Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)
1863-08-02
VINERÎ. AJnJLiT rn, VOXE8CE RT VEI PTJT3K, Va în tote filele afară de Luura șî a tea-ja după Serbătdică. Abonarea pentru Bnemread pe ană 138 Iei Ș*se line.................................. . 64 —AVel line . 33 — ie Inna.............................................11 — Jiulea omplariu.........................................24 par iameiințările linia de 30 litere ... 1 lei Imerțiuni și reclame linia .... 3 lei filÂML POLITICO, COMERCIALE, LITERARI U. (ARTIGLELE TRIMISE ȘI REPUBLICATE SE VOR U ARDE.) Direptoriulu 4iarionnl: G. A. Rosetti. — Gerante rea puturetoriu: Anghela Ionescu. Pentru abonare și reclamări ne voiți adresa la Administratoriula 4iariolos D. D. D. Aricescu, Pas. Romana No 13. 2 AUGUSTO 1863. ANUStI TO, I. IT MI NÉ Z Ă.-T K ȘI VE.1 FI, Abonarea pentru districta pe ană. . 152 ie! Sése lune...................................................76 — Trei lune...................................................38 — Abonamentele începă la 1 și 16 ale fiecariî lane Ele se făcu în districte la corespondinții slanului și prin poște. La I'aris la d. Hallegrain, nie de l’aneienne comédie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argint, valută austriacă tsr OSOIC Moșie a Statului, care s’adatu de călugării străini unui omu mare. Guvernulű aptuale a recunoscută și recunosce prin tăcerea sa și spoliarea Statului deuă moșiă a sa, și actul Il ce constituă prin faptă pe călugării străini PROPRIETARI DE VECÎ ai averilor națiunii. REVISTA POLITICA. BUCURESCÎ, */3 Augustă. Linia venită de la Smirda ș’a trecut prin orașiul Giurgiu ăntîia locomotivă, ăntăială cală de soră care p’uă nară varsă focă și p’alta apă, astufelu precumu imaginațiunea cea vine a Romăniioră Ta fostu inventată în basnele foră. Peste cinci mii de ómeni au salutată aceia cală alu libertății ș’alu prosperității. Marți d. ministru alu comerciului și lucrărilor publice, in presința mai multoru mii de ómeni, a sperimentatu acea locomotivă, care se numesce locomotivă de drumâ. Ea umblă fără șine de seră, și precum ă s’a constatată umblra fórte bine. Serviciul pentru care a adus-o guvernulu este a o pune pe șoselele cele noui, a lega de dănsa min sulă uriașiă ș’a merge nainte. Astu-felu se sdrobesce petrișulu, și’n jece file macina păta da in circulare uă poște de cale. Se sperămă, c’acumu șoșaca de la Giurgiu va fi deschisă publicului pentru cina viitóriu. Foile străine ce ni se da astâji cu totă doana postea austriacă cu grămada, conținu mai multe aprecieri Însemnate, din care ne vomă sili se estragemu ce ne va fi cu putință într’uă oră ce avemu spre a le citi ș’a le re produce. Se ’ncepemă întără cu cestiunea polonă, ca una ce este la ordinea jilei pentru totă lumea, cu cestiunea ce tóte națiunile o servescu prin felurite sacrificiu și pe care o combată numai, Mitracheff, demnu de Bismarck și d. N. Cretzulescu. în No. de eri făcurămă cunoscută în prescurtare uă nouă notă a principelui Gottschakoff către ambasadorele rusă din Paris. Se facemu îndată cunoscută că acea depeștă nu este una respunsu 11 vr’uă nouă depeșie a cabinetului francesc ci una respunsu ca uă conversațiune a d-lui Drouyn de Lhuys cu ambasadorele russei. Acesta arată în adeveru uă mare politeță, un mare curtenire din partea Russiei pentru Francia. Principele Gottschaloff se silesce a esplica, a îndulci chiar si nota sa prin care a respunsu la propunerile Franciei. Ceva însă ce ne interesă pe noi mai multă este se ne silimă se aflămu, din ce în ce mai bine scopulu ce urmăresce guvernulu francese. țiarculă la France, care esprimă, dupe noi, mai bine simtimintele Imperaturii Napoleone, ne va servi astăzi de călăudă. Eoă ce dice elfi cu ocasiunea acestui nost respunsu alu Russiei. „Principele Gottschakoff ș’a adus în sfirșit și aminte, că nu putea vorbi Franciei, suptă domnia lui Napoleonu III, cu acelă zonă mîndru și rîsetoriă, care aduce aminte epoca în care Europa ne trata ca pe nisce învinși.“ Constată apoi că nota acesta este „uă satisfacere pentru demnitatea Franciei,“ și adaoge urmatoriele însemnate linie: „Dară este creaă satisfacere politică? Nu.“ Situai la vale. „Pentru Francia, pentru Englitera și pentru Austria, Polonia este ună interesă europiană. „Pentru cabinetulu de la Petresburg este uă afacere rusă, cea ce ne desparte. Și se nu ne înșelămă: distanția este considerabile. „Acea distanțiă fi-va împlută? Încă mai sperămă, și încrederea nostru este cu atătu mai întemeiată cu că că Rusia este în situațiunea tutorii acelora cari caută mă adăpostă la spatele unui principiu falșiă. Francia arată apoi că Polonia nu s’a contopit nici uă dată cu Rusia cum s’a contopită că Francia Alsace, Nice și Savoia. S’apoi uriteză astufelu: „Polonia supusu-s’aă vr’uădată? Nu este numai puterea care a încovoiatu împotrivirile iei, făr’a puté vr’vădată se scurgă protestările sale?“ (Se luămu aminte). „Rusia și puterile compărtașie cari au aruncată pe masa congresului de la Viena dosariule acestei mari clase n’a constituită într’ună felu regulaifi, definitivă necontestabile, juridicțiunea Europei in favorea iei? Rusia n’o póte nega și n’o ndgă, ea nu contestă asolut și competința Europei, ci o mesură, o negoțiczâ.“ Si’n numerulu sen de la 7 Augustă jice celorfi cari susținu pacea cu ori ce prețin. „Uă pace umilită ar fi rea pentru totă lumea. „Francia nu se supune iei nici uă dată pentru multu timpii. Ceaa ce este în fundulu unei păci umilite este resbelulu. „Avurămă pacea în timpii de 18 ani supui Sud-Filipu. Europa a fostă și mai turburată- Francia nu-și avea loculu în ecilibrulu Staturiioru, și se simpția că ea avea trebuință d’uă resbuare. Umilirea iei făcea mai de temuta cu redarea iei. „în acea pace umilită era scris resbelulă ce alu douile Imperiu a trebuită se facă în 1854, contra Rusiei, în 1859 contra Austriei. „Voiesce imperatulu Alesandru se scapo presintele și viitoriulu de ori ce scuduire? Se se supusă dorinței puteriloru; se înpăciuiască Polonia în locu d’a voi a oetermina, s’asocieze libertatea cu suveranitatea sa pentru ca s’o facă a fi primită; se nu se mai rasime pe sabia lui Murawheff și se pură împăciuirea sa cu acalu nenorocită popor supt chezeșia Europei.“ L’aces'u ariclu îlu sfirșesco cu următoarele cuvinte ale lui Napoleoné III „ale unui suverană, dice lotu La France „care scie a domni fiindu că scie a cugeta „Pentru ca Europa se fiă linișcită trebue ca Francia se fiă îndestulată.“ Și fiindu că se vorbi de îndestularea Franciei, nu veniră ore în mintea cititoriloră noștri provinciile Rhinului despre cari amintirăm« adesea ? ș’amintindă de dînsele nu vine în mintea tuturoră congresulă la care Austria a convocată pe toți suveranii Germani? Negreșită că da, ș’astufelu fiind s’arezămu aci cumu opiniunile emise de noi în acésta privință și chiară și cuvîntulu ce amu scrisă de „ecilibru“ sunt» acelea ce le-au emisă și sialtuiu La France mai în acea zi în care le scrieamu și noi aici. „Imperatură Franciscu-Josephă a luată uă inițiativă ce merită a ținti atențiunea publică în cela mai mare grabă... . Nimică din cele ce se petrecu în confederațiunea germană, pusă |n inima Europei, nu va putea lăsa în indiferență Europa, mai cu sdmă căndfi este vorba a se modifica organisarea acelui mare corp și a schimba prin acésta, condițiunile ecilibrului generale.“ E că acumă cu schi mai avemu în acéstá mare cestiune. — Paris, 7 Augustă. Nuvela despre congresul suveranilor germani la Francfort a causat și aici uă mare sensațiune. • — Dresden, 7 Augustă. Diabiulu de la Dresden de astăzî anunțtă. Maiestatea sa, regele Sasoniei, a respunsu îndată la invitațiunea Maiestății sale împeratului Austriei și a priimitu d’a veni la congresul suveraniloră la Francfort. — Berlin 7 Augustă. Gazeta crucii anunțță pe temeiulu unei corespondențe de în Viena , că acolo ar fi sosită refusulu guvernului prusiană la invitațiunea împăratului Austriei d’a lua parte în congresul suveranilor la Francfort. Amenunțele nu sunt cunoscute încă, dar nuvela este positivă —. Munich, 8 Augustu. „Gazeta Bavariei“ scrie: Se pare că Prusia n’a refuzată asolut și d’a lua parte la congresul și suveranilor germani de la Francfort, ci că a espresa dorința ca, înaintea congresului, se se facă fire care demarșe pregătit firic. Nu putemu sfîrșî pentru astă ji cu acesta gravă cestiune, cu acesta „lovire de statui“ a împeratului Austriei, cumfi o numescu unii, făr’a mai reproduce aci câte-va linie dintr’unu articlu alu siartului la France luptă titlu, Austria și Prussia. „Una faptă politică d’uă mare însemnetate se va face prin inițiativa dibace și catereificcă a împeratului Franciscfi Iosefu. Junele suverană căruia Austria îi datoresce regenerarea sa și care a înțelesă cu aă inteligință atătu de mare că ’n timpii d’acuma poporele nu se potu conduce, și problemele cele mari nu se potu resolve de cătu prin libertatea întreprinsă reorganisarea confederațiunii germanice în sensul ideieloru liberali și propășit fizie. Intusiasmulă prin care scriea acesta a fostă priimită dovedesce că ea corespunde la oă viuă mișcare a opiniunii publice. „Nu se pute privi acestu actu de autoritate în care se regăsesce mărirea , maiestatea vechilor împărațî ai Germaniei (se luămu aminte) din puntulu de vedere restrînsu alu politici? Hin întru a confederațiunii. In împregiurările actuali are să semnificare ș’uă însemnetate particulariă. „In marea desbatere ce de multă timpu se face între libertate ș’autocrațiă, între progresă și reacțiune, nu este indiferinte d’a sei in care parte se pun staturile germane. Este învederată dată Austriei a se pune în capulii acestei mișcări civilisatoria s’a întinde în Germa*mania instituțiunile constituționali prin cari Austria se regeneră, se ’ntăresce și se realță. „Momentulu a fostă cu dibăcia și fericire aiciu. Toții terîmuiu ce-iu câștiga în Germania politica austriacă, Prusia l’a perduse cu nesocotința. Pe cănd imperatură F. Joseph, ajutată de mini- FORȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. PARTEA A PATRA. LXIX. Mulți ani, despre cari nu vomă jice nimică, nă trecută. Ne vomă lui In strata Saint-Jacques mai pina în capulu iei la No. 177 bis. Acolo , după ce trecemă uă imense grătea de seră și uă curte fórte întinsă ce ocupă totă loculu din fațada bisericei Val-de- Grace, vomă trece fără a ne opri suptă uă pórtS ce se deschide de la angiilă dreptă alu monumentului și vomă petrunde printrună coridoară strîmptâ în vechia monastire unde superba Ana de Austria venia sădinioră de făcea devoțiunile sele nocturne cu frumosuiu d de Cinq-Mars, și unde mai tărziu amabilea d-ra de Lavalière veni de ceru iertare lui D-seu de frumósele sele pe care micuțe. Acestă monastire, celebre prin a-* lățea titluri, este astăzî unu ospitale , nici mai multă nici mai pucină , care adepostesce gloriele nóstre bolnave. Intrăndă prin strîmptură coridoră de careamă vorbită, damă într’uă curtică pătrată, curată și bine pavată, încongiurată de păreți albiți cu vară, cari au mai multe ferestre. Intorcîndu spatele bisericei care este la stânga și merginddreptă înainte, ajungem suptă unu lungă șiră de bolte arcate purtate de nesce porlice de formă ogivale ce dau într’uă frumósa grădină și o înconj giură cu totulă. Acestu corpi de edificiu, este mânăstirea însăși. Ca se se convingă n’are cineva de cătă a se uită la pleterele sele. Mare parte din lăspejiie pe cari calcă ofirtă ancă, mai multu sé& mai pucină ștersă, epitafulu , — totu-de una lăudătoriă , —al uneia sau mai multoră călugărițe îmmormîntate aci. Aste epitafuri ară face pe omu, se cugete că nu se immormîntă decătu virtutea. Dară se trecemă și se ne transportămu cu totulu la suclu, însă sală lungă de doue-jecî de metre, largă de dece, luminată de patru ferestre , cari daă într’unu temimu întinsă, tăiată mal ăntîiu d’uă largă livede, și apoi, din distanția, în distanță de nescorădóre de ierbă mărginite de nescedese tufe de liliac înfloriți. Astă sală, espusă spre mea.fiji , bine aerită, este d’uă curățenia estremă. Pa fiecare din întinsele sele părți sunt zece paturi, și în fiecare patu unu bolnavă. Cei mai mulți dormfi , alții vorbescu, dară încetă , sau petrecu citindă. Din timpu în timpu tăcerea este turburată de scompturii ce facă pe parchetă pantofii potcoviți al unui soldată infirmieră, mergîndă și venindu c’mă aeră spărțatâ. Este aprópe șapte ore demindiță. Suntemă pe la sfîrșitulu lui Aprile, este ună timpu de minune, sarele străluce și rujele sele bată în ferestre. S’ar crede cineva în mijji locuiu verea. D’uă dată unu tropoit,fi secă, asemene cu acelua ce ar face uă companiă de grenadieri mergîndu în pașii alergatoriu, s’aude suplu boltele monastirii. Usia sale se deschide și dă [s ■» intrare unei mulțimi compacte de bătăți. Suntu elevii în chirurgia cari urmeza visit«. Suntu toți în uniformă antiitară , vestimîntfi albastru , coletu rosi si de catifea cu baghetă de aură. Toți se indesczd în giurulă chirurgului primarie, ca se nu porda uă vorbă din ce dice elü. Acestaa este una orau înaltă de statură. Este înfășiuratu într’uă haină de percalină lustrată ciocolatiă. Ochiulu seu este viu și plină de focă. Figura sea, slabă și ososa , are ceva austeră care arată ună caracteriu fermă și un mare franceță. Vocea sea este scurtă, séca, aprópe împertesă. Tóte mișcările sele suntă imprese d’ore care bruschetă care ar putea nevoiă se fia luată dreptu brutalitate. Cu tote astea se zice că e bună. — Cuinii est! astăzî ? jise elu bolnavului din patulu No. 1, lingă care este în pietere. —• Ma simplu, mai bine, domnu'e maioru. — Ai apetitu ? — Da , destulă. — Jumetate porțiune de vină, costiță, ochiuri în untu. Linimente cart forate. — Daru D-ta ? . . . — Eu, sumă pre bine , domnule doctoriă. — Porțiune întregă, Aceluași tratamentă. Și trecu la numerele 3, 4, 5, 6. Elevii îmi urmeza; cei ce suntă însărcinați a ține caietele, scriu, treptată precumu vorbesce, prescripțiunile sele. Tóte acestea se esecută cu uă răpedîciune de necrejutu ... Și cu tóte astea, astî bolnavi sunt oficiări cari, afară de unii, și au câștigată toți epoletele pe cămitură de bătaiă, în facia, nnș.»