Romanulu, septembrie 1867 (Anul 11)
1867-09-18
ANULU ALU UNSPRE ț>ECELE VOTJÎSCE ȘI VEI PUTE Gap. Dișî. Pe am”....................... leî 128 — 152 J’e sére.unî.................... » 64— 76 E’e trei luni.................... » 32— 3. Poua lună...................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciul privată ale Monitoriului.) FLORENȚA, 25 Septembre. — Garibaldi este arestată la Alexandria. — Deputații stângei protestă contra acestei arestări. — Țara este linișcită. — Orecare turburărî aă isbucnită aci,dară s’aă represă pe dată. — Ministerială este decisă a procede cu energia spre a manține ordinea și a respecta tractatele. FLORENZA, 25 Septembre. — Regele se așteptă. — Gazella Oficiale, anuncță că Garibaldi va fi transportată aci. — Opiniei ne crede că se va lăsa se se întorcă la Caprera, dacă va renunda la proiectură să. — Publiculă aprobă guvernulă. PETRESBURG, 25 Septembre. — Viakula de Petersburg, desminte cu energia întrevorbirea Țarului cu Faud, astftfelă cumă a relatat’o fiarele din Viena. El adaogă că Rusia a fostă cea d’ăntâiă care a invitată puterile care se înțelegă în cestiunea Oriintelui. Rusia remâne convinsă că astă înțelegere o se fiă cea mai bună garanție pentru uă soluțiune justă, pacifică și durabile. SERVIȚII* TELEGRAFICI? Alilî RUnA9flL(II. PARIS, 12 Septembre. — La Patrie publică de pește din Florenza anunțăndă că Garibaldi a părăsită Duminică Arezzo. Trupele sale risipite s’ar fi îndreptată spre fruntaria pontificale unde un mare emoțiune domnesce din causa acestoră solii. La Toulon mare animațiune și pregătiri de îmbărcare de trupe de va fi trebuință. Monitorulü zice că depeștele din Florenza anunță că Garibaldi a fost arestată la Saramunca, din ordinea guvernului italiană , în momentul căndă se dispunea a pătrunde în teritoriule pontificale. FLORENZA. 26 Septembre. Era sora s’aă făcută la Florenza și la Milan demonstrări pentru liberarea lui Garibaldi; ele au fostă răsipite după intervenirea gardei orăștănesci ș’a armatei făr’a avea a deplânge nici unăncidinte. In Genua, Neapole, Verona, Siena, s’aă făcută mici demonstrărî cari s’aă risipită fără intervenirea puterei armate. CREMONA 26. (Oficiale.) La Udina s’aă făcută atrupărî de poporă armată însoțite de stripărî revoluționarie. Mulți locuitori temendu-se două revoluțiune aă trecută fruntariele austriace. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAOUULU ROMÂNI No. REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 92. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundătorii Eugenia Carada. Germania în adeverii a citită acea circulariă cu cea mai mare plăcere, a adoptatu-o, și ’n Francia guvernală dechlară că nu este casă de urmărire. Resultatulă alegerilor comunali din capitale în ziua de 17 Septembre este: G. Petrescu.................................621 I. Martinovici ...... 613 N. Manolescu.................................605 Ant. Árion......................................601 E. Garada 590 T. Mehedințianu............................587 Ant. Stoianovici...........................580 Celelate voturi s’aă împărțită Intre vre 60 de candidați. LUNI Și MARȚI 18-19 SEPTEMBRE 1867. LUMINEZA-TE ȘI VEI PI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lű Romănu No. 1. —In districte la corespondinții pianului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’Ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu AHBHCIDRKB Linia de 30 litere........................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 mm Bucuresci la Răpciune. Alegerile, pentru cei șapte membri ai Comunei Bucuresci s’au făcutii eri. Resultatulü Hu publicănu mai la vale. Fiindu Insă că s’apropiă timpulu pentru dresarea listelor , electorali s’atragemu atențiunea, celor a îndrepta, asupra acestei însemnate operațiuni, căci In listele actuali suntu trecuți cu sutele alegători carii nu esistu și lipsescu cu sutele dintre cei în drepții. Eri la tóte biurourile s’au înfățișiatu sute de alegători ș’aă foștii opriți d’a vota, nefiindu trecuți în liste; amii vedutu că chiaru dinți e cetăți/tnii cunoscuți cumu ddi. C. Ciocârlanii, E. Carada, și alții nu suntu trecuți în lista, deși însușescu condițiunile cerute de lege. Una din cregiulele făcute la dresarea listelor a provenită din causa că Comunea a așternută listele cele noue după cele preceding, adăugăndii apoi see seficiêndii pe cei pentru caii său contra cărora a primită reclamări. Comunea însă a comisă acestă gresala, forte naturale, fiindu că n’a scrutu și nici putea se-i viiă în minte modulă cu care fuseseră făcute mai naiiste listele în cestiune. Acestii medii ile cuTMnescema noi, fiindu ca ni s’a făcută cunoscută de către unii din cei cari au fostădresată acele renumite liste. E că acelu modă, precumă ni s’a relatată. Comisariulă a ’nscrisă în liste nume de omeni cari nu există ș’a lăsată afară în mare parte pe alegătorii în dreptu și’n ființă. Operațiunea, ne spunea, unul din foștii comisari, se făcea astă* felă într’unu modă sigură. Noi, (comisarii) trămileamă la biuroală electorale câte 20, 30 de ómeni, și spuneamă fiecăruia ce nume se declare la biurcă că are. Numele se găsia în liste și votulă se da, apoi trămiteamă pe alții, și uneori totu aceași cătă, și declina alte nume și vota din nuoă, ș’astă-felă alegerile se făceau c’ună numeră mare de alegători și’n modă sigură. Intr’altă-felu cumă, spre esemplu, Capitalea ar fi alesă mai în unanimitate de represintante aleliei pe D. Ianoff, ce póte fi ună bărbată cu tóte meritele, dară despre care nimeni aici nu sosea nimicu, nici n’au ijise de numele seu? Astăfelă dară moștenirea listelor electorali ce ne a lăsații- o onesta, patriotica, liberala și morala domnia a lui Vodă-Cuza este în acésta ca’n tote ună deficită morale și materiale din care trebue muncă și stăruință pentru a eși și din care, suntemă și cum că ne va scote comunea actuale, în noua dresare a listelor. Serviciul telegrafică este, de câteva zile, cu totulă întreruptă la noi, și de acea a uă depeștă de la 26, amă primita— o eri și una de la 24, abia a<R. Atrăgăndă seriosa atențiune a domnului director oală telegrafelor, pentru a activa reparațiunea linieloră, trecemi la cele doue mari cestiuni ce suntă aci, la ordinea dilei, și cari personificate în doui omeni, se numescu Garibaldi și Bismark. Precumă de multă ancă era prevedută, Garibaldi a pornită spre Roma, și precum și asemene se scia din’ainte, guvernul« italiană, legatu fiindu cătră Francia printr’ună tratată a opri ori ce intervenire din afară, a arestată pe Garibaldi. Revoluțiunea se pdte face în Rome, și nimeni nu pate 4’° ° nimicu; a veni însă din afară, guvernul italiană n’o pute primi din causa în gagiara întelrăsele cu guvernul francesé. Gestiunea însă acumă se complică din causa intervening poporului italiană și, deși d’uocamdată manifestările au fostă respinse prin puterea armată, nu putem însă sei ce intensitate că ele ca se susținemă că nu se vor renoui c’uă putere mai mare. In ori ce casă însă, d. Rattazzi avu nenorocirea pentru adoua oră a Intelni in cale’i pe Garibaldi, a lovi pentru a doua oră voința naționale, și prin urmare pentru a doua ora acesta bărbată emininta va fi silită se se retragă de la guvernă. Câtă despre pregătirea flotei la Toulon, no dechiarămă că acesta o credem că simplă sparietate, dară nimicu mai multă. Francia, după noi, nu va mai face pentru a doua oră espedițiunea Romei. Aceaașî greșeală n’o face uă națiune de două ori, și Frencia mai puțină de câtă oricare alta. Acesta o sciu toți, afară din câțiva de la noi cari mai crede că națiunea nóstra va primi a se sinucide ea ânsășî trecêndu pentru a doua ora cu Vodă Cuzi, și d’acea a maî repetimă că manifestarea de la Toulon, n’o credema seriossi. După cestiunea Italiei, séu mai dreptu împreună cu cestiunea Italiei, nota d-lui Bismark ocupă opîniunea publică în tota Europa. Foile oficióse din Francia, țlice in famulă din Paris Debats au remasa, în ăntâiele dile, mute în facia acelui manifestă. In urmă le Pays și la Patrie aă vorbită însă de Pays, necăjită forte și licenda că d. de Bismark a arîtată uă fanfaronadă neaudită și’n facia unoră asemene escese guvernele cari se respectă nu se potă simți atinse. La Patrie dice că nu vede în acea circulațiă de cătă, „uă lucrare germană destinată a a fi citită și comentată numai în Germania.1 UA Dl DIN ISTORIA ROMÂNIEI (13 Septembre 1848) „La resistance héroique des „pompiers de Bucarest prouve „assez ce quece peuple eűt pu „faire.... „ 1. Michelet. “ „Resistența eroică a pompierilor” din Bucuresci, probeza „îndestulă a ceea ce aceșta pomporă ai fi putută face....... „I. Michelet.“ Suntu acuma nouă spre-ștace ani de când flagelulu unei noue invasiuni turco-muscălescl, lovise eră și biata nóstră Romăniă. Ea plana asupra nóstre ca unii angeru alü morții și alți pustiireî. Una sută mii de muscali, cincizeci mii de turci două armate înfricoșiate de Cazaci și [aniceri, brasduiau fâșia suavei patrie a Mihailoru, a Ștefaniloru, a Rareșiloru. Totu teritoriulu dintre Giurgiu și Sculeni era presede cei, de omeni, de tunuri, de regimente, de ambulanțe, de spitaluri etc. Sculele se prefăcuseră, în grajduri, pentru ca se adăposteze animalele celora de altü nemți, ale acelora ce puseseră predă pe capulű nostru. Pamântul se cutremura de bubuitulu parcuriloru de artilerie, ce treceai prin orașiele și satele nóstre. Tabloul era înspăimântătoru. Carnea ți se încreția pe ose. Pretutindeni nu mai vedeai de câtă turci și muscali; eră ceia ce te indigna și mai multű, era complăcerea cu care câți va fii perduți ai țărei, câțiva rusofili, și câțiva turco-fili, se pretau a servi de conducători, în inima patriei, a acestora armate de invasiune___ Si scimii acuzau pe toți.... Și dacă astă—gli mai cuteză, câte unulű a ridica capul, printre noi, este spre a arîta lumei încă vădată, că pecetea trădărei de patrie, este neștersă din fruntea loră, în sedii scolilorü amin!........ „Ce este are?u „Ce are se fiă, ce pecate vrea se mai resplătescă în noi Dumnezeule părințiloru noștri?“ Acésta era întrebarea ce și punea flă care bunu Românu. — Ce erau nici mai multu, nici mai puginu decâtu jafuru, decâtu călcarea, decâtu uciderea unei națiuni latine, care cutezase a se afirma că este, că va ß, în nemuritórea de 11 Iuniu 1848. Ce era? Uă națiune sacrificată mai mult de Europa ambițiunilor iîcutropitere ale Rusiei. Poloniei martirizată îi trebuia pereche. Era totul Parlamentul englese vorbise; Lordul Palmerston, unul din marii omeni ce țineau în mânile lorö sartea lumei. Lordul Palmerston se pronunțiase, că cestiunea Principateloru era de unű interesa purű localű, între Russia și Turcia, și că aceste puteri o puteau resolve, conformă tratateloru între densele esistinte. Atâta accepta Rusia. Atîta voia Turcia. Atunci tóte staviiarele se ridicară, și unii vitetű surdu, adusu de vânturile rele de la Dunăre și Prutu, spuse Româniloru, că bataliónele lui Omer Pașa, cu pâlcurile lui Linders, treceau podulrile în pasu ;grabnicü, și cu baiotele loru scânteiate de razele sarelui, se rostogoleau, asemene unui șarpe înfocatu, pe cămpiile verdi ale României, și se perdeau în șesuri, întocmai unei ape unui pîrâu ce’și perde de la unu timpu cursuli, căci se absorbe de nisipuri. Ei bine, mai încolo de Dunăre și Prutu, n’a mai fost perlata Românilor, se vadă, căci nisce lungi șiruri de Cosacî și lanicerî, presarăți pe țermurii acestor ape, le spuse că unii murit chinezu, că unu zidit de plumbu se ridicase între noi și restulu lumei civilisate........ Atunci, o Dumnezeule! fiă-care bunu Romănu, a simplizü că se rumpe ceva în dênsulu. Numai cehi a totu-puternicu, numai elű care strebate cu câtarea sea în rărunchii noștril, scie ce s’a petrecută în sufletulu, în consciința întragului poporu românu. Atunci, vé<ŭ urămu deplina ce voru sedică binefacerile protectoratului esclusivu al Rusiei!... Suntu ancă june și avuie nefericirea d’a vedea doué invasiuni în țera mea, drabă a nestabilității trecutului nostru. Rogü pe Dumnezeu ca mai bine se moru de câtii se mai vedű a treia invasiune. ... Am țisit că Turcii înaintau despre Dunăre, Muscalii despre Prutu. Punctul de întâlnire, basa operațiunilor presinte și viitore (Ungaria), era Bucurescii. Din Pruta pînă în Bucuresci suntu 30 de poște. Din Dunărea pînă în Bucuresci suntu trei poște (pe la 0ltentița). Era firescu lucru ca Turcii se alungă mai curîndű. El fură la porțile orașiului în spre 13 Septembre 1848. Pi fatală pentru dânșii ți fatală pentru toți inemicii țerei. in adevăr, la 13 Ianuarie 1700, Dimitrie Cantemir, Domnulu Moldovei, porni resbeli în contra Tătarilor Nogai. La 13 Fevruarie 1330, Moise Basarabu, Domnulu Țerei Muntenesci, omorî pre doui trădători de patrie: Vorniculu Negu și Postelniculu Preda.La 13 Martie 1578, Oștirea lui Petru, Domnulu Moldovei, asedie pe aventurierulu Alessandru în Iași. — La 13 Aprile 1380 Ion, Domnulu Moldovei, proclamă resbelu Poloniei, pentru Pocuția. — La 13 Mai 1821, Turcii suntu măcelăriți în Galați și se aprindă Galații. La 13 Iulie, Moisi Basarab, Domnulu Munteniei, íé Brașiovulu din mâna germanilor. — La 13 August 1393, Mihai Vitezulu, câștigă frumósa și celebra bătălie de la Calugăreni.— La 13 Noembra 1594, Aron Vodă, Domnulu Moldovei, omoră Turcii în Iași.— La 13 Decembre 1806, Turcii sunt măcelăriți de poporuu Bucurescilor și Harvații lui Ipsilante, și așta mai departe. După atâte antecedente funeste pentru Turci, ziua de 13 Septembre 1848, nu le putea fi mai favorabilă. Din Giurgiu pînă la porțile Capitalei, invadatorii nu întâlniră nici uă resistența, pentru că, pe do-uă parte și Locotenința Domnescu, și poporlu romănu, era ferma hotărîtii a nu veni la arme cu Turcii, pe care-i credea încă induși în erore de Rusi, eră pe de alta totu ce era armată și destinat și a da peptu inemiciloru țârei, era concentrată în câmpulu lui Traian peste Oftă. Punctu la 12 Septembre séra, tabăra vrăjmășescă era încheiată la porțile Bucuresciloru pe câmpia Filaretului și a Vâcâresciloru. 1) A vede istoria, cu deosebire pe Șincai și Dionisie Fotino, la anii respectivi. Cu vărji mai înainte, colonelul regimentului de garniză venise la Locotenența Domnescă, și întrebă ce se facă de voru intra Turcii și voru cere cazarma. Da,— li s’arți fi respinsu de către comandantula primară—da, Turcilor, de se voru purta ca amici, selectărau ospitalitate. — Insă de ne voru cere armele ?— întrebă eră și colonelulu Golescu.— „Se nu le dați !di respunsu i s’aă . Amicii nu ne ceru armele. Astafelü erau, în resumati, ordinile ce se deduseră soldațiloru Români ce erau în numeru de vre 400 din ală 2le de linie și alți vre 200 pompierî. Cându sosi în casarma Mihai-Vodă, șchrea ca se apropie Turcii, (însă colonâ oa de vre 5- 6000, pe podulu de pământii), se trimise către pompierii, ce erau la poliție, șcirea se vră a se uni cu ceilalți soldați.— Cei 400 de linie, stau infrontă ca musici în curtea cazarmei. Spiritul, și litera capitulațiuniloru nostre ab antiquo, trecuseră din conscitația capilarii Statului în cea a soldațiloru. Turcii încă erau priviți ca aliați ai Românilor. De a dânșii atenția că Românii se le trimită glonțe seu salutări.— Cumu se apropiară Turcii, banda nóstra intonă marșulu de ceremonie și soldații presintară armele. Turcii în locu de a sta înaintea forței ca se intre, repeziră tunurile în fuga mare de ceai ,altă parte a cazarmei și se așteiiară în linie de bătaiă, trăgăndu și uă mare parte din soldații loru întra a colo.— Atunci tocmai venia și compania de pompieri, condusă de bravuru căpitanu Zăgănescu. Cumu veni era acea preparativâ ostilă, îi venise stea și se comande înapoi în orașiu, însă se ia ordinile ce se dăduseră și urma înainte spre a se uni cu soldații din cazarmă. Comandă pasű iute și soldații, cu pășeau lene pe umere, își făcură drumu prin mulțimea de turci. Fitilele erau aprinse la tunuri și Turcii așceptau pre pompieri se ajungă în dreptuli lor. Zăgănescu comandă pasii mai iute. Turcii comandară ca toți ai loru se se adune la unu locu. In tuțela loru unu soldată, d’ai loru, se împiedică de una soldată Română și că<fu fose. Unii oficialii Turcă Iovi cu >aturu săbiei pe pompierulu Romanu. Intr’aceste una soldată turcă, urmându esemplulu șefului seu , descărcă arma în pieptulu unui pompiăru și’kî culcă mortu la pămăntă. Pompiăriî erau atunci dreptu în gura tunuriloră și sileau a se apropia mai răpide de casarmă. Pușeele loru erau gole. Cand o trecuseră mai multă de jumătate din dreptulu tunurilor, de uădată bubuiană tună și se deschise unu drumu largă printre pompieri. Acesta descărcare se repeți pentru adoua oră. Câțiva pompierii căzură din nou.— începură apoi carabinele și pușcele turcești; pompiării iasă erau mai la adăpostit lângă cazarmă. Vétfendú dară pompiării că s’a trecută de glumă și că Turcii in locu,d’a respunde cu salutare, la salutarea Românilor și trimafte glonțe și bombe, — făcură și iei vre câte-va cruci, își aduseră aminte de străbunii devotați în valea Racovei, Calugărenilorü și uăsumă de alți câmpi de bătaiă, uitară că sunt numai 200 în contra a vre 6000, umplură pușcile și începură atrage cum rata de care,