Romanulu, ianuarie 1867 (Anul 11)
1867-01-28
78 A I i . cli>. j ■ [UNK] D. Raportare sinnceră acele modificări. ComUiunea a consimțită a se șterge suma de la litera a, și litera b, unde se vorbesce de economiele disponibili în casele comunilor, și consilieror judeciane s’adaoge că acesta se va face „conformă art. 7.“ La lit. c. s’adaoge a se da trei milióne în loc de dlone ce erau puse. Se pună la votă amendamentele și cadă tóte priimindu-se articla comisiunii, cum s’a modificată. Articla 5 s’a priimitu cu uă esplicare ca sumele ce se voru da cu împrumutare, se voru da „în bani pentru cumparatóre de producte sau chiar și în producte.“ Articlele 6, 7 și 8 se primescu. Articlul deschide desbateri. D. Gheorghiu începe combaterea pe terămură aretată în desbaterea generale. D. G. Ghica susține că cele stipulate în acest articlu sunt bune, dară că dacă Adunarea nu este dispusă ală priimi îlă va retrage. Arată însă că cele «ji»e de d. Sturdan contra acestui articlu nu sunt întemeiate, ci din contra comisiunea este cu totul și pe tezămură principieloră economiei politice. Comisiunea a avută în vedere unii cu semn acei sătiani cari n’aă instrumentele agricole, cari n’au de cătă bracie, ș’acelora le vine în ajutoriu făcândQ tot și d’uădată uă bine generale prin facerea șiosele loră. Se cere închiderea discuțiunii. D. Ion Brătianu arată că s’a acostată acostă articlu ca socialistă și c’a eștiu din legile economiei politice; că asta-fea nelăsăndu a se răspunde se va respândi în țară ideie greșite și pîn’acolo âncâ pân’a se crede că lucrarea și o Beleloru este uâ lucrare socialistă și cere a nu se’nchide dezbaterea. Majoritatea Adunării o’nchide și se respinge articlu 9. Se pune in desbatere articlu 10. D. Arbure îlă combate, D. Ion Brătianu arată c’acestu articlu » fostu făcuta numai în vederea articlului 9 cu care era în strînsă legătură, și face apelă 1a membrii comisiunii. Toți afirmăndă, d. Brătianu zlice că’ndată ce a căzută articlu 9 trebue se ca^a și articlu 10, care nu mai »recuventu d’a fi. I). Maghiăru combate asemenea articlu. D. Giuvara cere se flă d’uă potrivă impuse fótü clapi o, era nu numai funcționarii și pasionarii. 1). Cogălnicianu revine la desbaterea d-lui Ion Brătianu și arîta că nu mai póte esiste articlu 10 îndată ce a căzută articlu 9 și propune suprimarea ardeiului 10. Comisiunea priimesce, punăndu-se la votu sa suprimă acelui articlu. Articlu 11 se suprimă în alineatulu 1. Art. 1288 priimesce. Votarea în totala Se va face maim Vineri. Ședința se rădică. TELEGRAMA. di ariului Românulă. Craiova 8 Fevruariü. Tribunalulu Oltu, îmi respinge sechestrulu asupra mobilelor« d-lui Manoel Prefectu de Oltu, pe basa considerațiunii că unui Prefectu, ca acesta negreșită, nu i se sechestră mobila, bucurați-vS Român) de la timovr. de resultatură la care ați ajunsă. I. Atanasiu. TOTU ASUPRA MUSEELORU. Nu voimu de locu, prin acesta ultimă publicare, se ne puneam pe tevăiaulă polemicii cu d—la berreratti, — departe de noi uă asemene neplăcută dorința. Prin articlul si nostru de la 20 Ianuarie, întitulată ,,despre Bibliothecă și Museum,“ pote vedea oricine că nici nu era calomniată pe nimene, nici nu am cerută funcțiune, dupe cumă d-nulă Ferreratti a lăsată se-i scape cu atăta nepăsare acésta vorbă; nici n'am voit, se inlaturame meritele cuiva, pentru cari respunde faptele, respunde opiniunea publică. Amu făcută trei Întrebări d-lui Ferreratti : Căndu a fost a d-sea profesore? unde suntă elevii formați? Care e colecțiunea indigenă? . . . d-sea, în iocă se ne respundă, se supără, și se califică ca întrebări provenite din ură, din nesolință, din ușiurință, etc. Judece publiculü despre mondoui! . . . Fiindu-ca d. Ferreratti în articolulu seu ne-a spusă că a cerută singură « omisiunea cerută de noi, ne facemú datoria se arezăma că e de dorită de *oți cari se interesază, ca acea comisiune se fiă compusă de omeni competing și special), după noiuă comisiune compusă din d-nii Profesori de istoria naturală, căci acuma avemă astăfelă do ómeni destulă de competing în asemeni lucrări. Numai asemeni persone pot f areta și valorea museului de solița naturali, și meritele cele mari ale d-lui Ferreratti. Atrăgând atențiunea Adunării adăogirii, că acestu museu chiavii de nu s’ar uni cu celă archeologica, de direptu se póte dti, fără apantamentu, sub direcțiunea unui profesore de istoria naturie, care, sunt siguru că ar primi cu bucuria, și, facêndu-se și e CMficință, și lucrurile ar merge mai bine. Gr. I. Dram. ..... "*—»-■ --------—— LUCRĂRILE PUBLICE DIN CAPITALĂ A<i1 cândă intramă în uă eră nonă, se simple maî multu di cătu erî căndu ROVIAMICA! 28 IANUARIE. Spațiulă nepermițându-ne a publica erî următória scrisóre din Tergovince cu cele-lalte, o publicămă utií, amintindu că și la ea ne raportă cele Jisc în capulu reviatei de erî. trebuința, ca servițiele sa fia aslu feră org «ui sate ca In adevérü se corespundă a trebuințele societății. Totă lumea strigă că starea materiale a Capitalii nóstre este !din cele mai deplorabile, tota lumea strigă, și însi la ore care punctă cu dreptate, căucrări se facă, banii se cheltuiască și totuși nimicu nu se vede, nu Iu stare )ună, dară celu pucinu îmbunătățită, n Capitale. Uă mare greșală a nóstră a fostă și este că n’avem și simplulă practică, și că teoriele joci unu rolă forte însemnată în tóte întreprinderile nóstre, și apoi, din nnu capriciu nedemnă d’uă uniune ce se stimă pe sine, nu vremfi nici macaru a ne încungiura de ómeni capabili, chiamându’l la lucrări în ajutorulu, nostru consultăndu i și țiindu compui de opiniunile soru, folosiróie lucrăriloru ce suntemu chiămați a îndeplini, crestându-ne universali. Se se caute dară sorgintea zeului, se vedemu de unde vine că nu putemu înainta cu lucrările nóstre și apoi se propunem« miij’lecole de îndreptare. Unu serviți», ori câtă de bine ar fi organisatu în personajele seă, și ori câtă de bine s’ar dirige d’uă persona «minunte, cu tóte cunoștințele sale superiori intru acesta , căndu lucrările acelui serviciu ar contiuua a se concepe și a se efectua într’una modă viciosă, moștenită de la trecute, lucrăndu-se numai spre a se zice că se lucreza, fără a dobândi ceva din acele lucrări, căndu nu se ca da destula garanție și înlesniri lucrărilor, pînă căndu nu se voră întreprinde lucrările într’una modă astăfelă ca ale se conrespundâ scopului& uă adevărată imbunătățire a stării materiale a unei societăți, fondulu prescrisă pentru scală serviciu s’ar cheltui in vană fără se de resultatele dorite. Anomalia nu esiste in compunerea personalelur de Inginerii Municipale; ea esiste însă în lucrări și acesta din mai multe cause. I. Antóin și cea mai principale rusă este că tóte lucrările Municipali se întreprindă, din ună vițiosu obiceiu, in nisce condițiuni cari nu corespundă nici trebuințeloru simplile, nici financiară Municipali;— Intreprinzêndu-se unele lucrări In nisce proporțiunî forte mari și altele în forte mice proporțiunî și chiaru insuficienți în raportă cu trebuința. II. Că lucrările se întreprinde, fără unu calculă matură, care se ved já dacă acele lucrări suntă în raportă cu fondurile ce ți se destină. III. Că se caută că economia care n’are cuvîntu de a fi, mai cuvântă în nișce lucrări de arte, unde, cu câtă de multa voră fi mai bine plătite, este dovedită din experiență că cu atăta se va garanta lucrărilor soliditatea și durabilitatea cuvenită în raportă cu sumele cheltuite. IV. Cú nu se caută a se asigura cu destule garanție esecutarea lucrărilorâ. V. Căde și asigurată cu destule garanție dă lucrare, însă nu se pedepsesce cu severitate neesecutarea întocmai a condițiuniloru lucrării, ci prin uă vetematoriá toleranță se compromite tótu buna esecutare a acesoru lucrări prin concesiuni de totă felul», pînă căndu se perdu tóte garanțiele ce chezășiuescă lucrăriloru condițiunile foră de esecutare. VI. Și în fine, din causa vetematoriului chiaru obiceiu ce avemu, de a începe lucrurile de susu în josu, érő uu vice -versa, că Incepemu a ne face toaletă elegante și n’avemu nici celu mai strictă necesariă, ca incepemă lucrări de luesă pe cânruii n’amu începută lucrările cele mai de neaperatâ necesitate. Scimu care era, însă epocă mai depărtată de noî, sistema de pavare. Straiele Capitalii erau pavate cu bucăți mari de lemnu, puse în curmeiușin și legate între «linsele. — In unele locuri suprafațța era unita, daru întreitele acele grinzi erau lăsate mai cu totul în starea naturale. — In timpurile ploiase,le erau neîncetată acoperite de una noroiu adâncă și licidii, și vara d’uă pulbere negra și ințesată pe care cea mai tisiera adîare de vîntft o rădica în aeră într’unai modă forte vetemătoriă pentru ochi și plămînî afară de aceste înconveniințe era (le neapărată trebuință d’a le renovî cu totulu la fiăcare șase ani, célu pucinu. Grigore Ghica Vodă, cu tóte că se afla într’un posițiune politică din cele mai anevoiase, nu ne ingriji cu totulă orașială.— La 1825 podurile de lemnu dispărură dupe căile principali, și Bucurescu numera în fine patru strate așternute cu pâlră. — Aceste strate, care păstrazâ încă ar fi numirea cea vechiâ de poduri, sumte podulă Mogoș0iei, p lielică (aicî Calea Șerbanu-Vodă), podulă Caliciloră (azi Calea Craiovei) și podulă Tîrgului d’afară (azi Calea Moșilorâ). — Daru din nefericire neîndemănarea lucrătorilorfi aduseră pagubă simpizóre Orașiului, căci cu acesta prefacere, cea mai mare parte din fântânele de sorginte, făcute în timpul ă lui A. ipsilante, fură stricate. Prefacerile ce a priimitu Orașiulă suntă mari dară nu îndestulă de radicali. — Amu scăpată, în adeveru, de podele, cari începură se dispară după cumă văd arără, din timpulă lui Grigorie Ghica Vodă, dară amu dată de puvagele prăfuite, neroiase și reu întreținute, și amu câștigată fórte puținu pentru curățenia strateloră. Fie care timpii cu modele și apucăturile sale: sub fanarioți orașială era podită cumă s’ar podită boltă; noi l’ama așternută cu patră; e nn fi progresă; dară amă crezută că acésta era destulă, și neîngrijindă consolidarea pământului putrezită și mucirlosă ală poderilor ei, adoptăndă din principii) ună modă vițiosu de pavare, nefiindu socotelá de scurgerea apeloră, de întreținerea strateloră, amu veniașii în inoroiu ca mai ’nainte , cu tóte că suma destinată pentru curățenia unei părți numai a Capitalii (căci prin mahalale mai depărtate de centrulu Capitalii curățirea strateloră pavate nu se face de cătu numai uădată pe anii) este de 700,000 lei și aceia pentru construcțiunî și reparațiunî de pavagie în tótu capitalea este mai mică abia de 500,000 lei, disproporțiune fórte mare, ca la noi la nimine. Rîulu care șerpuieșce în mici’loculă capitalii nóstre, n’a avută să sórte mai bună. — Suntem fórte departe în adeveră de timpurile acele» cându Dămbovița curgea limpede și recorósá sub pădurile seculare cari o adumbriau. — Natura măruță a acestei localități a dispărut« ca generațiunele de luptători cari apăraru acestu colțu de pământu strămoșescu, și albia de nisipă subțire a inului stă îngropată ăncă adi sub stradele noroióse pe cari timpulă și nepăsarea nóstră le a lăsată a se grămădi de a lunguiö iei. — Dâmbovița e renumită pentru calitatea undei ora sele, virtutea ce avea d’a opri pentru totă d’auna în capitale pe cei ce le gustau, se păstrază ăncă, daru seamu cerută póte mai multă de câtu puteau da, lăsându-se pînă a țî se spele singure, neroieie Bucuresciloră, și e timpă, credu, a ne gândi pucinu la îmbunătățirile ce reclamă, dacă nu în interesul anului, celîi puțină în interesuîă salubrități! Orasiului. Este un lege care cartuuesce desvoltarea Orașielosu, lege care resultă din diferitele raporturi ce se stabilescă de sine la formarea oricarii societăți. In adeverü, cu câtă aceste relațiuni sunt mai numeróse, cu călii viața și activitatea orășianiloră creeza mai multe interese morali și materiali, cu cătu simpurea naționale se rădică mai susă, cu atâtă aceste mari centruri sociali imű u o desvoltare mai regulată. — Din acesta punctă de vedere, Orașiele sunt espresiunea societațilorfi, aceste personalități vine supuse la propășire și declini). Lucrările publice, prin natura loră proprie, prin aspectul și întinderea loră, prin sacrificiele nesperate pentru a lora înființare, întreținere și desvoltare sucesivă, atingă forte de aprope interesele sociale de orice ordine, prin urmare potu fi un causă puternică de prosperitate căndo corespundă cu trebuințele simțite și cu mijlocele disponibile; sau potă fi uă causă celü puținu de Intârziare, daca nu de ruină, căndu sunt concepute din puncturi de vedere opuse binelui generale, ori în disproporțiune cu m«l’10 cele sociali disponibili. Asta daru este trebuință a ne da sema de tóte acestea și a profita de esperiența sectelor, spre a nu ne învârti într’unu cercă vițiosu, ci a merge progresândă către perfecțiune. Regulele și principiele pe cari economia sociale, în epoca modernă, cere a se observa în construirea lucrărilor publice suntu: Nu este destulă ca, utilitatea unei lucrări fiind constatată, se se autorisea la esecutare; trebue se se ie la băgare de sămă financim de cari se dispune, rugagiamentele în alte lucrări și argința relativă, spre a nu se începe mai multe decâtă se potă sevărși. Pentru lucrările însă recunoscute arginți și cari prin natura loru suntă susceptibili d’uă soliditate, trebue și este dreptu a anticipa asupra fondurilor viitoriului, adică a se procura fonduri printr’uă împrumutare cu lungu termenii și a se plăti anuale numai interesul ă și uu mică fracțiune din capital», astăfelă ca imposibele cari trebuesc a se implinescá aceste plăți se nu se ingreusc pre multă. Tóte lucrările publice concepute In spiritul« observarilor« de mai sus», suntă d’ua potrivă folositorie și trebuescu înființate dupe urgință și în mesura fondurilor și micii lectlori disponibili. Singurele isvore ale fondurilor, unei națiuni ca și ale unei comune, sunt contribuțiunile. Din aceste fonduri o parte este otărîtă pentru lucrările publice și din acesta, cea mai mare parte este reclamată pentru căile de circulațiune. Nu personalele dară trebue a se organise, ci lucrările publice, ca ele se fiă concepute asta felü ca se producă celu mai mare resultate utile pentru cele mai mică sacrificiu. Asia daru: PROIFXTU de organisațiunea lucrărilor publice din capitală. Dupe legile stiinței, lucrările publice ca acelea din capitale se clasifică în două categorii, și anume: I. Lucrări absolută necesarie. II. Lucrări de înfrumusețare. I. Lucrări absoluții necesarie. Lucrările publice din capitale cari sunt o absolută necesarie, stabilite dupe importanța loru suntu: 1. Studiul și canalisarea Dămboviței și sterminarea radicale a inundațiunii în capitale. Gestiunea canalisarii Dămboviței, forte importante din mai multe ponturi de privire, trebue pusă la ordinea trebue lăsate la uă parte ori ce alte lucrări chiar din cele necesarie, spre a se procura fondurile necesarie întru regularesie. Apa este elementul» celu mai necesariă omului, care nu se póte înlocui prin altuiu; apa nu este unu articlu de lucru,și administrațiunea care a luată asupră~șî datoria d’a îngriji ca locuitorii orașiului se fiă aprovizionați cu carne și cu pene de calitate bună și de cantitate suficiente, ca să se veghieze ca poporațiunea se nu fiă lipsită de apă bună de beata și ca și omenii sărăci se o gasesca cu înlesnire. Calitatea și cantitatea apei de care póte dispune fiecare locuitoru ală unui om și este în proporție directă cu salubritatea acelui orașiu. — Apro-visionarea centreloru poporate cu apă bună în cătățicie suficientâ și organisarea scurgerii apeloru necurate, suntă condițiuni vitali ale Igienei publice cari cu dreptu cuvântă merită denumirea de „sistema arteriale și venosa a oraștelor.“1 — Calitatea și cuantitatea apeloru întrebuințate pentru alimentarea ómeniloru și animaliloru, pentru diferitele trebuințe casnice, pentru băi, pentru stropirea gradineloru și stratelorQ influențăzâ asupra sănătății publice Intr’una modă însemnată. (Va urma). Văcarescianu. Tîrgoviște, 1866, Decembre. Stimabile domnii Redactare, Iu j‘ua de 3 Septembre, anulu corenlîi sevârșindu-se din viață socială meu anume: Dimitrie Delescu, onor. tribunalu locală trimite de îndată da se asigură luptă peceți tóte lucrurile aflate în casă. După acesta, prin îndeplinirea tutorii formeloru prescrise de lege, aceptăndu sarcina de tutrioe, pe la 10 sau 12 Octombre, d. Mihhail Ciupelnițeanu unulți din membri onor. tribunalu, însoțită de d. C. Calina suptăstitutulă de Procurură, vine a inventaria averea și a’mi o da în priimire. Incepându-se lucrarea mai întâiă la locuința nóstra, erau prestațiși trei din membrii consiliului de familie anume d. Constantin Turlea, d. Constantin Simulescu și d. Gheorghe Rădescu. Intre alte lucruri aflate în casă, gâsindu-se într’uă cutie și uă pungulița cu puțini bani, în presența d-lui judecâtoru, ia d-lui suprstitută și a persóneloru numita mai susă, ’l-am numerată — spre a se sei ce se se tracă în inventaria, — și amu veijuzi toți că erau: cinci Napoleoni și uă liră otomană. Totă în presența persaneiorü descrise, mai numerându-se și de către d. Gheorghe Rădescu, unul din membrii consiliului de familie, s’a găsită totă atîtea piese ca și la numerotarea făcută de mine. D. judecătorii Ciupelnițeanu, — spre a se încredința se vede prin pipâire cu degetele mâneloru d-saie că monezile suntu în adeveru de aură, iară nu falsificate, — se pungulița în mână și, întocmai cumă auzisemuia dată că se face unu joeü numită „uite popa nu e popa“, e’aură într’ună asemenea modă scoțândă piesele dintr’ânsa și numerăndu-le și d-sea, ne spune că mă zîmbetă pe buze că suntu numai patru napoleoni, și uă liră iară nu cinci napoleoni și uă liră că tu adică se găsise la doue numerători făcute succesivă in același momentă! Am protestată în dată verbală că nu se póte se lipsescă napoleonul«, dară veijendu ca d. judecătoră insistă că lipsesc © și trece în inventări« numai arătă cătă a găsită d-sa, am renunțată de a mai rosti ceva. Sosirea acelui napoleon, (monetă) — cu care ași fi hrăniții copilașii celu puțină doue septemăni — din ochii arătoră persóne și mai vîrtosă căndu se numera de unu domnă judecătoră de tribunali, fără sa me domirescu cumă, părându-mi-se ca uă minune care nu e de prisosu a fi cunoscută de tera, ve rogă, stimabile domnule Redactare, a publica in 4>abilă Romănulu acésta narațiune ce avusesu onorea a ve face. Calipso Delescu, G. Rădescu, martorü oculari, C. Semulescu. Domnule Redactare, Publîcăndu se în jurnalulu Romănulu programa Asociațiunea Mediciloră Români, amânore a ve alătura pe lângă acesta respunsulu ce am avută onore a înainta d-toru membri ai comitetului asociațiunei, rugându-ve se bine-voiți a’să insera în colanele stimabilului d-vóstre jurnale. Primiți, etc. Davila. Domnisoră membri, Amânorea respunde la adresa d-vóstre că sub-scrisulâ nu póte de cătă aproba principiile asociațiunea mediciloră, pe cari le a profesată în totădeuna; insă considerăndu că asociațiuneiî d vestra are de scopă a întreține spiritulu de confraternitate numai între medicii Iiomănî, credü că nu potă