România, iulie 1938 (Anul 1, nr. 30-44)

1938-07-01 / nr. 30

ROMANIA Deschiderea Reuniunilor şi Conferinţei internaţionale a oraşelor Cuvântările.­,,Sperăm să învăţăm lucruri folositoare de la dvs“­­...Cum privesc distinşii oaspeţi politica admi­nistrativă a României, in lumina nouei Constituţii In sala festivă a Primăriei de Verde (actualul local al Ministeru­lui de Interne) s-a deschis­eri la ora 8 seara, conferinţa birourilor „Insti­tutului Internaţional de ştiinţe ad­ministrative şi „Uniunei Interna­ţionale a Oraşelor‘ sub preşidenţia d-lui ministru Armand, Călinescu. Aceste două instituţii, a căror ac­tivitate se găseşte în strânsă legă­tură, au sediul la Bruxelles. Participanţii la această importan­tă manifestaţiune personalităţi în domeniul urbanistic ca şi acel al ştiinţelor administrative, au sosit în Capitală parte cu trenurile, parte cu avioanele şi parte cu automobi­lele din diferitele centre europene şi transcontinentale. Dintre personalităţile străine au participat la şedinţa festivă de eri, toţi delegaţii celor 15 ţări partici­pante; domnii: Lacroix, directo­rul Uniunei Oraşelor din Franţa, Puget, membru în Consiliul de Stat Paris, Sellier fost ministru, prima­rul din Suresnes, Lady Barlow, Sir Henry Bunbury fost controlor ge­neral al conturilor din Post Office Londra, Montagu Harris, Preşedin­tele Uniunei Internaţionale a Ora­şelor, Oxford, Hill, Secretarul gene­ral al Asociaţiuni şi funcţionarilor municipali din Londra, Vinck, vice­preşedintele Senatului belgian, se­cretarul general al Uniunei Interna­ţionale a Oraşelor, Bruxelles, Dinis­­heim, secretarul Institutului Inter­naţional de ştiinţe Administrative Bruxelles, Guy Moffet, Director la Spelman Fund din New-York, Sa­muel Chester May, profesor din San Francisco, Jeserich, preşedintele A­­sociaţiei Oraşelor germane, Potsdam, Dr. Lasch, Directorul Academiei de drept din Berlin, Madisso, Secreta­rul General al Camerei din Tallin (Estonia), Roberts Lipino, Preşedin­tele Uniunei Oraşelor din Letonia, Primarul oraşului Riga, Francisco Barrer, fost vice-primar la Buda­pesta, Petko­stainov, deputat în D. IULIAN PETER arlamentul bulgar, fost ministru, гпко Mustacov, primarul din Var­­a­startzev primarul din Rusciuc, adfesor Kyriazidos, directorul hi­­renei şi asistenţei din Athena, Jan K­opczynski, preşedintele Tribuna­­ilui Administrativ din Varşovia, I. Wlodeck preşedintele oraşului Gru­­ziadz reprezentând Uniunea Ora­­elor Poloneze, Dr. O. Leimgruber, vice-cancelarul Confederaţiei Elve­­iene, Dr. Iosip A. Berlot, inspector unitar din Zagreb Hassan Sahmy K­faat, subsecretar de stat din Minis­­erul de Interne egiptean şi alte numeroase personalităţi din lumea nternaţională. Guvernul a fost reprezentat prin l. ministru Armand Călinescu, Pri­­măria Capitalei prin d. primar ge­neral Iulian Peter, Ioan Roban, se­cretar general al Primăriei, Ale­xandru Cizek, directorul Personalu­­ui, împreună cu toţi directorii şi şef­fi de servicii. Institutul Regal de ştiinţe admi­nistrative­ al României ,­t pr ГШЛг zentat prin d-nii C. Dimitriu, fost ministru, vice-preşedintele Institu­tului, Prof. Const. Georgescu, Prof. I­­. Merlescu, Prof. I. V. Vermeulen, Conf. Gheorghe Badea, Prof. I. V. Gruia, Prof. I. C. Vântu, Titus Oni­­şor, referend la Consiliul Legislativ şi alţii. CUVÂNTAREA DE BUN SOSIT, A D-LUI PRIMAR GENERAL IULIAN PETER D. Iulian Peter a început prin a arăta că după răsboiul mondial s’au ivit organizaţiunile internaţionale destinate să strângă legăturile care unesc diferitele civilizaţii şi să trea­că în planul internaţional preocu­pările ştiinţifice sau i morale care mai înainte erau închise în limi­tele preocupărilor de ordin naţio­nal. Anul acesta oraşul Bucureşti are cinstea să primească pe membrii In­stitutului Internaţional de ştiinţe A luat apoi cuvântul d. Armand Călinescu, ministru de interne, spu­nând următoare: Excelenţe, Doamnelor şi Domnilor, Este pentru mine o deosebită plă­cere să salut pe eminenţii reprezen­tanţi ai Institutului Internaţional de Ştiinţe Administrative şi pe acei ai Uniunei Internaţionale a Ora­şelor. In numele Guvernului Regal Ro­mân vă urez bun sosit. Acceptând să vă reuniţi în Capi­tala ţărei noastre nu numai că aţi mărturisit o atenţiune delicată pentru care ţin să vă exprim toată gratitudinea noastră, dar aţi sosit într’un moment istoric pentru via­ţa noastră de Stat. Această împre­jurare ne cauzează o satisfacţie sporită fiindcă ne dă prilejul să lă­săm pe eminenţii reprezentanţi ai atâtor State să vadă lumina nouă sub care Statul român se înfăţişea­ză în concertul european. Şi de a­­ceastă nouă înfăţişare noi suntem cu deosebire mândri. Căci într’adevăr, domnilor, pâ­nă acum câteva luni, România îşi depăna cursul vieţei sale de Stat sub egida unor legiuiri vechi, a u­­nor legiuiri inspirate din principii­le cari au constituit cuceririle spi­rituale ale veacului trecut. Princi­pii cari desigur au adus la timpul lor o contribuţie preţioasă în civi­lizaţia omenirei, dar cari astăzi nu mai corespundeau nevoilor vieţei moderne şi nu mai constituiau un instrument suficient pentru rezol­varea problemelor dificile ale tim­pului. Dealtminteri un regim care dura deja de 70 de ani ajunsese fortamente în practică la unele e­­xageraţiuni. Şi aceste exageraţiuni au avut de rezultat crearea­ unei stări de spirit speciale, care împe­­deca desvoltarea întregei puteri de muncă a naţiunei. In aceste împrejurări dificile pen­administrative şi pe membrii birou­lui permanent ai Uniunei Interna­ţionale a Oraşelor. Sub înalta şi clar­văzătoarea în­drumare a Regelui nostru Carol al II-lea, a cărei prodigioasă activi­tate se simte în toate domeniile, dreptul public român a intrat într’o epocă de creaţiune puternică şi care va marca cu sigiliul său epoca noa­stră. Sub impulsiunea profund cunos­cătorului în ale dreptului adminis­trativ care este d. ministru de in­terne aci de faţă, ritmul vieţii ad­ministrative a ţării a fost com­plect primenit. Cu aceste sentimente pentru o strânsă colaborare şi o negrăită plăcere de a vă avea printre noi, vă urez bun venit in numele ora­şului Bucureşti şi al „Uniunei Ora­­şelor din România”. tru noi, Marele nostru Suveran că­ruia după tradiţia ţărei şi după Con­stituţia ei îi revenea rolul de su­prem arbitru, a intervenit cu înţe­lepciune şi a octro­at o nouă aşe­zare fundamentală. Această Cons­­tituţiune a fost îndată supusă unui referendum popular. Cu acest prilej am asistat la un minunat fenomen. Ţara împărţită până în ajun în numeroase partide şi fracţiuni, deodată printr-o minu­nată redresare sufletească, şi-a re­găsit unitatea ei întreagă sub di­rectiva Suveranului său. Niciodată România nu a cunoscut o mai ma­re şi mai entuziastă manifestaţie populară. Niciodată o legiuire nu a întrunit un sufragiu mai unanim, 92% din alegătorii ţărei au venit la vot şi 99,75% au acceptat cu elan Constituţia. Din acest moment noi avem un nou regim. Ce reprezintă el? Ce a­­duce nou? Constituţia de la 10 Fe­bruarie nu a abandonat nici unul din drepturile şi din libertăţile in­dividuale ale omului. Aş putea spu­ne chiar că unele din aceste drep­turi, cum ar fi dreptul de propri­etate apare şi mai întărit încă. Constituţia a păstrat de asemenea regimul reprezentativ şi a prevăzut reunirea la o dată ulterioară a u­­nor adunări legiuitoare. Prin ur­mare s-au păstrat toate garanţiile cuminţi ale unei libere desvoltari. Dar ceea ce caracterizează noul re­gim constituţional este accentul pus pe trei principii: acel al auto­rităţii, acel al responsabilităţii şi a­­cel al muncii. La conducerea ţărei nu vor mai participa decât acei cari prin exer­citarea efectivă a unei profesiuni utile, justifică un interes aprecia­bil în viaţa publică. Guvernul, la rândul lui este pus la adăpost de fluctuaţiunile luptelor politice, el constituind de acum încolo un ele­­lement de continuitate şi de auto­ritate. Ca un compliment însă al acestui aspect, s’a instituit o răs­pundere efectivă a acelor ce asumă sarcina de a conduce Statul. Dar Domnilor, acest conţinut ju­ridic al noului regim nu ar da o i­­magine completă, a situaţiunei din România dacă nu am adăuga în­dată că există o stare sufletească nouă. Ea constă în totala pacifi­care a spiritelor, într’o ordine per­fectă şi liber consimţită şi într’o încordare a efortului creator în toate direcţiunile. Noua aşezare constituţională a adus după sine necesitatea schim­­bărei legislaţiei noastre administra­tive. Şi prin aceasta semnalez a­­tenţiunei D-Voastre că ne înfăţi­şăm cu o contribuţie nouă în do­meniul problemelor ce formează o­biectul preocupărilor D-Voastre. Este o lună numai de când am promulgat o lege privitoare la or­ganizarea întreprinderilor comu­nale. Iluminatul public, alimenta­rea cu apă, salubritatea şi în gene­re toate serviciile edilitare ale mu­nicipalităţilor menite să asigure o viaţă mai civilizată a locuitorilor din oraşe, iată probleme cari au fost studiate şi îndrumate prin noua lege. Deasemenea printr’o lege care sч va promulga în curând stabilim ca­drul juridic al nouei administra­­ţiuni. Ea va cuprinde două unităţi de administraţiune locală: Comu­na care este centrul natural de populaţiune menit să satisfacă in­teresele imediate şi provincia, care dispunând de mari resurse va pu­tea întreprinde lucrări considera­bile. Dealtminteri, în timpul de fa­ţă, când există mijloace rapide de comunicaţie, automobilul şi aero­planul, radio şi telefonul, marile u­­nităţi administrative, o constituesc formula cea mai potrivită pentru a rezolva problemele dificile ale unei administraţiuni moderne. In frun­tea comunelor şi a provinciilor am pus organe executive numite de puterea centrală şi colegii consul­tative desemnate de cetăţeni. In ce priveşte competenţa, am realizat o largă desconcentrare. In fine, prin instituirea unui contencios admi­nistrativ cu instanţe jurisdicţionale speciale, asigurăm desfăşurarea ad­ministraţiei noastre în cadrul unei perfecte legalităţi. Domnilor, mă veţi scuza de a fi depăşit un salut protocolar şi de a fi schiţat în câteva cuvinte legisla­ţia recentă a României. Am făcut-o pentru următorul considerent. Arătându-vă activitatea noastră în cadrul preocupărilor doctrinare ce aveţi Dvs. înşivă, am voit să marchez şi mai mult interesul deo­sebit ce purtăm problemelor a că­ror cercetare v’a reunit. Aş dori ca Dvs. cari reprezentaţi competenţa şi experienţa preţioasă din atâtea State cari au înregistrat progrese considerabile în timpul din urmă, să puteţi afla aici o atmosferă pri­elnică cercetărilor Dvs. Terminând, ţin să vă exprim, Domnilor, în numele Guvernului ţări mele, urările sincere de stră­­lucită reuşită şi de complectă satis­facţie a lucrărilor Dvs. CUVÂNTAREA D-LUI C. DIMITRIU, VICE­PREŞEDINTELE INSTITUTU­LUI ROMÂN DE ŞTIINŢE ADMI­NISTRATIVE Membrii Institutului Român de Ştiinţe Administrative îşi îngăduie să vadă în hotărîrea luată de a se convoca în Bucureşti birourile per­manente a Uniunei Oraşelor şi a Institutului Internaţional Adminis­trativ, o dovadă a stimei pe care ne-o acordaţi lucrărilor noastre şi activităţii Institutului nostru. Du­pă exemplul Belgiei, am întemeiat a Bucureşti institutul român care ■euneşte membrii învăţământului universitar, magistraţi, jurişti, spe­cialişti, oameni politici, cari lăsănd la o parte divergenţele pun în co­mun tot ceea ce poate să-i unească pentru. тШпМШШк Şi vieţii administrative a Regatului. Această fericită iniţiativă n’ar fi putut să dea rezultatele excelente înregistrate, dacă n’am fi avut cin­­stea şi norocul să găsim în persona­litatea eminentă a Augustului nos­tru Suveran, protectorul activ, e­­nergic şi de o inteligenţă superioară, care a binevoit să prime­ască să fie preşedintele nostru de onoare. Veţi stabili aci programul viito­rului congres care se va ţine la Ber­lin. Veţi examina reglementarea premiului pentru ştiinţele adminis­trative care anul acesta va fi atri­buit celor mai bune lucrări tratând despre rolul administrativ al admi­nistraţiilor. Nu vreau să termin aceste cuvinte fără să adaug că dacă ne putem astăzi întruni act,­in acest frumos palat administrativ, este graţie a­­mabilităţii d-lui Armand Călinescu, ministru de interne, acest ministru al cărui patriotism egalează inteli­genţa şi energia şi care, ca vice­preşedinte al Institutului Adminis­trativ, ne-a dat preţiosul său spri­jin pentru a da reuniunei noastre amploarea şi cadrul pe care îl me­rită. RĂSPUNSUL D - LUI MONTAGU HARRIS, PREŞEDINTELE „UNIU­NII INTERNAŢIONALE A ORA­ŞELOR Domnule Ministru, domnule Pri­mar General, domnilor şi doamnelor, Mulţumindu-vă pentru călduroa­­sa primire pe care ne-o faceţi, ţin să relev că este o fericită coinci­denţă că vizita noastră are loc toc­mai în aceste zile atât de impor­tante în evoluţia administrativă a acestei ţări, a cărei nouă Constitu­ţie a fost primită cu atât entuziasm de întreg poporul român. Sperăm că în cursul acestei con­ferinţe de la Bucureşti, vom putea să învăţăm lucruri folositoare dela d-voastră şi că, la rândul nostru, vom putea da indicaţiuni utile pen­tru oraşele din România şi în spe­cial pentru frumoasa d-voastră Ca­pitală (Vii aplauze). CUVÂNTAREA D-LUI DR. O. LEIMGRUBER, VICE - CANCELA­­RUL CONFEDERAŢIEI ELVE­ŢIENE Mulţumesc călduros neutru cuvin­­tele cordiale de bun sosit rostite de d. ministru de interne, de d. primar general şi de d. preşedinte Dumi­­triu, cum şi pentru cadrul primitor în care a fost pregătit şi se desfă­şoară acest congres. Am auzit din cuvântarea d-lui ministru de interne şi a d-lui pri­mar general, programul politicei administrative a României aşa cum a fost conceput şi în mare parte re­­alizat, prin noua reformă admini­strativă. Cu acest prilej este locul să subliniem că Secţiunea română a In­stitutului internaţional de ştiinţe administrative se numără printre cele mai de frunte secţiuni din lume ale acestui institut. Ţin să aduc mulţumirile noas­­tre, ale celor care avem ferici­rea de a fi aci, că avem posibilitatea cu acest prilej să tragem învăţă­­mintele cele mai folositoare atât din ideile cuprinse în noua aşezare con­stituţională a României, cât şi din spiritul întreg care caracterizează felul dvs. de guverna, de a conce­pe guvernarea şi administrarea ţării. Permiteţi-mi, excelenţă şi domni­lor, să aduc aci cel mai respectuos omagiu, pornit din adâncul inimilor noastre. Maiestăţii Sale Regelui Ca­­rol al II-lea (Aplauze puternice, A­­dunarea ovaţionează în picioare). Acest omagiu care vine de la un ce­tăţean al unei vechi republici, este cu atât mai sincer şi izvorăşte din­­tr-o profundă convingere. Trebue desemenea să subliniez, în calitate de reprezentant al Elveţiei, raporturile cordiale care au existat totdeauna între ţara dvs. şi patria mea, precum şi profunda admiraţie pe care o păstrăm noi pentru spiri­tul care animă poporul român, pen­tru tot ce este manifestare româ­nească şi, mai presus de toate, pen­tru ilustra Familie Regală Română (Ovaţiuni prelungite). In sfârşit ţin să aduc omagiul no­stru sincer guvernului român, ora­­şului Bucureşti şi eminentului său primar, cât şi întregului popor ro­mân (Aplauze). Cel din urmă a luat cuvântul d. Dr. A. N. Kyriazides, care a vorbit în numele guvernatorului Capitalei Greciei, d. ministru K. Kotzias, care a voit cu acest prilej să reînoiască sentimentele de cordialitate şi prie­tenie care unesc România şi Grecia. AZI, ÎNCEPEREA LUCRĂRILOR După terminarea cuvântărilor a avut loc o recepţie cu prilejul căreiaa au avut loc schimburi de vederi şi impresiuni intre participanţii străi­ni şi români la lucrările acestei im­portante reuniuni. Astăzi dimineaţă joi, 30 iunie la ora 10, se va fine in aceiaşi sală festivă şedinţa biroului permanent al Uniunei Internaţionale a Oraşelor şi a biroului Institutului Interna­ţional de ştiinţe administrative. La ora 12 oaspeţii străini vor vi­zita oraşul, după care împreună cu participanţii români vor pleca la Snagov unde va avea loc dejunul câmpenesc oferit de Primăria Capi­talei. * După amiază va avea loc a doua şedeță a celor doi birouri. SEP. : Aniversarea tratatului de la Ver­sailles, care a dat Europei un nou statut juridic şi o transformată aşe­zare teritorială, a fost sărbătorită în ziua de 28 iunie de presa franceza şi engleză într’acelaş sentiment de solidaritate, angajat pe ideea menţi­nerii păcii şi a statu-quo-uisit conti­nental. Presa germană n’a lăsat să treaca necomentată această a 19-a aniversa­re, folosind-o în scopurile polemice cunoscute, împotriva actului istoric dela 28 iunie 1919. Lokal Anzeiger (cităm după „Le Temps”) scrie: — Să nu ne facem iluzii: spiritul lui Wilson și al lui Clemenceau nu a murit. Ambii au succesori la Wasing­­ton, la Paris şi la Moscova. Revolu­ţia mondială împotriva tratatului de la Versailles este în curs. Secolul nu-i încă sigur de pace şi generaţiile n’au sfârşit încă de plâns...” Iar Voelkische Beobachter scrie la rândul său: „Ruşinea dela Versailles s’a şters. La 19 ani dela 28 iunie 1919, această constatare e în acelaş timp declara­rea in faliment a unui sistem poli­tic”. Tonul polemic susţinut de întrea­ga presta germană, evidenţiază în­verşunarea pe care Berlinul nu şi-o poate potoli faţă de tratatul de la Versailles,_adică faţă de ceia ce a mai rămas în picioare din acest isto­ric pact: clauzele teritoriale. Nu s’a renunţat încă in presa ger­mană la ideea revizuirii actualei con­figuraţii a Europei. Ceia ce nu-i lipsit de interes să se ştie bine, in cercurile interesate. mJStwim Se discută cu ardoare problema organizării timpului liber al munci­torului. A adus-o în discuţie, d. Ra­­lea, care işi dă silinţa să inaugureze in această privinţă un nou regim, folosind metoda eclectică adunând laolaltă ce-i confirmat bun şi practic în legiuirile din Germania, Italia şi Franţa. Fără îndoială că problema e din acele care se pot pune numai conco­mitent cu o ridicare a standardului de viaţă al muncitorului. E un ade­văr astăzi consacrat acela că maţele goale nu cer şi nici nu pot primi cu folos carte, literatură, jocuri. Cum însă în alte sectoare ale vieţii publi­ce se arată solicitudine acestei laturi a problemei, d. ministru Ralea înţe­lege să-şi coordoneze efortul cu al întregului guvern, preocupat în gene­ral de ameliorarea condiţiilor de trai ale celor mulţi. Se preconizează organizarea tim­pului liber al muncitorilor pe calea unei asistenţe culturale din partea Statului, punându-li-se la dispoziţie cărţi, conferinţe, călătorii instructi­ve, cursuri de educaţie murală, spor­turi etc. O bună sugestie vine din partea fostului ministru d. Nistor, de ea se angrena muncitorimea în mişcarea străjeriei. Găsesc propunerea în to­tul bună. In străjerie, muncitorii vor câştiga în principal conştiinţa soli­darităţii sociale. Se vor vedea angre­naţi în rând cu exemplarele celor­lalte clase sociale. Se va produce fe­nomenul de întrepătrundere sufletea­scă, aşa de necesar consolidării uni­tăţii neamului — unică temelie a prosperităţi şi progresului social. AMĂNUNT In străjerie, muncitorii vor lucra laolaltă cu intelectualii. E ştiut că nu­meroase categorii de intelectuali au aderat cu elan la mişcarea de cultu­­realizare şi educaţie fizică, civică etc. prin străjerie. La Cluj de pildă, un mare număr de universitari activea­ză în străjerie, şi e pe cale să se în­roleze o nou­ă falangă cuprinzând peste 40­3 de intelectuali, asistenţi u­­niversitari, profesori, şefi de loc­ră­ri, conferenţiari. Ţin­e să intre în grup, demonstrativ,­ ca omagiu adus de minţile luminate, Străjerului Su­prem. Ei bine, intraţi în aceste me­dii de intelectualitate calificată, muncitorii işi vor reface curând pă­rerea greşită că îndeobşte nu întru­nesc interesul păturii culte, înfră­ţiţi prin comandamentele şi activita­tea străjeriei, muncitorii şi intelec­tualii vor găsi o punte de înţelegere, realizând acel proces de osmoză ca­re dă trăinicie organizaţiei de stat. EXEMPLE E preţioasă de asemenea indicaţia d-lui Nistor de a se ţine seamă şi de specificul nostru naţional, în ce pri­veşte organizarea timpului liber al muncitorului. Să nu i se impună, a­­dică distracţii din acele faţă de care nu are atracţie din copilărie. Să fie preferate şezătorile cu dansuri, pe­trecerile pe iarbă verde etc. O bună măsutră ar fi organizarea de coruri muncitoreşti. E în tradiţia românu­lui să cânte­­ şi la durere şi la des­fătare. Cântă de unul singur, eternul „foae verde”, sau în grup. Spiritul de colectivitate e foarte dezvoltat în popor. Corurile pe două voci, de pil­dă, îl interesează mult, din şcolile primare. Promovarea lor, în unele părţi, ar fi ajutată de o veche tradi­ţie: în Ardeal de pildă. In alte ţări organizarea de coruri — denumite corale — e foarte frec­ventă. Nu de mult la Radio-Paris a concertat o asemenea corală munci­toreasca, condusă de bagheta d-lui Jardellier, care se întâmpla pe a­­tunci să fie ministru al Poştelor! Salutăm de pe acum vremea când la Radio­ Bucureşti, vom asculta o si­­milară producţie. Nu i-ar micşora din farmec desigur, faptul că ar­ di­ftw-д щ вшШт Ш fmcţiune. Discursul d-lui Armand Călinescu, ministrul internelor D. PROF. STRATIESCU Biuroul Congresului d, ministru Armand Călin­escu, rosti­n­du- şi discursul

Next