România Liberă, martie 1989 (Anul 47, nr. 13783-13809)
1989-03-01 / nr. 13783
Pagina a 2-a — 7 martie 1989 TRIBUNA DEMOCRAŢIEI A IN SECTORUL IV AL CAPITALEI 4 Permanenţa şi eficienţa dialogului edili — cetăţeni Cadrul optim, Instituţionalitat, necesar schimbului liber de idei şi păreri, „Tribuna democraţiei“ — formă originală de dialog public, de consultare şi participare directă a cetăţenilor la treburile obştei — permite abordarea unei problematici deosebite, continuind să se diversifice mereu prin cuprinderea unei multitudini de probleme : economice, de gospodărire şi înfrumuseţare, diverse aspecte ale vieţii sociale, culturale şi educative. Se supun atenţiei cetăţenilor multe aspecte ale vieţii cotidiene, de la explicarea prevederilor ultimelor acte normative, decizii ale consiliului popular de pe raza sectorului In care are loc adunarea şi pină la cele mai mici detalii de interes general privind folosirea fondurilor de investiţii, adresele viitoarelor imobile şi străzi ce vor intra în modernizare şi înfrumuseţare, dezvoltarea reţelei comerciale, a traseelor transportului în comun, intensificarea activităţii de recuperare a materialelor refolosibile şi multe altele. Gama discuţiilor este evident mai largă, dar ne-am oprit pentru început la aceste exemple pentru că ele s-au regăsit în discuţiile ample, eficiente, ale recentei ediţii a „Tribunei democraţiei" desfăşurate în sectorul IV al Capitalei. Participăm deci la una din întâlnirile obişnuite de lucru ale edililor cu cetăţenii. Operativitatea cu care sunt rezolvate, de cele mai multe ori pe loc, problemele ridicate, a impus şi cetăţenilor selectarea cu mai mult discernămînt a temelor de discuţie, pentru că nici un subiect atacat — fapt dovedit în nenumărate rinduri — nu a fost socotit minor dacă el a interesat locuitorii sectorului, după cum nici o decizie nu a fost luată la primărie, fără o consultare democratică a locuitorilor. Se dovedeşte încă o dată că, într-adevăr, edilii şi cetăţenii hotărăsc şi înfăptuiesc Întotdeauna împreună. Tocmai acest spirit, al hotăririi majorităţii, al angajării directe şi al participării efective la soluţionarea practică a şi adunarea la care am participat. — Cu fiecare întîlnire pe care o avem cu cetăţenii şi mă refer, deopotrivă, şi la cele de pe teren, din timpul activităţii zilnice — ne spune tovarăşul Dinu Grigorescu, reprezentantul Consiliului Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste din sectorul IV, şeful sectorului administraţiei locale de stat — putem cunoaşte, mai bine aspiraţiile şi năzuinţele lor, in acelaşi timp, problemele care-l preocupă, în aceeaşi măsură, prin prezenţa — care s-a dovedit fără excepţie — a reprezentanţilor tuturor factorilor de decizie din A.D.P. I.C.R.A.L., I.S.B., I.C.A.R., I.C.L. Alimentara, sectoarele juridic, organizatoric, arhitectură şi sistematizare din cadrul Consiliului popular , se conferă o notă de mare seriozitate şi siguranţă desfăşurării corecte, fructuoase a adunării. Imediat se pot lua decizii şi găsi soluţii pentru cele mai multe dintre problemele ridicate, cu atît mai mult cu cit cetăţenii discută direct cu cei care le vor rezolva, fără a mai fi nevoie de intermediari. Sunt mai puţine acele măsuri care cer o îndelungată cercetare până la stabilirea lor. Dar sunt, fără îndoială, şi astfel de cazuri. Bunăoară, şi în şedinţa din februarie a fost prezentat răspunsul I.T.B.-ului şi al I.C.R.A.L.-ului Berceni referitoare la întrebările cetăţenilor Zoe Ţiţeica, Ion Căpăţînă şi Ion Coştila. Semnificativ pentru ilustrarea rolului important care s-a atribuit acestor întîlniri este şi faptul că dialogul este tot mai bogat, mai efervescent. De fiecare dată sîntem confruntaţi cu alte şi alte propuneri, idei şi păreri. Se nasc, cu fiecare etapă pe care o parcurgem, cu fiecare anotimp, apar noi preocupări, alte şi alte fronturi de lucru. Intr-adevăr, şi la aceste dezbateri au luat cuvîntul un număr mare de cetăţeni dovedind un ascuţit spirit civic, o atenţie deosebită faţă de bunurile pe care le au în păstrare şi în îngrijire. Să ilustrăm cîteva dintre acestea : s-a solicitat sprijinul AD.P. şi I.S.B., pentru îndepărtarea molozului rămas de a unor demersuri, a caracterizat la şantierele abia Încheiate (Dumitra Amarandei — str. Dîmbului 16, Andone Rusu — aleea Tomești bl. 1 A) ; s-a cerut amenajarea unui nou centru de colectat fier vechi în locul celui dezafectat, precum și a unuia pentru recuperarea capacelor de răcoritoare (Vasile Radlariu — str. Măceşului 69) ; împreună cu reprezentantul I.D.E.R.-ului s-au discutat aspecte legate de neasigurarea iluminatului electric pe mai multe străzi dar şi de funcţionarea continuă şi în timpul zilei a numeroase becuri (Bărbu Poenaru — strada Emil Racoviţă 45) , mai mulţi cetăţeni au adresat şi întreprinderii „Ascensorul“ solicitarea de a verifica unele lucrări care s-au dovedit a nu fi de cea mai bună calitate (Ion Ghiţulescu, strada Borodeşti nr. 12), probleme ale asociaţiilor de locatari au fost ridicate şi de unii dintre participanţi (Costea Petre — strada Aliorului bloc A 9) cerînd ca unul din reprezentanţii consiliului popular să participe la adunarea generală a asociaţiei de locatari pentru Clarificarea unor probleme in lumina statutului asociaţiilor de locatari. Un amplu şi viu dialog a stîrnit prezentarea perspectivelor de sistematizare a sectorului pentru anul 1989. Un an bogat, cu obiective mari şi importante de realizat, în care un loc prioritar, pe lingă construcţia noilor ansambluri de locuinţe din zonele Lînăriei-Văcăreşti, Văcăreşti-Abator, Brâncoveanu, Stoian Militaru, vor ocupa şi amenajările lacului Văcăreşti cu 200 de hectare luciu de apă, parcul din vecinătatea sa şi ştrandul, precum şi parcul din imediata apropiere a Palatului pionierilor şi şoimilor patriei, parc ce se va extinde pină spre zona Mărţişor. Importanţa acestor lucrări pentru sector constă tocmai în faptul că marile spaţii verzi vor contribui la crearea unui microclimat mai plăcut, mai bun pentru toţi locuitorii, vor oferi clipe de destindere şi recreere deosebite. Dintre aspectele prezentate au reţinut atenţia cele referitoare la darea în folosinţă a noului centru de creaţie şi cultură „Cîntarea României“ al marii întreprinderi I.M.G.B., situată într-o zonă fără teatru şi cinematograf ca şi a celor două mari complexe comerciale „Pieptănari“, cu 40 000 metri pătraţi suprafaţă utilă comercială şi ,„Timpuri Noi“ cu 60 000 metri pătraţi de spaţii comerciale, ce vor cuprinde şi o piaţă agroalimentară. De remarcat, aceste două unităţi vor însuma aproape jumătate din actualul spaţiu comercial al întregului sector. Şi tot la propunerile cetăţenilor s-a hotărît ca în incinta complexului alimentar existent acum în Piaţa Pieptănari să se organizeze o unitate cu piese şi accesorii auto. Şi nu numai acestea au fost dediscutat ci şi cîteva aspecte legate de modernizarea unor artere de circulaţie de mare interes din cartierele Lînăriei, Văcăreşti, Brâncoveanu, aflate în plin proces de sistematizare. Numeroase discuţii au vizat aspecte negative din sectorul comercial, al construcţiei edilitare şi administrativ-gospodăreşti, un accent deosebit fiind pus pe curăţenia şi înfrumuseţarea străzilor şi parcurilor sectorului. „ Frecvenţa constantă a acestor adunări, ne declara Gheorghiţa Ionescu, preşedinta Organizaţiilor Democraţiei şi Unităţii Socialiste din sectorul 4, conlucrarea rodnică a condus către o tot mai mare popularizare a adunărilor „Tribunei democraţiei“, la o tot mai activă participare a cetăţenilor. Chiar şi atunci, cînd, din păcate, a trebuit să schimbăm sala în care ţinem de obicei, întîlnirea, dar în nici un caz şi ziua — a treia vinere din lună — buna desfăşurare a întîlnirii nu a suferit cu nimic. Edilii şi cetăţenii, deopotrivă interesaţi în dezbaterea fiecărei probleme de interes economic, edilitar-gospodăresc, au fost mereu prezenţi la aceste ample discuţii. Iar eficienţa lor este evidentă. Ne propunem şi ne străduim ca fiecare adunare desfăşurată sub auspiciile „Tribunei democraţiei“ să fie, intr-adevăr, o nouă experienţă de muncă şi de viaţă, să-i reconfirme rolul de puternică şcoală a democraţiei, de cadru optim de afirmare a spiritului civic. Cristina Popescu Înfăptuirea noii revoluţii agrare (urmare din pag. 1) a realiza o agricultură socialistă modernă, de înaltă eficienţă şi productivitate, capabilă să asigure condiţiile necesare pentru desfăşurarea pe baza intensive a reproducţiei lărgite şi satisfacerii corespunzătoare a nevoilor tuturor membrilor societăţii. Acest proces obiectiv necesar, de mare profunzime şi complexitate, arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu, trebuie să cuprindă „producţia, productivitatea muncii, nivelul tehnic, eficienţa economică, activitatea socială generală din satele noastre“ astfel incit Împreună cu dezvoltarea pe baze intensive a industriei, a celorlalte ramuri ale producţiei materiale să se pună temeliile trainice ale făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintării României spre comunism. Cuprinzînd toate laturile activităţii din această ramură de bază a economiei noastre naţionale, noua revoluţie agrară trebuie să înceapă cu o revoluţie in dezvoltarea producţiei pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnologiei agricole, cu o nouă revoluţie in modul de a gîndi şi a acţiona al tuturor celor care lucrează nemijlocit în acest sector al producţiei materiale, sau in cele care pun bazele efectului de antrenare necesar înzestrării şi chimizării agriculturii, organizării ei pe baze moderne, intensive. In cadrul acestui proces revoluţionar, îmbinarea criteriilor economice cu cele sociale şi ecologice, a eficienţei pe termen scurt cu eficienţa de largă perspectivă, a organizării pe baze ştiinţifice a producţiei şi a muncii cu pregătirea profesional-ştiinţifică şi politico-ideologică a întregii ţărănimi, a tuturor oamenilor muncii care lucrează în agricultură reprezintă condiţia esenţială a realizării unei agriculturi socialiste moderne, de înaltă productivitate şi competitivitate. Pentru ca acest nou proces revoluţionar să se desfăşoare cu succes, subliniază secretarul general al partidului, este hotăritor ca el să aibă loc pe baza proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, întărirea şi dezvoltarea fiecărei unităţi socialiste din agricultură reprezentind atit expresia directă a eficienţei lui cit şi condiţia esenţială pentru continua lui perfecţionare. Efectele directe ale acestui proces revoluţionar complex de mare dificultate şi întindere, cu caracter sistematic trebuie să se concretizeze în obţinerea unor producţii agricole înalte, sigure şi stabile, cu cheltuieli materiale şi de muncă socialmente necesare pe fiecare unitate de produs, astfel incit mediul creat de om în această ramură de bază a economiei naţionale să fie mereu compatibil cu mediul natural şi împreună să asigure condiţii tot mai bune de muncă şi de viaţă pentru toţi oamenii muncii de la sate. „Restabilind rolul agriculturii ca ramură de bază a dezvoltării economiei socialiste a patriei noastre, a construcţiei socialiste —a accentua tovarăşul Nicolae Ceauşescu în expunerea din noiembrie 1988 — s-a acţionat pentru creşterea puternică a producţiei agricole, realizîndu-se mari sisteme de irigaţii, pe aproape 4 milioane de hectare, importante lucrări de îmbunătăţiri funciare, de ameliorare a solului, de creştere a potenţialului productiv al pămîntului. Au fost rezolvate problemele mecanizării complete a agriculturii, ale chimizării, creîndu-se astfel condiţii pentru obţinerea unor recolte bune, care în ultimii ani, se ridică la circa 30 milioane tone de cereale — şi pentru o creştere importantă a producţiei în toate celelalte sectoare ale agriculturii“. Realizările obţinute de agricultura noastră socialistă, cu deosebire după Congresul al IX-lea, sînt o dovadă grăitoare a superiorităţii organizării şi desfăşurării muncii în marile unităţi socialiste de stat şi cooperatiste, a justeţei politicii P.C.R. de dezvoltare şi modernizare a bazei tehnice materiale a producţiei agricole, de chimizare a acesteia , corespunzător compatibilităţii criteriilor de eficienţă economică cu cele social-ecologice, de aplicare a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei agricole în dezvoltarea pe baze intensive a producţiei vegetale şi animale, in tehnologia irigaţiilor şi îmbunătăţirilor funciare, în utilizarea cu maximum de eficienţă a fondului funciar, a întregului potenţial material şi uman de care dispune această ramură de bază a economiei noastre naţionale. Preocupîndu-se permanent de asigurarea unei concordanţe cit mai bune între relaţiile socialiste din agricultură şi exigenţele dezvoltării pe baze moderne, intensive, a forţelor de producţie din această ramură, partidul nostru a conceput şi înfăptuit un nou mecanism economic bazat pe autoconducere, autogestiune economico-financiară şi autoaprovizionare teritorială, a organizat noile relaţii de producţie dintre unităţile socialiste de stat şi cooperatiste în cadrul Consiliilor Unice Agroindustriale de stat şi cooperatiste, a instituit Congresul ţărănimii şi al oamenilor muncii din agricultură, astfel incit toţi oamenii muncii de la sate să participe cu responsabilitate şi competenţă în calitatea lor de proprietari, de producători şi beneficiari la dezbaterea şi adoptarea celor mai eficiente căi de dezvoltare şi modernizare pe baze intensive a producţiei agricole, întărind din punct de vedere social-economic proprietatea socialistă de stat şi cooperatistă. La temelia procesului de dezvoltare şi modernizare a producţiei agricole partidul nostru a aşezat un puternic efort investiţional, peste 88 la sută din fondurile alocate revenind perioadei de după Congresul al IX-lea. Fundamentînd necesitatea şi posibilitatea înfăptuirii noii revoluţii agrare in actuala etapă, Congresul al XIII-lea al P.C.R. a elaborat un ansamblu de măsuri care să asigure modernizarea şi reorganizarea pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii agricole a întregii activităţi, in vederea sporirii puternice a producţiei agricole vegetale şi animale, transformării înseşi a condiţiilor de muncă, de viaţă şi gîndire ale ţărănimii, ale tuturor oamenilor muncii din această ramură de bază a economiei naţionale. Avînd in vedere că în perspectivă suprafaţa agricolă şi arabilă a ţării noastre rămîn aceleaşi, continuarea înfăptuirii programului de dezvoltare şi modernizare a agriculturii, a noii revoluţii agrare presupune să se acţioneze cu hotărire şi responsabilitate în direcţia folosirii raţionale a fondului funciar. Pornind de la faptul ca pămîntul este bun al întregului popor, principalul mijloc de producţie din agricultură, ce asigură hrana întregii naţiuni, partidul nostru, secretarul său general subliniază necesitatea ca fiecare unitate socialistă de stat şi cooperatistă din agricultură să gospodărească cu maximum de eficienţă solul, astfel incit fiecare metru pătrat de pămînt din suprafaţa arabilă a ţării să asigure maximum posibil de roade. Exigenţele înfăptuirii noii revoluţii agrare impun realizarea în cele mai bune condiţii a programului de irigare a circa 6—7 milioane de hectare, a tuturor lucrărilor de ameliorare şi de creştere a potenţialului productiv al pămîntului, pe circa 3—4 milioane de hectare. Toate aceste măsuri sînt concepute să se realizeze in condiţiile apărării şi păstrării mediului înconjurător, a pădurilor şi apelor, astfel incit înfăptuirea noii revoluţii agrare să însemne atît producţii mari şi stabile cit şi o calitate superioară a condiţiilor de viaţă ale oamenilor muncii, ale întregului popor. Pe fondul acestor acţiuni de largă perspectivă, dezvoltarea pe baze moderne, intensive, a agriculturii presupune perfecţionarea activităţii întreprinderilor agricole,de stat, cooperativelor agricole de producţie, staţiunilor de maşini şi tractoare, astfel incit, în cadrul consiliilor unice agroindustriale, acestea să lucreze într-o strînsă colaborare şi unitate. In acest context de exigenţe, problema principală care se pune este însă buna organizare a activităţii fermelor de producţie, dimensionarea lor optimă, astfel incit să se realizeze o agricultură intensivă în toate sectoarele acestei ramuri, incepînd cu cerelalele, in legumicultura, pomicultură şi zootehnie. Prin înfăptuirea noii revoluţii agrare, arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pină in anul 1995 va trebui să se realizeze cel puţin 45 milioane de tone de cereale, să se generalizeze obţinerea producţiilor mari — de 8 000 kg grîu şi orz la hectar şi să trecem la producţii de 10 000 kg şi peste la hectar. De asemenea, trebuie să realizăm pe toate suprafeţele irigate cel puţin 20—25 tone porumb ştiuleţi la hectar şi să trecem la realizarea de producţii de 30 şi peste 30 tone de porumb ştiuleţi la hectar. Totodată, înfăptuirea sarcinilor noii revoluţii agrare va trebui să însemne creşterea puternică a producţiilor în legumicultură, viticultură, pomicultură, plante tehnice, de masă verde pe păşuni şi fineţe, sporirea efectivelor de bovine şi ovine, creşterea substanţială a produselor animaliere. Pe această bază se vor crea condiţiile ca agricultura socialistă să realizeze o bună aprovizionare a populaţiei cu toate produsele agroalimentare, la nivelul cerinţelor ştiinţifice, un consum care să asigure atit sănătatea, cit şi vigoarea fizică, şi intelectuală a întregului nostru popor, să se integreze organic în exigenţele dezvoltării şi modernizării complexului economiei naţionale echilibrate şi armonios structurate. „Románia libera" Atenţie constantă calităţii spectacolelor, mesajului lor educativ Aproape orice analiză de an teatral presupune, în ultimul deceniu, citarea unui spectacol, a unei piese în premieră absolută sau cel puţin a unei izbînzi interpretative ori regizorale pe scena Teatrului Dramatic Braşov. Rari sunt anii cînd trupa braşoveană nu are nimic de adus in prim-planul mişcării noastre teatrale, pentru că ea este formată din oameni talentaţi şi serioşi, care îşi cunosc menirea şi o împlinesc cu respect pentru profesiune şi pentru public, îşi propun, mai întotdeauna, un repertoriu format din texte de calitate, pentru care există forţele interpretative necesare şi, totodată, işi asociază regizori şi scenografi de valoare cu care conlucrează creator, menţinînd cu grijă calitatea spectacolelor. Am putut vedea, de pildă, „Locuinţa Zoicăi“, de Bulgakov la premieră, în deplasare, dar şi după 150 de reprezentaţii. Nimic alterat. Aceeaşi vigoare, fără încărcătură inutilă şi fără nici o concesie făcută efectului comic in sine. Teatrul braşovean, condus de regizorul Eugen Mercus, se dovedeşte consecvent în slujba unui program repertorial axat pe dramaturgia originală. De la premiera mai sus amintită pină la data apariţiei articolului nostru au fost puse în scenă (deci, in decursul unui an) texte de Teodor Mazilu („Mobilă și durere“), de Paul Everac („Sculptură in os“), de Tudor Popescu („Domide contraatacă"), de Dina Cocea („Ana-Lia“) alături de o prelucrare semnată de Tudor Muşatescu şi Sică Alexandrescu după Arnold şi Bach („Birlic“) şi basmul pentru copii „Fluierul fermecat“ de Sorin Lepa, acum aflîndu-se in repetiţii piesa lui D. R. Popescu „Balconul“ — alcătuire repertorială onorantă pentru orice colectiv teatral. Premieră absolută a fost piesa „Sculptură în os“, pe care autorul său, dramaturgul Paul Everac, o prezintă, de bună dreptate, drept „o piesă de virtuozitate“, fiind vorba despre „tectonica straturilor ce constituie o personalitate ce nu este ferită de mişcări epirogene şi orogene, altfel zis, de mici cutremure ale unei mentalităţi prin alta, trecutul invadîndu-ne cu furtunoasele, dar fecundele sale interferenţe şi temperîndu-ne «cuminţenia» în curs de solidificare“. Demersul dramatic, situat in sfera dezbaterilor existenţiale, pune în valoare, cu rigoare şi precizie, demonstraţia enunţată mai sus de autor. Eroul său, aflat la vîrsta bilanţurilor (împliniri profesionale, familie solidă, doar cu ceva fisuri, statut social onorabil ş.a.), suportă asaltul amintirilor, şi se vede răvăşit, pentru că alte criterii ii măsoară acum paşii făcuţi. Ca şi în „A cincea lebădă“, (de care piesa se apropie cel mai mult în opera autorului), personajul feminin răscolitor (are aici chiar trei ipostaze) înlătură aparenţe amăgitoare, valorifică trăirile, afirmă convenţia din comunicare, redescoperă filoane de sensibilitate. Punerea in scenă semnată de regizorul Dan Alexandrescu face din acest dialog — întrerupt de parcimonioase monologuri — un spectacol, pe care l-aş numi, trepidant. Fiecare văl înlăturat anunţă alte lumi interioare de dezvăluit, într-o tensiune pe care doar căutarea miezului de adevăr ne-o poate oferi şi înlesni. Incitanta dezvăluire ne aduce, în acelaşi timp, în proximitatea poeziei şi prin meritul actorilor Dan Săndulescu şi Viorica Geantă Chelbea (cea din urmă interpretân a inspirat trei personaje), care apar stăpîni pe subtext şi fac credibil grăuntele de fabulos şi dramul de neverosimilitate generate de construcţia dramei, întîlnirea dintre această piesă cu palpit de adevăr, profesionalismul regizorului Dan Alecsandrescu (totdeauna lucrînd atent textele din dramaturgia originală) şi cei doi interpreţi devine un spectacol emoţionant despre probleme acute ale omului din totdeauna şi de astăzi. Acelaşi regizor semnează şi spectacolul cu textul lui Teodor Mazilu „Mobilă şi durere“, text la care s-au încumetat mai multe teatre în ultima vreme, cu reuşite foarte diferite (la Naţionalul craiovean, un spectacol admirabil, la Teatrul din Galaţi, transpunere pe cit de modestă, pe atît de zgomotoasă), dată fiind dificultatea transcrierii umorului mazilian şi factura originală a personajelor. Regizorul Dan Alecsandrescu s-a vădit, în primul rînd, preocupat de esenţa etică spre care se accede prin virulenţa satiră, ce vizează, după spusa autorului, „bunăstarea excesivă şi mai ales cea obţinută fără muncă“, bunăstare care „degradează, traumatizează, urîţeşte, poceşte individul, îl împiedică să desluşească fenomenul real al vieţii“. Regizorul dirijează interferările de destine caricaturizate spre un monument final, ce-i fixează in imobilitate ca intr-un insectar. In spectacol, Costache Babii şi Mircea Andreescu îşi arogă, ca întotdeauna, primele viori, secondaţi de Nina Zăinescu şi Adrian Răţoi. Mai atent cu compunerea personajului decit l-am văzut de obicei. Andrei Raica izbuteşte un Gore cameleonic, bine strunit şi, in egală măsură, primejdios. Tora Vasilescu de la Teatrul „Bulandra“ a răspuns la invitaţia trupei braşovene de a se alătura la acest spectacol şi a apărut în Melania cu aplomb şi dezinvoltură drămuită încercând să rimeze cu restul distribuţiei (am văzut chiar prima reprezentaţie în care era captivant tocmai efortul tuturor de a-şi potrivi paşii, ritmul acţiunii, respectîndu-şi fiecare rolul şi partenerul de joc). Sălile pline intîmpină ridicarea cortinei la fiecare reprezentaţie cu textul lui Tudor Muşatescu şi Sică Alecsandrescu, „Birlic“. Mari artizani de teatru, cei doi au făcut dintr-o simplă prelucrare o piesă cu parfum autohton, cu personaje viabile, grăitoare pentru meridianul unde au fost plantate şi epoca in care au fost situate, iar actorii braşoveni, dirijaţi strict şi cu ştiinţa gagului de către regizorul Eugen Mereu, au izbîndit intr-un spectacol de observaţie directă a realităţii şi de haz continuu. Costache Babii, necomplexat de umbra marelui său predecesor (Grigore Vasiliu Birlic, de aici se trage porecla acestuia ajunsă renume), îl poartă avîntat prin ca- pitala interbelică şi fauna sa pe al său Costache Perjoiu, zis Birlic. El dă din nou proba marelui său talent, mînuit cu artă, ferit, de şarjă şi grimasă. Personajul musteşte de haz, dar păstrează, în colţ de geană, şi o lacrimă. Trupa se vădeştee, şi de această dată, omogenă pentru că fiecare îşi respectă locul şi dimensiunea personajului în economia punerii in scenă. Portretele sunt bine individualizate, cu un plus de relief cele conturate de Virginia Itta Marcu, Luminiţa Blănaru, Nina Zăinescu, Mircea Andreescu şi Dan Săndulescu. Un relief prea accentuat i-am reproşa Vioricăi Geantă Chelbea. Spectacolul işi Împlineşte funcţia, deloc neglijabilă, de deconectare, destindere, dar oricum i-am zice, el adună, în juru-i, un public numeros căruia i se oferă, în scopul amintit, o reprezentaţie de calitate. Sub îndrumarea regizorală a tinerei regizoare Carmen Veştemeanu publicului i se oferă două spectacole in registre diferite : drama „Ana Lia“ de Dina Cocea şi basmul pentru copii „Fluierul fermecat" de Sorin Lepa. Asociindu-şi forţa dramatică a interpretelor Melania Niculescu şi Maya Indrieş, regizoarea edifică din trăiri incandescente şi lirism confruntarea a două moduri de viaţă, a două temperamente contradictorii, avînd totuşi elemente de complementaritate intr-un spectacol care rămîne una dintre cele mai avantajoase transpuneri ale textului. Basmul pentru copii, în schimb, este lucrat cu timiditate, realizatoarea sa tatonînd parcă relaţiile speciale ce se nasc între scenă şi sală în cazul unor asemenea texte. Copiii au răspuns dezinvolţi la fiecare solicitare de participare din partea interpreţilor, care, profesionişti încercaţi (Ion Jugureanu, Tudor George, Radu Negoescu ş.a.) n-au fost puşi în încurcătură de reacţiile neaşteptate. Aşa că în voioşie şi antreu am urmărit povestea flăcăului ce doineşte din fluierul fermecat intr-un context muzical creat de Valentin Munteanu. Foarte grijulii cu toate compartimentele spectaculare, regizorii care au montat pe scena braşoveană şi-au asociat scenografi care işi onorează semnătura, precum Doina Antemir (la „Ana-Lia“), Maria Axenti (la „Birlic“), Victor Ţapu (la „Sulptură în os“), Doina Cupşa (la „Mobilă şi durere“) şi Ion Cristodulo (la „Fluierul fermecat“). Florica Ichim Însemnări pe marginea activităţii Teatrului dramatic din Braşov Primăverile unei comune (Urmare din vaa. I) omul ajuns la virsta deplinei maturităţi ? — Aş vrea să vă spun că prin 1965 se credea că cooperativa noastră a atins punctul cel mai de sus ce putea să fie atins. După calculele specialiştilor potenţialul natural al pămîntului era, pentru aceste locuri, de 1 300—1 500 kg cereale la hectar, iar noi depăşisem această limită realizind în jur de 3 000 kg la hectar. Se părea că nu mai este nimic de făcut. Dar nu prea departe de noi, la Scornicești, se încerca să se spargă acest plafon. Se năştea acolo un nou complex de tehnologii de lucru, pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. Era vorba de adaptarea la condiţiile specifice ale experimentelor staţiunilor de cercetări Albota şi Caracal şi institutului de la Fundulea, de fapt îmbinarea lucrărilor de scarificare, de arături adinei, de fertilizare, de folosire a amendamentelor, de semănat la momentul şi în densitatea optimă, de întreţinere, de recoltat, de rotaţie a culturilor, de folosire a soiurilor şi hibrizilor celor mai productivi intr-un sistem care să dea maximum de producţie şi randament. Putem spune că de căutările şi de realizările cooperatorilor de la Scorniceşti au beneficiat toate unităţile agricole din judeţul Olt. Şi că Noua Revoluţie Agrară, iniţiată, in mod genial, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, conducătorul iubit al partidului şi al statului nostru, se putea sprijini, la data formulării ei teoretice, pe rezultatele de producţie obţinute în agricultura judeţului Olt, după cum rezultatele deosebite în anii următori au confirmat pe deplin justeţea acestei orientări. Anii se împlinesc în rotunjirea lor şi peste această străveche aşezare românească din vatra Oltului, cu anotimpurile de semănat, de cules. Dar s-au adunat aici atîtea primăveri ale evenimentelor esenţiale incit de la o vreme se pare că totul a intrat într-o primăvară continuă, in care se seamănă, in care se recoltează... Artă şi meşteşug Am privilegiul de a fi prezent într-o expoziţie inedită din cel puţin două puncte de vedere. Mai întîi prin diversitatea şi originalitatea exponatelor , apoi prin aceea că ea nu se adresează publicului, ci chiar celor care au creat modelele, conducătorilor unităţii şi celor ai forului tutelar. Este tematica de producţie a uneia dintre zecile de secţii ale cooperativei bucureştene „Arta aplicata“ şi reprezintă de fapt o confruntare între realizări şi posibilităţi, un bilanţ, un raport de activitate faptic şi scriptic, asupra căruia trebuie să se dea un verdict, un certificat de calitate, un vot de încredere, dacă vreţi. O numărătoare este imposibilă. Sunt două camere arhipline cu obiecte decorative, marea lor majoritate cu tematici bine definite. Aplicele, de pildă, înfăţişează evoluţii în timp din diferite domenii. Apoi, o istorie a automobilului, a navigaţiei, costume de epocă şi costume româneşti, case ţărăneşti, monumente de artă, flori şi faună diverse, piese pentru camere de copii, rame pentru oglinzi şi tablouri, suporturi de luminări, sfeşnice şi chiar lustre, piese funcţionale, adică, pentru interior, balcoane sau grădină. Toate cite le-am înşiruit sunt fabricate din ipsos, dar n-au nimic de-a face cu statuetele desuete, ţipător colorate de prin tîrguri şi iarmaroace. Surpriza celui care ia contact cu un atare obiect este de a nu recunoaşte din ce material a fost confecţionat. Ineditul constă, deci, şi în tehnologiile de fabricaţie, piesele fiind supuse imor durizări cu poliacetat, turnate şi impregnate cu răşini, cu patină policromă. Aplicele au patină de vechime, cu cracleuri, fisuri in adâncime, ce dau impresia că sunt realizate din mii de bucăţele. Inevitabil ajungem in faţa unor grafice şi panouri al căror conţinut sunt adevărata surpriză. Alexandru Oprea, preşedintele cooperativei este inginer, ca atare şi pentru el latura economică constituie criteriul primordial el judecăţilor de valoare pentru tot ce realizează secţia de ipsoserie. De invidiat (pentru orice producător) este nivelul cheltuielilor materiale la mia de lei producţie-marfă, care nu depăşeşte 133 de lei ! Rentabilitate: 47 la sută, beneficii anuale, aproape şapte milioane lei, planul de producţie pe 1988 a fost de 20 de milioane lei, iar cererile din partea pieţei interne şi externe pentru acest an se apropie de 40 de milioane lei. Totul pare incredibil, dacă raportăm valorile de mai sus la numărul de personal, secţia inglobînd doar 221 de oameni, dintre care 180 cu munca la domiciliu. Iată arta de a face meşteşugărie, de a produce rentabil, la SEMNIFICAŢII urma urmei. Valoarea unui kilogram de ipsos urcă prin prelucrare la aproape 60 de lei ! Prin ce ? Prin manoperă şi idee, prin fantezie şi pasiune. Secţia a început timid cu 35 de oameni, în 1981, care realizau o producţie de numai două milioane lei. Ascendenţa şi dezvoltarea ei este legată de numele şefului de secţie, Ioan Meitzer, un om plin de idei care şi-a depăşit de mult condiţia de ipsosar. Tehnologiile de fabricaţie (multe dintre ele fără o denumire anume) sunt cu totul originale, cuptorul de uscare pentru piese va fi alimentat cu energie solară, piesele cu role pentru executarea unui carton special in relief, sistemul de Întoarcere pe rotativă a pieselor expuse uscării, toate acestea sunt, la rîndul lor, noutăţile lui 1989, alte tehnologii menite să reducă manopera, consumurile energetice, intr-un cuvînt să sporească şi mai mult eficienţa economică a secţiei. Luminările ornamentale şi anodibatururile intră şi ele inmenclatorul de fabricaţie, versitatea modelelor şi fantezia cu care au fost create individualizîndu-le ca pe o activitate distinctă. Căutările continuă, insă. Noile modele de ornamente pentru mobilier, aflate în fază avansată de probe, sunt realizate dintr-un amestec de pastă durizată, iar dacă vor fi acceptate, capacitatea secţiei va creşte considerabil, puţind deveni furnizor unic pe economie, deci la nivelul sutelor de mii de asemenea ornamente, in condiţii de maximă eficienţă economică. Tot la capitolul cercetări includem şi ambalajele. Acestea fiind destul de scumpe, cooperatorii şi-au propus (şi au reuşit deja in bună măsură) să le realizeze singuri, printr-o altă tehnologie originală şi eficientă. Asupra rentabilităţii cu care *~ lucrează secţia (şi nu este singura din cooperativă) ne-am oprit îndeajuns, cifrele fiind edificatoare. Faptul că portofoliul de comenzi este mereu plin, cererile depăşind cu mult capacităţile de producţie este, la rîndul său, un preţios amănunt asupra calităţilor estetice şi intrinsece ale fiecărui produs in parte. O întrebare mai stăruie, doar : cit la sută din .. această producţie reprezintă operă de artă ? Ioan Meitzer ne dă un răspuns scurt şi convingător : „Nimic din ceea ce facem noi nu trebuie evaluat de pe poziţia obiectului de artă, ci ca pe o manufactură. Sîntem meşteşugari şi nu ţinem să ne depăşim această condiţie, chiar dacă în multe cazuri reuşim asemenea performanţe. Important mi se pare că tot ceea ce oferim publicului cumpărător se vinde, nu există stocuri sau retururi, deci oferta place. Să-l lăsăm pe cumpărător să ne judece, cu atit mai mult cu cit şi alte oferte — cum ar fi cele ale Fondului plastic — îi stau oricind la dispoziţie.» Dacă In multe cazuri sîntem noi cei preferaţi, „vina“ ne aparţine, ca atare ne asumăm răspunderea de a persista într-o creaţie tot mai diversificată şi originală, de a inova mereu ,deopotrivă în beneficiul nostru şi al cumpărătorilor. Emil Munteanul