Romanulu, mai 1867 (Anul 11)

1867-05-05

ADMINISTRATIPHEA, PARACHOSTI ROMANI. NI» I. — BED ACȚIUNEA NO 80 STRADA ACADEMIEI ARUiAJ AID UN-BPBK-PE CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE CaP. Bist. Te aur............................lei 128 — 152 Pe­séf*? luni........ » 64 — 76 I e trei luni.................... » 32 — 3S­­O­uă lună............... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. VINERI­S MAIU 18*7 eumineza­te și vm fi Abonamen­tele în Bucuresci Pasagiulu Romanu No. 1. — In districte la cores­­pondirnții pariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Halfegrain, mede l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la U.T.Paleologu ANUNCIURII.E Linia de 30 litere....................... 1 leii. Inserțiuni și reclame, linia........5­­ SERVITIU TELEGRAFICII AK­U ROMANUI­UI. CONSTA­NTINOPOLE 15 Maiu. Suntu nu­miți: Halil-pașia mare comandanta alu artileriei, Saufret, ministru alu comer­ciului, Riza pașia la resbelu; operațiunile lui Omer pașia în Candia au începută și promită sucesa. BELGRAD 15 Maiă. Principele de Montene­gro este acceptată peste pucină ac­. PARIS 15 Maiă. „Monitoriul­ de seră“ vor­­bindă în privința resultatului Conferinței de la London, fjiie: Francia trebue se se felicite era resturnată prin puterea iui tratatele din 1815, ce erau nesce monumente atătă de ostili și din alte timpuri; acuma îi este permisă a crede că ni­­m­ică nu va turbura Esposițiunea, a cărei sucesă se măresce ș’aduce uă mare afluință de capete ’ncoronate. Bucuresci , Floraru. Se ’nceperau printr’uă rectificare. Vor­­bindu eri despre supscripțiunea ce se zice ca s’ar fi fácendu pentru înde­­pendința Română, din eróre s’a $isu d. Ion în locu de d. Gheorghie Can­­tacozino. Rectificarea făcută, repetimfi fi din nou că se zfice că mai mulți arti supscrisu uă subvențiune Ilisei fóie și mai mulți ară fi refusatu. D. doctore Turnescu ne trămite uă epistolă ce o publicămu îndată după revistă ca s’o potă vedea mai cu­les­erie d. Ministru de Financie. D. doc­tore Turnescu are uă greutate în so­cietate și căndu vorbesce trebue se fiă ascultată cu luare aminte, faptulă ce­ lă denunția publicului, d-lui Ministru de Financie și membrilor, însărcinați cu veghiarea și cu conducerea casei de lichidare, este forte seriosă, și nu ne ’ndraimă că dumneloru voră cerceta, voră dovedi pe culpabilele specula­tor și­ să voră da judecății. Se spune că mai a­ i­ altă­ieri s’ar fi prinsă una funcționară d’acolo cu nou abusă; faptulă denunțiată de d. Turnescu a­­rată c’abusulă nu s’a curmată, d’acea­a întrebămă ce s’a făcută cu funcțio­­narulă prinsă asupra faptului ? Pentru ce Monitoriul­ nu spune nimică? Dacă însă nu este adevărată cea­ a ce s’a z isă, apoi ancheta trebue se se facă mai seriosă după arătările ce face d. Turnescu. In Monitoriulu de mai a­l­altă­ieri era la adresa noistră unu comunicată alu d-lui Ministru ală Culteloră. Amu re­produsă acelă comunicată și am­i ce­­remă voie a da pre­care deslușiri d­­lui Ministru. Se zice în comunicată că „Medi­­culă a fostă chrămată la 5 ore și s’a presintată la 6.“ Acesta însă nu con­­stitue să abatere la datorii din partea d-lui Medică, căci pare că n’a fostă acasă. Gestiunea dară a remasă ne­es­­plicată. La 5 ore era acasă d. Medică? Și spusui­ s’aö că casulă este gravă ? De era acasă , și dacă a fostă chiă­mată de urgință a zonei este uă culpă, ș’acea culpă trebue se se facă cunos­cută publicului, căci încă vădată, nu­mai resplătindu pe cei cari își facă datoriele cu religiositate și pedepsindă pe cei cari le calcă vomă putea se mergemă pe calea cea bună. Se mai zice în comunicată că „nu se află în cancelaria Ministerium, de la Oct. 1865, nici unu raportă din partea vr’unui șefă de institută, pen­tru ne ’ndeplinirea datorielor­.“ Nu scimă cui respunde aci comunicatul», căci noi n’amă vorbită de nici ună raportă ală vr’unui capă de institută, nici de anulă 1865. Eea ce arau fostă <misă: „Scimă că suntu de an­ âncă, (1866) în dosariele Ministeriu­­lui adrese ale unuia din foștii Mi­niștrii, către consiliulă medicale prin care se constată oficiale negligința d­­lui medică ală Șișului Gimnasic.“ Aci dară este cestiunea și la acesta comu­­nicatură nu respunde. Profilama dară d’acésta ocasiune spre a atrage cu dinadinsulă atențiunea d-lui Ministru asupra infirmerielor­ din internate. Ele suntu în genere rele, fără mobilele trebuinciose unui bol­navă, și ’n tóte fórte reu îngrijite. Se­­nătatea copiiloră cere cea mai d’aprope revisiune și veghiare a d-lui Ministru, și ea este tare neglesă în pensionatele Statului și ’n multe din cele private; mâncarea trebue veghiată pretutindice, oolile de culoare, infirmeriei« »praf­ A3 camemileră, orele de recreațiune și gim­nastică. Suntemú­și cumi că d. Ministru va inspecta desti­și fără veste tóte in­ternatele și pensionatele private și va aduce îmbunătățirile ce se ceru de ur­­gință; câtă despre noi tocmai pentru că­ să stimămu, vomă cerceta la rân­­dulă nostru și vomă spune ce s’a fă­cută și ce nu s’a făcută. Comisatulă instituită pentru femeie urmeză a ține ședințele sele regulată, suptă președința Primului Ministru. Pe câtă scrmă însă, din nenorocire puține ședințe încă mai are a ține, căci fon­durile că au avută suntu mai sfirșite. Ministrul­ din întru mai ceruse de la Cameră încă trei milione lei, și acesta ne mai putendu-se completă în zilele din urmă, cererea a remasa pe biu­­roulă Adunării. Banii adunați din ca­litatea publică sunt­ fórte puțini; mulți simtă săraci in anii aceștia și din cei tare avuți mulți au fostă adese, și mai în tâle țetele, forte săraci cândă tre­buințele generale aă reclamată ajuto­rului loră. Aflrmă că totă cei săraci, totă frații noștri de peste Carpațî aă mai trimisă vre două mii de lei spre ajutoră. Lună altă săracă — căci n’are de câtă una­ mie galbeni venită — no­bilele bătrână Generaliă Herescu, a dată 500 de lei, în bonuri rurale. D. Theodoră Mehedințianu a dată a­­semene vre cinci mii lei, afară din sa­­crificiulă ce face lucrândă ca casiării ală comitatului. Vomă cerceta și vomă face cunoscută că aă dată ceî­l­alți membri ai comitatului Litre cari suntu și din acei avuți, cumă spre exemplu junele A. Știrbei. Scrmă că fostulă Principe Știrbei a dată....................... fece mii lei, ce voră fi dată însă fii bătrânului principe? Ni se trămite, de cătră ună ano­nimă, uă scrisoriă în care ne des­­criă neste fapte forte scandalose ce silice că s’ară fi corai­ăndă de preoți. sfirșindă ne spune că de nu vomă publica acea scandalosă scrisoriă, ne face responsabile înaintea țerei, și ne amenință că va publica pucina isbén­­dă ce capelă pe lângă noi toți epei­a cari ne denunț­ă i­omoralități. Nu vomă publica acea scrisoriá din res cause: 1, pentru că este anoni­mă, cee­a ce probeza că autorelui i-a f o8tă rușine de numele lui; 2, pen­tru că este plină de scandale se des­crie^ cari revoltă v.«**«*......... celoru mai pucină delicați; 3, pentru că ne amenință, și s’ar părea că ne supunemă de frică. Avemă dreptul ă a pretinde c’acumă trebue se fiă toți convinși că nici uădată n’amă avută altă frică decătă d’a nu ne abate din calea principiiloru ș’a convingeriloru nóstre. Aceste linie însă suntu d’a­­unsă, credemă, spre a atrage atențiu­nea Eminențiilor, Mitropoliți ai Ungro- Vlah­iei ș’ai Sucevei și pre credincio­­șiloră Episcopi, ș’a veghia mai bine conduita preoților» și mai cu samă a Călugariloru.­ra de plăți nu știu prin ce farmecăto­­rii (am începutu se cred­u, o mărtu­­risescă cu rușine, în fermece); și al­ții adastă pre multe, revină filele ur­­mătore, și, în locă se’și priimesc și drep­­turi­ ce le garanteză legea și Consti­­tuțiunea, își perdă basmalele,lanțurile și ceasornicele In Iabultela aceea asphy* xietóre, și se întorcă acasă cu mane­le góle. Ce o m ai fi și asta, d-le Redactore? Hatârulü (dată-mi a întrebuința acesta (ficere barbară în adeveră, dar euphemă) acestă gangrenă ce amenința chiară măduva corpului nostru socială, nu póte lipsi nici chiară din comitatul­ de li­­quidare? Ieri a fostă ună scandată ma­re, ună nuneră însemnată de posesori de cupane ș’aă tănguită la membrii co­mitatului de liquidare contra acestui U v­IU UHU UÖ UUIUI­U. C­loru voru pune, speră, capeta reu­­ui; daru publică, te rogă, și dumniata aceste puține rânduri, din partea unu­i proprietară de bonuri rurale. Doctorulu N. Turnescu. D-lui Redactare alu pariului Romăniță, Uă neorĭnducUl scandalosu­domanesce în plata procenteloru bonuriloru rura­le. Unii din posesorii cupóneloru suntu plătiți pi dată in diua și ora chiaru în care se înfățișază la casieria, alții a­­mânați după mai multe zile de aler­gături. Unii suntu strecurați în carne­ SENATULU SI CAMERA. Booetulu Comuneloru. (Vezi No. de la 27 Aprile pînă la 4 Mai ) X. A In articlu de om­ constat arâmă că d. Brăiloiu a s^isit că n’acorda comunei Bucuresci­ veniturile ce-și crease, fiindă că „nu vede necesitatea a se cere a­­celă adaosă, căci, cu remășițele ce are lua se face suma trebuitore de șapte “ * * “r*" r *­­ . dd. Senatori s’aă înșiălată în cunos­­cință de cauză, aă închisă ochii de lună voiă. Acumu, mai ’nainte d’a cerceta cele -alte acusărî ce aă făcută domnialoră Comunei, și cari vomă dovedi cu acte oficiale că suntu tote făcute ca și acea­a a remășițeloră, „cu ochii închiși,“ se Minemă luptă ochii publicului ce anume cheltuiele aă criticată onorații Seni­­ori, ce anume scăderi aă propusă. D. Scarlată Rossetti acasă pe mem­­bii Comunei. 4. C’aă pusă la cheltuiele 115,000 ei diurna domniei-loră. 2. C’aă dată 2.400 lei pe ană pen­­ru m­ă orologiu regulătoră. Scurtă în critica venituriloră, scurtă și’n acea a a cheltuieliloră a fostă o­­noratură d. Scarlată Rossetti, D. Brăiloiu mai adaoge următoarele acasări. 3. 200.000 lei pentru stabilirea a două cimilirie. FOITIA ROMANULUI. * V. AMORULU ETERNELE('). V. Yolande se așed­ă pe o sofa în acea ga­lerii, și cehii iei se opriră asupra unui tra­­bou cu culori viul ce primia lumina lam­pei. Era un­ tablou, moderne, din epo­ca romantică ș’alu cărui subiectă era vă dată. Elu represinta pe acela eroică Jean de Luxemburg, rege ală Boemiei, care, la bătălia de la Crecy, fiindă orbă, posede’i legă calu­lui de caii a doui baroni ce­hi ‘I erau cei mai credincioși, pentru ca, ijise elu, „se mai daă âncă uă frumoasă „lovitură de spadă mai ’nainte d’a muri.. Saint -Epinay cumparase acelă tabloă iarna trecută. Ely se laudase amicitoru­lui de cumperătorea ce făcuse. Acela Jean de Boemia avea să faciă ce’să rîpea atunci pe Saint-Epinay într’uă admirare straordi­(’) A vedé No. din 26, 27, 28, 29, 30 Aprile 3 și 4 Maiu. naltă, ș’o septemănă întregă nu ’ncetase d’a borbi de tabloulu lui și de betvănulu rege orbă care voia se mai mergii âncă la luptă. — Ori cătți de mici amu­ri, dicea ele, vedeți cărți de mare póte fi puterea sufletelor« nóstre. Yolande își aducea a­­minte de tóte astea, ochii ei se udară de lacrimi; orgoliosa ființă nu’și aducea amin­te se fi plînsu din copilăria ieî. Ea nu se putea depărta de acesu tablou ce’î fă­­cea­uă durere oribile. Devotamentulö al celoru douî cavaleri se conduceau pe­ste pănulu sorü în luptă și alergau făr’a se plinge se moră cu dînsu, vă umpleau de gândiri ce am­ fi voitü se n’aibă nici vă­­dată. Ea cugeta că, pentru dînsa, era se se devoteze a trăi alături cu acela pe ca­re voia a’la smulge prin amoru de la des­perare și de la dorinția d’a muri; și ce vieța a mestecată póte cu păreri de reă fă­ră de voie, de plăceri ascunsă și de do­­borîtóre servitudini, de securitate și de u­­rîtul Aceste superătore, aceste odrese gân­diri se redicau în spiritul ă­iei nu în ini­ma ieî; — âră uă reintorcere a egoismului, și a rațiunei obicinuită, era cea mai de pe urmă revoltă a naturei contra unei între­prindere pro­generöse și pre frumósa, ce nu era pote de câta cela mai nesocotită sacrificiu.—Valetul o ce­nsocia pe Yolan­­de și care rem­ăsese în piciore din’aintea ie- o trase din acestă durerosă reverse di­­céndul d’uă dată: Elü­ve asceptă. — ■ Da! esclamă Yolande des Longeries sculându-se. Ea făcu cățî­va pași spre camera comitelui a cărei ușie era deschi­se la capetulu galeriei; după acesta uă nouă cugetare o mai reținu âncă. Cum­ era ea se esplice lui Saint-Epinay tîrș fiulu daru ce venia a'i face de persóna și de viéta rea? Era se’i­dică ea are cu’la iubia deja cu șase lune mai nainte la Ocelles? Pen­tru ce nu? Dacă acastă­ mărturire, care în alți timpi ar fi costatu-o atâta ’ndoielii și luptă, ar aduce în aceste momentu vr’ua turburare pe fac să iei, ela n’o va vedea... D’uă dată Yolande se plecă spre valetu.­— Giună are ele ochii? i­ă întrebă ea încetă. 4­­70.000 lei pentru publicări, pen­tru tipăriri. 5. 400.000 lei pentru stabilirea u­­nora ospicie. Făr’ a cerceta valorea acestora aca­­sări, s’admitemű pentru une momentu ca bună și putinciosă suprimarea tu­tori”­ acestora cheltuiele și se vedemu la ce resultatu ajungemu? Veniturile suntu de patru milióne. Și cheltuielile de șepte. Scăd­endQ din aceste cheltuiele, după cererea și voința onorațiloru Senatori, tóte acele sume, dobéndimu unu seän­lementu numai de 787,400 lei. Cu ce daru comuna s’a­­copere deficitulű de 2,242,600 lei? Onorații Senatori nu spunu nimicü, nu se ocupă de nimica; ei voteau supri­marea impositeloru și prin asta­felu, în cunoscință de lucru și cu precu­­getare, comuna Bucuresciloru și pe gu­­vernu în neputință d’a împlini servi­­ciele publice prescrise, impuse anume prin lege.(4) Acesta faptu, este fórte grava cându se face de cătră unu corpu­egiuitoru și politica. Se vedemu acumu și valórea acusuriloru ce au facutu. Legistulu d. Brăiloiu țlice: „Apoi mai véiju, cea­ a ce a arîtatu și onor. d. Scarlatü Rossetti, unu con­­deiu de 450,000 lei pentru lefîle Pri­­marelui ș’ale ajutoreloru sale, ș’acest­ condeiu este în contra LEGII,căci mi se para că Primarele ș’ajutorele nau dreptulü se ceru plată, n’au dreptul ă se ceru retribuțiunî, și dacă legea nóstru comunale, vorbesce íntr’unu articlu de­­lata Primarelui, nu credu c’acestü ar­iatftii Aj TMrl>›»l­a d’»a retri-MiniUla m­­a r­­m­­wn­se­se proporțiunea unei lefi mari, în­semnate.“ Vomü vorbi în altu articlu despre opin­iunea ce au emisu dd. Scarlatu Rossetti și Brăiloiu că membrii comunei trebue se servescă gratis, și că: „cei cari nu se pot­ ocupa de ele fără elá, este forte naturale, este mai bine se se de în lături de câtü se cară re­­tribuțiuni;“ acuma vomu vorbi despre acestă cestiune numai din puntulü de vedere alu legii. D. Brăiloiu este legiste; și dacă drep­­tulu zice: „că ori ce cetâțianO vérsnica este presupusa a cunosce legea,“ cu câtü acestă îndatorire devine mai im­­periosă pentru unu vechiu bacalaurea (1) „Art. 121, în tote comunele, candu con­siliile comunale ar fi căuta a se feri de plata da­­torielor si obligatorie ce­ legea pune în sarcina loru, refusăndu alocațiunea lor d­in totale sau în parte, Comitatulu Permaninte, după ce va fi as­­cultatű pe consiliulă comunale, va înscrie es­­oficio cheltuiala la bugetu, în proporțiune cu trebuința:“­­—■ închiși­ response de trănilă. Ea se găndia la atăți nenorociți ca Saint- Epinay pe cari ’l întelnise ș’ale carora plea­­pe deschise lăsaîi se se ver la nesce­rări oribile. Ea respiră.. .. Are ochii închiși, și opti ea, darme, fericirea lui va fi ca unü visa. Atunci ea întră în cameră. Saint-Epi­nay, culcații pe ună scaunu lunga, se scu­lă d’uă dată ș’ascultă. Ela căuta a aud­i fosnitulu rochiei Yolandei, acela vueta alü mătase, care d’acumă ’nainte trebuea sin­gură se’i anuncie prestația tinerei femeie. Căndu ea sosi lingă dînsu, o prinse de ’n­­douiturele fustei, ș’a­cea lină de doliu ce alinse îlă făcu­se tresară. Yolande își plecă facia ei pe faeia lui: — Suntu ve­­duvă, îi zise ea. 9­9 •­e 9.­0 . 8 IV JO. de Rille Römuei de Ocelles. „Am împlinită vârsta de șase­ d­ecî și șese de ani erî, betrăna mea amică. 0! se nu te sperii de acesta; escî pucina mai tîneră decătu mine, și datoria dumitale este d’a remănea maî la urmă in acesta vale a plângerilor­, unde se mai găsesc m.âncă, chiară la vârsta mea, arătă de bune oca­­siuni d’a surîde. Etă­mS darii la Bois- Briliant, la patru leghe departe de Blois, la nepóta dumitale, Saint-Epinay. Am ve­nită aci pentru ați face plăcere; îi dato­­riamü amândoui visita nóstră de vre cine î­­spre­slece primăvere, n’ai voita se—ți îm­plinesc­ ăntâiii datoria, și eu am plecată pentru ați lumina calea. Cine mi-arți fi putută frice că voiu cădea în mij’locule unei serbări intime ? Em­ era și aniversaria căsătoriei nepotei dumitale cu acela ser­­mană, acelă nobile Saint-Epinay, suntu d’atuncî cinci-spre-d­ece ani... Ce dracu­­­se nu plîngemă pe u­ă omă atătu de fe­ricită! Dumnezică ni’lu ține în mare ve­­seliă, și m’ași teme d’ațî causa uă vese­lia indiscretă, z­icându-ți că ela e înamo­rată ca și ’n ântâia ’i. Gătu despre mina

Next