Romanulu, ianuarie 1867 (Anul 11)

1867-01-28

78 A I i . cl­i>. j ■ [UNK] D. Raportare sinnceră acele modificări. ComUiunea a consimțită a se șterge suma de la litera a, și litera b, unde se vorbesce de eco­­nom­iele disponibili în casele comunilor, și con­­silieror­ judeciane s’adaoge că acesta se va face „conformă art. 7.“ La lit. c. s’adaoge a se da trei milióne în loc­ de dlone ce erau puse. Se pună la votă amendamentele și cadă tóte priimindu-se articla comisiunii, cum­ s’a modificată. Articla 5 s’a priimitu cu uă esplicare ca su­mele ce se voru da cu împrumutare, se voru da „în bani pentru cumparatóre de producte sau chiar și în producte.“ Articlele 6, 7 și 8 se pr­imescu. Articlu­l deschide desbateri. D. Gheorghiu începe combaterea pe terămură aretată în desbaterea generale. D. G. Ghica sus­ține că cele stipulate în acest articlu sunt­ bu­ne, dară că dacă Adunarea nu este dispusă ală priimi îlă va retrage. Arată însă că cele «ji»e de d. Sturdan contra acestui articlu nu sunt­ înte­meiate, ci din contra comisiunea este cu totul și pe tezămură principieloră economiei politice. Co­­misiunea a avută în vedere unii cu sem­n acei sătiani cari n’aă instrumentele agricole, cari n’au de cătă bracie, ș’acelora le vine în ajutoriu fă­­cândQ tot și d’uădată u­ă bine generale prin fa­cerea șiosele loră. Se cere închiderea discuțiunii. D. Ion Bră­­tianu arată că s’a acostată acostă articlu ca socialistă și c’a eștiu din legile economiei politice; că asta-fe­a nelăsăndu a se răspun­de se va respândi în țară ideie greșite și pîn’acolo âncâ pân’a se crede că lucrarea și o­ Beleloru este uâ lucrare socialistă și cere a nu se’nchide dezbaterea. Majoritatea Adună­­rii o’nchide și se respinge articlu 9. Se pune in desbatere articlu 10. D. Arbure îlă combate, D. Ion Brătianu arată­ c’acestu articlu » fostu făcuta numai în vederea articlului 9 cu care era în strînsă legătu­ră, și face apelă 1a membrii comisiunii. Toți afirmăndă, d. Brătianu zlice că’ndată ce a căzută articlu 9 trebue se ca^a și articlu 10, care nu mai »re­cuventu d’a fi. I). Maghiăru combate asemenea articlu. D. Giuvara cere se flă d’uă potrivă im­puse fótü clapi o, era nu numai funcționarii și p­asionarii. 1). Cogălnicianu revine la desbaterea d-lui Ion Brătianu și arîta că nu mai póte esiste articlu 10 îndată ce a căzută articlu 9 și propune suprimarea ardeiului 10. Comisiu­­nea priimesce, punăndu-se la votu sa su­primă acelui articlu. Articlu 11 se suprimă în alineatulu 1. Art. 12­88 priimesce. Votarea în totala Se va face maim Vineri. Ședința se rădică. TELEGRAMA. d­­i ari­ului Românulă. Craiova 8 Fevruariü. Tribunalulu Oltu, îmi respinge seche­strulu asupra mobilelor« d-lui Mano­el­ Prefectu de Oltu, pe basa considerațiunii că unui Pre­­fectu, ca acesta negreșită, nu i se sechestră mobila, bucurați-vS Român) de la ti­movr. de resultatură la care ați ajunsă. I. Atanasiu. TOTU ASUPRA MUSEELORU. Nu voimu de locu, prin acesta ulti­mă publicare, se ne puneam pe tevă­­iaulă polemicii cu d—la berreratti, — departe de noi uă asemene neplăcută dorința. Prin articlul si nostru de la 20 Ia­­nuarie, întitulată ,,despre Bibliothecă și Museum­,“ pote vedea ori­cine că nici nu era calomniată pe nimene, nici nu am cerută funcțiune, dupe cumă d-nulă Ferreratti a lăsată se-i scape cu a­­tăta nepăsare acésta vorbă; nici n'am voit, se inlaturame meritele cuiva, pen­tru cari respunde faptele, respunde o­­piniunea publică. Amu făcută trei Întrebări d-lui Fer­reratti : Căndu a fost a d-sea profe­sore? unde suntă elevii formați? Care e colecțiunea indigenă? . . . d-sea, în iocă se ne respundă, se supără, și se califică ca întrebări provenite din ură, din nesolinț­ă, din ușiurință, etc. Ju­dece publiculü despre m­ondoui! . . . Fiindu-ca d. Ferreratti în articolulu seu ne-a spusă că a cerută singură « omisiunea cerută de noi, ne facemú datoria se arezăma că e de dorită de *­oți cari se interesază, ca acea comi­­siune se fiă compusă de omeni com­peting și special), după noi­uă com­i­­siune compusă din d-nii Profesori de istoria naturală, căci acuma avemă astă­felă do ómeni destulă de com­peting în asemeni lucrări. Numai a­­sem­eni persone pot f areta și valorea museului de soli­ța naturali, și meri­tele cele mari ale d-lui Ferreratti. Atrăgând­­ atențiunea Adunării adăo­girii, că acestu museu chiavii de nu s’ar uni cu celă archeologica, de di­­reptu se póte dti, fără apantamentu, sub direcțiunea unui profesore de is­toria naturie, care, sunt siguru că ar primi cu bucuria, și, facêndu-se și e­ CMficință, și lucrurile ar merge mai bine. Gr. I. Dram. ..... "*—»-■ --------—— LUCRĂRILE PUBLICE DIN CAPITALĂ A<i1 cândă intramă în uă eră nonă, se simple maî m­ultu di cătu erî căndu ROVIAMICA! 28 IANUARIE. Spațiulă nepermițându-ne a publica erî urmă­­tória scrisóre din Tergovince cu cele-lalte, o pu­­blicămă u­tií, amintindu că și la ea ne raportă cele­­ Jisc în capulu reviatei de erî. trebuința, ca servițiele sa fia aslu­ feră o­rg «ui sa­te ca In adevérü se corespundă a trebuințele societății. Totă lumea strigă că starea mate­riale a Capitalii nóstre este !din cele mai deplorabile, tota lumea strigă, și­­ însi la ore­ care punctă cu dreptate, că­ucrări se facă, banii se cheltuiască și totuși nimicu nu se vede, nu Iu stare )ună, dară celu pucinu îmbunătățită, n Capitale. Uă mare greșală a nóstră a fostă și este că n’avem și simplulă practică, și că teoriele joci­ unu rolă forte însem­nată în tóte întreprinderile nóstre, și apoi, din nnu capriciu nedemnă d’uă un­iune ce se stimă pe sine, nu vrem­fi nici macaru a ne încungiura de ómeni capabili, chiam­ându’l la lucrări în aju­­torulu, nostru consultăndu i și țiindu­ compu­i de opiniunile soru, folosi­róie lu­crăriloru ce suntemu chiămați a înde­plini, crestându-ne universali. Se se caute dară sorgintea zeului, se vedemu de unde vine că nu putemu­ înainta cu lucrările nóstre și apoi se propunem« miij’lecole de îndreptare. Unu serviți», ori câtă de bine ar fi organisatu în personajele seă, și ori câtă de bine s’ar dirige d’uă persona «minunte, cu tóte cunoștințele sale su­periori intru acesta , căndu lucrările a­­celui serviciu ar contiuua a se concepe și a se efectua într’una modă viciosă, moștenită de la trecute, lucrăndu-se numai spre a se z­ice că se lucreza, fără a dobândi ceva din acele lucrări, căndu nu se ca da destula garanție și înlesniri lucrărilor­, pînă căndu nu se voră întreprinde lucrările într’una modă astă­felă ca ale se conrespundâ scopului­­& uă adevărată imbunătățire a stării materiale a unei societăți, fondulu pre­scrisă pentru scală serviciu s’ar chel­tui in vană fără se de resultatele dorite. Anomalia nu esiste in compunerea personalelur de Inginerii Municipale; ea esiste însă în lucrări și acesta din mai multe cause. I. Antóin și cea mai principale­­ rusă este că tóte lucrările Municipali se în­treprindă, din ună vițiosu obiceiu, in nisce condițiuni cari nu corespundă nici trebuințeloru simplile, nici financ­iară Municipali;— Intreprin­zêndu-se unele lucrări In nisce proporțiunî forte mari și altele în forte mice proporțiunî și chiaru insuficienți în raportă cu trebuința. II. Că lucrările se întreprinde, fără unu calculă matură, ca­re se ved já dacă acele lucrări suntă în raportă cu fondurile ce ți se destină. III. Că se caută că economia care n’are cuvîntu de a fi, m­ai cu­vântă în nișce lucrări de arte, unde, cu câtă de multa voră fi mai bine plătite, este dovedită din experiență că cu atăta­ se va garanta lucrărilor­ soliditatea și du­rabilitatea cuvenită în raportă cu su­mele cheltuite. IV. Cú nu se caută a se asigura cu destule garanție esecutarea lucrărilorâ. V. Că­de și asigurată cu destule ga­ranție dă lucrare, însă nu se pedep­­sesce cu severitate neesecutarea întoc­mai a condițiuniloru lucrării, ci prin uă vetematoriá toleranță se compro­mite tótu buna esecutare a acesoru lu­cr­ări prin concesiuni de totă felul», pînă căndu se perdu tóte garanțiele ce chezășiuescă lucrăriloru condițiunile foră de esecutare. VI. Și în fine, din causa vetemato­­riului chiaru obiceiu ce avem­u, de a începe lucrurile de susu în josu, érő uu vice -versa, că Incepemu a ne face toaletă elegante și n’avemu nici celu mai strictă necesariă, ca incepemă lu­crări de luesă pe cânruii n’amu înce­pută lucrările cele mai de neaperatâ necesitate. Scimu care era, în­să epocă mai de­părtată de noî, sistema de pavare. Stra­iele Capitalii erau pavate cu bucăți mari de lemnu, puse în curmeiu­șin și legate între «linsele. — In unele locuri suprafațța era unita, daru întreitele a­cele grinzi erau lăsate mai cu totul­ în starea naturale. — In timpurile plo­­iase,­­le erau neîncetată acoperite de una noroiu adâncă și licidii, și vara d’uă pulbere negra și ințesată pe care cea mai tisiera adîare de vîntft o ră­dica în aeră într’unai modă forte ve­­temătoriă pentru ochi și plăm­înî­ afară de aceste înconveniințe era (le neapărată trebuință d’a le renovî cu totulu la fiă­­care șase ani, célu pucinu. Grigore Ghica Vodă, cu tóte că se afla într’un posițiun­e politică din cele mai anevoiase, nu ne ingriji cu totulă orașială.— La 1825 podurile de lemnu dispărură dupe căile principali, și Bu­­curescu­ numera în fine patru strate așternute cu pâlră. — Aceste strate, care păstrazâ încă ar fi numirea cea ve­­chiâ de poduri, sumte podulă Mogoș0­­iei, p­ lielică (aicî Calea Șerbanu-Vodă), podulă Caliciloră (azi Calea Craiovei) și podulă Tîrgului d’afară (azi Calea Moșilorâ). — Daru din nefericire ne­­îndemănarea lucrătorilorfi aduse­ră pa­gubă simp­izóre Orașiului, căci cu a­­cesta prefacere, cea mai mare parte din fântânele de sorginte, făcute în tim­pul ă lui A. ipsilante, fură stricate. Prefacerile ce a priimitu Orașiulă suntă mari dară nu îndestulă de radi­cali. — Amu scăpată, în adeveru, de po­dele, cari începură se dispară după cumă văd arăr­ă, din tim­pulă lui Grigo­­rie Ghica Vodă, dară amu dată de pu­­vagele prăfuite, neroiase și reu întreți­nute, și amu câștigată fórte puținu pentru curățenia strateloră. Fie­ care timpii cu modele și apucăturile sale: sub fanarioți orașială era podită cumă s’ar podi­tă boltă; noi l’ama așternută cu patră; e nn fi progresă; dară amă crez­ută că a­­césta era destulă, și neîngrijindă con­solidarea pământului putrezită și mu­­cirlosă ală poderilor ei, adoptăndă din principii) ună modă vițiosu de pavare, nefiindu socotelá de scurgerea apeloră, de întreținerea strateloră, amu ve­ni­așii în inoroiu ca mai ’nainte , cu tóte că suma destinată pentru curățe­nia unei părți numai a Capitalii (căci prin mahalale mai depărtate de centrulu Capitalii curățirea strateloră pavate nu se face de cătu numai uădată pe anii) este de 700,000 lei și aceia pentru con­­strucțiunî și reparațiunî de pavagie în tótu capitalea este mai mică abia de 500,000 lei, disproporțiune fórte mare, ca la noi la nimine. Rîulu care șerpuieșce în mici’loculă capitalii nóstre, n’a avută să sórte mai bună. — Suntem fórte departe în ade­­veră de timpurile acele» cându Dămbo­­vița curgea limpede și recorósá sub pă­durile seculare cari o adumbriau. — Na­tura măruță a acestei localități a dis­părut« ca generațiunele de luptători cari apăraru acestu colțu de pământu strămoșescu, și albia de nisipă subțire a inului stă îngropată ăncă adi sub stra­dele noroióse pe cari timpulă și ne­păsarea nóstră le a lăsată a se gră­mădi de a lunguiö iei. — Dâmbovița e renumită pentru calitatea undei ora sele, virtutea ce avea d’a opri pentru totă d’a­una în capitale pe cei ce le gustau, se păstrază ăncă, daru se­amu cerută póte mai multă de câtu puteau da, lă­­sându-se pînă a­ țî se spele singure, ne­­roieie Bucuresciloră, și e timpă, credu, a ne gândi pucinu la îmbunătățirile ce reclamă, dacă nu în interesul a­nului, celîi puțină în interesuîă salubrități! O­­rasiului. Este un lege care cartuuesce des­­voltarea Orașielosu, lege care resultă din diferitele raporturi ce se stabilescă de sine la formarea ori­carii societăți. In adeverü, cu câtă aceste relațiuni sunt­ mai num­eróse, cu călii viața și activitatea orășianiloră creeza mai multe interese morali și materiali, cu cătu simpu­rea naționale se rădică mai susă, cu atâtă aceste mari centruri sociali imű u o desvoltare mai regulată. —­ Din acesta punctă de v­edere, Orașiele sunt espresiunea societațilorfi, aceste per­sonalități vine supuse la propășire și declini). Lucrările publice, prin natura loră proprie, prin aspectul­ și întinderea loră, prin sacrificiele nesperate pentru a lora înființare, întreținere și desvol­tare sucesivă, atingă forte de aprope interesele sociale de ori­ce ordine, prin urmare potu fi un causă puternică de prosperitate căndo corespundă cu tre­buințele simțite și cu mij­­locele dis­ponibile; sau potă fi uă causă celü pu­ținu de Intârziare, daca nu de ruină, căndu sunt­ concepute din puncturi de vedere opuse binelui generale, ori în disproporțiune cu m«­l’10 cele sociali dis­ponibili. Asta daru este trebuință a ne da sema de tóte acestea și a profita de esperiența sectelor, spre a nu ne învârti într’unu cercă vițiosu, ci a mer­ge progresândă către perfecțiune. Regulele și principiele pe cari eco­nomia sociale, în epoca modernă, cere a se observa în construirea lucrărilor­ publice suntu: Nu este destulă ca, utilitatea unei lucrări fiind­ constatată, se se autorise­a la esecutare; trebue se se ie la bă­gare de sămă financim­ de cari se dis­­pune, rugagiamentele în alte lucrări și argința relativă, spre a nu se începe mai multe de­câtă se potă sevărși. Pentru lucrările însă recunoscute ar­­ginți și cari prin natura loru suntă sus­ceptibili d’uă soliditate, trebue și este dreptu a anticipa asupra fondurilor­ viitoriului, adică a se procura fonduri printr’uă împrumutare cu lungu termenii și a se plăti anuale numai interesul ă și uu mică fracțiune din capital», astă­­felă ca im­posibele cari trebuesc a se im­­plinescá aceste plăți se nu se ingreusc pre multă. Tóte lucrările publice concepute In spiritul« observarilor« de mai sus», suntă d’ua potrivă folositorie și tre­buescu înființate dupe urgință și în me­­sura fondurilor­ și micii lectlori dis­ponibili. Singurele isvore ale fondurilor, u­­nei națiuni ca și ale unei comune, sunt contribuțiunile. Din aceste fonduri o­ parte este otărîtă pentru lucrările pu­blice și din acesta, cea mai mare parte este reclamată pentru căile de circu­­­lațiune. Nu personalele dară trebue a se or­ganise, ci lucrările publice, ca ele se fiă concepute asta­ felü ca se producă celu mai mare resultate utile pentru cele mai mică sacrificiu. Asia daru: PROIFXTU de organisațiunea lucrărilor­ publice din capitală. Dupe legile stiinței, lucrările publi­ce ca acelea din capitale se clasifică în două categorii, și anume: I. Lucrări absolută necesarie. II. Lucrări de­­ înfrumusețare. I. Lucrări absoluții necesarie. Lucrările publice din capitale cari sunt o absolută necesarie, stabilite dupe importanța loru suntu: 1. Studiul­ și canalisarea Dămboviței și sterminarea radicale a inundațiunii în capitale. Gestiunea canalisarii Dămboviței, for­te importante din mai multe ponturi de privire, trebue pusă la ordinea trebue lăsate la uă parte ori ce alte lucrări chiar­ din cele necesarie, spre a se procura fondurile necesarie întru regulares­ie­. Apa este elementul» celu mai necesariă omului, care nu se póte înlocui prin altuiu; apa nu este unu articlu de lucru,și adm­inistrațiunea care a luată asupră~șî datoria d’a îngriji ca locuitorii orașiului se fiă aprovizionați cu carne și cu pene de calitate bună și de cantitate suficiente, ca să se ve­­ghieze ca poporațiunea se nu fiă lipsită de apă bună de beata și ca și omenii sărăci se o gasesca cu înlesnire. Calitatea și c­antitatea apei de ca­re póte dispune fie­care locuitoru ală unui om și­ este în proporție directă cu salubritatea acelui orașiu­. — Apro-­visionarea centreloru poporate cu apă bună în cătățicie suficientâ și organi­­sarea scurgerii apeloru necurate, suntă condițiuni vitali ale Igienei publice cari cu dreptu cuvântă merită denumi­rea de „sistema arteriale și venosa a oraștelor­.“1 — Calitatea și cuantitatea apeloru întrebuințate pentru alimenta­rea ómeniloru și an­imaliloru, pentru diferitele trebuințe casnice, pentru băi, pentru stropirea gradineloru și strate­­lorQ influențăzâ asupra sănătății publi­ce Intr’una modă însemnată. (Va urma). Văcarescianu. Tîrgoviște, 1866, Decembre. Stimabile domnii Redactare, Iu­­ j‘ua de 3 Septembre, anulu co­­renlîi sevârșindu-se din viață socială meu anume: Dimitrie Delescu, onor. tribunalu locală trimite de îndată da se asigură luptă peceți tóte lucrurile aflate în casă. După acesta, prin în­deplinirea tutorii formeloru prescrise de lege, aceptăndu sarcina de tutrioe, pe la 10 sau 12 Octombre, d. Mihhail­ Ciupelnițeanu unulți din membri onor. tribunalu, însoțită de d. C. Calina suptă­­stitutulă de Procurură, vine a inven­taria averea și a’mi o da în priimire. Incepându-se lucrarea mai întâiă la locuința nóstra, erau prestați­și trei din membrii consiliului de familie anu­me d. Constantin Turlea, d. Constantin Simulescu și d. Gheorghe Rădescu. Intre alte lucruri aflate în casă, gâ­­sindu-se într’uă cutie și uă pungulița cu puțini bani, în presența d-lui jude­­câtoru, ia d-lui suprstitută și a per­­sóneloru numita mai susă, ’l-am nume­­rată — spre a se sei ce se se tracă în inventaria, — și amu veijuzi­ toți că erau: cinci Napoleoni și uă liră oto­mană. Totă în presența persaneiorü des­crise, mai numerându-se și de către d. Gheorghe Rădescu, unul­ din mem­brii consiliului de familie, s’a găsită totă atîtea piese ca și la numerotarea făcută de mine. D. judecătorii Ciupelnițeanu, — spre a se încredința se vede prin pipâire cu degetele mâneloru d-saie că mo­nezile suntu în adeveru de aură, iară nu falsificate, — se pungulița în mână și, în­tocmai cumă auzisemu­ia dată că se face unu joeü numită „uite popa­ nu e popa“, e’aură într’ună asemenea modă scoțândă piesele dintr’ânsa și nu­­merăndu-le și d-sea, ne spune că m­ă zîmbetă pe buze că suntu numai patru napoleoni, și uă liră iară nu cinci na­poleoni și uă liră că tu adică se găsi­se la doue numerători făcute succesivă in același momentă! Am protestată în dată verbală că nu se póte se lipsescă napoleonul«, dară veijendu ca d. judecătoră insistă că lip­sesc © și trece în inventări« numai a­­rătă cătă a găsită d-sa, am renunțată de a mai rosti ceva. Sosirea acelui napoleon, (monetă) — cu care ași fi hrăniții copilașii celu puțină doue septem­ăni — din ochii a­­rătoră persóne și mai vîrtosă căndu se numera de unu domnă judecătoră de tribunali, fără sa me domirescu cumă, părându-mi-se ca uă minune care nu e de prisosu a fi cunoscută de tera, ve rogă, stimabile domnule Redactare, a publica in 4>ab­ilă Romănulu acésta na­rațiune ce avusesu onorea a ve face. Calipso Delescu, G. Rădescu, martorü o­­culari, C. Semulescu. Domnule Redactare, Publîcăndu se în jurnalulu Romănulu programa Asociațiunea Mediciloră Ro­mâni, am­ânore a ve alătura pe lângă acesta respunsulu ce am avută onore a înainta d-toru membri ai comitetului asociațiunei, rugându-ve se bine-voiți a’să insera în colanele stimabilului d-vóstre jurnale. Primiți, etc. Davila. Domnisoră membri, Am­ânore­a respunde la adresa d-vóstre că sub-scrisulâ nu póte de cătă aproba principiile asociațiunea me­diciloră, pe cari le a profesată în totă­deuna; insă considerăndu că asocia­­țiuneiî d vestra are de scopă a între­ține spiritulu de confraternitate numai între medicii Iiomănî, credü că nu potă

Next