România literară, iulie-septembrie 2003 (Anul 36, nr. 26-38)

2003-09-17 / nr. 37

Ziua 02 Luna 10 Anul 2001 [ștampilă:] Primăria Municipiului București Cabinet secretar Nr. 2442/6 Anul 2001 Luna 10 Ziua 03 Către Consiliul General al Primăriei Capitalei 31 Vă rugăm să aprobaţi muta­rea statuii Ion Luca Caragiale de pe actualul amplasament din strada Maria Rosetti (unde a fost amplasată în anul 1995 cu carac­ter provizoriu până la găsirea unui alt amplasament) în spaţiul din faţa Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”. Dorim ca această amplasare să se realizeze până la data de 15 octombrie 2001, statuia lui Ion Luca Caragiale urmând să fie vernisată cu prilejul deschiderii Festivalului de Teatru „Ion Luca Caragiale” şi a împlinirii a 150 de ani de la naşterea scriitorului. Sperăm că demersul nostru va găsi ecou în rezolvarea aces­tei probleme. Cu deosebită stimă, (ss) Dinu Săram Directorul General al Teatrului Naţional Bucureşti 4. Municipiul Bucureşti Primăria Sectorului 2 D. U. G. T. Nr. 30760 şi 30734/28.06. 2002 [ştampilă:] Consiliul General al Municipiu­lui Bucureşti Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic Nr. 789 Anul 2002 Luna 07 Ziua 09 Către Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic Piaţa Alexandru Lahovari nr. 7, sector 1 Urmare adreselor dvs. nr. 30760 şi 30734/2002, referi­toare la demolarea monumentu­lui „I.L. Caragiale” din str. C.A. Rosetti nr. 4, sector 2, vă comu­nicăm că Primăria Sectorului 2 nu a eliberat autorizaţie de des­fiinţare a statuii. Profităm de această ocazie, pentru buna desfăşurare a activi­tăţii noastre şi a cunoaşterii mo­numentelor istorice şi de arhitec­tură, să vă adresăm rugămintea de a ne pune la dispoziţie lista acestora. Cu mulţumiri, Primar, (ss) Neculai Onţanu Director, Arh. (ss) Bogdan Pârvanu 5. Primăria Municipiului Bucureşti Direcţia Generală de Inspecţie şi Control General Vizat Director General, (ss) Gheorghe Dobre Notă de informare privind mutarea statuii lui I.L. Caragiale din strada Maria Rosetti în fata Teatrului National La controlul efectuat în data de 18. 06. 2002, ora 1510 în par­cul Maria Rosetti, s-a constatat lipsa statuii lui I.L. Caragiale. Pe fostul amplasament, la data efec­tuării controlului era doar soclul statuii, având dimensiuni în plan de aproximativ lm x lm, cu înălțimea de aproximativ 1, pla­cat cu plăci de granit. Statuia a fost reamplasată pe spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional Bucureşti, pe un alt so­clu din beton armat, cu dimen­siunile de aproximativ 1,80 m x 1,80 m, înălţimea de aproxima­tiv 0,30 m. Lucrătorii ADP Sector 2 efectuau reamenajarea părţii su­perioare a soclului din parcul Maria Rosetti, transformîndu-l în jardinieră cu flori. Şeful punctului de lucru ADP Sector 2, domnul Cioabă, ne-a declarat că acţiunea de de­montare, transport şi reampla­­sare a statuii este coordonată de Teatrul Naţional Bucureşti (domnul Inginer Şef Ciolac). La ora 1545 pe soclul constru­it pe spaţiul verde aflat în faţa Teatrului Naţional Bucureşti, statuia era deja montată, lucrarea fiind finalizată. O echipă formată din 5 anga­jaţi ai Teatrului Naţional Bucu­reşti îndepărta deşeurile rezul­tate în urma turnării soclului. Din cele relatate de un anga­jat al Teatrului Naţional Bucu­reşti, domnul Inginer Şef Ciolac supraveghea executarea lucrări­lor. „ In momentul în care am în­cercat să avem o discuţie cu dân­sul, acesta nu şi-a declinat iden­titatea şi a plecat de la punctul de lucru. Menţionăm că la solicitarea reprezentanţilor Primăriei Muni­cipiului Bucureşti nu au fost pre­zentate documentele care au stat la baza efectuării acestei lucrări. Inspector specialitate, ing. (ss) Drăghiţa Ardeleanu Inspector specialitate, ing. (ss) Doni Cojocaru A. S N NUMĂRUL 35 de pe anul curent al “României li­terare”, la rubrica Scrisori către editorialist,­­ deţinută de însuşi directorl revistei, cri­ticul N. Manolescu,­­ profeso­rul D. Stânescu, stabilit în Belgia, lucrând la o universitate din Bruxelles, face unele ob­servaţii asupra articolului pu­blicat în nr. 28 al “R. L.” despre Alexandru Ivasiuc, semnat de Alex. Ștefânescu, articol de alt­fel lăudat, căruia însă i se aduc unele completări... în primul rând, o notă bună, dacă mai era nevoie,­­ direc­torului “României literare” pen­tru obiectivitatea sa, stânjenită, probabil, având în vedere sim­patia deosebită ce i-o purta pe vremuri autorului strălucit al Racului, ca şi al celorlalte ro­mane, ideatice, într-o proză au­tohtonă atrasă mai mult de pito­resc. Totuşi, distinsul profesor ro­mân din Belgia, domnul D. Sta­­ n­in replică nescu, prieten din studenţie cu Ivasiuc, dă, în nr. 35 din 2 sep­tembrie a.c. al revistei o lovitură grea memoriei scriitorului, pe care cititorii nu se ştie cum o vor suporta... Despre unii prozatori sau poeţi, chiar dintre cei mari, cititorul ştie că ei pâcătuiau ori pot păcătui de ex­cese bahice. Să fii însă un be­ţivan, n-ar fi atât de grav... Lucru privit chiar cu un fel de înţelegere ori simpatie. Dar publicul, care nu admite să fie exclusă morala din viaţă ca şi din literatură, reacţionează cu asprime la fapte reprobabile. Cum ar fi, de pildă, într-un re­gim totalitar, să fii închis din motive politice, iar apoi, elibe­rat, să devii numaidecât slujbaş la ambasada inamică america- o anexă nu, sau director în cinemato­grafie, redactor-şef etc., după cum scrie domnul Stânescu, aducând de la Bruxelles aceste acuze - deşi admiră inteligenţa extraordinară a învinuitului, fost coleg de studii. Pentru un fan­tast, recunoscut, în continuă ebuliţie, ca Ivasiuc, mare pro­ducător de idei, poţi fi oarecum înţelegător... Că el se dădea nepot al con­telui maghiar de Tisza, treacă meargă. Mitomania nu s-a năs­cut la Bucureşti. Bine direcţio­nată, ea poate da totdeauna ope­re notabile. Şi, la urma urmei, dacă ai devenit pe chestia asta mare scriitor,­­ contele res­pectiv, în groapa sa ilustră, sunt sigur ca surâde încântat faţă de o asemenea performanţă, indiferent că... Pe scurt, pentru un artist, nu contează realitatea; contează ce faci din ea ori cu ea. Dacă un mare prozator, un mare poet a fost un mincinos şi­ un escroc la viaţa lui, un hoţ şi un nelegiuit ca Franşois Villon sau un vân­zător de sclavi şi altele ca Rim­baud, perversul, să-i dăm afară, cu geniul lor cu tot, să-i scoatem din literatură?... Dacă autorul englez cutare a fost agent dublu în epoca lui, informator şi faţă de unii şi faţă de alţii, sâ-i trân­tim în nas poarta de acces în republica năstruşnică a litere­lor­? Bine­înţeles, faptele fiind de mult consumate, istoricul în­chide aici un ochi... Oameni suntem.­... Şi, în definitiv, pro­gresul uman, precum şi marea cultura universala nu se pot în­făptui numai cu virtuoşi mărunţi şi cu bigoţi. Două scene cu Ivasiuc îmi vin acum în minte... Una cum, într-o zi, mi-a spus din senin că nu mi-ar fi stricat să fi făcut şi eu închisoare, ceea ce m-a pus pe gânduri... A doua, când a apărut o carte de-a mea şi când, după succesul avut, Ivasiuc s-a apropiat de mine şi mi-a zis, cuvânt cu cuvânt: Costi, de câte ori vorbeam cu tine, mi-era parcă ruşine; dar acum, după ce ţi-a apărut Galeria, putem să ne considerăm egali! Şi m-a bâtut pe umăr. Un fantast în veşnica ebuliţie. Nu o spun ca sâ-i dau apă la moara intransigentului domn din Bruxelles. De aşa ceva ia act istoria literară... Povestindu-i scena, pe vre­muri, ca unui bun amic, Gabi Dimisianu ridicase uluit din sprâncene. Singurul martor al acestei întâmplări bizare. Constantin Țoiu nr. 37 / 17 - 23 septembrie 2003 ----------------------------­----­­România literară 21 * Încredinţînd tiparului textele de mai sus, consider că valoarea lor documentară îşi asociază una de ordin literar, prin elocvenţa cu care vorbesc despre destinul lui Caragiale în posteritate. Ceea ce uimeşte, seduce şi încîntă este darul unic al scriitorului de a şterge graniţa dintre ficţiune şi realitate, inspirînd iniţiative, pa­tronând înfăptuiri şi îmbogă­­ţindu-şi propria operâ cu noi pa­gini cuceritoare. Că viaţa imită literatura se ştie de multă vreme, că o poate imita atît de strict râ­­mîne totuşi un miracol. întregul set de documente se va afla în curînd sub ochii publicului în expoziţia permanentă a Muzeu­lui Teatrului Naţional din Bucu­reşti, prin decizia oportună şi lăudabilă a directorului său ge­neral. Mulţumesc pentru posibi­litatea ce mi s-a oferit de a con­sulta dosarul în premieră. Ştefan Cazimir ” Lacună în text. (Şt. C.) 21 De fapt, la jumătatea seco­lului. (Șt. C.) Denumirea exactă: Consi­liul General al Municipiului Bu­curești. (Șt. C.) V' V6 V*: Y’ 'tSr !*//./. Âr'X «n O* n 7 «ct i.eycijssa roi?. [«* COT-O-*! ]:j 9t .7£ C2 O-W O I»FAT»JVn­*r^t'l REGISTRATURA. T£A7 RULUI NAȚIONAL LI..CARAGIALE Mi iw»s..JH8___.________ .....ArAiiLtâL. -tf- Kk C'AB.'Nr i .sStRETAR CONSILIUI­ GENERAL AL PRIMĂRIEI CAPITALEI Vă miftAii­ SA aprobaţi mutarea statuii Ion Luca Caragial de pe actualul amplasament din strada Maria Rosetti (unde a fost amplasată In anu! 19dă cu caracter provizoriu până la găsirea unui alt amplasament) In spaţiul din faţa Teatrului Naţional *I.L. Caragiale*. Dorim ca această amplasare să se realizase până la data de 15 octombrie 2001, statuia lui Ion Luca Caragiale urmând să fie vernisată cu prilejul deschiderii Festivalului de Teatru "Ion Luca Caragiale" şi a împlinirii a 150 mitm ani de la naşterea soiitorului. Sperăm ca demer­sul nostru va găsi ecou în rezolvarea acestei probleme­. Cu deosebită stimă, DINU SA1 Directorul General al Teatrului Naţional Bucureşti

Next