Romănulŭ, aprilie 1863 (Anul 7)

1863-04-22

558 HOIMANULL? *8­5 s­­t m» Și cu acestă neștiință, ce ați fă­cuți, tihâe ați ajunsă, ce guvernă voiți a ne da? Se cercetămă faptele. După cele ce am n­espusă în nu­­merală trecută, faptele ce vomă pune înainte ne voră face se ’nțelegemă forte bine care este guvernulü mini­steriului actuale. Nu vom­ intra în tote amenun­­tele, destul­ de cunoscute prin desbă­­terile din Adunare și din jurnale. Ne vom­ mărgini la dol­e cestiuni însem­nate: cestiunea majoritații și cestiunea budgetului. Aceste sunt­ de ajunși spre a ne convinge pe deplini. Ministeriam­ a declaraț­ că n’a ve­niți în Adunare spre a cerși încrede­rea sa, că nu este că trebuință să fiă espresiunia majorității. Aceste princi­pie le-a și pisi în lucrare. O sesiune întregi ministeriului a stărilit c­­remănie la putere în contra voinței majorității. Ad­unărea a votat­ în unanimitate trecerea veniturilori monasti­rilori înfii­nate în budgetă, dar ministeriul­ că declară nu va înde­mn șijiăo­­ș­­iii lui m­inoo ni și put plini acestă dorință naționale a Adu­nării, și stăruiesce a remăne la putere. Adunarea deja probesă în deosebite rîn­­duri politica ministeriului, administra­­țiunea și, mai cu semă în financie, ființa să nu fi constitu­ționale, dacă mi­­niste­riuli stăruiesce a remăne la pu­tere. Adunarea voteză uă adresă câ­­tră Tronu in care se face ministeriuli cele mai grave și positive imputări, dări ministeriuli stăruiesce a remăne la­­ putere. Adunarea dă uni voti ca­tegorici de ne’ncredere ministeriului, refu­săndu-î toți de nă dată budgetuli, spre a-iu lipsi de tote miț­ălocele d’a mai merge înainte ș’a compromite in­teresele țerei, dar ministeriul­ închi­de Adunarea și stăruiesce a remăne la putere, c’m­ă disprețui arătă de mare și culpabile­­ pentru voințele A­­dunării. Arti pretăti în numerasă trecuti ce Ilice Chateaubriand, că uni mini­­sterii care voiesce K merge fară majo­ritate, este a voi a merge fără picié­re, a sbura fară aripe­­­ Ecă ce țlicea și Guizot, ca mini­stru, în ședința de la 5 Decembre 1834. Ne ami retrași fiind­­că nu eram­ siguri de idaiaritate. Arții foști în desicuranță asupra înțelesului adre­sei și acestă nesiguranță a slăbită pu­terea în minele nóstre, și ne a pusă în necesitatea d’a nu lipsi de la da­toria nostră mai păstrăndă puterea. Amu fi lipsită de la datoria nostră cătră rege și către țară daca ne amă fi încărcată cu uă respundere mai mare de cătă mitrülecole nóstre, dacă amă fi conservată puterea căndă nu eramă și cum­ se avemă în majoritate forția fără de care binele nu se póte face. Ne amă flisă atunci: daca înțelesul­ adresei va fi­otărîtă după cumă se pre­tinde, se va recunosce că Camera a desaprobată sistema ce amă Urmată de patru ani; alți omeni vor­ veni a­­tunci; ei voră ave concursuri Came­rei, voră încerca altă sistemă. Dacă voră isbuti, arătă mai bine. Interesulă țetei înainte de tote. — Puterea, se fiă fostă în mănele nóstre , sau în mă­nele altora, trebuia se găsescă în majoritate forția de care are tre­buință , și fără de care „nu cereți „de la nici u­ă oml care se re­spectă d’a se însărcina cu puterea, „căci n’o va esercita cu repausul” con­științei sale, și acesta este cea d’ăn­­„teiă condițiune a esertițiului puterii.“ Am fi venită simplu, leale, se ve în­­trebămă: „dați saă nu dați aprobarea și concursulă d-vostră sistemei nóstre politice? Spuneți-o într’un­ă chipă cu­rată. Avem­ă trebuință spre a re­măne sau a ne retrage.“ — Prin a nu aștepta desaprobarea Adunării, fiindă insă neéscuri, amă voită a sei dacă pentru politica, pentru principiele ge­­narali ale guvernului, pentru direcțiu­nea ce urmămă, Camera “voesce a merge, nu alături cu noi, nu înaintea nostră, nu după noi, dară cu noi, dîn­­du-ne forția sa, forția de care avemă trebuință. — Dacă Camera ne acordă sprijinul ă­seă, vomă fi măndri și o­­norați, vomă urma a merge pe calea în care suntemă, căci se sciți bine, nici uă dată nu ne vomă înderetnici a păstra uă fii puterea în contra cu­getării chiară a Adunării. Eacă ună ministru constituționale, e că guvernală represintativă. Se renimă la cestiunea budgetului. Adunarea, în virtutea dreptului ce îi este recunoscută de convențiune, u­­nul­ din principiile fundamentale ale guvernului represintativă, de a vota budgetulă, iasusă acestui ministeriă budgetulă, declarăndă că nu­ lă va vo­ta de cătă unui ministeriă constituționale. După că te­amă dlisă­eri despre refusulă imposibilă, ne remăne puțină de adausfi. Refusulă budgetului este garanța cea mai sigură și positivă a unei adunări în contra tendințelor­ ar­­bitrarie ale unui guvern, care nu vo­iește sincera aplicare a regimelui con­stituționale, încercăndu-se, prin mijj­­loce indirecte, a întemeia guvernul­ personale. Precumă puterea executivă are dreptul ă de a disolve Adunarea, căndă ea caută a impune ministeriu­lui că politică vetematoria intereseloră țerei, aseminea și adunarea are drep­tulă d’a refusa budgetul, căndă pu­terea esecutivă stăruesce a merge pe uă cale retăcită, nesocotindă voința a­­dunării, și desființăndu drepturile și li­bertățile constituționale ale țeerî. Astă­­felă, d. Thiers, mai țl­ce pe lîngă cele ce amă reprodusă era. „Miniștrii otă­­rîți a nesocoti opiniunea, și cunoscem de felulă acesta, potă pre bine a se supune se asculte vorbe neplăcute ș’a vede refusăndu-se legile loră. Majori­­tatea nu s’a pronunțiată dară în des­tulă; însă refusăndă budgetulă, ea se declară formale, și otărasce retragerea ómeniloru cari țineau mai multă la puterea loră de cătă la cuviința pu­blică. Ună ministeriă c’uă frunte care n’ar roși, și priimindă a nu presinta legi, ar pute nepedepsită se conducă să țeră la peire, s’o administreze în chipulă celă mai reă, s’o compromită în alianțe impolitice, s’o reteme în fi­ne în tóte chipurile fără ca nici uă pedică se­ lă puta opri. Refusulă bud­getului este celă din urmă mijjlocă legale de a­ lă sili a se retrage.“ Adunarea, în facia unui ministe­riă, care, dupe tote desaprobările ce i s’aă dată, stăruia se refăță la putere, a întrebuințată celă din urmă mij­­­locă, i-a refusată budgetulă. Dară mi­nist­eriulă a conservată puterea și a pusă în lucrare, prin ordinanță, ună budgetă refusată de Adunare. Acumă, ce vomă frice despre ună asemene ministeriu? ce însemneza a­­cestă politică? cumă se numesce a­­cestă guvernă? Guvernul­ represintativă devine personale căndă puterea esecutivă se luptă în contra majorității cameniloră, căutăndă a rădica mai presusă de pu­terea lor­ puterea ministeriului. Aces­tă încercare s’a facut­ în Francia la 1830, s’a adusă revoluțiunea de la Juliű. (Hello.) Guvernul­ represintativă degene­­reza în guvernă personale, asolută, căndă puterea esecutivă pune voința sa în locul­ voinței majorității parla­mentare, și, depărtăndă controlulă Adu­nării, începe a lucra prin inițiativa sa personale, nu mai supune actele sale la desbaterea represintanților­ națiunii și înceteză prin urmare de a mai fi responsabile, decretăndă legile și bud­­ getele prin simplu ordinance. [Charles de Rémusat.) Căndă suveranulă constituționale se coboră din regiunile superioaie în care este pusă ca un persone invio­labile, și voeace a intra în mu­liloculă lupteloră ș’a lua uă parte activă în guvernă, cred­endă că va face mai bi­ne ne­mergendă dupe voința majori­­tății parlamentarie, va găsi ómeni cari ’să voră incuragia și­ să voră însori pe acestă cale; din acestă zi, sistema par­lamentară este în periclu d’a fi fal­sificată in aplicarea sa și despuiată de cele mai mari avantagie. Nu voră mai guverna miniș­rii în numele regelui, ci regele va guverna în numele mi­­niștrilor­. Guvernul­ personale se vă introduce în mițlăloculu guvernului par­­lamentariă, și ca uă plantă părăsită, va slăbi basele sale și va scudui pu­cină căte pucină fundamentele sale. Suveranul­, gelosă d’a convingă și d’a guverna miniștrii săi, se depinde a preferi, dintre capii de partită pe cari majoritățile îi ducă la putere, pe a­­ceia cari se depărteză mai pucină de părerile sale și cari se arată culmii multă zelă. Acestă preferință odată cu­noscută, și influința regele odată pusă în servițiulă doctrineloră sau omeni­­lor, cari suntă mai plăcuți suveranu­lui, guvernul­ parlamentariă este is­­bită în principiulă­seă și amenințată în mai multe chipuri în esistința sea. Atunci partitele se voră uni și voră în­trebuința mițlăluce desperate spre a restabili joculă turburată ală instituți­­unilor­ și spre a respinge autoritatea în dreptele sale margini. Acestă otărîre a loră este cu atătă mai periclosa cu cătă autoritatea regale s’a slă­bită mai multă în opiniune. Nu se pute căuta avantagiele puterii fără a se priimi și­­ sarcinele sale, nu se póte juca rolulü de prim- m­­inistru fără a se expune la pericle , dintre care celă mai mare este impopolaritatea. Ce sgu­­duire a Constituțiunii, ce stare peni­bile pentru suverană, în d­iua căndă opiniunea ce­a susținută pe faciă, căndă omenii pe cari i-a preferată în publică voră deveni impopulari! Dacă voiesce a-i ținea la putere în contra voinței națiunii, trebuie să desființeze de totă guvernulă parlamentariă prin forț­ă sau prin Violență, și se­ să în­­locuescă, cu periciulă unei revoluți­­uni, prin regimere absolută. Dacă se supune, însă, mișcării opiniunii, a lă­sată a se învinge și a se umili în per­­sona sa și în amicii săi acea autori­tate supremă pe care a compromis­-o în lupta partideloră, și pe care a pri­­imitu-o de la națiune pentru că mai nobile întrebuințare. Acestă s­upunere nu va pune capătă încercărilor­ sale, căci neîncrederea publicului va mai trăi și după biruință și, după uă luptă de felul­ acesta, guvernul­ parlamen­tariă, care repausa mai cu semă pe buna credință a suveranului și pe în­crederea națiunii, a priimită uă iubire nevindecată. Omeră ne spune că Ve­nerea, amestecăndu-se în luptele Gre­­cilor­ cu Troianii, o eșită însângerată. Acestă frumosă fabulă este adevărata istoria a guvernului personale: dacă autoritatea regale se coboră în arena partiteloră, nu pote eși d’acolo fără rane. (Prévost-Paradol.) După tote acestea, ne­amă pu­tută convinge că ministeriulă actuale, mergândă în contra voinței Adunării, și prindă în lucrare prin ordinanțiă ună budgetă refulată de Adunare , a întemeiată guvernulă după ministeriă, și am ved­ută, în chipulă celă mai logică, ce este acestă guvernă și la ce pericle espune societatea întrega, prin lovirile ce dă instituțiunilocă sale fundamentali. Amă ved­ută de­uă parte guver­ nală represintativă, cu tóte dreptu­rile și avantagiele sale, întemeiată printr’uă Convențiune, priimită de tota națiunea și garantată d­e șepte puteri. Aci este dreptul, legalitate, putere. Amă ved­ută de altă parte guver­nulă personale, cu tóte apelările și consecințele sale vătemătorie, înteme­iată de politica rătăcită a unui mi­t speranțiă de întorșii, risicândup’ua carte, totu miculu tesauru ’ ce recucerise căte una, una,.. . perdindu-lu și remăindh impasibile . . . liniscită ca și cum­ă a­­cesta aurii n’ar fi fostă alu iei. Este are în lume unii matematicii capabile d’a resolve uă asemene pro­blemă? Unu Newton sau unu Pascal destulă de puterică spre a inventa ună instrumentă die care, balaniță sau păr­­ghiă, care se putá rădică astă spai­­mîntătoriă pasiune ce se numesce jo­­culă de cărți și se ne spuiă că să cân­­tăresce ea? Marchisa își pestrase toată rațiunea și cu tóte acestea avu slăbiciunea d’a primi propunerea ce-i făcu d. de Forli, d’a juca pe părolă. De ce ău­m­ă sartea omenăscă! Dacă acăstă făimelă s’ar fi retrasă cu căte-va ore mal ’n­ainte cumü avusese de scopă, liia cu dînsa arățî bani cu căți se putu cumpera m­ă domință se­nioriale. Căte­va ore în urmă pleca cu totulă ruinată. D. de Forli, din contra, căștigase sume neauzite. Partita de cărți încetă pe la a­m­âdă-«ji. La uă oră, castelul­ era deșertit. D-nii legitimist!, în ura lorü pen­tru Ludovicu Filipi, deciseseră se de vo­turile lorii partitei celei mai înaintate a oposițiunii. Mergându la democrație, ei mergeau la putere, este adeverata; darü nu vedeau că în acelu­ași timpu arelatu în modulă celu mai vederata completa sora neputințtă, înainte d’a eși din sala de joeu, marchisa dise incetu spri­jindu căte­va cuvinte la urechia comitelui. Trecu apoi în apartimentulu seu, scrise­ră scrise­­miă in grabă, se coborî după ce arun­că uă căutătură asupra toaletei sele, se sui în trăsură și plecă. Bieta femeiă! pate în acesta m­o­­mentü mórtea era în sufletulü iei! Pe­­simpția dureri tari și căințe amare în fundulü astei trăsure, învelită iintr’una Cad­emire de Tibet! cine scie ? . .. și cu tóte astea figura sea fragedă și ru­menă nu areta nici uă ostendlă. Pe frumósa sea gură se juca una fórte dul­ce surisü. Negați de măi puteți, dup’acesta, binefacerile educațiunii, dicerî că nu servesce la nimicu­. Dorinda pute a adormi sau a visa, îndată ce se strinse in m­ulü din colțu­rile trăsurei, marchisa închise ochii, cautând a póte­a uita cea-a ce se pe­trecuse ... séa póte își plecă asta­fel in pleapa ca se potă mai bine scruta viitoriulu. « Trăsura sea alărgă in trepela ră­­pede dóue séu trei leuce (leghe) pe unu drumu destula de frumosu ce ar­uncida cotiturele muntelui, fără ca în­­căntătoria femeiă se de­semne viață. Ajungându la Lourmarin, orășelu rea construită, daru avută și pitorescu, ea făcu semnu cuc­ăriului a opri, se dede josu, dede la poștă scrisoria ce făcu­se, și pișcă­­răși și nu se opri de cătă acasă, sora, căndu înoptâ. Era așteptată, prândulü­seu fu în­dată servită. Ea se puse la méSa măn­­că cu destulă apetitü, luă­ră căscă de ceară pe care păru c-o bé cu mare plă­cere, și, după doue sau trei ocoluri de preumblare în grădină, ea se sui­ca se se culce. Marchiza încercase în căte­va ore destule struncinări violenți, avea deci nevoia de repausa, căci de­și nu des­chisese ochii în timpul­ drumului, ne­­greșită nu dormise. Se dorma­ nici nu cugetase la acesta; avea alta ceva de făcută. Unai abișü nu se deschisese pro suptă păsurile rele, nu căduse ea în­­tr’insula pină in funda, și nu trebuia se dsa din elü cătă mai curîndă, cu ori ce preță, ca se scape de rușine? Nu era timpu de îndouințță, trebuia se plătescă fără întărciiare comitelui d. Forli uă sumă de 413,700 de franci. Unde se-i găsescă?.. Averea sea în­trega nu era îndestulă pentru acesta, lipsia multü, ce era se facă? Acesta era problema ce-și făcuse, și în de­șertă căuta soluțiunea, nu reușise a o află. „Ol nu! nu! dicea ea, după ce privise situațiunea su fac­ă, este cu ne­putințiă se esă dintr’însa... afară nu­mai dacă!..și una surisa infernale plină de ură, lunecase pe bubele sele, m­ă fulgeră sălbatica lucise în ochiulă seă albastru ... uă roseja repede ur­mată d’uă palere mortale trecuse pe fruntea sea. Ideia, care o făcuse se se pulesca și se se­rosesea, abia ve­nise în mintea sea și deja resoluțiunea iea era luată. Trebuia numai a o pu­ne în lucrare. Reuși-va? s’ar pute cineva prin­de pe ori­ce că ... da. Pentru că, cumv­amü mai spusu, astă femeiă delicată ascunde, supt și ro­chia sea de gasa, supta pelea albă și dulce a peptului seu, uă inimă de bronz , pe care nimica n’o póte îndupleca. Și uite, suiți-ve «în camera sea, rădicați usiora cortinele patului seu, și vedeți cumu dorme unü somnu liniscitü; ce regulatu bate pulsulu sea; n’ar dice are cineva că e uă fetiță repausăndu­­se pe perina inocinții sele candori și a carii angelică puritate n’a fostu ăn­­că întunecată de nici uă suflare ome­­nescu?.. Daru tăcere! se respectämü somnulü seu, se n’o turburáma... se lăsămă se dórmá ângerulu, de témü se nu desteptämü pe démoné. (Urmare pe poimăne.) Clément Renoux. I

Next