căsătoriţi de... — ...o secundă : Cristei are 13, deci de 14 ani suntem căsătoriţi. Vedeţi, cind eşti părinte îţi numeri anii căsniciei după copii. Şi virsta la fel, şi bucuriile la fel — că de necazuri uiţi repede ! Acum, cind sint mai mari — gemenele Simona şi Denisa au împlinit şi ele 10 ani — copiii ne sunt şi de ajutor, fiecare avind împărţite sarcini precise în casă. Nu neapărat de nevoie, dar trebuie să le dai tot timpul să facă ceva, pentru ca să se înveţe cu munca şi răspunderea lucrului bine făcut. Cristei a intrat de la 8—9 luni la creşă, iar pe fete le-am dat de la 3 ani la grădiniţă — dar in copilărie eu aveam grija surorii mele, iar acum îl învăţ şi pe Cristei la fel, iar fetele îl ascultă. Şi deşi gemene, sunt temperamente diferite : Simona mai visătoare Şi interiorizată, Denisa iute şi impulsivă, iar tot ce strică tot ea drege ! Cind mi s-au născut gemenele, o colegă — Mira Zamfir, care e economistă, spunea in glumă că sunt un om norocos şi uite că acum, exact, pe 23 august, a născut şi ea gemeni, şi tot fete... — Este o mare răspundere să fii mamă şi nu este întotdeauna uşor, ba aproape niciodată! — spune Dumitru Staicu controlor la centrul de calcul al întreprinderii. Chiar şi astăzi, când mă uit la băiatul meu care are 16 ani şi este un băiat frumos şi foarte bine dezvoltat, îmi tremură inima... Pentru că mic, a fost un copil bolnăvicios şi a cărui sănătate a pus mereu mari şi repetate probleme medicale. Şi numai o mamă ştie cu cite frămintări, nopţi nedormite şi muncă titanică este plătită fiecare redresare, fiecare însănătoşire a celui mic, fiecare pas pe calea firească a lucrurilor ! Mereu la pîndă, mereu cu sufletul la gură, mereu temătoare — chiar şi acum cind e aproape un bărbat şi cind nu mai am nici un motiv de temeri. N-am să uit ce fericită am fost cindi, băiatul împlinind 10 luni, am primit diploma pentru cel mai bine îngrijit copil, la un concurs care se organizase pe atunci, toţi mă felicitau, dar numai eu ştiam cit de bolnav fusese. Copilul este singurul capabil să-ţi dea măsura propriilor tale puteri şi fericirea de a şti că ai creat ceva unic... — Sunt sentimente pe care, sub o formă sau alta, le regăsesc adesea în discuţiile cu colegele mele — ne spune ig. Octavia Olaru, de la atelierul de proiectare. Soţul meu lucrează in acelaşi atelier, e tot inginer, am fost colegi de facultate, de grupă, suntem de aproape 10 ani împreunăşi de 3 ani căsătoriţi, dar nu avem copil . Şi acesta este marele nostru „of“ ! Locuim la blocurile noi de la Chiristigiu, avem un apartament proprietate personală, avem retribuţii bune, avem de toate — dar nu copil! Adică esenţialul, pentru ca o familie să fie pe deplin fericită ! In fiecare dimineaţă colegii mei — Anca , Şerban, Viorica Dedu, Emil fileoajă, Comeliu, Bănaru, Dragnea Coman povestesc despre copiii lor — ce au făcut, ce au zis, cum au strănutat, cum au rîs, ce năzbiţii au mai inventat, dar eu ce să le povestesc, despre pisică . Am făcut diferite tratamente medicale, acum urmez un altul Şi sper că acesta va avea succes în realizarea visului nostru de a avea copii. Şi, de fapt, nu vreau unul, vreau doi ! — Nici nu e bine să fi singur la părinţi, v-o spunem din experienţă. Mărturisirea aparţine hoţilor Domnica şi Aurel Dobre, controlori C.T.O. in întreprindere. Sint de trei ani căsătoriţi, părinţii lui sunt în Bucureşti iar ai ei in Moldova şi, in sfirşit, aşteapte cu toţii sosirea pe lume a primului lor nepot.* Nu vă temeţi de naştere 7 !— Am o constituţie sănătoasă iar controalele făcute la policlinica Iancului, unde sunt în evidenţă, dovedesc că am o sarcină normală. Sper că şi naşterea va fi normală, aşa că... — Va fi încă unul din copiii familiilor noastre, adică ai familiilor conturate, constituite, închegate chiar între oamenii din întreprindere, iar din acestea avem numeroase — ne spune Radu Alexandru, secretarul comitetului U.T.C. Oamenii care s-au cunoscut, s-au iubit și s-au luat in fabrică, formîndu-și familii statornice. Chiar astăzi se celebrează o nouă căsătorie a inginerului Vasile Puşcaşu, care a terminat facultatea la strai şi se însoară cu Angela, lăcătuş frezor la secţia a IV-a. Fratele lui, Spiridon Puşcaşu, s-a căsătorit şi el acum o lună cu Cristina, controloare C.T.C. Iar tatăl celor doi fraţi, Petre Puşcaşu , maistru strungar la noi şi el i-a adus, de fapt, pe cei doi băieţi in fabrică. Şi tot azi mai avem o nuntă — că e zi de sîmbătă — a lui Carhien şi Ilie Motorga, în timp ce Mihai Drăgoaica abia a venit din călătorie de nuntă...' — Şi a şi intrat într-o şedinţă, ca să reia contactul cu realitatea ! •— glumeşte Petre Gherbezan, secretarul comitetului de partid. Dar dincolo de glumă, realitatea este că avem familii statornice (n-avem cazuri de cupluri despărţite) că statornici sunt şi oamenii de la noi (fluctuaţia în fabrica este foarte mică), că statornici sunt şi in muncă (ocupăm locul III pe ramură în întrecerea socialistă pe 8 luni). Statornicie pe care fabrica o educă, o cultivă şi o dezvoltă ca pe un lucru de mare preţ. Şi oamenii rămîn statornici şi Îşi cresc şi copiii aşa, apoi adesea îi aduc să lucreze in fabrică. Bătrînul lăcătuş Constantin Constantinescu a adus după el pe cei trei băieţi ai săi care şi ei silit acum lăcătuşi şi au copii la rîndul lor. fraţii Ion şi Niculae Titirişcă au şi soţiile tot în fabrică ba şi socrul. fraţii Urse — George, Stelian, Petre, Damaschin, toţi maiştri, s-au tras unul după altul in fabrică. Adevărate dinastii. "’thündtereşti, al căror titlu de nobleţe constă în cultul muncii şi al familiei, în dragostea pentru copii şi dorinţă de a dărui-.vieţii cu mai multe vieţi, pe Pia Rădulescu Educaţia materialist (Urmare din pag. 1) acestuia educaţia materialist-ştiinţifică vizează simultan , atit aspectul cognitiv cit şi cel moral, respectiv nivelul conştiinţei dar şi al conduitei sociale. Apare astfel firesc şi necesar, de a stabili o legătură organică şi permanentă între posesia de informaţii ştiinţifice, de cunoştinţe bogate şi variate şi exigenţele afirmării in viaţa socială a unor conduite care să răspundă nemijlocit imperativelor dezvoltării noastre naţionale. Şi trebuie spus că în prim plan se situează cuceririle ştiinţei care atestă înţelegerea raţională, corectă a structurii fiinţei umane, a existenţei în univers a omenirii ; mai departe, a acelor cuceriri care aprofundează adevărurile consacrate despre materialitatea lumii, legile naturii şi societăţii, aducînd noi şi noi argumente în favoarea concepţiei revoluţionare — concepţia noastră despre lume, viaţă şi societate. Pledînd pentru un larg orizont de cunoaştere noi pledăm şi pentru un orizont moral care să probeze umanism, care să acrediteze zi de zi lupta impotriva egoismului şi a individualismului (forme ale înjosirii omului, expresii ale unor concepţii şi mentalităţi retrograde înapoiate) lupta împotriva vechiului, pentru victoria noului ingrndire şi acţiune, toate acestea constituindu-se în spaţii ale afirmării concepţiei revoluţionare despre lume şi viaţă, teren fundamental pentru desfăşurarea cu rezultate corespunzătoare a educaţiei materialistştiinţifice. In spiritul politicii partidului nostru, al viziunii sale despre făurirea socialismului, educaţia revoluţionară, materialist-ştiinţifică pe care o desfăşurăm respinge, refuză radical, pe deplin şi definitiv, şovinismul, naţionalismul, rasismul, ca expresii ale dezumanizării, incompatibile cu spiritul cu adevărat, umanist, cu valorile care fertilizează condiţia umană în termenii libertăţii şi demnităţii tuturor oamenilor, ai dreptăţii şi echităţii în raporturile dintre ei. Nimic mai străin de noi, făuritori ai socialismului în România, de politica pe care o înfăptuim — politica Partidului Comunist Român — decit lipsa de respect, atitudinea de desconsiderare faţă de oameni de alte naţionalităţi, rase, de fiii altor popoare şi ţări. Suntem crescuţi şi răminem cu fermitate fideli principiilor de preţuire şi stimă faţă de realizările tuturor popoarelor, ale oamenilor de pretutindeni, indiferent de naţionalitate ori rasă,, militînd pentru înţelegere şi colaborare, pentru un climat de libertate şi demnitate, de profund umanism, in beneficiul tuturor oameniilor de pe planeta Pămint. In etapa actuală, după cum subliniam tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Tezele din aprilie, formarea omului nou, educaţia materialist-ştiinţifică trebuie să pună in evidenţă şi să folosească mai bine condiţiile create de societatea noastră, şansele de a învăţa, de acces la cultură, la cunoaştere, la cuceririle ştiinţei. Revine ca o răspundere majoră tuturor factorilor educaţionali, societăţii în ansamblu, de a se acţiona în aşa fel incit condiţiile obiective, materiale, spirituale, morale, să determine intensificarea, creşterea calităţii şi eficienţei procesului de educare revoluţionară, materialist-ştiinţifică a tuturor mermbrilor societăţii, pe traiectul hotărîtor al perfecţionării activităţii in toate domeniile, al intensificării participării fiecărui om la opera înfăptuită de întregul popor, de a ridica România socialistă pe trepte mai înalte de civilizaţie, bunăstare şi progres. Centrul de cultură ţi creaţie „Cîntarea României" al tineretului din Craiova A început Concursul de creaţie şi interpretare a muzicii uşoare româneşti „MAMAIA ’88“ In perioada 31 august —4 septembrie, la Teatrul de vară din Mamaia se desfăşoară concursul de creaţie şi interpretare a muzicii uşoare româneşti. „Mamaia 88“, organizat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, in colaborare cu Uniunea compozitorilor şi muzicologilor, Radioteleviziunea română şi Comitetul judeţean Constanţa pentru cultură şi educaţie socialistă. Concursul se va desfăşura în cadrul a două secţiuni : de creaţie şi de interpretare. In secţiunea de creaţie se vor prezenta numeroase cintece, noi, în primă audiţie, cu o largă arie tematică şi o mare varietate melodică. Secţiunea de interpretare va prilejui afirmarea unor tineri interpreţi, în finală fiind prezenţi 28 de solişti din numeroase judeţe ale ţării, selecţionaţi din cei peste 200 de tineri remarcaţi în Festivalul naţional „Cîntarea României“. Concursul se va încheia cu o gală a laureaţilor, programată in seara zilei de 4 septembrie. (Agerpres) „Melterul-şcoală al meşterilor olari“ La Mihăileni, cunoscut centru de ceramică din nordul Moldovei, s-a deschis cea de a doua ediţie a „Atelierului-şcoală al meşterilor olari“. Acţiunea la care participă meşteri olari cu experienţă şi artişti amatori începători din judeţul Botoşani, îşi propune să pună mai bine în evidenţă potenţialul creator din acest centru de tradiţie şi să stimuleze pasiunea pentru meşteşugul olăritului in rîndurile tinerilor. Vor avea loc, de asemenea, demonstraţii "practicei dezbateri privind istoria olăritului şi noile sale valenţe in contemporanei-tate, vizite de documentare In alte centre ceramice,, intilniri cu oameni de cultură şi artă. (Agerpres)