Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)

1867-09-18

ANULU ALU UN­SPRE­ ț>ECELE V­OTJÎSCE ȘI VEI PUTE Gap. Dișî. Pe am”­....................... leî 128 — 152 J’e sére.­­unî.................... » 64— 76 E’e trei luni.................... » 32— 3. Po­ua lună...................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciul­ privată ale Monitoriului.) FLORENȚA, 25 Septembre. — Garibaldi este arestată la Alexandria. — Deputații stângei pro­testă contra acestei arestări. — Țara este liniș­­cită. — Ore­care turburărî aă isbucnită aci,dară s’aă represă pe dată. — Ministerială este de­cisă a procede cu energia spre a manține ordi­nea și a respecta tractatele. FLORENZA, 25 Septembre. — Regele se aș­teptă. — Gazella Oficiale, anuncță că Garibaldi va fi transportată aci. — O­pini­ei ne crede că se va lăsa se se întorcă la Caprera, dacă va re­­nund­a la proiectură s­ă. — Publiculă aprobă gu­­vernulă. PETRESBURG, 25 Septembre. — Viak­ula de Petersburg, desminte cu energia întrevorbirea Ța­rului cu Faud, astft­felă cum­ă a relatat’o fia­rele din Viena. El­ adaogă că Rusia a fostă cea d’ăntâiă care a invitată puterile ca­re se înțelegă în cestiunea Oriintelui. Rusia remâne convinsă că astă înțelegere o se fiă cea mai bună garanție pen­tru uă soluțiune justă, pacifică și durabile. SERVIȚII* TELEGRAFICI? Alilî RUnA9flL(II. PARIS, 12 Septembre. — La Patrie publică de pește din Florenza anunțăndă că Garibaldi a părăsită Duminică Arezzo. Trupele sale risipite s’ar fi îndreptată spre fruntaria pontificale unde un mare emoțiune domnesce din causa acestoră solii. La Toulon mare animațiune și pregătiri de îmbărcare de trupe de va fi trebuință. Monitorulü zice că depeștele din Florenza anunță că Gari­baldi a fost­ arestată la Saramunca, din ordinea gu­vernului italiană , în momentul­ căndă se dis­punea a pătrunde în teritoriule pontificale. FLORENZA. 26 Septembre. Era sora s’aă făcută la Florenza și la Milan demonstrări pen­tru liberarea lui Garibaldi; ele au fostă răsipite după intervenirea gardei orăștănesci ș’a armatei făr’a avea a deplânge nici ună­ncidinte. In Ge­nua, Neapole, Verona, Siena, s’aă făcută mici demonstrărî cari s’aă risipită fără intervenirea puterei armate. CREMONA 26. (Oficiale.) La Udina s’aă fă­­cută atrupărî de poporă armată însoțite de stri­­părî revoluționarie. Mulți locuitori temendu-se do­uă revoluțiune aă trecută fruntariele aus­triace. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAOUULU ROMÂNI No­­.­­ REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 92. Articlele trim­i­se și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătorii Eugenia Carada. Germania în adeverii a citită acea circulariă cu cea mai mare plăcere, a adoptatu-o, și ’n Francia guvernală de­­chlară că nu este casă de urmărire. Resultatulă alegerilor­ comunali din capitale în ziua de 17 Septembre este: G. Petrescu.................................621 I. Martinovici ...... 613 N. Manolescu.................................605 Ant. Árion......................................601 E. Garada 590 T. Mehedințianu............................587 Ant. Stoianovici...........................580 Cele­l­a­te voturi s’aă împărțită In­tre vre 60 de candidați. LUNI Și MARȚI 18-19 SEPTEMBRE 1867. LUMINEZA-TE ȘI VEI PI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lű Romănu No. 1. —In districte la cores­­pondinții­­ pianului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’An­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu AHBHCIDRK­B Linia de 30 litere........................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5­­ mm Bucuresci la Răpciune. Alegerile, pentru cei șapte membri ai Comunei Bucuresci s’au făcutii eri. Resultatulü Hu publicăn­u mai la vale. Fiindu Insă că s’apropiă timpulu pen­tru dresarea listelor , electorali s’atra­­gemu atențiunea, celor a îndrepta, asu­pra acestei însemnate operațiuni, căci In listele actuali suntu trecuți cu su­tele alegători carii nu esistu și lip­­sescu cu sutele dintre cei în drepții. Eri la tóte biurourile s’au înfățișiatu sute de alegători ș’aă foștii opriți d’a vota, nefiindu trecuți în liste; amii ve­­dutu că chiaru dinți e cetăți/tnii cu­noscuți cumu ddi. C. Ciocârlanii, E. Ca­­rada, și alții nu suntu trecuți în lista, deși însușescu condițiunile cerute de lege. Una din cregiulele făcute la dresa­rea listelor­ a provenită din causa că Comunea a așternută listele cele noue după cele preceding, adăugăndii apoi see seficiêndii pe cei pentru caii său contra cărora a primită reclamări. Co­munea însă a comisă acestă gresala, forte naturale, fiindu că n’a scrutu și nici putea se-i viiă în minte modulă cu care fuseseră făcute mai naiiste lis­tele în cestiune. Acestii medii ile cuTM­nescema noi, fiindu ca ni s’a făcută cu­noscută de către unii din cei cari au fostă­dresată acele renumite liste. E că acelu modă, precumă ni s’a relatată. Comisariulă a ’nscrisă în liste nume de omeni cari nu există ș’a lăsată afară în mare parte pe alegătorii în dreptu și’n ființă. Operațiunea, ne spunea, u­­nul­ din foștii comisari, se făcea astă* felă într’unu modă sigură. Noi, (co­misarii) trămileamă la biuroală elec­torale câte 20, 30 de ómeni, și spu­neamă fie­căruia ce nume se declare la biurcă că are. Numele se găsia în liste și votulă se da, apoi trămiteamă pe alții, și une­ori totu acea­și cătă, și declina alte nume și vota din nuoă, ș’astă-felă alegerile se făceau c’ună num­eră mare de alegători și’n modă sigură. Intr’altă-felu cumă, spre e­­semplu, Capitalea ar fi alesă mai în u­­nanimitate de represintante alel­iei pe D. Ianoff, ce póte fi ună bărbată cu tóte meritele, dară despre care nimeni aici nu sosea nimicu, nici n’au ijise de numele seu? Astă­felă dară moștenire­a listelor­ electorali ce ne a lăsații- o onesta, pa­triotica, liberala și morala domnia a lui Vodă-Cuza este în acésta ca’n tote ună deficită morale și materiale din care trebue muncă și stăruință pentru a eși și din care, suntemă și cum­ că ne va scote comunea actuale, în noua dresare a listelor­. Serviciul­ telegrafică este, de câte­va zile, cu totulă întreruptă la noi, și de acea­ a uă depeștă de la 26, amă pri­mita— o eri și una de la 24, abia a<R. Atrăgăndă seriosa atențiune a domnu­lui director o­ală telegrafelor, pentru a activa reparațiunea linieloră, trecemi la cele doue mari cestiuni ce suntă aci, la ordinea dilei, și cari personificate în doui omeni, se nu­mescu Garibaldi și Bismark. Precumă de multă ancă era prevedută, Garibaldi a pornită spre Roma, și pre­cum și asemene se scia din’ainte, guver­nul« italiană, legatu fiindu cătră Fran­cia printr’ună tratată a opri ori­ ce in­­tervenire din afară, a arestată pe Ga­ribaldi. Revoluțiunea se pdte face în Rome, și nimeni nu pate 4’° ° nimicu; a veni însă din afară, guvernul­ italiană n’o pute primi din causa în gagiara înte­­l­ră­sele cu guvernul­ francesé. Ges­tiunea însă acumă se complică din causa intervening poporului italiană și, de­și d’uocamdată manifestările au fostă res­pinse prin puterea armată, nu putem­ însă sei ce intensitate că ele ca se sus­­ținemă că nu se vor­ renoui c’uă pu­tere mai mare. In ori ce casă însă, d. Rattazzi avu nenorocirea pentru a­­doua oră a Intelni in cale’i pe Gari­baldi, a lovi pentru a doua oră voința naționale, și prin urmare pentru a doua ora acesta bărbată emininta va fi si­lită se se retragă de la guvernă. Câtă despre pregătirea flotei la Toulon, no­ dechiarăm­ă că acesta o credem că simplă sparietate, dară nimicu mai multă. Fran­cia, după noi, nu va mai face pentru a doua oră espedițiunea Romei. Acea­­a­șî greșeală n’o face uă națiune de două ori, și Frencia mai puțină de câtă ori­care alta. Acesta o sciu toți, afară din câți­va de la noi cari mai crede că națiunea nóstra va primi a se sin­ucide ea ânsă­șî trecêndu pentru a doua ora cu Vodă Cuz­i, și d’acea­ a maî repetimă că manifestarea de la Tou­lon, n’o credema seriossi. După cestiunea Italiei, séu mai dreptu împreună cu cestiunea Italiei, nota d-lui Bismark ocupă opîniunea publică în tota Europa. Foile oficióse din Francia, țlice in fam­ulă din Paris Debats au remasa, în ăntâiele dile, mute în facia acelui manifestă. In urmă le Pays și la Patrie aă vorbită însă de Pays, necăjită forte și­­ licenda că d. de Bismark a arîtată uă fanfaronadă neaudită și’n facia unoră asemene escese guvernele cari se res­pectă nu se potă simți atinse. La Patrie dice că nu vede în acea circulațiă de cătă, „uă lucrare germană destinată a a fi citită și comentată numai în Germania.1 UA Dl DIN ISTORIA ROMÂNIEI (13 Septembre 1848) „La resistance héroique des „pompiers de Bucarest prouve „assez ce quece peuple eűt pu „faire.... „ 1. Michelet. “ „Resistența eroică a pompie­­­rilor” din Bucuresci, probeza „îndestulă a ceea ce aceșta­ po­­mporă ai fi putută face....... „I. Michelet.“ Suntu acuma nouă­ spre-ștace ani de când­ flagelulu unei noue invasiuni turco-muscălescl, lovise eră și biata nó­­stră Romăniă. Ea plana asupra nóstre ca unii angeru alü morții și alți pus­tiireî. Una sută mii de muscali, cinci­zeci mii de turci două armate înfri­coșiate de Cazaci și [aniceri, brasduiau fâșia suavei patrie a Mihailoru, a Ște­­faniloru, a Rareșiloru. Totu teritoriulu dintre Giurgiu și Sculeni era prese­­de cei, de omeni, de tunuri, de regimente, de ambulanțe, de spitaluri etc. Sculele se prefăcuseră, în grajduri, pentru ca se adăposteze ani­malele celora de altü nemți, ale ace­­lora ce puseseră pred­ă pe capulű no­stru. Pamântul­ se cutremura de bu­­buitulu parcuriloru de artilerie, ce tre­ceai­ prin orașiele și satele nóstre. Tabloul­ era înspăimântătoru. Carnea ți se încreția pe ose. Pretutindeni nu mai vedeai de câtă turci și muscali; eră ceia ce te indigna și mai multű, era complăcerea cu care câți­ va fii perduți ai țărei, câți­va rusofili, și câți­va turco-fili, se pretau a servi de con­ducători, în inima patriei, a acestora armate de invasiune___ Si scimii acuzau pe toți.... Și dacă astă—gli mai cu­teză, câte unulű a ridica capul, prin­tre noi, este spre a arîta lumei încă vădată, că pecetea trădărei de patrie, este neștersă din fruntea loră, în sedii scolilorü amin!........ „Ce este are?u „Ce are se fiă, ce pecate vrea se mai resplătescă în noi Dumnez­eule părințiloru noștri?“ Acé­sta era întrebarea ce și punea flă­ care bunu Rom­ânu. — Ce erau nici mai multu, nici mai puginu decâtu jafuru, decâtu călcarea, decâtu uciderea unei națiuni latine, care cutezase a se a­­firma că este, că va ß, în nemuritórea de 11 Iuniu 1848. Ce era? Uă națiune sacrificată mai mult­ de Eu­ropa ambițiunilor iî­cutropitere ale Ru­siei. Poloniei martirizată îi trebuia pe­reche. Era totul Parlamentul­ englese vorbise; Lordul­ Palmerston, unul­ din marii omeni ce țineau în mânile lorö sartea lumei. Lordul­ Palmerston se pronunțiase, că cestiunea Principateloru era de unű interesa purű localű, între Russia și Turcia, și că aceste puteri o puteau resolve, conformă tratateloru între densele esistinte. Atâta accepta Rusia. Atîta voia Turcia. Atunci tóte staviiarele se ridicară, și unii vitetű surdu, adusu de vânturile rele de la Dunăre și Prutu, spuse Ro­­mâniloru, că bataliónele lui Omer Paș­a, cu pâlcurile lui Linders, treceau podu­l­rile în pasu ;grabnicü, și cu baiotele loru scânteiate de razele sarelui, se rostogoleau, asemene unui șarpe în­­focatu, pe cămpiile verd­i ale României, și se perdeau în șesuri, întocmai unei ape unui pîrâu ce’și perde de la unu timpu cursuli, căci se absorbe de ni­sipuri. Ei bine, mai încolo de Du­năre și Prutu, n’a mai fost p­erlata Românilor, se vad­ă, căci nisce lungi șiruri de Cosacî și lanicerî, presarăți pe țermurii acestor­ ape, le spuse că unii murit chinezu, că unu zidit de plumbu se ridicase între noi și restulu lumei civilisate........ Atunci, o Dumnezeule! fiă-care bunu Romănu, a simplizü că se rumpe ceva în dênsulu. Numai cehi a totu-puter­­nicu, numai elű care strebate cu câ­­tarea sea în rărunchii noștril, scie ce s’a petrecută în sufletulu, în consciința întragului poporu românu. Atunci, vé­­<ŭ urămu deplina ce voru se­d­ică binefa­cerile protectoratului esclusivu al Rusiei!... Suntu ancă june și avuie nefericirea d’a vedea doué invasiuni în țera mea, drabă a nestabilității trecutului nostru. Rogü pe Dumnezeu­ ca mai bine se­ moru de câtii se mai vedű a treia in­vasiune. ... Am ț­isit că Turcii înaintau despre Dunăre, Muscalii despre Prutu. Punctul­ de întâlnire, basa opera­țiunilor presinte și viitore (Ungaria), era Bucurescii. Din Pruta pînă în Bucuresci suntu 30 de poște. Din Dunărea pînă în Bucuresci suntu trei poște (pe la 0l­­tentița). Era firescu lucru ca Turcii se alungă mai curîndű. El fură la porțile orașiului în spre 13 Septembre 1848. Pi fatală pentru dânșii­ ți­ fatală pen­tru toți inemicii țerei. in adevăr, la 13 Ianuarie 1700, Dimitrie Cantemir, Domnulu Moldovei, porni resbeli în contra Tătarilor Nogai. La 13 Fevruarie 1330, Moise Basa­­rabu, Domnulu Țerei Muntenesci, o­­morî pre doui trădători de patrie: Vor­­niculu Negu și Postelniculu Preda.­La 13 Martie 1578, Oștirea lui Petru, Dom­nulu Moldovei, asedie pe aventurierulu Alessandru în Iași. — La 13 Aprile 1380 Ion, Domnulu Moldovei, proclamă resbelu Poloniei, pentru Pocuția. — La 13 Mai 1821, Turcii suntu mă­celăriți în Galați și se aprindă Galații. La 13 Iulie, Moisi Basarab, Domnulu Munteniei, íé Brașiovulu din mâna ger­manilor. — La 13 August­ 1393, Mihai Vitezulu, câștigă frumósa și ce­lebra bătălie de la Calugăreni.— La 13 Noembra 1594, Aron Vodă, Domnulu Moldovei, omoră Turcii în Iași.— La 13 Decembre 1806, Turcii sunt­ mă­celăriți de poporuu Bucurescilor și Harvații­ lui Ipsilante, și așta mai departe.­ După atâte antecedente funeste pen­tru Turci, ziua de 13 Septembre 1848, nu le putea fi mai favorabilă. Din Giurgiu pînă la porțile Capitalei, invadatorii nu întâlniră nici uă resistența, pentru că, pe do-uă parte și Locote­­nința Domnescu, și poporlu romănu, era ferma hotărîtii a nu veni la arme cu Turcii, pe care-i credea încă in­duși în erore de Rusi, eră pe de alta totu ce era armată și destinat și a da peptu inemiciloru țârei, era concen­trată în câmpulu lui Traian peste Oftă. Punctu la 12 Septembre séra, ta­băra vrăjmășescă era încheiată la por­țile Bucuresciloru pe câmpia Filaretului și a Vâcâresciloru. 1) A vede istoria, cu deosebire pe Șincai și Dionisie Fotino, la anii respectivi. Cu vărji mai înainte, colonelul­ regi­mentului de garniză venise la Locotenen­ța Domnescă, și întrebă ce se facă de voru intra Turcii și voru­ cere ca­zarma. Da,— li s’arți fi respinsu de către comandantula primară—da, Turcilor, de se voru purta ca amici, selectărau ospitalitate. — Insă de ne voru cere armele ?— întrebă eră și colonelulu Golescu.— „Se nu le dați !di respunsu i s’aă . Amicii nu ne ceru armele. Asta­felü erau, în resumati, ordi­­nile ce se deduseră soldațiloru Români ce erau în num­eru de vre 400 din ală 2­le de linie și alți vre 200 pompierî. Cându sosi în casarma Mihai-Vodă, șchrea ca se apropie Turcii, (în­să co­­lonâ oa de vre 5­- 6000, pe po­­dulu de pământii), se trimise către pom­­pierii, ce erau la poliție, șcirea se vră a se uni cu cei­l­alți soldați.— Cei 400 de linie, stau infrontă ca musici în curtea cazarmei. Spiritul, și litera capitulațiuniloru nostre ab antiquo, tre­cuseră din conscitația capilarii Statului în cea a soldațiloru. Turcii încă e­­rau priviți ca aliați ai Rom­ânilor­. De a dânșii atenția că Românii se le tri­mită glonțe seu salutări.— Cumu se apropiară Turcii, banda nóstra intonă m­arșulu de ceremonie și soldații pre­­sintară armele. Turcii în locu de a sta înaintea forței ca se intre, repe­ziră tunurile în fuga mare de cea­i­ ,altă parte a cazarmei și se așteiiară în linie de bătaiă, trăgăndu și uă mare parte din soldații loru întra a colo.— A­­tunci tocmai venia și compania de pompieri, condusă de bravuru căpi­­tanu Zăgănescu. Cumu veni era acea preparativâ o­­stilă, îi veni­se stea și se comande înapoi în orașiu, însă se ia ordinile ce se dăduseră și urma înainte spre a se uni cu soldații din cazarmă. Comandă pasű iute și soldații, cu pășea­u lene pe umere, își făcură drumu prin mul­țimea de turci. Fitilele erau aprinse la tunuri și Turcii așceptau pre pompieri se ajungă în dreptuli lor­. Zăgănescu comandă pasii mai iute. Turcii coman­dară ca toți ai loru se se adune la unu locu. In tuțela loru unu soldată, d’ai loru, se împiedică de una soldată Română și că<fu fose. Unii oficialii Turcă Iovi cu >aturu săbiei pe pom­­pierulu Romanu. Intr’aceste una soldată turcă, ur­­mându esemplulu șefului seu , des­­cărcă arma în pieptulu unui pompiăru și’k­î culcă mortu la pămăntă. Pompi­­ăriî erau atunci dreptu în gura tunu­­riloră și sileau a se apropia mai ră­­pide de casarmă. Pușeele loru erau gole. Cand o trecuseră mai multă de ju­mătate din dreptulu tunurilor­, de uă­dată bubui­ană tună și se deschise unu drumu largă printre pompieri. A­­cesta descărcare se repeți pentru a­­doua oră. Câți­va pompierii căzură din nou­.— începură apoi carabinele și puș­­cele turcești; pompiării iasă erau mai la adăpostit lângă cazarmă. Vétfendú dară pompiării că s’a trecută de glumă și că Turcii in locu,d’a respun­­de cu salutare, la salutarea Românilor și trimafte glonțe și bombe, — făcură și iei vre câte-va cruci, își aduseră a­­minte de străbunii devotați în valea Racovei, Calugărenilorü și uăsumă de alți câmpi de bătaiă, uitară că sunt­ numai 200 în contra a vre 6000, umplură pușcile și începură atrage cum rata de care,

Next