Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)

1863-06-03

m wmmin % labin dacă Nicolae Golescu, este generaliulfi Golescu este o glumă, de care ridu și copii, și că lovindu ppm­ului și răssăndu Ii* berii pe celui lalin arată neconsecință, frică, sfig ură, i că ori­care din aces­tea, este o gravă lovire și legii, și ar­matei și demnității naționaale ? Se nu crd­­ă că reclamăm și ca se scăpăm­ pe d. Adrianu. Noi voim fi se fie lovită, pentru că stimăm­ pe d. A­­drianu, și iubim și libertatea și armata, cea nobilă și liberă, lovindu darfi pe d. Adrianu căstigă și elfi, și libertatea și armați. Dacă reclamăm și este numai pentru că scimifi c’assemene acte slă­­besc și și legile, și națiunea și mărirea armatei, și voimfi a descepta pe cei a­­dormiți, a preveni pe cei rătăciți. Pe lînga tóte acestea, se mai fa­cem cunoscut și că ’n contra legii tri­bunalele a refusatii d-lui Adrian se ai­bă apărători militari în retragere. A­­césta s’a făcutu pîn’acum și astă­zi s’a refusatu­. Apoi nu se dați­ acusatuluî de câtă pînă măne termenii spre a-și pregăti apărarea, sa. Se se însemne ș’a­­césta de presa Europei ca se se scie pînă unde merge cu lovirile sale ilegale acestui ministeriu. Despre Prussia 4>ce ^iariului La France. „Res'stința cresc­u, daru nu este încă din căile legale, dupe protestarea Pressei ș’a consiliului municipale, s’a făcutu p rotestarea unei adunări a ale­­gătorilorfi primari și d’alți douilea gradfi din circonsepțiunea electorale din Berlin. Se sjice în termeni formali că ordi­­nanța regale de la 1­ in Liniă este con­traria spiritului și testului constituțiunii... Noulu Rege alu Eladei este acum numită, elfi întă va mai sta pină la 1 luni și anulă viitori­e în Danemarca spre a-și deplini educațiunea. In luna lui Maiu, 1864, se va căsători cu a treia fiiă a reginei Engliterei. Grecia­­ se va guverna pîn’atunci d’uuu consiliu de regință.­­ Insulile rom­ane se vor­ re’ntrupa în curîndfi cu Elada, patria lorfi. Dar si Besarabia nóstra, când fi­ere ne va re­veni? Ministeriul si aptuale a lucrații într’unu mod si ciudata pentru acesta, gonindu pe Poloni. Al Căndu are ne voină lumiia și noi III Ailămii că alaltă­ieri s’a sparta banca de Warszawa șî s’a luată un mare cătune de monetă; însă partea cea mare este în bilete de bancă, și telegrafului care a vorbită îndată va opri circula­­rea și schimbul și acelorși bilete. Ori și cunm însă faptul ei arată cătui este de scădută puterea guvernului din Wars­zawa. Simptomele disolverii, a put re­fumurile sele suave, îmbălsămate ? Ei bine, cuvintele lui Paulfi produseră asupra d-rei luiași efectul. de Guilbert mai ace- Anima­les torturată de îndouinită cu căte­va minute înain­te și aprope a se închina părți că re­na­see la speranțiă, facia sea palidă, bublele sele decolorate se reînsuflețiră, ochii sei abătuți, aprope stinși, stră­luciră d’uă vină lumină. Neavînd fi încă aici una din acele ipocriste­ce socie­tatea le numesce cuviinție, Laura, na­tura francă și adeverată, strigă voio­­să ca unu copilă care regăsesce uă ju* cănă perdută. Me iubesc! darfi? . . — O! da ! te iubesc fi . . . respun­­se Paulfi c’unu acentfi de tinereții ne­spusă. — Și eu asemene te iubescfi for­­te, response ea fără se scie ce face, și împinsă d’un fi avrntfi alfi inimei sele, a­ dause: Vomă fi fericiți, nu e așia, d-le Paulfi? — Negreșitu, dacă tatălui d-tele va consimplî ca unii bieții băiatfi ca mine se deviiă fiiulu seu.­­— Tatăl meu . . . trebue se void» scă, de óre­ce voi fi efi. . . Apoi, elfi este așia de bunfi! d’ai sei «urnii me iubesce! Face tóte voințțele mele.., diri­ s’aratä totfi deuna prin tóte mo­durile, și cei cati sunt fi deprinși cu speculările politice, cănd ei au ve^ut și la noi că se ’miră dosariile în Buzefi, și în urmă se fură din canțelarii, au suspinată, căci a fi volută prin acesta cea mai mare disolvere, celu mai si­­­ursi semnfi că viața s’a retras fi din ministerisi, și din cel care îl fi încon­­giură. Reflecțiuni Politice. Cănd si generațiunea nostra a râ­­dicatfi capului dupe carte și și-a arun­catul ochii asupra lumei în care intra, nu a gasit si nici unulfi din principie­­le cu care se nutrise spiritului și su­­fletului nostru in autorii și în atmos­fera în care trăisem fi pînă atunci, nici unulfi din sentimentele cu care se împodobesc­ istoria timpilor și de mă­rire și de glorii ai națiunilor ei. Am fi vei jul fi poporului românii că­­dutu din trepta ce­­ se cuvenia, un milita, speriat și; părea că nu mai avea nici macar si consciința drepturilor si per­­dute; tóte legăturele sociale slăbite, deș* făcute, și conducătorii lui îngenunchiați unei puteri din afară, singura in care credeau! Puterea Țarului 9 ținea locfi de dreptfi, de datoriă și de speranță. Indrăsnia cineva se vorbască de glorii, de ambițiune, i se respundea: fa-te ciocoifi, de speranț­ă, de amorfi de patriă, de putere, de viteță națio­nale, fi-te ciocoifi, faceți-ve ciocoi, ni se striga din tóte părțile. Am fi desfășurații în memoria nó­­stră pagînele istoriei străbunilor și pli­ne de semețiă, și de curagifi, de ab­­negare, de devotamentfi și de sacrifi­­cie; ne-am fi ținuții în picióre pe cenu­șa în care ni se striga­se ne t­rimfi, ne-amu luatu inima în dinți și am fi în­ceputul o luptă crâncene și desnadaj­­duită în contra ignoranței, a prejudec­iielor si, a abusurilor­ și a corupțiunii care întunecau și amărafi ^ilele nostre, oprind si ori­ce lumină, ori ce viétä d’a străbate și a descepta pe romăni din lunga lor fi letargiă.— Cadeamö în lup­ii unului după altulfi, in mormîntfi, în temnițe sau în esiliuri, și eram fi urmați ne­întrerupții de alții și mai tari și mai învățațî prin pildele de devotament fi și de speranță a­le ce­­lorii căzuți Ș’apoi nu este elfi óre aceluia care ănteț fi mi-a dată ideia d’a te cunoscé, d’a fî iubită de d-ta? Amarea nóstra este operea sea. Mi-a făcută d’atâte ori lauda d-tele ... și s’ar opune la fericirea nóstru, elfi? . . . Nu. Te stimă, are pentru d-ta, uă mare afec­țiune ... fi eu sum copila sea uni­că, voi­ va elfi a me contraria, a-mi cau­sa suferinție? . . . Fii linistitu, îi voi fi spune tot fi ... da tot fi . . . ca și d-tele, și elfi va fi mulțămit și, fericită d’a ne uni;­i a se vei fi. — De D-4efi! 4>se Paulfi suspi­nând­u. — De ce s © nu vre bunului D-4efi ? urmă Laura; ș’apoi îlfi voi fi ruga a­­tătfi de multă și din toti Inima în cătfi îmi va acorda ce-I voi fi cere, sum sigură, darfi pîn’r­trncî ne vom fi pută vede tu tóte 4*tele, nu e asta? și cănd ei îți voi fi scrie îmi vei reapunde d’acu­m­i înainte ? — Da, respunse Paulfi răpită d’a­­tăta grațiă și ingenuitate. — îmi promiți? . . . — Potu pre a-ți refusa ceva, do­­rințiele d-tele nu suntfi ordini? — Ei bine! . . . atunci me putu puce acumăr ^fse ea bătîndă in palme Edifíciulu putredit rădicată de co­­rupțiune și de nenorocirile a două secle de decadință se eletină din te­melie și victoria fa a inteligintei, a lu­­minei. în puțini ani românii însori­seră frumóse pagine în istoria lord; drepturi mari se câștigară. Prin uni­re, devenirămu unü Statu, prin con­­stituțiune, intraruma în marea și pu­ternica familia occidentale. — Dar și cătfi de mult și mai romăne de făcuții! Lucrarea urgh­ie, lucrarea care astăzi are precăderea, este organisarea și consolidarea statului românii, fără care se periclitdț să tot fi ce avem fi. De patru ani ne muncimfi a da țerei o organisar­e potrivită cu era nouă în care am fi intrat și, cu ideiele seco­lului în care traimü și cu asceptările Europei care ne-a deschisă brașiele iei, de patru ani o putere ascunsă splen­­tănda cu dibad­ă ne speriința, neîn­crederea între ómeni, gelosiele și u­­rele semănate de vicisitudinile prin cari am fi trecuții, a isbutit și pînă a­­cum și a zadarnici ostenelelele nóstre; și pe cănd și cele­lalte popore își per­­fecționdză instit­uțiunile și organisază pe tot S (Jiu* serviciuri noue, sporind­ bogățiele și p­uterea lor și naționale, guvernul si nostru se smacînă inver­­tindu-ne într’unii cerca űoiose, și face națiunea se pentür uni timpii preciosfi în cestiuni a cărorfi soluțiu­­ne este dată de multfi de cei ce ne- afi precedați pe calea constituționala1, lupte și desbateri care departe de a-lfi întări și a-lfi face respectații, îlfi face a-și perde încrederea, îlfi slabesc și și îlfi dărâmă în ochii națiunii și ai Eu­ropei civili­za­te. Astădv trei elemente coropune vié­­ța nostra politică; înapoi, vafi trecut,fi­derămat si pentru tot si dauna se în­­vîrteste pe ruinele lui, cu tóte viciu­­rile cu care îl fi înzestrase timpii de sclavii și de rușine care ne afl­a­­apesat fi; înaintea nóstri aurora viito­­riului c’unei orizonte întinsfi și fru­moșii; și între aceste două lumi dife­rite ceva care se bate ca talasurile fi­nei mări după vijelie, unu ce care de­sparte trecutul­ de viitorî fi și pe care plutimfi și ne luptămfi; ce­va care nu este nici unul și nici altul și și care se­­mănă și cu unul și cu altul de uădată, de bucurie, iée­eu min­e fericire pen­tru tot a 4«ua. La revedere, d-le Paulă, voi fi reveni­ți îl întinse fruntea fără falsă ru­­șine, fără a ce­verși nici păr, ca să soră unui frate, Paulfi depuse m­ă »ărutatfi castă c* și ăn­ima copilei. — Darfi fii prudinte, 4ine e^* — O! nu te teme, respinse ea, Biga veghi­ază. Și îndată își luă sborulfi printre apartimentele ospețului. — Ei bine? . . îi 4»se frumosa cameristă, care o aștepta la intrarea unei lunge galerie servindu de sucur­sale bibliotecei, unde se pusese la păna­dă, ca se de­semnală retragerii co­loră doui ampresați în casă de nevoiă. — Elu me iubesce, me iubesce! îi strigă Laura rapiosă, îndată ce o veau! Elfi me iubesce, Biga, mi-au spusu-o — îți spuneam și eu și nu voiai se mă crezi. — Da, este adeverată, avea­ drep­­ tate, d’acea­a te iubescă și mai multă Îi zise ea îmbrăcișiăndu-o. Vei remă­ne cu noi, nu e asta, bunul mea Biga, cănd ei ne voiau căsători? Trecutul, nu’la mai voima și ce­­remü cu nerebdare câ ‘ viitoriulfi se in­ formă și viață. Ceea ce a foști nu­mai este și numai Tóte fi; ceea ce e­­ste să fii nu feste Încă. Secretul­ dureriior­ și suferințelor si­nestre feste starea de transf­uiri in care zicesce­ Acea putere ascunsă care ne încolă­­cesce ca unui șferpe de atățea ani și opresce mișcarea nóstru naționale, scie că nimicii nu sistenesce unui popor și mai multú de cătri o lungă stare de transițiune; căci ea ține de trecuții prin nemulțumirea ce a produs și elfi, și este uă nerăbdare pentru viitorifi; ea scie că transițiunea, dacă ține multfi, duce o națiune la descurajiare sa f­ la violență. La noi, transițiunea era lesne, nici uă împotrivire de acelea peste cari se nu se putu trece fără sguduire, nici uă împotrivire de acele peste cari al­te popore n’au putut fi trece de cătri prin mari jertfe. De ce ea a ținută la noi arăta și pare c’ar fi voi se se per­petue? Oamenii la putere, safi pe lin­gă putere, ne înțelegînd fi mecanismulfi constituționale, ne sciindfi cumfi se organiseije, în focii se oferilă în des­­baterile parlamentarie și în libertatea presei uă garanție pentru putere în contra erorilor­, și uă paveză pentru drepturile și pentru viitoriul fi țerei, și a fi închipuiții ci ele sunt și numai că dedică autorității, și în urba și mono­­mana lor fi preocupațiune, a fi cred­utfi că nu este altfi nimicii mai bună de făcuții de cătfi a se intorce la guver­nului absoluții, la guvernului personale, guvernfi pe care românii l’afi condam­nații, și în temerile și obiceiurile cu cari s’au constituit ei, hrăniții așteptă de la străini suprimarea sa și celu pu­ținii modificarea constituțiunîi, rîvnind la isbîndele guvernelor și pe cari ro­manii le-aui lăpădat și tocmai pentru victoriele ce ele au repurtate la 1837, 1845 și 1849. Orbiți de setfea de putere, le es­te cu greu­ a studia istoria acelora ca­ri s'a fi încercată a reveni asupra drep­tur­ilor si dobîndite de națiune, în ame­­țfela lorfi cu retreefi în memoria lor și măcaru evenimintele petrecute aici la noi, in cei din urmă dupe deci de ani, ar fi vedea că uă națiune care a —­ Bucuroști, d»și ură, «șifi voi ca a­­ceste se fiă mittte. — Măne, nebuno, asta nu se pó­­te, darii va fi în curînd fi, a se vfeip­. Ș’apoi o se te mărităm fi și pe tine — Pe mittez cu cine? . . 41 ®« ®«^ merista cu ochiulu întrebătorî fi, cu acesti­a pe Care-l fi vei i­ubî... pe care-lu vei alege. — D­ atunci, respinse Biga, putin­­du-se pe russi, am se­me pui fi îndată pe căntatu, fi îndată ce-l fi vei fi găsi, vei fi veni a—ți spune cumfi se numesce Pac­­iului meu. XXVIII. Fericirea locuia de mai multe 400 în casa președintelui. Lau­ra și Biga de demisfeță pînă sera, căutau, aler­gau, făceau nebunie împreună. Laura mai alesă numai era de cunoscută, ea se invîrlia necontenită împregiurui ta­tălui șefi, glumindui fi făcindu-i uă miie de jecutit și dăndu-i totfi do uă dată măngăiuirile sele. Și surîsurile sele se­ menau, pretutîndine suptă pașii sei, unii profumfi de bucuriă. Ea, pîn’aci așiâ de gravă, așiâ de seriosu, așia da li­niștită pentru virsta iei, care nu zidea ca se 4i cu așia de cătri fórte mesa­­rații. E ca­ o acumfi d'uă voioșiă care i gustată odată din viteța constituțiunii nu se mai lasă se f­ă lă discrețiunea linguși­torilor, a intriganților ci și a curtisanelor și ar vedea ca un fi guvern fi, cănd fi și a per­­dutfi puterea morale, căderea lui a fost și n­umai că cestiune de timpii, ar vedea ci uni guvern fi fără acea putere re­măne la discrețiunea întîmplărilor și ce­­lorfi maî ne­însemnate și mai nepre­văzute din întru sați din afară. Neno­rociți acei ce credfi că românii afi perdutu consciința dreptului și a da­toriei­ Ion Ghică. Ne place a crede că personele cari compună ministeriul și erau condu­se de logică înaint­e d’a se pune pe fotoliere ministeriali, dar și astăzi vei denisi, și vom fi areta, că îndată ce s’au așezat și pe aceste fotoliuri ara­tade, logica i-a salutată cu ironiă și s’a grăbită a I părăsi. Dacă ne amu adresa numai către ministeriă, amu crede de trebuință se aretămfi ce ne spun fi cărțile că este logica; i­amb aduce aminte cea­a ce pate a perduta din vedere în înaltele sale ocupațiuni, cu totulfi speculative, asupra chipului d’a guverna țara; dar și­­ ne adresăm fi și către unii numeroșii publicfi, și în casului acesta, ni se pare de prisosii a mai spune ce este logica. Lucru­ fi este, credem fi, destul­ de cu­noscută. In tote, în lumea fisică șin lumea morale, în bine și în rest, în fapte și în cugetări, este totfi defini­tă logică puternică și neschimbată. Ai intrată p’uă cale draptă, bună, cunoscută, esti sigură că vei merge bine și vei ajunge la scopulfi dorită. Ai apucată p’uă cale strîmbă ascunsă. IntunecosS, se te a­­ștepți a te rătăci, a te espune și a te perde. Ai un fi sufletă virtuoșii, vei fa­ar­face gelos și vă paseze în primele zile ale lui Aprile. — Dar și ce are încăntătoria d-tele copilă? întreba pe d. de Guilbert una din vechiele sele amice, — Are ce au tót­ fetele la ună moment fi ore­ care . . ce ai avut fi și d-ta ca și ea, buna mea amică. — Daru uită-te la ea, cătfi este de seriósa, de Vină, d­e sprintenă, e de neînțeleS fi­ joca, sare, aîdigă, rîde... figura­se». [. . —* Este resunetul m­ăriîmei sele, scumpă baronasă. — Ori cum­ă rare­ ori am ve­ 4titu producin­d­u-se așîa de răpede uă asemene schimbare la un person­a june. — La vîrsta noistră, perde cine­va memoria, uită, este lucru firescfi. Astă schimbare, ce pare a te mira a­ sta de multfi, am vestitu-o și efi . . . înainte de d-tă, dar si mi m’am spă­­riat fi de locfi. Nu trebue óre ca bobo­cu să se deviiă fiare, ca pa perfe, se sbe­­re căndfi aripa s­ a crescută ? — lé séma, d-le președinte, ié séma, suntfi siinptúine cari. . . — NU te teme de nimicu, baro­­ndsă, cunoscsi pe fiiă-mea. Găndu-va sîmpți primele impresiunî ale bulei de X­ODICA MINISTERIULUI Cel cari au urmată cătfi de pucinfi acestfi ministeri si In lucrările sale, se vor fi mira si vor fi rîde negreșitu vă­ 4ănd fi nefestă ciudată apropiere de cu­vinte cari se respingă unul si pe altul si Logica ministeriului. Mirarea este fórte di­eptă și rî­­sulfi fórte firesefi. Intr’adevare, dacă­­ ministeriul fi actuale, după cumfi amu putută vede prin faptele aretate și prin cuvintele deputaților și, nu este nici unu ministeriu­ constituționale, nici unui mi­nisteriu de specialități, nici unu mini­steriu de acțiune, cu atăt și mai mult și nu este și nu pote fi nici unu m­anî - sterili logică. H

Next