România - Capitala, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 482-496)
1939-10-01 / nr. 482
«SEULES® 1. X. 1939. PARANTEZE ÎNFRĂŢIRE PRIN DUHUL ÎNŢELEPCIUNII creştine Epoca renaşterii naţionale, instaurată de noul regim constituţiei noi s’a desfăşurat încă din primul moment sub înalta egidă a Bisericii noastre. Fiindcă n’a mai fost vorba de guvernarea unui partid sau a unei clase exploatatoare — ca altădată. M. S. Regele Carol I a înţeles în suverana lui înţelepciune să cheme în fruntea echipei de lucru alcătuită la 10 Februarie 1938, pe însăşi Patriarhul Miron Cristea, dând astfel dovada principiilor de iubire şi înfrăţire care trebuiau să se înlocuiască pe celelalte de ură şi discordie ce existau înainte. Biserica strămoşească şi-a luat astfel una din cele mai nobile şi mai fundamentale misiuni. Ea a simţit adânca nevoie de a fi îndrumătoare ca şi ajutătoarea marei opere de redresor© a neamului dorită cu atâta arzătoare pasiune de M. S. Regele. Va rămânea ca un splendid capitol al istoriei noastre, hotărîrea aceasta neclintită a Bisericii româneşti de a contribui la înălţarea poporului nostru intr’o vreme când dacă vechile deprinderi continuau, ne-ar fi aşteptat cu siguranţă cea mai teribilă catastrofă. O rătăcire mişelească a sufletelor a vrut ca urui dintre cei mai vrednici oameni ai ţării să fie ucis. Patria a fost cutremurată de o justificată revoltă. Şi iată că din nou Biserica vine, prin glasul P. S. S. Nicodem să îndemne inimile la linişte şi populaţia la Încredere. Circulara Sanctităţii Sale comploptează admirabil pe plan sufletesc măsurile de ordine luate de autorităţile respective, pe plan concret. De aceea îi vom sublinia însemnătatea cu o deosebită bucurie. In cuvintele trimise tuturor preoţilor din ţară, I. P.S. S. Patriarhi Nicodem insistă asupra principiilor creştine carte trebuie să stăpâneasc cugetul fiecăruia în timpurile acestea grele. „Este momentul când poporul nostru trebuie să rămână n legătură cu idealurile cele mai înalte şi să se inspire din înţelepciunia cea de sus" — spune Sanctitatea Sa. Intr’adevăr, poate că niciodată România n’a avut atâta nevoie de o desăvârşită înţelegere lăuntrică aşa cum are acumai. Căci numai pacea, absoluta pac Interioară naşte forţa nebiruită a unei naţiuni Această poruncă trebuie să fie pentru oricare fiu al neamului cea mai sfântă credinţă. Deplina armonie internă — şi priiea puterea temută In faţa tuturor adversarilor cor© ar vrea să ne atace. România a arătat lumii că ştii să fie unitară. Iar străinătatea a elogiat această mărturie a ei, înfăpţuită din îndemnul marelui mostet Suveran. „In lumea în care trăim, continuăm I. P. S. S. Patriarhul, nu trebuie să predomine omul lăcomiei, al îngâmfării şi al crudei răzbunări, ci omul duhului şi al frăţietăţii evanghelice”. Intru biruinţa acestor gânduri, preoţimea are un mare rol de îndeplinit. Ea are menirea să lumineze credincioşii în spiritul acesta de dragoste şi de solidaritate obştească, sprijinită dPe preicepftei, scoase din sacăl feretinismului. Fiecare preot să aibă aşadar, trează în suflet, „conştiinţa ortodoxă a misionarului şi simţul răspunderii, înaintea lui Dumnezeu, şi acestei ţări lăsată nouă moştenire celor de azi de înaintaşii noştri cu jertfe neînchipuit de mari”. Fără îndoială că sfaturile celui dintâi drept credincios al Bisericii noastre vor rodi însutit în inima celor cărora li se adresează. Aşa fiind, ortodoxia română se află încă odată la înălţimea chemării pe care i-o impun© frământarea timpului. •Cu duh creştin, pacificată lăuntric, strâns unită în jurul aceluiaş steag şi al aceloraşi credinţe, ţara poate aştepta cu netulburat calm toate evenimentele ce vor fi să vină. Circulara I. P. S. S. Patriarhului Nicodem, trebuie să fie una din pârghiile acestui calm. Ilariu Mureşan Femei lucrând întro uzină engleză de avioane Paradă de trupe germane şi sovietice la Brest Litowsk ROMAN 14 No. 482 Parastas pentru odihna sufletului fostului prim-ministru Armand Cătinescu la Curtea de Argeş se va sluji astăzi de dimineaţă parastasul de 9 zile pentru odihna sufletului fostului prim ministru Armand Cătinescu Parastas pentru mareşalul Al. Averescu Implinindu-se un an de la moartea ilustrului mareşal Al. Averescu, fost comandant al armatei a doua in timpul războiului de întregire a neamului şi preşedinte al Consiliului de miniştri, se va oficia Duminecă, 1 Octombrie, câte un parastas pentru odihna sufletului său, atât la cripta mausoleu de la Mărăşti, unde se află depuse rămăşiţele-i pământeşti, cât şi la biserica Mihai Vodă din Bucureşti, în prezenţa reprezentanţilor guvernului şi a autorităţilor civile şi militare din Capitală. Un comisar general pentru evidenţa şi asistenţa re fugiaţilor polonezi Monitorul Oficial de ori publică decretul prin care se institue un comisariat general pentru evidenţa şi asistenţa refugiaţilor polonezi. D. locot.-colonel Nicolae Hagi Stoica a fost numit comisar general pentru evidența şi asistența refugiaților polonezi de orice categorie. Inspecţiile d-lui ministru Ioni la şcolile din Capitală D. D. V. Toni, subsecretar de Stat la ministerul Educaţiei, şi-a continuat ori inspecţiile la şcolile din municipiul Bucureşti. In suburbana Lupeasca d-sa a constatat că şcoala primară de băeţi are 634 de elevi, clasele având câte 80—90 elevi, fapt care împiedică o bună educare a acestora. Este nevoe de încă doi învăţători. Localul şcoalei este insuficient şi este necesar să se închirieze alte încăperi, până la construirea unui local propriu. Şcoala de fete, cu 350 de eleve la cursul elementar, funcţionează în două căsuţe închiriate, cu o capacitate mult prea mică faţă de numărul şcolăriţelor. D. Toni a hotărît să facă intervenţiile necesare spre a se curma această dăunătoare stare de lucruri. Atribuţiile d-lui M. Vlahide secretar general al preşedinţiei Consiliului de minştri D. C. Argetoianu, preşedintele Consiliului de miniştri, a semnat deciziunea prin care d. Mihail Vlahide, secretar general al preşedinţiei Consiliului de miniştri a fost autorizat ca in această calitate să semneze toate chestiunile ce cad în competența secretariatului general. Decretele regale de constituire a noului guvern au apărut intr’o ediţie specială a Monitorului oficial Intr’o ediţie specială a „Monitorului Oficial” de ori seară au apărut Decretele Regale prin care s’a constituit noul guvern sub preşedinţia d-lui C. Argetoianu, consilier regal şi președinte al Senatului. Examen pentru medici primari de judeţe La 4 Decembrie a. c. se va ţine la ministerul sănătăţii şi Asistenţii Sociale examenul de medici primari de judeţ. Posibilităţile de valorificare a bogăţiilor forestiere din pădurile gră nicereşti D. profesor M. Şerban, ministru subsecretar de Stat la Agricultură şi Domenii, a plecat aseară la Cluj, însoţit de d. inspector general D. Petrescu. D-sa va vizita şi regiunea pădurilor grănicereşti din Năsăud, pentru a studia posibilitățile de valorificare a bogățiilor forestiere din această regiune. Examenele de definitivare a avocaţilor stagiari vor fi amânate Examenele de definitivare pe care avocaţii stagiari urmau să le depună în ziua de 2 octombrie a. c., din cauze de forţă majoră, care împiedică prezentarea unui mare număr de avocaţi stagiari, vor fi amânate la o dată ce se va anunța ulterior. Cabinetul preşedenţiei Consiliului de miniştri D. Ion Lahovary şi Mihail Vatas au fost numiţi şefi de cabinet pe lângă d. Const. Argetoianu, preşedintele Consiliului de miniştri. D. Şerban Geblescu a fost numit director de cabinet la preşedinţia Consiliului de miniştri. Astăzi se inaugurează emisiunea postului de radio- Basarabia începând de astăzi. Sâmbătă 30 Sept., postul radio-Basarabia va emite zilnic la amiază de la orele 14 la 15 şi scara de la 21 la 22:30, pe lungimea de undă de 212,6 m. şi 1412 Kc., programe muzicale, urmate de radio-jurnal în limba mână si rusă. ro- HUMORUL ZILEI FAVOARE — Ți-am dat cafea, madam Popescu, fiindcă ştiu că ei lemne de la mine. Altminteri am terminat-o de mult ! Infirmierele Crucei Roşii franceze dau de băut femeilor evacuate Astăzi, se continuă, la ministerul Muncii, o conferinţă de un deosebit interes. Reprezentanţii patronilor, ai muncitorilor, ai Marelui Stat Major al armatei, ai ministerului înzestrării armatei, ai ministerului Aerului şi Marinei, şi ai ministerului Economiei Naţionale se întrunesc, sub preşedinţia d-lui ing. Stavri C. Cunescu, directorul general al Muncii, pentru a continua discuţiile asupra duratei lucrului In unele întreprinderi, la două suvietţiţ Este vorba de mă REPORTAJUL ZILEI MUNCITORII APARAREA NAŢI întreprinderile Industriale, care lucrează în interesul Apărării Naţionale. Desigur, discuţiile vor purta numai asupra modului cum aceste ore suplimentare trebuiesc folosite, pentru a fi cât mai eficiente. Discuţii, aşadar, de ordin strict tehnic. Căci asupra necesităţii ca plusul acesta de ore să fie acceptat de toată lumea, fără replică, *— nu mai încape nici îndoială, nici vorbă. In momentele de faţă, nu trebuie să existe cetăţean, care să aibă pretenţia de a nu fi încărcat cu douătrei ore în plus. Când floarea ţării, tineretul, stă de strajă, cu mâna pe armă, pe diferite „zone”, cei rămaşi în biurouri, în uzine sau în ateliere, sunt datori ■ dacă e nevoie — să-şi întreiască munca. Obligaţia aceasta poate să nu fie scrisă în nici o lege; nu are nici o importanţă, de vreme ce fiecare, oglindindu-se în propriul său suflet, o găseşte neapărat întipărită acolo, ca o poruncă imuabilă. De altfel, toate aceste reflecţii sunt, poate, inutile. Clipele prin care trecem cu toţii, prin care trec toate ţările, au insuflat cetăţeanului nostru o seriozitate şi o dorinţă de a fi cât mai folositor colectivităţii naţionale, remarcabile. Sunt clipele încercărilor grele, când pot fi apreciate mai bine decât oricând substanţele, când pot fi evaluate mai bine decât oricând caratele morale. La noi, ca aiurea, poporul dovedeşte că e treaz şi că înţelege aceste clipe. La izbucnirea războiului, în Franţa şi în Anglia erau nu mai ştim câte greve, la nu mai ştim câte uzine de mare importanţă, greviştii s-au întors imediat printre maşini şi au reluat lucrul cu înzecită energie, imediat ce au ştiut că ţările respective sunt în arme. Neatinsă de războiu şi paşnică, ţara noastră are nevoie, totuş, de o cât mai minuţioasă întărire a cuirassei sale, a zidului său de apărare. Braţele încordate ale celor din vălmăşagul marilor uzine, braţele scăldate de sudoare ale muncitorilor, strălucesc — simbolic — alături de armele tuturor tinerilor, cari alcătuiesc, în aceste clipe, scutul şi certitudinea României. ■Ш* Istoria se □ o Te duci acasă, dar de-abia ai deschis uşa, că îţi sar de gât copiii:,Tăticule, cărţile ! Ți-ai făcut cu cărţile noui" ? ! — Am uitat să trec pe la anticar să le iau — mărturiseşti tu, stânjenit, jenat. — Pe la anticar?—se răţoesc plozii. Dar pe ce lume trăeşti tăticule, de când se cumpără de la anticar o carte nouă ?“ Şi plini de importanţă îţi explică : — „O care nouă se cumpără de la librărie şi o vinzi la anticar „tăticule‘“! După ce ţi-au administrat această lecţie de modernism copiii îţi dau ghes să mergi cu ei imediat un târg. Unuia îi mai trebue nişte coaie de hârtie albastră ca să-şi învelească abecedarul; altuia o pereche de ghete şi un paltonaş; celui mai mare o pălărie, şi încă „Borsalino“. Te întrebi, fără să vrei, ca şi cum cuvintele lor ţi-au amintit ceva încă nedesluşit in tine:D Doamne, unde am mai auzit eu cuvintele astea, cererile astea“ ? Iţi chinueşti gândul, te frămânţi, apoi scoţi pe gâtlej, pentru tine singur, un dezolant „Evrika" ! „Asta e” ! cuvintele astea le-ai mai auzit şi în toamna trecută, aidoma, fără nici-o variantă... Şiatunci copiii cereau cărţi noui, coaie de hârtie albastră, un paltonaş, nişte botfori sau o pălărie... Da, istoria se repetă, banala, înfiorător de asemănătoare... Dar de-abia ai scăpat de copii, şi iată respectiva dumitale. Ţanţoşă, înfiptă, plină de revendicări şi de pretenţii, adică aşa cum o ştii, din toamna trecută, şi din cea de-acum trei ani, şi din toamna de acum zece ani.„ — Cum ? A venit toamna şi pe mine mă laşi aşa, goală, goluţă ? — Goală, goluţă. — te miri tu. Slavă Domnului că nu te-am văzut niciodată umblând pe stradă ca Eva în paradis. întotdeauna ai avut rochiţe bune pe tine. — Nişte sărenţe ! — întrerupe ea cu dispreţ. — Şi tu, sdrenţăros la gură, cum eşti . — Or fi sărenţe, dar la măta acasă nici prin gând nu-ţi trecea că ai să porţi aşa ceva... Ţipete, lacrimi, ieşin.„ Picături de eter, apoi femeea îşi revine, geme încetişor, se arintă ca un copil... — Ne-am înţeles Năică! îmi cumperi o blană ! Şi tu accepţi şi-i cumperi încă o blană... Fiindcă vezi dragă Toc — închee domnu Nae — în fiecare toamnă, cu femeile, istoria se repetă, numai biruui, se schimbâ! Nu este vorba de piesa cu acel titlu a d-lui Mircea Ştefănescu, pe care entuziasta trupă din Sărindar o joacă fără să se repete, adică, improvizând câte ceva, mai in fiecare seară. Asta ar fi o istorie simplă pe care nu m’aşi încumeta să v’o repet. Dar este vorba de altceva, sau mai bine zis de altcineva. De prietenul meu şi vechea d-stră cunoştinţă , domnu Nae. Ori, iată istoria pe care mi-a încredințat-o domnu Nae, și pe care v’o repet aidoma : — „Dragă Toc, de-ăbia a venit toamna și iată că povestea se repetă...