România Viitoare, 1948. aprilie-iunie (Anul 5, nr. 64-125)
1948-06-10 / nr. 112
ANUL V. Nr. 112 (947) Prețul 4 Lei Taxa poștală plătită în numerar conform aprobrii Dir. Gen. PTT Nr. 1621/1945. Cont cec, 63.545 Joi, 10 Iunie 1948 REDACȚIA: Sibiu, str. Avram lancu Nr. 10, TeL S10 ADMINISTRAȚIA: Str. Avram lancu Nr. 10, Tel. 74 Steagul păcii!... Printr’o telegramă, trimisă O. N. U.-ului, de la Cartierul General al teatrului de operaţii din Munţii Greciei, Generalul Markos, comandantul forţelor democrate şi antifasciste a adus la cunoştinţa tuturor popoarelor lumii, că „este gata să salute orice iniţiativă având drept scop restabilirea păcii în Grecia însângerată“. Dar odată cu înălţarea acestui steag al păcii, Generalul Markos, mai anunţă că o principală condiţie se impune, şi anume: „să fie asigurate, fără rezerve, drepturile şi libertăţile democratice ale poporului grec, independenţa şi suveranitatea naţională a Greciei, iar intervenţia imperialistă să înceteze, pentru a se da astfel, putinţa poporului grec să decidă stngur şi liber asupra destinului său“. Iată, în rezumat, una din principalele condiţii încrestate pe faldurile stindardului păcii, înălţat de poporul Greciei libiere. Sunt condiţiuni pe cât de precise, pe atât de elementare, fără de care niciun popor al lumii, nu poate renunţa la luptă, fără riscul de a trăi cu stigmatul laşităţii şi de a constitui şi pe mai departe germenul unui alt conflict. De aceea, declaraţia de mai sus, făcută de poporul democrat al Greciei prin exponentul său cel mai autorizat — generalul Markos — a produs, după cum era şi fireşte, o puternică rezonanţă, în rândurile întregii opinii publice mondiale şi mai cu deosebire, în rândurile popoarelor democratice cari văd în orice pace, noui perspective spre muncă constructivă, spre linişte şi prosperitate. Dar, declaraţia generalului Markos, ilustrează, în partea ei finală, o politică pe cât de justă şi consecventă, pe atât de corespunzătoare cu aspiraţiile momentane şi permanente ale poporului grec, politică practicată, de altfel, de toate popoarele cu adevărat democratice ale lumii întregi. Generalul Markos nu este la primul său pas pe care îl face spre restabilirea păcii în Grecia. Ne reamintim de conţinutul pro(Continuare în pagina a 6-a) Dorlnd să uşureze grabnica restabilire economicii a României Guvernul Uniunii Sovietice a redus cu 501% suma datorată în contul reparaţiilor de râzboi. In ziua d® 8 Iunie d. Kaftaradze, ambasadorul U. R. S. S. în România a adresat domnului Dr. Petru Groza preşedintele Consiliului de miniştri al Republicei Populare Române, următoarele: EXCELENŢA. Am onoare a vă transmite textul scrisorii de răspuns al Generalissimului Uniunii Sovietice I. V. Stalin preşedinte al Consiliului de miniştri al U. R. S. S. la scrisoarea pe care aţi adresat-o în le- gătură cu reducerea sumei de plăţi în contul reparaţiilor pe care R. P. R. le STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE Am primit scrisoarea ce mi-aţi adresat-o în ziua de 4 iunie. Guvernul sovietic a examinat rugămintea guvernului român privitor la reducerea sumei pe care statul român o mai datorează Uniunii Sovietice în contul reparaţiilor de râzboiu. Dorind să uşureze restabilirea cât mai grabnică economică naţională a României şi ţinând seama de relaţiile de prient , datorează Uniunii Sovietice. Primiţi vă ! rog asigurarea înaltei mele considera- I iuni. Ambasadorul U. R. S. S. în România Kaftaradze teme ce s’au stabilit între ţările noastre guvernul sovietic a luat hotărîrea de a reduce suma ce a mai rămas de plătit drept reparaţii cu începere dela 1 Iulie 1948 cu 50 la sută. Cu profund respect, Preşedintele Consiliului de Miniştri al U. R. S. S. I. Stalin Dat din 7 Iunie 1948. Scrisoarea Generatissimilui Stalin către d. Dr. Petru Oroza, Președintele Consîlîului de Miniștri a Bl. P. SI. Apărarea sănătăţii publice Problema sănătăţii publice atât de mult agitată de trecutele guvernări burghezo-capitaliste, îşi găseşte abia astăzi, o rezolvare potrivită. Anunţată de dl. vicepreşedinte Gheorghu Dej, în raportul politic de la conferinţa naţională a Partidului Comunist Român din Octombrie 1945, trecută în manifestul program al Frontului Democraţiei Populare, ca sarcină de viitor şi încadrată în art. 22 şi 26 din Constituţie, apărarea sănătăţii publice întră acum în făgaşul realizărilor democrate. D. Leontin Sălăgean, Ministru adjunct al Sănătăţii şi membru în comitetul central P. M. R., în expunerile sale publicate de ziarul „Scânteia“ în numărul 1138 şi 1139, ca în orice reformă structurală, atacă fondul şi forma acestei probleme, transformând pe baze democratice toată organizarea asistenţei sociale şi medicale din ţară. Ministerul Sănătăţii are răspunderea întregei apărări a sănătăţii publice, dar printr-o reorganizarea însăşi ministerului, vor fi scoşi toţi specialiştii care ocupă acum funcţiuni de birou, fiind trimişi la lucru efectiv, iar în locurile lor, vor fi chemate elemente muncitoreşti, care au dat dovadă de capacitate organizatorică. Coordonarea şi planificarea activităţii sanitare, va fi asigurată de un comandament unic, compus din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi ai Ministerului Asistenţii Sociale. Acest Comandament Unic, va fi ajutat de un sfat medical, compus din personalităţi ştiinţifie medical, sub preşedinţia Ministerului Sănătăţii. Asistenţa medicală încetează de a mai fi numai curativă. Ea capătă un pronunţat caracter preventiv, atacând direct cauzele boalelor, nu numai efectele lor. In această medicină preventivă, se încadrează grija deosebită pentru mame, copii, adulţi, maturi (Continuare în pagina a 2-a) OAR Apare sub direcţia uusii «issiiter Ce însemnează democraţia populară în vieaţa culturală a Sibiului — Câteva date grăitoare — j Una din principalele sarcini care s’au pus în | I faţa întregului popor odată cu schimbările struc- ! j turale ce s’au petrecut în ţara noastră, a fost şi j aceia de a pomi cât mai repede şi cât mai aj j dânc, munca de culturaliare a maselor largi populare. Astăzi în Republica Populară Română, când întreaga putere din Stat emană de la popor şi se exercită prin popor, această sarcină devine cu atât mai acută. I. V. Stalin ne învaţă „Putem spune cu siguranţă că dacă am şti să formăm ideologiceşte cadrele noastre din toate domeniile muncii şi să le călim politiceşte în aşa măsură, încât ele să se poată lesne orienta în situaţia internă şi internaţională, dacă am şti să facem din ele, marxist-leninişti, pe deplin maturi, capabili, de a rezolva fără greşeli serioase problemele conducerii ţării, am avea tot temeiul să socotim că 9/10 nouă zecimi din toate problemele noastre sunt rezolvate. „ Putem să îndeplinim incontestabil această sar- | cină, căci avem toate mijloacele şi posibilităţile | necesare pentru îndeplinirea ei”. (I. V. Stalin). I Problemele Leninismului Ed. P. C. R. pag. 736— 737. Aceste cuvinte sunt perfect valabile şi pen- tru noi, în condiţiunile regimului nostru de democraţie populară. Cei chemaţi să transforme această sarcină în realitate şi în primul rând Partidul Muncitoresc Român, au făcut tot ce le-a stat în putinţă şi continuă să ducă lupta pe toate căile şi cu toate mijloacele pentru luminarea şi educarea poporului. Regimurile trecute pentru a putea exista, aveau nevoie de ignoranţă şi de întunerec. Democraţia, populară pentru a putea trăi, pentru a se putea desvolta spre binele întregului popor, are nevoie tocmai de contrariul, de lumină, de cultură. Insă cultura în spiritul căreia trebue să ne educăm poporul, trebue să fie una nouă, legată de realităţile şi asperităţile maselor muncitoare. In opera sa „Despre Literatură”, Lenin spune: „Arta aparţine poporului. Ea trebue să ajungă cu rădăcinile sale adânci în mijlocul maselor populare, ea trebuie să unească simţurile, gândurile, voinţa acestor masse, să le ridice. Ea trebue să-i trezească pe artiştii din masse şi să-i desvolte. In spiritul acestor învăţături ale dascălilor proletariatului, am ajuns astăzi, abea după câţiva ani, să reuşim a pune la dispoziția poporului zeci de milioane de cărţi editate pentru ridicarea lui culturală, reviste, ziare, mii de echipe culturale şi artistice, coruri, etc., toate pentru a împrăștia întunerecul și a semăna sâmburele adevăratei culturi, corespunzătoare intereselor reale ale poporului. Festivalul cultural al Asociaţiei Româno-Bulgare, filiala Sibiu — Festivitatea va fi onorata cu prezenţa dlui NICUL IOAN, însoţit de fruntaşi ai vieţii culturale din Capitală — Filiala sibiană a Asociaţiei Româno-Bulgare, de sub preşedinţia d-lui primar Vasile Hada, organizează un festival cultural, Joi 10 f. c., orele 17, la Teatrul Municipal,pentru comemorarea marelui luptător bulgar Hristo Botev. In program, o conferinţă comemorativă despre Hristo Botev, ţinută de pr. prof. univ. Dr. Teodor Bodogae, de la Facultatea de Teologie „Andreiană“, precum şi cântece muncitoreşti bulgare şi române, executate de Corul „Gutenberg“, dirijat de păr. conf. univ. Gh. Şoima. O echipă a Sindicatului Unit din Industria Grafică, con- j dusă de dl Ioan Cleţian, responsabilul cui- ! I rural al Sindicatului, va executa dansuri I j populare bulgăreşti şi româneşti. Festivitatea va fi onorată cu prezenţa: dlui Ioan Niculi, vice-preşedinte al Prezî- j j diului Marei Adunări Naţionale, a dlui Săjveanu, responsabil pentru legăturile culturale internaţionale de pe lângă C. G. M„ a responsabilului cultural al ziarului „Scân- teia“, precum şi de o delegaţie a Uniunii II Sindicatelor Artelor Grafice din Capitală. Câteva cuvinte despre „tradiţia culturală“ a Sibiului Oraşul nostru este unul din acele care are o tradiţie culturală. In Sibiu se făcea şi în trecut artă, exista un teatru german permanent, câteva muzee, bine utilate, se organizau concerte, etc.. Dar, câţi muncitori sau funcţionari au participat la viaţa culturală a Sibiului? Câte concerte sau reprezentaţii teatrale accesibile oamenilor muncii au fost date în oraşul nostru? Dacă vom sta să scrutăm puţin trecutul, vom conclude că viaţa artistică a Sibiului aparţinea unui număr foarte mic de privilegiaţi, care o practicau pentru plăcerea lor, ferind-o cu multă grije, de massele largi ale oamenilor muncii. Câteva cifre edificatoare Odată cu realizarea, prin lupta poporului în frunte cu clasa muncitoare a nouilor condiţii de viaţă, viaţa artistică şi culturală, a luat un nou aspect. Şi aici ca în orice altă parte a ţării, iniţiatorul a fost partidul de avangardă a clasei muncitoare, secondat cu cinste de către mişcarea sindicală. Fără ei avea posibilitatea de a descrie într’un reportaj, întregul istoric, al desvoltării vieţii culturale noui în Sibiu, vom enumera doar câteva cifre, edificatoare în măsură să oglindească deosebirea enormă între trecut şi prezent. Muncitorimea organizată a sesizat întâi nevoia şi importanţa cultura izurii. In frunte cu resortul cultural al Conciliului judeţean sindical, s’a depus o muncă aiduă a cărei roade sunt: 66 de echipe muncitorești, artisticocul(Continuare în pagina a 4-a)