România, august 1938 (Anul 1, nr. 76-91)
1938-08-16 / nr. 76
16 VIII 1933 ROMÁNIA No. 76 Am repreezntat Serviciul Sanitar Militar la cea dea VIII-a întrunire convocată de către „Oficiul Internaţional de Documentaţie Medico-Militară”. Pe lângă lucrările şefilor de delegaţii cu privire la modificarea unora dintre articolele statutelor Comitetului Internaţional, a avut loc la Luxembourg şi o serie de 10 conferinţe cu subiecte medico-militare Pe lângă o altă de 5 conferinţe privitoare la aviaţia sanitară însoţită de o frumoasă demonstraţie pe Aeroportul din Esch-sur-Alzette, latura cea mai interesantă a acestei întruniri a constituit însă conferinţele de drept internaţional, care au alcătuit obiectul activităţii uneia dintre secţiunile speciale ale Comitetului Internaţional de Micină şi Farmacie militară. împrejurările actuale de politică externă au făcut ca o atenţiune deosebită să fie acordată acestei întruniri medico- militare internaţionale, la care au asistat 66 de delgaţi oficiali a 30 de state reprezentate, numărul congresiştilor fiind de peste 200. Chestiunea umanizării răsboiului este acela care a format obiectul conferinţelor aşa de interesante ale secţiunii de drept internaţional. R. p. vom Weisgerber a făcut istoricul soartei necombatanţilor în conflictele armate din civilizaţia occidentală.. Prof. Jansma a arătat cum technica juridică trebue să-şi aplice principiile în raport cu progresele celei militare, anunţând că un proect bine studiat privitor la apărarea necombatanţilor va fi prezentat la o apropiată conferinţă care va avea loc la Amsterdam în chiar luna August a. c. prof. de la Pradelle, eminentul jurist din Paris, a expus chipul cum strânsa colaborare dintre oameni de drept şi medici militari a condus la revederea şi modificarea textelor convenţiei din Haga din anul 1922-23, studiată şi aprobată de către Comitetul Internaţional al Crucei Roşii în ultima sa seziune care a avut loc de curând la Londra.Colonelul dr. Véneken (Belgia) ,secretarul general al Comitetului Internaţional, a propus în urma adunării, să se adopte o rezoluţie care prevedea ca de acum înainte Comitetul să se ocupe numai de chestiunile de technică medico-militară, disvoltându-se Comitetului medico-juridic, care va forma în viitor o secţie specială cu sediul în Luxembourg, intitulată: „Centrul de informaţii şi de acţiune pentru protecţia populaţiei civile în caz de râsboi”. S-a solicitat cu această ocazie protecţia A. S. R. Principele Felix şi concursul guvernului Marelui Ducat, Abdel Moneim Riad Bey (Egipt) propunând chiar, ca una dintre chestiunile ce se vor pune mai întâiu în studiu, de către acest centru, să fie aceia a interzicerii aeronavelor de bombardament în răsboaele terestre şi marine. Ambele propuneri fiind acceptate de congresişti, d. Iosef Beck, ministrul de Externe a Marelui Ducat, a mulţumit pe loc pentru omagiul făcut ţării sale, făcând apoi cunoscut şi printr’un comunicat oficial, că A. S. Regală Marea Ducesă a luat patronajul, A. S. R. Principele de Luxembourg acceptând să fie prezident efectiv, iar Domnia Sa, viceprezident al acestui centru. Războaele actuale din Spania şi din China, făcând să fie de actualitate discuţiile urmate cu privire la măsurile care trebue luate pentru apărarea necombatanţilor, am crezut util să facem cunoscut nu numai activitatea Comitetului Internaţional de Medicină şi Farmacie Militară, dar să şi reproducem, în cele ce urmează ,câteva părţi din interesantele discursuri care au fost rostite cu ocazia Congresului de care ne ocupăm. Aşa, la recepţia de prezintare a delegaţilor A. L. Regale Marea Ducesă şi Principele de Luxembourg, la Palatul Municipal, faţă fiind corpul diplomatic şi cele mai distinse personalităţi locale, d. Pierre Dupong, preşedintele Consiliului de miniştri, după ce a arătat în mod admirabil preocupările umanitare comune medicilor militari a adăugat: „îndepliniţi misiunea voastră sfântă fără să faceţi dosebire între amic şi inamic; este omul, fratele uman, care vă intereasează; în felul acesta activitatea voastră nu e altceva decât o reacţie a ideiei morale contra deslănţuirii bestiei umane”. Iar mai departe „preparând în felul său răsboiul, ştiinţa medicinei militare lucrează pentru pace”.......trebue ca toţi acei pentru care omul este cea mai mare valoare terestră să facă bloc spre a pune stavilă acestei barbarii noui care ar fi răsboiul total. Oratorul a terminat cu urarea de a se face un pas înainte”., către o soluţie compatibilă cu onoarea şi salvarea speciei umane. General director William Seeman Bainbridge, preşedintele Comitente-stulul şi delegat al Statelor Unite (America), după ce a expus influenţa preponderantă pe care a dobândit-o medicina militară pentru apropierea popoarelor, fiind simbolul moralei internaţionale chiar în timpul răsboaielor, i-a aflat îndatoririle, adăugând: „cu toate înspăimântătoarele propagande în favoarea răsboaielor totalitare şi rezultatele tragice ale conflictelor actuale, ne este îngăduit să sperăm, căci prea numeroase voci s’au lăsat să fie auzite spre a reclama observarea principiilor esenţiale de morală umană”. A citat în urmă pe Ducele de Gloucester (Anglia şi pe d. Deveze (Belgia), care au cerut de urgenţă protecţia femeilor şi copiilor în conflictele armate, reproducând apoi cuvintele de curând rostite de primul ministru al Franţei, d. Daladier: „Nu trebue să se spună că libertatea este zadarnică, demnitatea este iluzorie, iar dreptatea înşelătoare. Nu trebue lăsată forţa să devină arbitrul tuturor rapoartelor dintre oameni”. S-a amintit, ca încurajare, promulgarea. D. Hitler, care în anul 1936 a cerut suprimarea bombardamentelor aeriene, precum şi proectul d. Roosevelt, care tinde la întrunirea unei conferinţe internaţionale in scopul umanizării răsboiului. A încheiat prin a spune că toţi medicii militari s’au întrunit în congres având aceiaşi aspiraţie şi cu acelaş elan de solidaritate omenească şi utilă pentru cei ce sufăr... Medicul colonel Voncken a arătat la rându-i, că realizarea proectului comitetului constitue o apărare a civilizaţiei, rostul congresului fiind acela de a interveni pe lângă guverne şi a stimula opinia publică spre a se ajunge să se aplice restricţii întrebuinţării forţei în relaţiile internaţionale, aşa cum Inspector general al Serviciului Sanitar al Armatei o cere umanitatea. Ori, scopul nu va fi atins decât atunci când se vor crea oraşe şi localităţi sanitare spre a asigura protecţia populaţiei civile contra bombardamentelor şi se va face control şi aplica sancţiuni în convenţiile privitoare la legile şi obiceiurile răsboiului. „In cursa barbariei teoriilor din secolul XX, acţiunea medicilor militari de pretutindeni apare ca o apărare desinteresantă a civilizaţiei şi a moralei umane”. D. Hubert Clement deputat şi primar în Esch-sur-Alzette, la recepţia oferită de municipalitate în urma demonstraţiei aviaţiei de pe aerodromul din această localitate, după ce a făcut constatarea că cea mai miraculoasă descoperire a omului serveşte astăzi la scopuri contrarii desvoltării civilizaţiei, a arătat cum astăzi, ca şi în timpul anilor din marele răsboi, oroarea acestuia se fixează în mii şi mii de ochi întocmai ca imaginea criminalului pe retina victimei asasinate, constituind ruşinea civilizaţiei de a-l vedea întinzânduse la necombatanţi, cari plătesc cu vieţele lor inocente reîntoarcerea la barbaria din timpul lui Athila. Ori, conferinţa s’a onorat în faţa lumii, ridicându-se în potriva ororilor răsboiului total.... Recepţia congresiştilor de către oraşul Luxembourg, la Cercul Municipal, a dat ocazie primarului oraşului, d. Diederich, să aducă un călduros omagiu medicilor militari sosiţi din cele 30 ţări diferite. Oratorul după ce şi-a manifestat regretul că răsboiul şi-a arătat din nou spectrul, viaţa tuturora fiind plină de griji în loc să fie un imn inclinat frumosului, bunătăţii şi veseliei, a arătat, cum în vreme ce aflăm efectele distrugătoare, omorâtoare şi barbare ale armelor de luptă întrebuinţate în Spania şi China, oameni de inimă şi de acţiune s’au pus de acord spre a arăta celorlalţi şi popoarelor tot ceia ce face preţul şi demnitatea vieţei, tot ceia ce trebue să fie salvat sau evitat. Ori, de îndată ce aceşti oameni se arată, dificultăţile devin mai mici în vreme ce dînşii devin mai mari. Trebue ca medici militari să pună de acord prin lucrările lor pe toţi oamenii cari ştiu să conceapă meşteşugul de a fi om. Sunt cuvintele de mai sus cu care terminăm expunerea de faţă, căci am voit să arătăm numai care a fost rostul congresului de medici militari şi acela pe care şi l-au propus aceştia după răsboiul de a face să folosească toate armatele de experienţa medicală dobândită spre a uşura suferinţele; de a rivaliza în ingeniozitate spre a opune perfecţionării armelor, cele mai bune mijloace de a le atenua efectul; de a realiza idealul umanitar urmărit, întinzându-şi mâinile peste frontaliile actuale, căci din apropierea inimilor va eşi cu timpul dezarmarea spiritelor, obiectul cel mai apropiat fiind protecţia necombatanţilor. Dar la acest congres, gl. dr. William Bainbringe a mai atras atenţia şi asupra rolului social al medicilor militari de pretutindeni, colaborarea lor cu autorităţile civile împrimându-se tot mai mult în materie de higienă socială, educaţie fizică şi profilaxie în vederea unei eventuale mobilizări naţionale. Din acest punct de vedere nu putem decât să fim mulţumiţi, căci am luat înaintea altor state, dovadă campania sanitară concepută şi pusă în aplicare pe întreaga întindere a ţării noastre de către actualul ministru al sănătăţii publice, el însuşi medic militar. Conferinţele comitetului internaţional de medicină şi farmacie militară Luxembourg 1-4 iulie de Dr. Eugen Christian MINISTRUL AVIAŢIEI Şl MARINEI CĂLĂTOREŞTE Şedinţa de deschidere D. G-ral Paul Teodorescu,Ministrul Aerului şi Marinei, la coborîrea pe Aeroportul Băneasa, din Klemm-ul cu care Lt. av. Abeles, l-a adus în sbor de la Govora şi cu care la ora 17 a plecat înapoi. D. Ministru face haz de propria caricatură ce-i este prezentată de d. Lt. atv. Abeles Voga luptelor greco-romane a apus de mult, eclipsată de un „sport mai nobil şi mai nou...” — de box. In ţara unchiului Sam, arta gladiatorilor marelui imperiu antic, a degenerat într’un fel de tăvăleală în noroi, catch-as-catch-kan-ul. Totuşi, mai întâlneşti şi astăzi, prin târgurile provinciale, vestigiile aprigelor dispute atletice ce aveau loc în prezenţa cezarilor... Cum ni s’a întâmplat nouă în vara asta, la Soroca. Am fost treziţi într’o după amiază din somn de trâmbiţele unui cortegiu format din oameni ce purtau nişte plancarte in spinare. Cetii: „Astăseară, veniţi cu toţii la reprezentaţiile de gală cu lupte de atleţi, în frunte cu „regele fierului”, I. M. Zaikin. Veniţi la arena, în piaţa de fructe şi zarzavaturi”. Nu numai numele lui Zaikin ne era cunoscut, ci şi omul, întâlnit acum câţiva ani într’un turneu. Seara ne-am înfiinţat la arenă. După spectacol, chef cu luptătorii la o cârciumă cu vin straşnic şi cu zubrovka. „Luntraşul de pe Volga” îşi povesteşte viaţa Ivan Mihailovici Zaikin, după ce ne-a urat cu sinceritate slavă, sănătate, ne-a vorbit mult despre viaţa lui agitată. Fiu de muncitori, colosul de astăzi s’a născut acum 62 de ani, adică la 1876. „Volga, Volga, matu răănaia”, — Volga-Volga, mama născătoare, — i-a fost leagănul. A văzut soarele pentru prima oară pe malurile ei şi pe malurile ei s’a ridicat, flăcău, vânjos fără asemuire, în viaţă... Pe apele ei a vâslit de la cea mai fragedă vârstă, a muncit în porturile ei ca hamal, a vândut ziare când n’a avut de lucru. Ca hamal, ridica în spinare saci de câte 4-500 kilograme. . Remarcat, Zaikin se consacră la 17 ani sportului, susţinut fiind de câţiva admiratori, printre care bogaţii fraţi Merculov, negustori de pe Volga. El devine un tehnician desăvârşit şi un luptător temut. Prietenul lui Şaliapin şi al lui Maxim Gorki Lui Zaikin i-a fost dat să cunoască în vremurile lui de restrişte, în care era un simplu şi anonim hamal, pe doi consângeni, fii, ca şi el, ai nesfârşitei Rusii, care avea să ajungă puţin mai târziu oameni de seamă, ducând faima artistică a pravoslavnicului imperiu — mai apoi prăbuşit — pe întregul glob pământesc. L-a cunoscut pe Feodor Şaliapin la Kazane, în timpul când genialul cântăreţ era şi el numai un muncitor. Intre ei s’a legat o prietenie, care a durat multă vreme, chiar după ce viaţa lor diferită i-a despărţit. „Fedia, Fedia, deşi nu l-am mai auzit niciodată, după ce a plecat dintre noi şi a ajuns celebru, vocea lui parcă o aud şi azi răsunând în urechile mele, şi îmi vine să plâng” , spune Zaikin, tulburat. Pe Gorki l-a cunoscut la Samara Au lucrat aici amândoi la descărcatul sălii. Autorul „Mamei” se minuna mult de puterea lui Ivan și-l ad- Erou al aerului... A venit războiul... Zaikin a fost înrolat ca aviator. A făcut câteva acte de mare bravură. Căzând regimul țarist, nu mai rămâne sub regimul nou. Trece frontiera. Era unul din cei mai apreciaţi luptători din întreaga Europă. Pe tarul Nicolae îl cunoştea personal. „Era un „tătuc” bun”, ne spune el. Campion mondial, elogiat de D’Annuzzio şi Al. Kuperin Zaikin a ajuns campion mondial în 1902, la Petrograd, când a luptat în prezenţa prinţului Vladimir Alexandrovici şi a contelui Kibopier, acordându-i-se medalia de aur, şi apoi în 1906, la Paris, învingând pe campionul mondial de atunci, italianul Giovanni Raidsevici. Trebue reţinut faptul că I. M Zaikin a fost învins de un singur om, de luptătorul ucrainian Podubnâi. Despre Zaikin, au scris cuvinte elogioase, marii scriitori D’Annuzzio şi Al. Kuprin. O pepinieră de atleţi Uriaşul de pe malurile Volgăi are astăzi 62 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate sportivă. El a fost instructorul a sute de elevi, dintre care se mândreşte cu regretatul rege Alexandru al Serbiei, căruia i-a predat un timp lecţii de luptă greco-romană şi care se arăta foarte pasionat de acest sport ilustru. Acum, la bătrâneţe, Zaikin, om gospodar într’o mahala a Chişinăului, nu mai are decât o dorinţă. După terminarea „turneului de adio” întreprins prin târgurile Basarabiei, pe care o iubeşte nespus de mult,— soţia lui e româncă basarabeancă,— să se retragă în liniştea căminului, dar să înfiinţeze o şcoală atletică, în care scop a şi cerut autorizaţia instituţiilor în drept. Zaikin cunoaşte voinicia românilor şi susţine că ar putea scoate din ei atleţi desăvârşiţi... Nu vrem să facem o ironie. Doamne fereşte, dar concluzia e nimerită: ce ne lipseşte? Tichie de mărgăritar şi „academie de atleţi”. Totuşi, intenţia lui Ivan Mihailovici este, în simplitatea ei, deadreptul înduioşătoare... Şi ar fi trist ca rusnacul acesta uriaş şi bun, să nu-şi vadă, cu ochii lui mari şi albaştri, ultimul vis împlinit... g. d. p. — IMWI'HIHHII' IUI ; £ЗШН După douăzeci de ani... călăul ţarului a murit Iacob Jourovski, care a masacrat in 1918 familia Romanovilor, glorificat ca un erou al revoluţiei MOSCOVA, 14.—Se anunţă moartea lui Iacob Jourovschi, vechi şef al Cekei din Ecaterinenburg, cel care a fost însărcinat să extermineze familia imperială rusă, în Iulie 1918. Se ştie că familia Romanovilor fusese transportată la Ecaterinenburg şi închisă în imobilul unui oarecare Ipatiev. Acest imobil a fost botezat de circumstanţă: „Casa cu destinaţie specială”, titlu sub care a şi trecut in istoria secretă a Revoluţiei ruseşti. Pretextând primejdia care ameninţa Ecaterinenburg din partea unor detaşamente cehoslovace, inamici de-ai Ruşilor. Jourovschi a cerut atunci de la Moscova autorizaţia să omoare pe toţi membrii familiei imperiale, precum şi a suitei. Autorizaţia i-a fost dată printr-o depeşă cifrată, care a fost găsită mai târziu, cu ocazia ocupării localităţii de către Albi. Prin această depeşă s’a descoperit cum a ajuns Iacob Jourovski la metoda proprie de distrugere totală a cadavrelor. Intr’o pădure, la câţiva kilometri de Ecaterinenburg, Jourovski a înjghebat un rug uriaş, pe care trupurile nefericiţilor ţari au fost arse, după ce fuseseră îmbuibate cu o materie sulfurică. Cenuşa a fost apoi aruncată într'un pat părăsit. Jurnalele sovietice, anunţând moartea călăului, îi fac elogiul pe scurt, numindu-l „un bolşevic de merit”, „Luntraşul de p® Volga" ■ luptător al lumii.. Uriaşul I. M. Zaikin fundează o pepinieră de atleţi Hamal, vânzător de ziare, aviator, prieten cu Şaliapin şi cu Maxim Gorki, instructor de lupte greco-romane al regelui Alexandru alIugoslaviei, campion mondial distins cu medalia de aur şi... gospodar de treabă la periferia Chişinăului miral pentru sufletul său bun, domol, de urs domesticit. Date precise asupra evreilor din Italia TORINO, 14. — Ziarul „La Stampa” publică în fruntea primei pagini o amplă statistică privind pe evreii din Italia. Statistica e făcută nu numai numeric ci și din punctul de vedere „calitativ”, adică împărțită pe semnificația socială a locurilor pe care le ocupă evreii în viaţa publică a ţării. Iată cum e comentată statistica: „Preferinţa evreilor pentru anumite şi speciale activităţi, duce la concluzia că ei au făcut simţită greutatea mentalităţii lor particulare în vaste şi delicate sectoare ale vieţii noastre naţionale”. Numărul evreilor din Italia este, după cum se ştie, de circa 60.000 inşi. Ziarul arată cum au evoluat numeric, din 1903 până astăzi. Mare parte dintre ei sunt adiuiaţi prin oraşele principale. Locurile pe care le deţin sunt în proporția următoare: Industria: 24,7 la sută. Comerţul: 45,7 la sută. Profesiuni libere: 21,6 la sută. Fără profesiune şi agricultura 8,0 la sută. Articolul accentuează semnificaţia acestui raport între specialităţi, preconizând o raţionalizare a proporţiilor. i