România literară, octombrie-decembrie 1988 (Anul 21, nr. 41-53)
1988-10-06 / nr. 41
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară MUNCĂ ŞI RĂSPUNDERE ATITUDINEA faţă de muncă reflectă în socialism într-un fel deopotrivă specific şi semnificativ trăsăturile noii orînduiri. Se raportează, în primul rînd, la colectivitate, fiind apreciată ca atare, din perspectiva contribuţiei la înfăptuirea obiectivelor, a planurilor şi a programelor stabilite de partid în vederea făuririi şi dezvoltării societăţii socialiste. Sporeşte în mod considerabil caracterul său social, pe planul dintîi trecînd interesele generale, obşteşti, într-o dispunere a priorităţilor generată de tactica şi strategia construcţiei socialiste. Avînd loc o apropiere progresivă între munca fizică şi cea intelectuală, se tinde neabătut către ştergerea diferenţelor care le separă, iar procesul de omogenizare îşi găseşte un caracteristic reflex în planul exprimării acestei noi realităţi : muncitorii, ţăranii, intelectualii sunt, toţi, oameni ai muncii. Se naşte, în aceste condiţii, o nouă conştiinţă a muncii, individuală şi colectivă, manifestată în toate domeniile de activitate. Apar, de asemenea, deprinderi şi mentalităţi noi, se formează un comportament al muncii definitoriu. Mari schimbări se produc în exprimarea şi afirmarea spiritului de iniţiativă, ca şi în planul valorificării aptitudinilor şi resurselor personalităţii. O modificare profundă cunoaşte şi responsabilitatea muncii. „în primul rînd — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, în cuvîntarea rostită la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. — toate conducerile din unităţile economico-sociale — locale şi centrale —, toate sectoarele noastre economico-sociale trebuie să înţeleagă că a vorbi de autoconducere, de autogestiune, de perfecţionarea şi modernizarea activităţii, presupune a lucra într-un mod nou, a pune capăt cu desăvârşire atitudinii de indolenţă, de toleranţă, lipsei de exigenţă. Trebuie să se pornească de la necesitatea ca fiecare, în domeniul său de activitate — atît în organele colective, dar şi în activitatea proprie — să aibă în vedere că răspunde în faţa poporului, în faţa organelor democraţiei muncitoreşti revoluţionare, în faţa partidului, de felul cum îşi îndeplineşte sarcinile ce-i revin“. Expresie pregnantă a manifestării spiritului propriu democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, noua relaţie dintre muncă şi răspundere se bazează pe criteriul înfăptuirii de către fiecare a sarcinilor care îi revin. Desfăşurată în acest cadru, munca se raportează nemijlocit la îndeplinirea atribuţiilor şi realizarea sarcinilor ce decurg din planurile şi obiectivele stabilite. „A vorbi de democraţia revoluţionară muncitorească — arăta, cu acelaşi prilej, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — înseamnă a înţelege bine că fiecare poartă răspunderea in faţa organelor de conducere colectivă, în faţa oamenilor muncii, în faţa poporului, de felul cum îşi îndeplineşte sarcinile încredinţate într-un domeniu sau altul de activitate ! Practic, punînd problema făuririi socialismului cu poporul şi pentru popor înseamnă a creşte rolul maselor populare, a realiza în viaţă principiul ca întreaga putere să aparţină clasei muncitoare, în alianţă cu ţărănimea şi intelectualitatea — forţele de bază ale societăţii noastre —, ca întreaga putere să aparţină poporului. Aceasta reprezintă democraţia muncitorească, pe această bază vom asigura înaintarea fermă pe calea făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi realizarea societăţii comuniste în România !“ Răspunderea muncii priveşte în primul rînd realizarea atribuţiilor şi a sarcinilor încredinţate, în faţa societăţii şi a poporului, reprezentînd un puternic factor de înaintare pe calea dezvoltării şi a progresului. Principiile democraţiei muncitoreşti-revoluţionare capătă astfel, prin sporirea responsabilităţii muncii, o întrupare semnificativă şi esenţială pentru spiritul societăţii noastre socialiste, pentru atitudinea faţă de muncă formată în procesul făuririi noii orînduiri, pentru viitorul însuşi al patriei şi al poporului. ■ Marţi, 4 octombrie, a inceput vizita oficială de prietenie pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o efectuează in Uniunea Sovietică, la invitaţia C.C. al P.C.U.S. şi a Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. f „România literară" ”v. Iubire de Ţară Uşor roteşte fruntea noi vîrste, temerară, şi cercuri naşte mina ca-n jurul unui blid. Te mai iubim o dată şi înc-o dată, Ţară. Izvoarele din faguri asemeni se deschid. ,Cum slova-n manuscrise, lumina arde vie sub genele de aur ale acestui vis. Te mai slăvim o dată, mărire Ţară, Ţie. Din dragoste de tine Istorii noi am scris. Şi ninge azi polenul din floarea veşniciei şi se-nlumină rouă peste pămîntul meu. Te mai cîntăm o dată, o, Ţară-a bucuriei. Gramatica iubirii o învăţăm mereu. Octavian Dodin Anul XXI, nr. 41, joi 6 octombrie 1988 Săptăminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România B.P. HASDEU (Paginile 12—13) _______ . \ • A Viitorul Patriei Să ne-nzecim avîntul sub aripi de lumină Şi clipele rotunde din timpul nou, ştiut Ca ţara să ne fie în frumuseţi deplină Şi gloria ne fie cel mai de preţ avut In zborul demn şi liber la toţi, azi, scump şi drag Mereu ne fie-aproape bătaia de aripe Ca orice fiu să poată oricînd să-şi înfiripe O stea fâră-asfinţire pe ceru-acestui veac Iubirea să ne fie ca fructu-n nimb de floare Un adevăr din care ne creştem un temei Să ne-nlumine ţara în mîndra-i înălţare In care ni-i prezentul şi viitorul ei. Dumitru Grigoraş