România - Provincie, mai 1939 (Anul 2, nr. 328-342)
1939-05-01 / nr. 328
-----йттттг^ст'ч I ROMANIA Nr. 328 IV. 1939. Frontiera in justificarea românească Concepţia românească despre frontiera Statului român este de natură spiritualistă. Frontiera românească este circumferinţa geografică a conştiinţei naţionale româneşti. Frontiera, la români, a avut şi are o altă justificare decât la alte popoare. De la o epocă la alta, frontiera Statelor a exprimat întotdeauna un înţeles variat, din cauză că a avut o justificare subiectivă, aceea pe care i-o dădea „raţiunea de Stat“. Ea a fost de multe ori o creaţiune artificială a momentului. In epoca antică, pe timpul când Statul avea o întindere incertă, frontiera Statului exprima o limită temporală a fanteziei monarhului, care era numai cuceritor, și care era condus numai de grandoarea închipuirii sale. Marile imperii antice — al Persiei, al Asiriei, al Chaldeenilor, al Egiptului, se întindeau până acolo, până unde se simia puterea de expansiune haotică a monarhului cuceritor. Este greu să se afirme existenţa unui imperialism al popoarelor antice, care nu ştiau până unde le va conduce şi pentru ce le va conduce stăpânitorul lor, care era aproape întotdeauna un tiran autocrat. Statul antic nu avea frontieră în înţelesul modern. Pentru prima dată, romanii creiază frontiera. Dar frontiera imperiului roman era o barieră mobilă a forţei lor de cucerire. Ultima etapă de cucerire, înfăptuia frontiera de astăzi, care se schimba mâine, tot mai înainte. Imperialismul roman răzuia să dea viaţă de Stat —« Stat universal — ideii de stăpânire mondială a Romei magnifice, a Romei de fier, de tinereţe, de entuziasm, de cultură, de civilizaţie, de ordonare latină a lumii păgâne. Romanii îşi justificau frontiera prin evidenţa şi superioritatea forţei lor, care nu admitea obstacolul, care nu suporta rivalitatea. Mai târziu, după epoca cezariană, în declinul puterii imperiale, când forţa vie şi încordată scăzuse de corupţie şi de lene internă, frontiera romană căuta să-şi găsească o justificare în dreptul pozitiv, care garanta şi asigura posesiunea terenurilor şi stăpânirea popoarelor cu titlu de proprietate. In evul mediu, frontiera era legată de suveranul local, de coroana feudalului, până când regalitatea monarhică izbuteşte să dea Statului o consistenţă şi frontierelor lui — o justificare legală bazată pe dreptul de moştenire. De aceea, frontiera se schimba întotdeauna cu schimbarea monarhului sau a dinastiei domnitoare. In timpul modern, frontiera unui Stat indică o existenţă naţională, o suveranitate politică, recunoscuta—în dreptul internaţional— ca subiect de drept, cu toate drepturile şi obligaţiunile logice şi evidenţe. In zilele noastre avem şifrontiera ideologică, aceea care se întinde, in chip cotropitor, până acolo unde răzbate şi devine regim social o anumită ideologie doctrinală. Primul stat cu frontieră ideologică, a fost Comuna, din Paris, în 1871, pe care a lichidat-o guvernul salvării naţionale al lui Thiers. La noi, frontiera are cu totul alt înţeles, fiindcă justificarea ei este cu totul alta: la noi frontiera are —cu un cuvânt şi înainte de toate— o justificare spirituală. SPIRITUL ROMÂNESC ESTE PUTEREA CARE JUSTIFICĂ FRONTIERA ROMÂNEASCĂ. La noi, frontiera este, prin urmare, un element de morală, este chiar expresia moralei naţionale. Şi fiindcă morala naţională a poporului român nu permite subjugarea prin forţă a unui popor străin, expansiunea românească nu este o revărsare imperialistă. Poporul român nu a căutat să realizeze o frontieră a dominaţiei sale injuste, ar fi comis o crimă de conştiinţă. In această puritate de conştiinţă a poporului român se oglindeşte dreptatea naturala şi logica neştirbită a frontierei române. Poporul român s’a întins în frontierele sale şi s’a cuprins în ele, aşa cum se cuprinde orice realitate în suprafeţele sale fireşti, logice, geometrice... Când poporul român nu se unificase politiceşte, el simţia pe corpul său naţional frontiera nefirească, impusă de împrejurări, strâns în chinga imoralităţii străine. Lupta pentru unificare şi independenţă a fost, la români, o luptă pentru realizarea frontierei morale, a celei fireşti, a celei care cuprinde nestânjenit şi fără sângerare întregul corp al naţiunii. Frontiera româna clarifica şi alte adevăruri. Ea este linia de coincidenţă între Stat şinaţiune. Statul român cuprinde în sine naţiunea română Şi naţiunea română se cuprinde în el, alcătuind o unitate indivizibilă, firească. Statul român nu depăşeşte teritorial naţiunea română şi poporul român nu este etniceşte micşorat de frontierele Statului român, cu alte cuvinte Statul român nu este mai întins decât poporul român. Frontiera românească se clarifică în lumina acestui adevăr ca o limită etnică, o limită a sângelui românesc. Monarhul român nu a făcut niciodată o politică expansionistă, a repudiat imperialismul, din cauză că nu a vrut să treacă peste frontiera etnică a românimii, nici să încalce corpul etnic al altui popor. Dacă un Ştefan cel Mare s’a întins până la Nistru, a făcut-o nu numai fiindcă a putut prin forţa sa armată, ci fiindcă până la Nistru (Şi chiar peste această apă) s’a întins viaţa românească cu plenitudinea sa etnică, peste care el domnea ca Monarh român cu toate drepturile sale dinastice, naţionale, evangelice. Peste tot frontiera românească. Este linia până unde curge şi a surs sângele naţiunii, cum curge sângele într’un organism întreg, nebeteşugit de nici o ştirbire, de nici o schilodenie. Frontiera română este o frontieră a culturii româneşti. Dincolo de această frontieră, trăeşte o altă cultură, străină, vieţueşte alt spirit. Poporul român s’a ferit de imperialism, tocmai pentru a nu călca peste o cultură străină, a nu răni un spirit naţional străin. Dar, tocmai pentru a-şi apăra cultura sa naţională şi spiritul care o produce, poporul român s’a războit împotriva dominaţiei străine. Oricine calcă frontiera română, încalcă cultura română. O pretenţiune străină asupra frontierei româneşti, este un atentat asupra culturii româneşti. A disputa frontiera românească, înseamnă a contesta dreptul culturii româneşti de a se creia liber, de a se răspândi suveran în cuprinsul frontierelor sale etnice. Frontiera română este o frontieră a economiei noastre naţionale. Frontiera românească cuprinde, ca pe o unitate vastă şi imens de variată totuşi , întreaga viaţă economică a românilor. In limitele acestei frontieri s’a desfăşurat, încet şi cu grele tradiţii de primitivism (aproape patriarhal) munca de secole a fiecărui român, pentru comunitatea românească. Românul a produs — aşa cum a produs — Pentru românul de alături, pentru românul din cuprinsul foarte precis al obştei naţionale. Frontiera română este — în înţeles din ce în ce mai amănunţit — limita care mărgineşte limba română în unitatea sa minunată, cu tot specificul pitoresc al regiunilor componente. Frontiera română cuprinde marile idei româneşti, de independenţă proprie şi independenţă a vecinilor; ea cuprinde idealurile de umanitate şi de pact, cuprinde pacea însăşi, ca o stare firească a poporului român blând şi resemnat; cuprinde dragostea lui de viaţă şi experienţa înţelepciunii sale. Frontiera română precizează dreptul istoric al românilor asupra pământului pe care se înalţă Statul român, din cauză că acest pământ este marele şi neobositul generator al realităţilor româneşti. Frontiera română îşi cristalizează contururile, nu ca o simplă linie juridică între Statul român şi celelalte naţiuni convieţuitoare, ci ca un mare gard de viaţă vie, peste care pluteşte Dumnezeu şi veşninicia... G. M. Ivanov Şedinţa Soc. „Prietenii istoriei literare" Sub preşedinţia d-lui Petru V. Haneş a avut loc şedinţa Soc. „Prietenii istoriei literare” în sala de bibliotecă a liceului „Mihaiu Viteazul”. In faţa unei selecte asistenţe, d. prof. Vasile V. Haneş, doctor în litere, şi-a desvoltat comunicarea sa, asupra câtorva probleme de literatură, studiate de Societatea profesorilor de limba română: problema moralei în literatură, problema neologismelor, problema unei normalizări a erminologiei gramaticale și problema ortografiei limbii române. D-sa a arătat că aceste chestiuni au intrat în desbaterea opiniei publice, care cere soluţionarea de la oamenii competenţi, şi în această situaţie, cei pregătiţi în materie şi cu răspundere faţă de opinia, publică, sunt profesorii. Ei alcătuesc un fel de for de control şi organ de orientare a opiniei publice. Pornind de la acest punct de vedere, profesorii s-au rostit pentru admiterea punctului de vedere estetic şi etic, în literatură, pentru stăpânirea abuzului neologismelor, pentru consecvenţa nomenclaturii gramaticale şi pentru raţionalizarea şi simplificarea ortografiei. La expunerea d-lui Haneş, el a radliat d. Petre Teodorescu şi a făcut obiecţiuni d. Şerban Cioculescu. Acesta s’a rostit pentru completa libertate a scriitorului în crearea operei de artă, pentru menajarea în oarecare măsură a neologismelor. Prompt, d. Haneş a răspuns d-lui Cioculescu, că profesorii de azi au întreaga pregătire de a judeca şi îndruma literatura, fiindcă în cea mai largă măsură, ei sunt şi criticii literari ai timpului. D-sa citează, în această ordine de idei, pe: Vladimir Streinu, Scarlat Struţeanu, Murăraşu, Pompiliu şi Emanoil Constantinescu, Paul Papadopol,C. Gerota. In partea a H-a a şedinţei, scriitorul Eugen Ciuchi a prezentat un interesant studiu asupra lui Titu Maiorescu şi judecata lui asupra poeţilor Junimei: Bodnărescu, Matilda Cugler-Poni, Teodor Şerbănescu, D. Petrino, etc. S’au fixat apoi şedinţele următoare: una consacrată acordului cultural franco-român, alta asupra filologului Gaeter (o comunicare a d-lui prof. Cartojan, şi alta a lui Dan Simionescu) şi a treia asupra ediţiei poeziilor lui St. O. Iosif, publicată sub auspiciile Fundațiilor regale. - Ajutoare practice pentru muncitorii români Unul din principalele puncte programatice ale noului regim şi deci, cu atit mai mult al iniiului guvern al Frontului Renaşterii Naţionale, este românizarea muncii. Desigur, problema naţionalizării muncii, văzută ca un imperativ al cirmnuirii de Stat, este vastă şi prezintă logic, o aderenţă cu toate domeniile activităţii obşteşti. Din această cauză, ea nu poate fi soluţionată fără o viziune de ansamblu, adică fără o concepţie politică unitară. Guvernările noastre de partid deşi uneori au afirmat-o, totuşi n’au izbutit s’o rezolve nici măcar parţial, tocmai din motivat că nu aveau o asemenea perspectivă doctrinară asupra faptului politic. Lucrurile s’au schimbat radical odată cu instaurarea nouei aşezări constituţionale a ţării. De astă dată necesitatea naţionalizării muncii s’a impus nu ca rezultat al unor iniţiative sporadice ci ca o normă superioară şi constantă a însăşi iniţiativelor de Stat. La fiecare departament principiul acesta a început să fie transformat în realizare pozitivă. O adevărată campanie metodic susţinută şi evident, desfăşurată in cadrul strictei legalităţi, s’a pornit. In duhul de încurajare a celui mai întins sector de muncă romîneascâ, s’au efectuat toate măsurile capitale luate de ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Graţie spiritului reformator al d-lui N. Cornăţeanu, ţărănimea noastră se găseşte astăzi în pragul unei schimbări la faţă în ceea ce priveşte posibilităţile ei de producţie agricolă. S’a căutat astfel, în primul rînd, să se consolideze pătura ţărănească pe umerii căreia avasă cea mai grea menire a producţiei economice. In planul general de lucru al guvernului, această izbindă trebuie subliniată cu o deosebită încredere în prosperitatea zilei de azi şi mai cu seamă a zilei de miine, cînd gindurile se vor împlini mai bogate, mai rodnice. Marea operă de cucerire şi de stimulare a muncii romîneşti nu s’a oprit aici. Se ştie că in România există o mică burghezie naţională, care şi-a ilustrat până acuma cu prisosinţă vrednicele ei virtuţi. Burghezia aceasta însă, din pricina vitregelor condiţiuni pe care le-a avut de îndurat, nu a putut să-şi dea măsura capacităţii ei adevărate. In Ardeal, înainte de război, ea a fost sortită să sufere prigoana maghiară. Prin fel de fel de procedee, stăpînirea ungurească i-a înlăturat pe comercianţii şi industriaşii romîni din centrul vieţii economice a hibridului imperiu, aşa incit ei au ajuns să se mulţumească, din nefericire, cu un umil şi periferic vest. Pe de altă parte, în Vechiul Regat, aceiaşi categorie de modeşti dar harnici muncitori romini a trebuit să se lase prea deseori infrîntă de dominaţia unei pături suprapuse care nu avea şi nu are nimic de împărtăşit din idealurile vieţii autohtone. Fie de o origine fie de alta, această clasă acaparatoare a constituit cea mai nedreaptă piedică în calea ascensiunii biruitoare a elementului etnic, element care nu era încurajat sufleteşte şi ajutat materialiceşte de nimeni. Iată insă că mica burghezie romîneascâ menită să fie un factor fundamental la închegarea deplină a solidarităţii noastre obşteşti prin stabilirea contactului viu dintre ţărănime şi profesioniştii intelectuali, — iată că această merituoasă pătură se bucură acum de o stăruitoare şi admirabilă solicitudine oficială. Recent, Casa centrală a asigurărilor sociale întrunindu-se în şedinţă, a luat o serie de dispoziţiuni de o excepţională însemnătate. In intenţia mărturisită de a contribui în chip practic la desvoltarea muncii naţionale, s’a hotărit ca printr’o intervenţie răspicată pe lingă Institutul de credit al meseriaşilor să se obţină desemnarea unui fond special pentru muncitorii romîni, fond care să servească la cumpărarea unor localuri proprii instalării de ateliere. Datorită acestui fapt, munca lor se va efectua in condiţii mai bune din toate punctele de vedere. Se cunosc, indeobşte, greutăţile cu care au de luptat comerciantul şi meseriaşul român în exercitarea profesiunii. Indrobitoarea majoritate a cazurilor ei sunt obligaţi să capituleze în faţa concurenţei străine. Dar situaţia aceasta nu mai poate continua. Hotărirea luată de Casa centrală a asigurărilor sociale constituie o demarcaţie efectivă in efortul cirinuirii de a dobindi cuvenitele atribute şi meritatul prestigiu al muncii romineşti. Fără îndoială că şi cuvintele de luptă sunt utile în asemenea împrejurări. Dar neasemănat mai folositoare sint contribuţiile eficiente, aportul practic. Casa centrală aşa a crezut de cuviinţă să procedeze. Suntem convinşi că măsura ei va avea îmbelşugate urmări. Nefiind o dispoziţie izolată şi încadrîndu-se deci perfect în linia mare a conducerii de Stat, acest lăudabil gest însemnează încă un pas pe drumul de înfăptuiri ce şi-a propus regimul. Muncitorimea română se află pe calea complectei redresări. Împreună cu ţărănimea şi cu pătura intelectuală, alcătuind însăşi fiinţa organică a naţiunii redresarea ei apare ca o arzătoare poruncă. O poruncă pe care duhul renăscător al ţării o va preschimba în strălucită victorie. Ilariu Mureşanu ■яяввяявввяввввввявявяяяя гяввяшввавввввяяявввввяивявянвнвнввввввивняняянвяв ZKCÂÂiwa. VömсШ£ ACTUAliTATFAI D- prim ministru Armand Călinescu a primit Vineri pe d. Kiroff Vineri, domnul Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru ad-interim la Apărarea Naţională, a primit în audienţă pe d. Sava Kiroff, ministrul Bulgariei la Bucureşti. ЯЯИВВЖ f"--------- =at: ЗГ B. consilier reg ai Vaida Vo&vod a plecat la Ciuţ D. Al. Vaida Voevod, consilier regal, a plecat Vineri după amiază la Cluj. D-sa se va înapoia în București la începutul lunei viitoare. ........ ^=3 tiTîTM Misiunea britanică vizitează regiunea Prahovei Discuţiunile cu misiunea economică engleză au continuat, la ministerul Economiei Naţionale, în tot cursul zilei de Vineri. Din cauza sărbătorilor de astăzi şi mâine, tratativele cu delegaţia britanică vor fi suspendate până Marţi dimineaţa. In acest răstimp, oaspeţii englezi însoţiţi de membrii delegaţiei române, vor vizita Valea Prahovei şi întreprinderile industriale din această regiune. Organizarea corporativă a comercianţilor Comisia pentru clasificarea şi organizarea pe bresle a comercianţilor şi industriaşilor, care îşi suspendase în mod provizoriu activitatea, va reîncepe să lucreze la începutul săptămânii viitoare. Şedinţa comisiei pentru sistematizarea planurilor Vineri de amiază, s-a ţinut la ministerul de Interne o nouă şedinţă a comisiei superioare pentru sistematizarea planurilor. ........... . Tratativele economice romăno-elveţiene Negocierile economice românoelveţiene, angajate la începutul acestei săptămâni, îşi continuă cursul lor într-o atmosferă de înţelegere şi cordialitate. Vineri după amiază a avut loc, la ministerul Afacerilor Străine, o nouă şedinţă plenară, la care au luat parte membrii celor două delegaţiuni, sub preşedinţia d-lui Caranfil, directorul adjunct al diviziunii economice din ministerul de Externe. S-au studiat posibilităţile de a se da o nouă desvoltare comerţului româno-elveţian. Rămâne să se stabilească în şedinţele viitoare condiţiile în care ar putea fi mărit volumul schimburilor comerciale între cele două ţări. Mâine toate magazinele şi biurourile comerciale sunt închise Ministerul Muncii face cunoscut că Luni I Maiu a. c.i toate magazinele, fabricile, atelierele şi birourile întreprinderilor comerciale şi industriale, pieţile şi halele din întreaga ţară vor fi închise. . S. Pegele a acordat numeroase graţieri şi reduceri de pedepse şi amenzi M. S. Regele a semnat decretul întocmit de d. Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de miniştri, prin care se acordă numeroase graţieri şi reduceri de pedepse şi amenzi. Decretul a fost publicat în „Monitorul Oficial” de Vineri. M Vizita d-lui ministru Slăvescu la depozitul central de confecţiuni D. Victor Slăvescu, ministrul înzestrării Armatei, a făcut vizite inopinate la atelierele centrale de confecţiuni şi la depozitul central de confecţiuni. ШеЖ. Inspecţiile d-lui ministru Cornăţeanu D. profesor N. D. Cornăţeanu ministrul Agriculturii, însoţit de d-nii: ing. I. Vasiliu, director de cabinet şi ing. A. D. Carabella, au plecat în inspecţie în judeţele Teleorman şi Romanaţi. ЛЁЖ Redactarea regulamentului legii administrative La ministerul de Interne a avut loc Vineri după am, şedinţa comisiei pentru redactarea regulamentului legii administrative, prezidată de d. Th. Marinescu, secretar general. Lucrările comisiunei sunt foarte avansate, sperându-se ca săptămâna viitoare, regulamentul să fie complect alcătuit. După ce va fi revăzut de d. Armand Călinescu, președintele Consiliului și ministru de Interne, textul regulamentului va fi publicat în Monitorul Oficial. .ti 1ШШ r.....—... 4 ЯВИВВВИ D. Traian lonaşcu la d. Victor Iamandi D. Victor Iamandi, ministrul Justiţiei, a primit in audienţă pe d. Traian lonaşcu, rezidentul regal al ţinutului Prut. л Й&йуж'.-г ■■■■ . \ La d. ministru Ghelmegeanu D. ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Mihail Ghelmegeanu, a primit, în cursul zilei de Vineri, la minister, pe d. profesor Traian Ionaşcu, rezident regal al ţinutului Prut. D. ministru Ghelmegeanu a prezidat şedinţa consiliului de administraţie c. f. r. D. Mihail Ghelmegeanu, ministrul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, a prezidat Vineri după amiază şedinţa consiliului de administraţie C.F.R. Moui donaţii pentru înzestrarea formatei Ministerul înzestrării Armatei a primit din partea bănci G. M. Eftimiu din Capitală, următoarea adresă .Am onoare a vă aduce la cunoştinţă că ţinem la dispoziţia ministerului înzestrării Armatei salariul funcţionarilor noştri pe două zile în sumă de lei 9600, pe care vă rugăm a dispune să fie ridicată de la casieria noastră. Primiţi, vă rugăm, asigurarea înaltei noastre sume. BANCA G. M. EFTIMIU Ministerul înzestrării Armatei a adresat băncii şi funcţionarilor ei un călduros răspuns de mulţumire. 1 СИ (if Audienţe la d. ministru Titeescu D. Eugen Olteanu, subsecretar de Stat al Propagandei, a primit în cursul zilei de Vineri, la minister, vizita d-lui René de Weck, ministrul Elveţiei la Bucureşti. Membrii comisiei interimare a Camerei de comerţ din Bucureşti au depus ori jurământul Eri la orele 12 a avut loc la Camera de industrie şi comerţ din Bucureşti solemnitatea luării jurământului membrilor comisiei interimare a Camerei alcătuită din d-nii: D. D. Negel, Gr. P. Carp, Const. Zamfirescu,, ing. R. Runcan, N. Dinischiotu și, M. Munteanescu. Jurământul a fost luat de d. Vasile M. Theodorescu prim președintele Tribunalului Ilfov asistat de d. prim grefier al Tribunalului, C. Andronache. — E ultima perfecţiune ; nu vorbeşte de anexiuni, concentrări în Mediterana, mobilizări pretutindeni ci prinde doar muzică uşoară ! IAŞUL Auditorii postului nostru de „Radio” au acultateri seară, prin glasul d-lui prof. Tr. lonaşcu, un mesagiu al Iaşului. Capitala Moldovei şi-a prezentat, Prin d. rezident regal Tr. lonaşcu, imaginea vie a vieţii sale, cu cheltueli şi cu venituri, sub forma unei ample expuneri cu privire la principiile care au prezidat la întocmirea bugetului pe anul în curs. Bugetul unui ţinut este desigur cea mai instructivă lectură, în totul revelatoare asupra nevoilor locale şi a posibilităţilor de a le face faţă. Alcătuirea unui buget însumă tot ce se poate realiza în privinţa nevoilor specific locale, întreaga activitate plurală a unui centru regional. Iniţiativa care s-a inaugurat dri seară, de a se oferi marelui public date precise şi amănunţite din cuprinsul bugetelor regionale, merită a fi elogiată; prezentarea unui buget echivalează cu cea mai sinceră şi vie dare de seamă asupra elanurilor creatoare ale nouilor centre de activitate: ţinuturile, create prin legea administrativă a d-lui Armand Călinescu. Se va putea astfel înţelege, pe toată ţara, că ţinuturile n’au fost concepute, în cadrul marei reforme administrative, ca simple noduri de legătură a unor corespondenţe birocratice, ci au fost învestite cu forţe de creaţie pe teren, cu iniţiative gospodăreşti, cu o vie acţiune directă. Cu o configuraţie specifică datorită variaţiei de rol şi de îndeletniciri obşteşti, deci cu nevoi felurit impuse de o realitate particulară, ţinuturile au fost înscrise în legea d-lui Armand Călinescu ca centre de acţiune conduse în cel mai realist spirit gospodăresc. A prezenta deci bugetul unui ţinut, înseamnă a enumera în amănunte reformele menite să dea o nouă faţă stărilor de fapt locale. Ne bucură că rezidentul ţinutului Prut vine să dea socoteala strădaniilor lui de a aduce un maximum de prosperitate în împrejurimi şi în Iaşi. Sperăm că aceste strădanii vor fi la maximum de cuprinzătoare, mai ales într’o regiune atâta vreme greu încercată de neatenţia centrului. Se ştie, destinul Moldovei a fost din cele mai triste. Săracă în industrii cu o agricultură întotdeauna excedentară, a avut rolul cenuşăresei în rândul provinciilor româneşti. Iar îndeosebi Iaşii, au avut relul parcă de a tot da mereu restului ţării din ce avea mai bun, fără a i se oferi compensaţia de rigoare. Abea în ultimii ani, de când d. Victor Iamandi a priveghiat cu solicitudine caldă şi susţinută la destinul lui, a început să aibă parte de un tratament mai generos. Mai sunt fireşte multe, enorm de multe de făcut. Sperăm că din acestea, o bună parte vor intra în prevederile bugetului despre care ne-a vorbit dri seară de rezident regal Traian Ionaşcu. Speranţa noastră e îndreptăţită de cunoaşterea câtorva cifre ale acestui buget; în fruntea capitolelor figurează opera de refacere a drumurilor cu suma de 68.440.009 lei. Dacă în aceleaşi proporţii vor fi satisfăcute şi celelalte nevoi locale, putem prevedea zilelor ce vin mult aşteptata ridicare a Moldovei din tristeţa ce o cunoaşte de atâta vreme. DEFILARE Muncitorimea română va sărbători anul acesta ziua de 1 Mai — tradiţionala zi a muncii — într’o atmosferă de excepţională cordialitate, elan şi bună dispoziţie. Anul acesta ziua de 1 Mai nu va mai avea caracterul obişnuit polemic şi protestatar. Nu se va mai sărbători munca ce va să vie, atunci când societăţii i s’ar fi imprimat un ritm nou. De data aceasta se va aniversa o muncă împlinită, în răstimpul de un an, de când în viaţa muncitorimii româneşti s’a realizat o dreptate de mult aşteptată. Апщ acesta muncitorimea română va sărbători, în cadrul activităţii breslelor, o serie de importante realizări care au schimbat cu mult în Ыпе condiţia ei socială. Sărbătoarea de 1 Mai anul acesta va fi a solidarităţii unanime a muncitorilor, restauraţi în comunitatea naţională prin opera de împăciuire condusă de d. ministru Ralea, la care au găsit solicitudine fără proteste prealabile, de la care au obţinut reforme şi îmbunătăţiri oferite dintr’o înaltă concepţie a preţuirii păturilor producătoare. Noua organizare mai dreaptă, a muncii, cu respectul datorat creatorilor venitului naţional, cunoaşte în favoarea celor trudnici atenţi, care vădesc pe deasupra spiritului de justiţie, o afecţiune specială a conducătorilor faţă de conduşi. De aceia defilarea muncitorimii anul acesta, va fi a recunoştinţei supreme, adresată prin reprezintanţii ei fireşti, ca şi în masse. Acelui care a iniţiat cu sugestii precise marea operă de restaurare a drepturilor celor mulţi. Muncitorii vor aclama în ziua de 1 Mai în Regele - Reformator, Pe degetelor, al reformelor după care de atâta vreme năzuiau fără spor. Defilarea muncitorimii române la Palatul Regal, însumă un capitol nou de istorie al regimului tuturor restaurărilor morale şi materiale Sir