România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)
1971-04-08 / nr. 15
Întâlnirile „României literare“ SÎNTEM BUCUROŞI SĂ VĂ CUNOAŞTEM Către sfîrşitul lunii martie 1971 au avut Ioc la Timişoara o serie de întîlniri ale redactorilor şi colaboratorilor României literare cu tineretul studenţesc şi cu alţi cititori timişoreni. La această acţiune, organizată de revista noastră în cadrul manifestărilor dedicate sărbătoririi semicentenarului P.C.R., au luat parte : Nina Cassian, Nicolae Breban, Edgar Papu, Saşa Pană, Franyo Zoltán, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Arnold Hauser, Sorin Titel, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu, Cristina Anastasiu, Ion Arieșeanu, prof. univ. N. Pirvu — decanul Facultăţii de Filologie, Anghel Dumbrăveanu, lector univ. Ion Neaţă, Crişu Dascălu. În tihnirile au avut loc la redacţia ziarului „Drapelul roşu", la Universitate şi la Casa de cultură a studenţilor , publicăm in acest număr relatări ale discuţiilor purtate. Fotografii : C. CIOBOATA La Universitatea din Timişoara NICOLAE IUREBAN • Sîntem bucuroşi şi emoţionaţi. Vă rugăm să ne iertaţi că vă tulburăm de la cursuri, de la examene, de la momentele dv., probabil nu prea numeroase, de odihnă şi de la studiu. In ce mă priveşte am mai profitat de o foarte amabilă invitaţie a clubului „Ex libris“ acum aproape trei sferturi de an şi aceasta mi-a lăsat în amintire o urmă de neşters. Şi, după cum vedeţi, entuziasmul şi interesul dv. real pentru literatura care se scrie azi la noi, nedesminţit de studenţimea timişoreană, m-a făcut să-i conving pe colegii mei de la revistă şi pe colaboratorii apropiaţi, prietenii noştri, de a veni din nou. Am venit aici în calitate de redactori şi de colaboratori ai revistei România literară . Deci, ceea ce ne interesează, în primul rînd, la această întîlnire este realizarea unui contact mai direct, mai viu între redactorii acestei reviste, care este revista principală a Uniunii Scriitorilor şi dv., publicul nostru cititor. Acum cîteva luni, cînd am hotărit să organizăm astfel de întîlniri cu cititorii noştri ne-am gîndit, in primul rînd, la mediile unitare, adică la uzine, la fabrici, la facultăţi. în mare, răminem fideli acestui program chiar dacă la aceste întîlniri participă şi alte categorii de cititori, cum s-a petrecut, de exemplu, la Brăila unde au venit foarte mulţi elevi, arătîndu-se, spre surprinderea noastră, foarte bine informaţi despre literatura actuală, foarte bine pregătiţi, cu un limbaj de o înaltă articulare intelectuală. Nu-i uşor să te întîlneşti cu studenţii, dar cred că şi mai greu e cu elevii. Dv. sînteţi, cred, mai aproape de noi care sîntem mult mai bătrîni decit dv., dar nu atît de bătrîni incit să fi uitat limbajul dv. Dar şi cu elevii ar fi putut comunica destul de uşor şi am venit cu plăcere şi la întîlnirea cu dv. Ne interesează dacă citiţi revista noastră, dacă vă place sau nu, vă rugăm să ne-o spuneţi absolut deschis, noi vom publica răspunsurile dv., chiar dacă sunt negative la adresa revistei, aşa cum am publicat şi altele, dacă vă plac anumite compartimente din revistă şi de ce vă plac ? In sfîrşit aveţi ocazia, cei care cunoaşteţi revista, să vă spuneţi părerea despre ea, critică sau elogioasă, iar cu cei care nu o cunoaşteţi foarte bine sau aţi văzut doar cîteva numere din revistă, să discutăm probleme mai generale ale literaturii contemporane, ale climatului literar, ale ideilor care-i animă pe scriitori ; în măsura în care putem, vom încerca să vă răspundem. La sfîrşit colegii noştri poeţi vor citi din creaţiile lor. Vă rugăm să ne puneţi întrebări. VASILE CREŢU (asistent) : M-aş strădui să pun totuşi o întrebare în afara sugestiilor prozatorului Nicolae Breban. Ne bucurăm pentru opţiunea redactorilor României literare de a veni la Timişoara. O luăm aceasta ca pe un semn de simpatie pentru noi şi, într-un fel, aproape că ne surprinde, întrucât cartea bucureşteană şi cartea românească, în general, ajung la Timişoara foarte tirziu. Există o difuzare a cărţii aproape ilogică. Avem nenorocul ca oraşul Timişoara să înceapă, ca substantiv, cu cea de a 25-a literă din alfabet şi, întotdeauna, cărţile apar aici, la noi, printre ultimele localităţi din ţară. O carte utilă, avînd în vedere că Timişoara este un centru universitar, soseşte la noi mult prea tirziu, şi probabil că mult prea repede la Abrud, pentru că Abrudul are marele noroc să înceapă cu litera A. Aşa că ne bucurăm de întîlnirea pe care o realizăm astăzi cu scriitorii bucureşteni şi mă gîndesc că ar fi interesant dacă unul dintre dumnealor ar încerca să ne precizeze, într-un fel, de ce există o contradicţie între climatul românesc contemporan, bine deschis şi conturat, polemica de idei. La noi polemica e mult prea rigidă sau adesea ea are loc în afara ideilor şi a dezbaterilor de idei şi de principii. M. UNGHEANU: Se poate răspunde în două feluri la aceste întrebări. Intîi, poate fi văzută în ea o prejudecată de dată recentă, aceea că literatura este mai curajoasă decit critica şi că, prin urmare, critica este în urma literaturii, adică întrebarea poate fi înţeleasă şi aşa, dar poate fi înţeleasă şi în justa ei adresare , nu întotdeauna climatul de idei în care se mişcă literatura are cea mai propice desfăşurare. Au avut loc fel de fel de manifestări cu titlu polemic şi mai de mult şi mai recent care, însă, nu au făcut nici un bine literaturii. Ele ocupau, fireşte, foarte mult spaţiu în revistele literare, spaţiu care putea să fie înlocuit cu luări de atitudine serioase. Mici războaie cu un îngust orizont, dispute care vizau adesea probleme mărunte sau laterale, unele, majoritatea fără nici un interes pentru viaţa şi înţelegerea operei. Dispute şi polemici care nu slujesc nimănui. Cred că se poate discuta la ora de faţă foarte fertil în legătură cu literatura, dar punînd problemele ei de bază şi mă gîndesc, în special, la necesitatea de a se reexamina cu seriozitate toată literatura anilor care au trecut, pentru că de foarte multe ori ne aflăm în faţa unor false reputaţii. Sau reversul a unor autori neglijaţi. Iată una din funcţiile criticii care nu se realizează şi care ar putea să fie una din acţiunile ei de primă importanţă. Vreau să spun, printre altele, că sînt autori care se pot recupera, adică există scriitori care ar trebui aşezaţi pe un podium mult mai înalt decît cel pe care se află. La această întrebare a dv. atît de generală şi atît de îndreptăţită eu puteam să vă răspund doar atît: da, aveţi dreptate. T. L. BIRĂESCU(lector) : Vreau să ies în întîmpinarea propunerii făcute de Nicolae Breban. Ceea ce vă interesează pe dv. este ca noi să ne spunem în mod deschis părerile despre activitatea revistei România literară. Fără îndoială, este bine să spunem lucrurile bune, pentru că ele sînt cu ghiotura, dar dv., cred eu, aţi fi mai cîştigaţi dacă am arăta şi ceea ce nu ne place. Mă înscriu la cuvînt in două calităţi: în calitatea mea de dascăl şi în calitatea mea de critic literar. O chestiune pe care aș dori să o ridic aici este legată de literatura străină, literatura universală și felul în care se reflectă în paginile revistei dv. In al doilea rînd, probleme privind literatura actuală, literatura română, pentru că aceasta mă interesează in calitatea mea de critic. Aş începe, în primul rînd, cu începutul, şi anume că această iniţiativă a revistei dv. de a vă întîlni cu cititorii din toată ţara este o iniţiativă meritorie care trebuie aplaudată. Nu toate revistele literare din Bucureşti, ca să nu mai vorbesc de cele din provincie, fac acest lucru. E bine că la dv. această iniţiativă a devenit o practică. Vreau să cred că aceste întîlniri vă ajută şi pe dv. şi că ele nu sunt doar întâlniri ocazionale, ci s-au înscris în practica vieţii dv. In ceea ce priveşte literatura universală, vreau să subliniez cu satisfacţie iniţiativa pe care o are România literară de a publica cu regularitate pagini de literatură străină. Prin aceasta ni se oferă o sursă valoroasă de informaţie. Totuşi, cred că paginile pot fi îmbunătăţite. Nu Întotdeauna ştirile pe care le găsim aici şi materialele au un inedit, o prospeţime a informaţiei. Dacă aş fi fost pregătit, aş fi putut să vin cu unele exemple. Uneori informaţia este luată din unele reviste de mai largă circulaţie, majoritatea franceze. Acestea, în majoritatea cazurilor, au audienţă în publicul cititor românesc. Ceea ce v-am cere este o cernere mai severă a informaţiilor şi mai cu seamă noutatea. Adică, aceste pagini să devină pentru noi, pentru publicul larg cititor, un mijloc de a fi într-un mod mai operativ informaţi, despre problemele mari ale literaturii şi artei universale. In ceea ce priveşte literatura română constatăm cu satisfacţie că, intr-adevăr, România literară se înscrie in plină actualitate. Sunt demne de remarcat, îndeosebi, luările de atitudine, mai cu seamă faţă de cărţile noi. Nu l-am citit decît de vreun an încoace pe criticul Mircea Iorgulescu, îmi place acest spirit, această peniţă incisivă care, fără menajamente (cîteodată poate că este preferabil ca menajamentele să fie părăsite) îşi aduce o contribuţie de preţ în critica literară, în ceea ce priveşte însă proza şi poezia impresia mea este că România li (Continuare in pagina 12) România literară 11