România - Provincie, iunie 1939 (Anul 2, nr. 374-388)
1939-06-16 / nr. 374
Anul 11 No. 374 Ф V4 /■ : „ASOCIAT timif ”” pavilionul româniei LA EXPOZIŢIA DIN NEW-YORK Radiogramele, fotografiile şi dările de seamă expediate de trimisul nostru special în America, redactorul dr. Titus Podea, roman născut în America şi cu adolescenţa studiilor trăite acolo, au încunoştiinţat cititorii la vreme, despre desăvârşita isbândă a Pavilionului românesc la marea Expoziţie universală de peste ocean. Dacă stăruim asupra îndoitei calităţi de român şi de român născut peste ocean, a trimisului nostru special, e pentru a sublinia rigurozitatea isvoarelor de informaţii. Telegrame entuziaste se pot expedia de către oricine, oricând, despre orice. Adesea nu dovedesc nimic. Insă un cunoscător al psihologiei şi al realităţilor americane, în miezul lor disciplinat cărturăreşte, nu e predispus la exagerări de entuziasm fără temeiu, din lăudabil, dar greşit înţeles patriotism. După cum complectează corespondenţa particulară primită de noi, fiecare cuvânt, fiecare opinie, au fost drămălăite, filtrate, confruntate. Succesul Pavilionului românesc, care ne face atâta cinste Ţării şi răsplăteşte atâtea eroice eforturi, e vădit de unanimele elogii ale publicului, de excepţionala avalanşă a vizitatorilor, de uimitele reflecţii ale presei americane. De altfel, numărul special pe care îl pregătim de îndată ce vom fi în stăpânirea întregului material documentar, va pune şi la îndemâna lectorului de aci mărturiile mai depline, totalizate şi sistematizate, ale unei asemenea victorii româneşti de departe, ce ne înalţă în deopotrivă măsură, în ochii lumii şi ai noştri. Până atunci, ne mărginim a descifra senzul, origina acestui succes de afirmare a culturii şi civilizaţiei noastre naţionale, într’o patrie a civilizaţiei împinsă la paroxism. Nu sunt departe anii de când ne înfăţişam aproape la toate expoziţiile internaţionale, aplicând o singură reţetă. Din vitrinele prăfuite ale muzeelor etnografice şi de artă populară, improvizam un transport de icoane, de scoarţe vechi, de troiţe, de fete şi aprege, de chimire şi ulcioare, câţiva Grigoreşti care se mai pierdeau pe drum, o Scriptură cu litere chirilice ferecată în tartaşe de piele scorojită şi în cheotori de aur coclit. Mai adăogiam şi o mostră de porumb şi de grâu, ceva probe de ţiţeiu. Pe urmă transportul călătorea dela o expoziţie la alta, provocând elogii care ne umflau de îngâmfare, deşi s’ar fi cuvenit să, ne umilească. Căci nu ne învredniceam a ne prezintă lumii decât cu o zestre a trecutului, scumpă sufletelor noastre fără îndoială, dovedind o sumă de calităţi artistice şi spirituale, însă moştenită fără nici un merit de generaţii risipitoare. Chiar aci, la noi acasă, ne ştiam incapabili măcar de a păstra această moştenire, necum de a o spori, îndrumând-o spre înfăptuiri viitoare. Arta populară se stingea. Industria casnică idem. Frumoasele costume care făceau fala ţinuturilor încă neatinse de molima surtucanismului, îşi pierdeau căutarea şi farmecul. Scoarţele româneşti cu minunatele motive stilizate şi estompatele culori vegetale, erau înlocuite de o camelotă de cel mai trivial gust. Şi toate lunecau pe acelaş povârniş! Iar întrucât priveşte cealaltă afirmare, a unei civilizaţii şi culturi moderne, în pas cu veacul, ce a aveam de arătat, noi care trăiam din împrumuturi, eterni debitori ai occi-dentului? Presa şi publicul lăudau pe drept cuvânt tezaurele trecutu- lui nostru artistic şi etnografic expuse în pavilioanele sau în secţiile expoziţiilor internaţionale. Dar despre prezent — tăcere ! în afară de excepţia câtorva realizări în arta plastică. Şi despre viitor? Ce vestea vreun viitor, unui popor care se fălea doar cu un trecut încheiat şi vegeta într’un prezent alimentat de împrumuturi, împrumuturi de toate soiurile şi în toate domeniile: băneşti, de produse industriale, de mode artistice, de legi, de forme, mai ales de forme. Odinioară, când Fundaţia Principele Carol preluase grija anevoioasă şi delicată de a organiza asemenea expoziţii, am participat nu odată la desnădăjduitele strădanii de a evada din această rutină. Dar cum s’ar fi putut exprima altfel ţara, când aceasta era expresia ei? Pavilionul românesc dela Expoziţia universală din Paris, de acum doi ani, a sfărâmat aş spune brusc, revoluţionar, o tradiţie. Meritul harnicului şi neîntrecutului organizator, d. prof. Dimitrie Gusti, experienţa sa încercată la opera de la Fundaţia pentru cultura poporului Principele Carol, la echipele monografice şi studenţeşti, colaboratorii aleşi şi folosiţi cu un ager discernământ, toate împreună au isbutit să pună în valoare întâia oară aspectul dinamic al României moderne. Ochii îndreptaţi spre viitor, preocupările şi realizările de viitor. Iar acestea au fost cu putinţă, fiindcă încă de pe atunci, de acum doi ani, prin iniţiativele, prin activitatea, prin energetica Suveranului. Ţara cea adevărată se pregătea pentru renaşterea spirituală şi materială, care în Februarie 1938, a despicat Istoria noastră în două. Trecutul în urmă, ca element de temelie, viitorul dinamizat din substanţa acestui trecut animată de un suflu nou. Pavilionul României de la Expoziţia din New-York, organizat în acelaş spirit, de acelaş neostenit om al înfăptuirilor de largi viziuni care e profesorul D. Gusti, înfăţişează această ţară nouă cu aspectele ei de cultură şi civilizaţie proprie, cu resursele ce sunt în sfârşit puse în valoare, cu dinamismul României ce va să vină. Scrisorilee ce ne-au fost adresate de celebrul primar al New-Yorkului, Laguardia, şi de d. Grover Whalen, comisarul general al Expoziţiei, ne-au umplut inima de o firească mândrie. „Aveţi de asemenea motive să fiţi mândri —ne scrie d. Laguardia — de Pavilionul României, pe care am avut prilejul a-l deschide oficial... El se poate compara în mod favorabil cu oricare alt pavilion al celorlalte State...Iar CASA ROMANA adăugată Pavilionului este una dintre cele mai atractive şi interesante realizări din cuprinsul Expoziţiei. Chipul în care România a înţeles să participe la această Expoziţie, nu poate decât să aducă încredere şi onoare Ţării D-voastre“. Iar în altă scrisoare, d. Grover Whalen, comisarul general al Expoziţiei, ne adresa aceste rânduri de încheiere: „Profit de prilej să mulţumesc guvernului român şi poporului român, pentru opera mare care au făcut-o realizând Pavilionul român şi Casa română, lucrări ce se integrează în totalitatea operei Expoziţiei, menită să atragă cele 60 milioane de vizitatori din lumea întreagă.“ Mai este nevoie de adăogit vreun cuvânt ? PETRESCU . I !|иащ bank Post. Ord P. T. T. No. 143.114 vmer lume 2MTR,) TIBIXIS ш Direcţiunea şi Redacţia: Calea Victorieij 50, Pasagiu! Victoria. Scara B, Et. I. Administraţia: Pasagiu! Victoria .(fost Imobiliara) Scara O. TELEFOANE pagini Direcţiunea: 6.57.85, Secretariatul eenen Secretariatul general: 5.57.88 Redacţia ţi secretariatul: 5.57.79 Secretariatul de provinciei 6.57.77 Administratorul: 4.20.62 Administraţia ş 1 abonamente* 6.57.01 Serviciul publicităţii: 4.89.05 ABONAMENTE Un an 750 lei Şase luni 880 » Trei luni 2000 Pentru instituţiuni 1000 „ сигл A DECURS CĂLĂTORIA DE STUDII мйс^дцдияяйшдивяйжн1ияевя1нияддцкщид^^ A MARELUI VOEVOD MIHAI DE ALBA IU LIA IN NÂSÂUD Șl IN MARAmTrESuT^DAL IN GRĂDINA LUI GEORGE COŞBUC, LÂNGĂ MOARA Şl PLOPII POETULUL- O LECJIE DE ISTORIE IN SATUL DESCĂLECĂTORILOR MARAMUREȘENI NASÂUD, 13. — Duminecă 11 Iunie a. c. la orele 9 a sosit în gara Năsăud cu un tren regal Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, însoţit de d. lt. col. adj. Dămăceanu, pr. Nae Popescu, subsecretar de Stat, maior Mircea Tomescu director de studii al şcolii princiare, profesorii: Virgil Arbore, Georgescu Tistu, C. S. Antonescu, Bernhard Capezius, Al. Andronic, dr. C. N. Ionescu, Ion Zamfirescu şi elevii: Mircea Ioaniţiu şi Walter Heltman cl. VII. De la ora 9.10 a. m. d. prof. Virgil Arbore a ţinut, în vagon, o lecţie de istorie, tratând subiectul „Ţara Năsăudului şi eroismul Cătanelor negre”. La orele 10 a. m. Măria Sa Marele Voevod descinzând din vagon a fost întâmpinat de d. col. Florin Medrea, prefectul judeţului Năsăud, iar d. primar dr. Traian Chiţul rostind, un scurt cuvânt de bun sosit a oferit tradiţionala pâine şi sare. Pe peronul gării se mai aflau d.nii prof. univ. Cristea Niculescu, prof. I. Moisil, pretor Anton Şirlincan, maior Cosma comandantul legiunii de jandarmi, Nolanul corn. legiunea de strajeri, Petre Son, revizor şcolar, maior Bărnuţiu de la inspectoratul reg. al jandarmeriei Cluj, d-nele M. Şorobetea şi Miţi Şirlincan şi de soarele FI. Tomuţa şi Marioara Şorobetea cari au oferit Marelui Voevod bogate şi admirabile buchete de flori. VIZITAREA LICEULUI GRĂNICERESC înalţii oaspeţi au participat la sf. liturghie oficiată de pr. Ion Bunea la capela ortodoxă şi de pr. vicar St. Buşilă, prof. G. Bichigeanu, pr. Iacon Chitul şi I. Greabu,Tiha, la catedrala unită. Au vizitat apoi bătrânul liceu grăniceresc „G. Coşbuc” unde au fost primiţi de elevii şi profesorii şcolii în frunte cu harnicul director Aurel Şorobetea, care, a rostit cuvântul de urare. Măria Sa Marele Voevod şi însoţitorii au rămas încântaţi de bogăţia muzeelor şi colecţiilor ştiinţifice, a bibliotecii profesorilor şi elevilor şi au admirat expoziţia de desen organizată de d. prof. V. Olteanu. Marele Voevod a primit din partea d.lui director Şorobetea primele poezii scrise şi publicate de marele poet al ţărănimii: G. Coşbuc. HRISOAVELE MUZEULUI NASÂUDEAN La muzeul năsăudean, Măria Sa a fost întâmpinat de d. prof. pens. Iustiu Moisil, care, timp de aproape o oră, a vorbit despre faptele mari şi eroice ale înaintaşilor grăniceri, istoria graniţei, a regimentului grăniceresc, a instituţiilor culturale şi economice de aici, conducătorii regionali, valoarea arhivelor din Năsăud, etc. Au impresionat cele 200 scrisori ale lui Mihai Viteazu, cu semnătura originală, drapelul vechiului district, diferitele obiecte de muzeu şi cele cca. 20.000 volume ale bibliotecii. Aceleaşi preţioase lămuriri, in diferite chestiuni, le-a dat şi d. prof. pens. Virgil Şotropa membru fondator al muzeului năsăudean. Distinşii oaspeţi au semnat apoi in albumul muzeului, primind, fiecare publicaţii de ale d.lui prof. Moisil şi Şotropa asupra Grăniţerilor năsăudeni. După vizitarea comunei Jidoviţa, Măria Sa Marele Voevod şi colegii au ascultat in Lagăr (vechiul Castru) lecţia d.lui prof. Georgescu Tistu despre „Poetul George Coşbuc”. IN GRĂDINA POETULUI COŞBUC Pe tot parcursul străzilor, Măria Sa a fost obiectul unor delirante manifestaţii de simpatie. Lacrimi de bucurie au vărsat mulţi văzând pe tânărul Vlăstar regesc în mijlocul poporului care-l adoră. După masă, Măria Sa şi suita au mers în comuna natală a poetului Coşbuc, unde, după ce au vizitat casa moara, pârâul morii şi satul, stau tură din opera marelui poet. In dimiaşezat in grădina poetului, la umbraneaţa de 12 L c. au plecat la Cuhea„Plopului” din poezii, — făcând loc Maramureş. Marele Voevod Mihai, însoţit de profesori şi doi colegi de clasă, vizitează satele din Maramureş SIGHET, 13 (Prin telefon). — Eri, la orele 12, a sosit la Dragomi- Aeşti venind dela Năsăud Marele Voevod Mihai de Alba Iulia. Vlăstarul regal era însoţit de profesorii şi doi dintre colegii Săi de clasă. Dat fiind caracterul strict particular al vizitei Măriei Sale, nu i S’a făcut primire oficială.. Totuşi, ţăranii, în deosebi tineretul, auzind de vestea sosirii Voevodului Mihai L-au primit în pitoreşti costume naţionale aclamându-L călduros. Imediat după sosire Voevodul Mihai S-a retras cu profesorii în grădina bisericii greco-catolice din Dragomireşti unde, sub umbra bătrânilor nuci, a făcut lecţii de geografie şi istorie. După masă augustul oaspe a plecat să viziteze bisericile din Cuhea şi Ieud, rămânând plăcut impresionat de aspectul caracteristic maramureşan cu uşoare urme gotice ale bisericii din Ieud, ridicată în anul 1334, şi aceleia din comuna Cuhea, ridicată în anul 1718, care este unul dintre cele mai vechi sate din Maramureş. Miron Costin, în cronica sa, cuminţeşte de Cuhea ca de fosta reşedinţă a descălicătorului Dragoş Vodă. Spre seară Marele Voevod s’a reîntors la Dragomireşti, o altă comună istorică din Maramureş numită astfel după un fiu al voevodului Bale, numit Dragomir. Aci, după noul lecţii de istorie şi geografie, în timpul recreaţiei, Marele Voevod şi-a exprimat dorinţa de a ascultamuzică populară maramureşană. Un taraf de lăutari din Săcel a executat cântece şi dansuri naţionale, iar flăcăii şi fetele din Dragomireşti au întins „Bătuta” şi „învârtită”, din Maramureş. Astăzi, la orele 9 dimineaţa, Voevodul Mihai şi suita Sa auplecat la Borşa unde au vizitat minele „Pyrit”. MARELE VOEVOD MIHAI A SOSIT LA VATRADORNEI VATRA DORNEI, 13. (Telegramă). — In cursul zilei de azi, a sosit în localitate, venind din Maramureş, Marele Voevod Mihai, însoţit de profesori şi de colegii de clasă. Populaţia Bucovinei a pregătit Vlăstarului regesc o primire triumfală. LA MIRCEŞTII LUI VASILE ALECSANDRI SE FAC PREGĂTIRI PENTRU PRIMIREA MARELUI VOEVOD DE ALBA. IULIA ROMAN 13. — Precum se știe, în programul călătoriei de studii a Marelui Voevod Mihai de Alba-Iulia este înscris şi vizita comunei Mirceşti, leagănul bardului Vasile Alecsandri. In vederea acestei înalte vizita d. colonel Traian Corbeanu, prefectul judeţului, însoţit de d. maior Ionescu Marin, comandantul legiunei de jandarmi, au plecat la Mirceşti unde au luat contact cu d-nii Alex. Tebeiia -pretorul plăşii şi ing. Ioan Petrescu, custodele averei rămase de pe urma poetului, dând dispoziţiuni pentru o cât mai fastuoasă şi aleasă primire. De pe acum comuna Mirceşti a îmbrăcat haina de sărbătoare, locuitorii pregătindu-se a fi la înălţimea evenimentului ce se va produce prin înalta onoare ce o face Fiul Regesc prin vizita Sa. De la Mirceşti, Marele Voevod Mihai de Alba Iulia va pleca la Humuleşti, locul naşterii sfătosului Ion Creangă. NENOROCIRE INTR’O MINA DIN GERMANIA AU MURIT 6 LUCRĂTORI BERLIN, 13 (Rador). — In minele dela Kastrop (Westfalia) din cauza ruperii cablului, un ascensor* în care se aflau şase mâneri s’a prăbuşit. Cei şase lucrători şi-au găsit moartea în acest accident. PRIMIREA SUVERANILOR BRITANICI LA WASHINGTON in momentul sosirii la Washington Suveranii Marei Britanii au fost primiţi oficial de d. Preşedinte al Statelor Unite şi d-na Roosevelt. In fotografie, se recunosc uşor, de la stânga la dreapta : M. S. Regele George VI, d. Preşedinte, un ofiţer american, d-na Roosevelt şi M. S. Regina Elisabeth . »