Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)
1863-06-03
m wmmin % labin dacă Nicolae Golescu, este generaliulfi Golescu este o glumă, de care ridu și copii, și că lovindu ppmului și răssăndu Ii* berii pe celui lalin arată neconsecință, frică, sfig ură, i că oricare din acestea, este o gravă lovire și legii, și armatei și demnității naționaale ? Se nu crdă că reclamăm și ca se scăpăm pe d. Adrianu. Noi voim fi se fie lovită, pentru că stimăm pe d. Adrianu, și iubim și libertatea și armata, cea nobilă și liberă, lovindu darfi pe d. Adrianu căstigă și elfi, și libertatea și armați. Dacă reclamăm și este numai pentru că scimifi c’assemene acte slăbesc și și legile, și națiunea și mărirea armatei, și voimfi a descepta pe cei adormiți, a preveni pe cei rătăciți. Pe lînga tóte acestea, se mai facem cunoscut și că ’n contra legii tribunalele a refusatii d-lui Adrian se aibă apărători militari în retragere. Acésta s’a făcutu pîn’acum și astăzi s’a refusatu. Apoi nu se dați acusatuluî de câtă pînă măne termenii spre a-și pregăti apărarea, sa. Se se însemne ș’acésta de presa Europei ca se se scie pînă unde merge cu lovirile sale ilegale acestui ministeriu. Despre Prussia 4>ce ^iariului La France. „Res'stința crescu, daru nu este încă din căile legale, dupe protestarea Pressei ș’a consiliului municipale, s’a făcutu p rotestarea unei adunări a alegătorilorfi primari și d’alți douilea gradfi din circonsepțiunea electorale din Berlin. Se sjice în termeni formali că ordinanța regale de la 1 in Liniă este contraria spiritului și testului constituțiunii... Noulu Rege alu Eladei este acum numită, elfi întă va mai sta pină la 1 luni și anulă viitorie în Danemarca spre a-și deplini educațiunea. In luna lui Maiu, 1864, se va căsători cu a treia fiiă a reginei Engliterei. Grecia se va guverna pîn’atunci d’uuu consiliu de regință. Insulile romane se vor re’ntrupa în curîndfi cu Elada, patria lorfi. Dar si Besarabia nóstra, când fiere ne va reveni? Ministeriul si aptuale a lucrații într’unu mod si ciudata pentru acesta, gonindu pe Poloni. Al Căndu are ne voină lumiia și noi III Ailămii că alaltăieri s’a sparta banca de Warszawa șî s’a luată un mare cătune de monetă; însă partea cea mare este în bilete de bancă, și telegrafului care a vorbită îndată va opri circularea și schimbul și acelorși bilete. Ori și cunm însă faptul ei arată cătui este de scădută puterea guvernului din Warszawa. Simptomele disolverii, a put refumurile sele suave, îmbălsămate ? Ei bine, cuvintele lui Paulfi produseră asupra d-rei luiași efectul. de Guilbert mai ace- Animales torturată de îndouinită cu căteva minute înainte și aprope a se închina părți că renasee la speranțiă, facia sea palidă, bublele sele decolorate se reînsuflețiră, ochii sei abătuți, aprope stinși, străluciră d’uă vină lumină. Neavînd fi încă aici una din acele ipocristece societatea le numesce cuviinție, Laura, natura francă și adeverată, strigă voiosă ca unu copilă care regăsesce uă ju* cănă perdută. Me iubesc! darfi? . . — O! da ! te iubesc fi . . . respunse Paulfi c’unu acentfi de tinereții nespusă. — Și eu asemene te iubescfi forte, response ea fără se scie ce face, și împinsă d’un fi avrntfi alfi inimei sele, a dause: Vomă fi fericiți, nu e așia, d-le Paulfi? — Negreșitu, dacă tatălui d-tele va consimplî ca unii bieții băiatfi ca mine se deviiă fiiulu seu.— Tatăl meu . . . trebue se void» scă, de órece voi fi efi. . . Apoi, elfi este așia de bunfi! d’ai sei «urnii me iubesce! Face tóte voințțele mele.., diri s’aratä totfi deuna prin tóte modurile, și cei cati sunt fi deprinși cu speculările politice, cănd ei au ve^ut și la noi că se ’miră dosariile în Buzefi, și în urmă se fură din canțelarii, au suspinată, căci a fi volută prin acesta cea mai mare disolvere, celu mai siursi semnfi că viața s’a retras fi din ministerisi, și din cel care îl fi încongiură. Reflecțiuni Politice. Cănd si generațiunea nostra a râdicatfi capului dupe carte și și-a aruncatul ochii asupra lumei în care intra, nu a gasit si nici unulfi din principiele cu care se nutrise spiritului și sufletului nostru in autorii și în atmosfera în care trăisem fi pînă atunci, nici unulfi din sentimentele cu care se împodobesc istoria timpilor și de mărire și de glorii ai națiunilor ei. Am fi vei jul fi poporului românii cădutu din trepta ce se cuvenia, un milita, speriat și; părea că nu mai avea nici macar si consciința drepturilor si perdute; tóte legăturele sociale slăbite, deș* făcute, și conducătorii lui îngenunchiați unei puteri din afară, singura in care credeau! Puterea Țarului 9 ținea locfi de dreptfi, de datoriă și de speranță. Indrăsnia cineva se vorbască de glorii, de ambițiune, i se respundea: fa-te ciocoifi, de speranță, de amorfi de patriă, de putere, de viteță naționale, fi-te ciocoifi, faceți-ve ciocoi, ni se striga din tóte părțile. Am fi desfășurații în memoria nóstră pagînele istoriei străbunilor și pline de semețiă, și de curagifi, de abnegare, de devotamentfi și de sacrificie; ne-am fi ținuții în picióre pe cenușa în care ni se strigase ne trimfi, ne-amu luatu inima în dinți și am fi începutul o luptă crâncene și desnadajduită în contra ignoranței, a prejudeciielor si, a abusurilor și a corupțiunii care întunecau și amărafi ^ilele nostre, oprind si orice lumină, ori ce viétä d’a străbate și a descepta pe romăni din lunga lor fi letargiă.— Cadeamö în lupii unului după altulfi, in mormîntfi, în temnițe sau în esiliuri, și eram fi urmați neîntrerupții de alții și mai tari și mai învățațî prin pildele de devotament fi și de speranță ale celorii căzuți Ș’apoi nu este elfi óre aceluia care ănteț fi mi-a dată ideia d’a te cunoscé, d’a fî iubită de d-ta? Amarea nóstra este operea sea. Mi-a făcută d’atâte ori lauda d-tele ... și s’ar opune la fericirea nóstru, elfi? . . . Nu. Te stimă, are pentru d-ta, uă mare afecțiune ... fi eu sum copila sea unică, voi va elfi a me contraria, a-mi causa suferinție? . . . Fii linistitu, îi voi fi spune tot fi ... da tot fi . . . ca și d-tele, și elfi va fi mulțămit și, fericită d’a ne uni;i a se vei fi. — De D-4efi! 4>se Paulfi suspinându. — De ce s © nu vre bunului D-4efi ? urmă Laura; ș’apoi îlfi voi fi ruga atătfi de multă și din toti Inima în cătfi îmi va acorda ce-I voi fi cere, sum sigură, darfi pîn’rtrncî ne vom fi pută vede tu tóte 4*tele, nu e asta? și cănd ei îți voi fi scrie îmi vei reapunde d’acumi înainte ? — Da, respunse Paulfi răpită d’atăta grațiă și ingenuitate. — îmi promiți? . . . — Potu pre a-ți refusa ceva, dorințiele d-tele nu suntfi ordini? — Ei bine! . . . atunci me putu puce acumăr ^fse ea bătîndă in palme Edifíciulu putredit rădicată de corupțiune și de nenorocirile a două secle de decadință se eletină din temelie și victoria fa a inteligintei, a luminei. în puțini ani românii însoriseră frumóse pagine în istoria lord; drepturi mari se câștigară. Prin unire, devenirămu unü Statu, prin constituțiune, intraruma în marea și puternica familia occidentale. — Dar și cătfi de mult și mai romăne de făcuții! Lucrarea urghie, lucrarea care astăzi are precăderea, este organisarea și consolidarea statului românii, fără care se periclitdț să tot fi ce avem fi. De patru ani ne muncimfi a da țerei o organisare potrivită cu era nouă în care am fi intrat și, cu ideiele secolului în care traimü și cu asceptările Europei care ne-a deschisă brașiele iei, de patru ani o putere ascunsă splentănda cu dibadă ne speriința, neîncrederea între ómeni, gelosiele și urele semănate de vicisitudinile prin cari am fi trecuții, a isbutit și pînă acum și a zadarnici ostenelelele nóstre; și pe cănd și celelalte popore își perfecționdză instituțiunile și organisază pe tot S (Jiu* serviciuri noue, sporind bogățiele și puterea lor și naționale, guvernul si nostru se smacînă invertindu-ne într’unii cerca űoiose, și face națiunea se pentür uni timpii preciosfi în cestiuni a cărorfi soluțiune este dată de multfi de cei ce ne- afi precedați pe calea constituționala1, lupte și desbateri care departe de a-lfi întări și a-lfi face respectații, îlfi face a-și perde încrederea, îlfi slabesc și și îlfi dărâmă în ochii națiunii și ai Europei civilizate. Astădv trei elemente coropune viéța nostra politică; înapoi, vafi trecut,fiderămat si pentru tot si dauna se învîrteste pe ruinele lui, cu tóte viciurile cu care îl fi înzestrase timpii de sclavii și de rușine care ne aflaapesat fi; înaintea nóstri aurora viitoriului c’unei orizonte întinsfi și frumoșii; și între aceste două lumi diferite ceva care se bate ca talasurile finei mări după vijelie, unu ce care desparte trecutul de viitorî fi și pe care plutimfi și ne luptămfi; ceva care nu este nici unul și nici altul și și care semănă și cu unul și cu altul de uădată, de bucurie, iéeeu mine fericire pentru tot a 4«ua. La revedere, d-le Paulă, voi fi reveniți îl întinse fruntea fără falsă rușine, fără a ceverși nici păr, ca să soră unui frate, Paulfi depuse mă »ărutatfi castă c* și ănima copilei. — Darfi fii prudinte, 4ine e^* — O! nu te teme, respinse ea, Biga veghiază. Și îndată își luă sborulfi printre apartimentele ospețului. — Ei bine? . . îi 4»se frumosa cameristă, care o aștepta la intrarea unei lunge galerie servindu de sucursale bibliotecei, unde se pusese la pănadă, ca se desemnală retragerii coloră doui ampresați în casă de nevoiă. — Elu me iubesce, me iubesce! îi strigă Laura rapiosă, îndată ce o veau! Elfi me iubesce, Biga, mi-au spusu-o — îți spuneam și eu și nu voiai se mă crezi. — Da, este adeverată, avea drep tate, d’aceaa te iubescă și mai multă Îi zise ea îmbrăcișiăndu-o. Vei remăne cu noi, nu e asta, bunul mea Biga, cănd ei ne voiau căsători? Trecutul, nu’la mai voima și ceremü cu nerebdare câ ‘ viitoriulfi se in formă și viață. Ceea ce a foști numai este și numai Tóte fi; ceea ce este să fii nu feste Încă. Secretul dureriior și suferințelor sinestre feste starea de transfuiri in care zicesce Acea putere ascunsă care ne încolăcesce ca unui șferpe de atățea ani și opresce mișcarea nóstru naționale, scie că nimicii nu sistenesce unui popor și mai multú de cătri o lungă stare de transițiune; căci ea ține de trecuții prin nemulțumirea ce a produs și elfi, și este uă nerăbdare pentru viitorifi; ea scie că transițiunea, dacă ține multfi, duce o națiune la descurajiare sa f la violență. La noi, transițiunea era lesne, nici uă împotrivire de acelea peste cari se nu se putu trece fără sguduire, nici uă împotrivire de acele peste cari alte popore n’au putut fi trece de cătri prin mari jertfe. De ce ea a ținută la noi arăta și pare c’ar fi voi se se perpetue? Oamenii la putere, safi pe lingă putere, ne înțelegînd fi mecanismulfi constituționale, ne sciindfi cumfi se organiseije, în focii se oferilă în desbaterile parlamentarie și în libertatea presei uă garanție pentru putere în contra erorilor, și uă paveză pentru drepturile și pentru viitoriul fi țerei, și a fi închipuiții ci ele sunt și numai că dedică autorității, și în urba și monomana lor fi preocupațiune, a fi credutfi că nu este altfi nimicii mai bună de făcuții de cătfi a se intorce la guvernului absoluții, la guvernului personale, guvernfi pe care românii l’afi condamnații, și în temerile și obiceiurile cu cari s’au constituit ei, hrăniții așteptă de la străini suprimarea sa și celu puținii modificarea constituțiunîi, rîvnind la isbîndele guvernelor și pe cari romanii le-aui lăpădat și tocmai pentru victoriele ce ele au repurtate la 1837, 1845 și 1849. Orbiți de setfea de putere, le este cu greu a studia istoria acelora cari s'a fi încercată a reveni asupra drepturilor si dobîndite de națiune, în amețfela lorfi cu retreefi în memoria lor și măcaru evenimintele petrecute aici la noi, in cei din urmă dupe deci de ani, ar fi vedea că uă națiune care a — Bucuroști, d»și ură, «șifi voi ca aceste se fiă mittte. — Măne, nebuno, asta nu se póte, darii va fi în curînd fi, a se vfeip. Ș’apoi o se te mărităm fi și pe tine — Pe mittez cu cine? . . 41 ®« ®«^ merista cu ochiulu întrebătorî fi, cu acestia pe Care-l fi vei iubî... pe care-lu vei alege. — D atunci, respinse Biga, putindu-se pe russi, am seme pui fi îndată pe căntatu, fi îndată ce-l fi vei fi găsi, vei fi veni a—ți spune cumfi se numesce Paciului meu. XXVIII. Fericirea locuia de mai multe 400 în casa președintelui. Laura și Biga de demisfeță pînă sera, căutau, alergau, făceau nebunie împreună. Laura mai alesă numai era de cunoscută, ea se invîrlia necontenită împregiurui tatălui șefi, glumindui fi făcindu-i uă miie de jecutit și dăndu-i totfi do uă dată măngăiuirile sele. Și surîsurile sele se menau, pretutîndine suptă pașii sei, unii profumfi de bucuriă. Ea, pîn’aci așiâ de gravă, așiâ de seriosu, așia da liniștită pentru virsta iei, care nu zidea ca se 4i cu așia de cătri fórte mesarații. E ca o acumfi d'uă voioșiă care i gustată odată din viteța constituțiunii nu se mai lasă se fă lă discrețiunea lingușitorilor, a intriganților ci și a curtisanelor și ar vedea ca un fi guvern fi, cănd fi și a perdutfi puterea morale, căderea lui a fost și numai că cestiune de timpii, ar vedea ci uni guvern fi fără acea putere remăne la discrețiunea întîmplărilor și celorfi maî neînsemnate și mai neprevăzute din întru sați din afară. Nenorociți acei ce credfi că românii afi perdutu consciința dreptului și a datoriei Ion Ghică. Ne place a crede că personele cari compună ministeriul și erau conduse de logică înainte d’a se pune pe fotoliere ministeriali, dar și astăzi vei denisi, și vom fi areta, că îndată ce s’au așezat și pe aceste fotoliuri aratade, logica i-a salutată cu ironiă și s’a grăbită a I părăsi. Dacă ne amu adresa numai către ministeriă, amu crede de trebuință se aretămfi ce ne spun fi cărțile că este logica; iamb aduce aminte ceaa ce pate a perduta din vedere în înaltele sale ocupațiuni, cu totulfi speculative, asupra chipului d’a guverna țara; dar și ne adresăm fi și către unii numeroșii publicfi, și în casului acesta, ni se pare de prisosii a mai spune ce este logica. Lucru fi este, credem fi, destul de cunoscută. In tote, în lumea fisică șin lumea morale, în bine și în rest, în fapte și în cugetări, este totfi definită logică puternică și neschimbată. Ai intrată p’uă cale draptă, bună, cunoscută, esti sigură că vei merge bine și vei ajunge la scopulfi dorită. Ai apucată p’uă cale strîmbă ascunsă. IntunecosS, se te aștepți a te rătăci, a te espune și a te perde. Ai un fi sufletă virtuoșii, vei faarface gelos și vă paseze în primele zile ale lui Aprile. — Dar și ce are încăntătoria d-tele copilă? întreba pe d. de Guilbert una din vechiele sele amice, — Are ce au tót fetele la ună moment fi ore care . . ce ai avut fi și d-ta ca și ea, buna mea amică. — Daru uită-te la ea, cătfi este de seriósa, de Vină, de sprintenă, e de neînțeleS fi joca, sare, aîdigă, rîde... figurase». [. . —* Este resunetul măriîmei sele, scumpă baronasă. — Ori cumă rare ori am ve 4titu producindu-se așîa de răpede uă asemene schimbare la un persona june. — La vîrsta noistră, perde cineva memoria, uită, este lucru firescfi. Astă schimbare, ce pare a te mira a sta de multfi, am vestitu-o și efi . . . înainte de d-tă, dar si mi m’am spăriat fi de locfi. Nu trebue óre ca bobocu să se deviiă fiare, ca pa perfe, se sbere căndfi aripa s a crescută ? — lé séma, d-le președinte, ié séma, suntfi siinptúine cari. . . — NU te teme de nimicu, barondsă, cunoscsi pe fiiă-mea. Găndu-va sîmpți primele impresiunî ale bulei de XODICA MINISTERIULUI Cel cari au urmată cătfi de pucinfi acestfi ministeri si In lucrările sale, se vor fi mira si vor fi rîde negreșitu vă 4ănd fi nefestă ciudată apropiere de cuvinte cari se respingă unul si pe altul si Logica ministeriului. Mirarea este fórte dieptă și rîsulfi fórte firesefi. Intr’adevare, dacă ministeriul fi actuale, după cumfi amu putută vede prin faptele aretate și prin cuvintele deputaților și, nu este nici unu ministeriu constituționale, nici unui ministeriu de specialități, nici unu ministeriu de acțiune, cu atăt și mai mult și nu este și nu pote fi nici unu manî - sterili logică. H