Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)
1867-10-09
ANULU ALU UNSPREZECELE VOIRICE ȘI VEI PUTE Gap. Dist. Pe aa fi..............................‘leî 128 — 152 Pe șafi luni..................... » 64 — 76 Pe trei luni...................... » 32 — 38 Pe uă lună........................ » 11 — — Unu esemplarü 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. SEHVITIÜ TEEEGKAFICU AIilI IUMMXI I.it. PARIS, 18 Octobre. f iariulu le Temps (fice: guvernulu francesea trimisă la Florenza una ultimatum anunciăndu intervenirea inevitabile Franciei dacă Italia nu va împiedeca seriosa treacerea voluntarilor. Diabiula Pressa <zice că, consiliulu ministrilor, a luat hotărîrea se cară esecutarea convențiunei din Septembre de na Francia va interveni. Diabiulă la France dă consiliul d’a se convoca Camerile. TOULON, 18 Octobre. Totă flota este gata a pleca , mișcarea este straordinariă, se ’mbarcă caî. (Sosite în momentulă d’a pune luptă presă). PARIS, 20 Octobre. piariulă la France anuncță că avangarda divisiuneî generaliului Dumon s’a îmbarcată diminuița la Toulon pentru a merge la Civitavechia; acestă piartă adaugă că de figură Francia va sosi la Roma mai curăndă de câtă Italia orî ce s’ar întempla. TOULON, 20 Octobre. Brigada Poches a sosită și s’a îmbarcată. o corăbie din cari doue cuirasate se pregătescă și e probabile că voră pleca desără. FLORENZA, 20 Octobre. piantele anuncă sgomotulă că ministerială și-a dată asură demisiunea, pîn’acuma nu e primită. Cialdini a fostă chrămată prin depeștă telegrafică la Florenta. ADMINISTRAȚIUNIEA, PASAGEULU ROMANO N. S. — REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Bucurescî și Brumarelu. Intr’unulu din numerile trecute vorbindu de Curtea de Casațiune, amu 1180 că procesul d-lui D. Giuvara a fostu din acelea ce s’au amănată din causa neputinții d’a se forma secțiunea civile. După lămuririle ce amu primită, amu fost induși în uăerere, pe care ne grăbimă a o rectifica. Monitoriul de erî publică că d. Colonelă Haralambie ș’a dată demisiunea din armată și câ i s’a primită. Ni s'a spusă că guvernulu a refuzatu pentru câtü-va timpu a nu primi demisiunea onorabilelui colonelă Haralambie, daru că domnia-sea a stăruită nestremutată întrănsa. Impărtășindă și noi publicului acestă faptă, nu putemă se nu esprimă că profunda nóstra părere de reă pentru perderea ce face armata romănă prin retragerea unui bărbată ca d. colonelă Haralambie. Domnia-mea este din acei cari credă că la noi, trebue cine-va să-și petracă totă vieța în necontenite sacrificie, și c’abia astă-felă vomă crede și noi în simțiminte nobile, în devotamentă și iubire de patriă și vomă cruța pe omulă care face ceva pentru patria lui, de bănuieli, de critice și de calomnie. Se pare ca d. colonelă Haralambie se aibă dreptate, și suntemă departe d’a voi se mic și o rămăcătă de pucină faptulă celă noă prin care a mai dată dă dovadă de abnegare. Puindu-se însă p’acestă teramă nu se înșială ore, din mai multe punturi de vedere? Nu s’ar putea zice c’acestă demisiune este ună actă de mândriă că voiesce se scape persona sea de orice atacă, de ori ce bănuială nedreptă, și c’astăfelă se iubesce mai multă pe sine și de cătă lucrură publică ? Nu s’ar putea zice că, sacrificiu pentru sacrificiu, este mai mare ală acelui care, fiindă împăcată cu Conșciința mea, se rezimă pe dînsa, pe stima celoră onorabili și merge nainte pe calea datoriei, înfruntândă invidia și calomnia? Nu s’ar putea zice de dumnólui ceaa ce s’ar flice d’uă mamă care fiindă sonătósa, ar da copilulăiei la uă doică, ș’acésta ca se nu se plică că este egoistă și păstreză pentru densa tóte plăcerile dară și tóte datoriele și necazurile unei mame. Nu vede apoi, onorabilele d. Nicolae Haralambie, că déca s’ar pune p’acésta cale toți căți aă făcută sacrificie pentru că ideiă, pentru unul principiă, ș’aă avută fericirea a vede triumfându acea ideiă acelă principiă, atunci tóte aceste s’ară perde din noă, celă mai pucină s’ară veșteji ș’ar remănea neroditóre, din causă că mănile străine, și mai multă seu mai pucină vitrege, n’arăsei a lora valore, n’arăsei cumă se le ’ngrijască, se se aplice și se se facă a prinde rădăcini? Nu vede c’atunci societățile ară trebui se trecă din revoluțiune în revoluțiune, séu se s’abată și se ’ngenuchiă naintea zeului, repetindă ca una creă blăstemulă poetului nostru Alesandrescu, că „lumea moșcenire tîlhariloră s’a dată?“ Ca locoteninte domnescă, domnulă Nicolae Haralambie a dovedită, și celoră mai orbi, că singurulu scopu cea urmărită a fostă unitatea României, întronarea virtuții, mărirea și tăria naționale. Mergendă apoi spre întimpinarea inemicului din afară, a dovedită că este gata a susținu cu sângele seă principii pentru cari a fost luptată și prin urmare putea sta cu fruntea senină în facia oricărei calomniă. Ști— mămă și iubimă pe d. Colonelă Haralambie, scimă cătă de multă îi datorimă și respectămă simțimintele cari l’aă făcută a se retrage din vieța activă și d’aceaa neamă și permisă ai areta și cealaltă faciă a medaliei, ș’ar spune că, sacrificiă pentru sacrificiă preferimă pe celă care înfruntă pînă ’n capetă calomnia, stândă la locul ă seă, de cătă pe celă care-și sfărâmă cariera și se retrage din luptă numai ca se nu pot se s’atingă de densula calomnia. Serviciul nostru telegrafică ne aduce soiri triste și forte grave. Guvernul Francese hotărîtă a interveni în Italia, flota este gata a pleca și încă îmbarcarea sa și începută. Oă altă telegramă ne spune că acestaotărîre este positivă. Noi amă susținută că Francia nu va interveni căci acesta fiindă contra principielor și contra intereselor sale, n’ar putea aduce de câtă rele și chiară calamități. Acesta o crede că ș’acumă, și ara că și independința Belgică ne spune ații c’acesta este uă credință mai generale. „Ne place a crede c’aceste zgomote nu se vor confirma, că la momentul din urmă guvernulu imperiale va părăsi o hotărîre care nu va da mulțămire decătă inimie dură și va fi pentru el însuși și pentru Francia plină de pericle.IL Independința aretă apoi că d. Rattazzi esteotărîtă a trimite și densula ő selie la Roma și zice: „Intre umilința țerei sale și căderea sigură a dinastiei, sca una resbelă cu Francia urmată chiară de distrugerea regatului, fondată prin atătea sacrificie, cabinetul de la Florenza, organă ală simțimintelor regelui ș’ale națiunii, nu se va îndoui d’a alege a doua alternativă.“ Independința Belgică dă sema apoi despre cele ce se uică în privința Prusiei, în casulă căndă Francia ar interveni în Italia. „Este probabile, ilice, că d. de Bismark urmeză c’mă ochiă cîntătoră totă ce se petrece la Paris, la Florenza și la Roma, însă nu credemă pîn’acumă, deși s’afirmă, că Italia s’ar fi înțelesă cu Prusia și s’ar fi asigurată la trebuință de concursul ă iei contra Franciei.“ Eca dată cumă întervenirea guvernului francesc la Roma, va aduce de sigură ună resbelă între Francia și Italia, cumă Prusia póte se de ajutoră Italiei și cumă în ori ce casă, acea intervenire póte aduce mari catastrofe în tota Europa și cea de ceamă stăruită adice că nu putemă crede c’acea intervenire fatale se va face. Din nenorocire alte scrii și mai noui ne spună că îmbarcarea oștiriloră a și începută și Ministerulă Italiană ș’a dată demisiunea. Papa pare în ajmă a aduce complicări și ’n Austria. Opiniunea publică cere in unanimitate și cu tăriă desființarea concordatului între Papa și imperatorele Austriei, prin care instrucțiunea publică era dată în măna calugărilor; aceștia luptă la răndulă loră spre a menține spiritul junimei în cădelniță loră. Municipalitatea Vienei a făcută Imperatorelui uă adresă prin care-i cere libertatea instrucțiunii publice și i-a trimisu o printr’uă deputațiune. Imperatorele a primitu-o, a promisă că va trimite-o în cercetarea consiliului de miniștrii, dară a adaosă c’aprețuindă silințele autorității comunale în favorea instrucțiunii poporane, are convingerea, și speră a o vede împărtășită de comuna Wienei, că religiunea trebue se fiă temelia oricărei adeverate educațiuni morale a poporului. „Dacă, orice Independința belgică, aceste cuvinte sunt ă uă încurajiare pretențiuniloră episcopiloră, trebue se ne acceptămă la complicări grave cu Camera, susținută de opiniunea publică, în lupta atătă de curagiosă îngagiată cu ultramontanismul. Posițiunea d-lui de Beust și, prin urmare, însa și opera reconstituirii imperiului Austriei s’ar putea găsi compromisă! Asia dară, popii în Francia, în Italia și ’n Austria pună în periclu aceste trei mari țeri și prin urmare întregă Europa, și politica greșită a Turciloră pună in ferbere, în periclu Oriintele întregă. Acesta celă pucină este situațiunea actuale ce cu durere o constatămă cerendu, acumă ca totă dauna, mai multă de cătă totă déuna, armarea națiunii, ș’armarea grabnică și bună, superstițiunei. Nicăiri elă n’a vorbită cu mai multă vervă, strălucire și înălțare limbagială istoriei ș’alți filosofiei.“ Acestă epistolă, de acumă uă sută de ani, pare a fi scrisă în evenimentele de faciă. De pe atunci dară ună mică numeră de aleși ai adeverului propagaă ideia imposibilității domnirei timpurale a Papei. Adeverulu este nestrămutată, și cândă stindarulă lui e ridicată, fiă de unulă singură, căndă acela ar fi persecutată, escomunicată, arsă, sufletulă lui nemuritoră strebate soclele, purtăndă pretutindeni stindariulă consfințită prin săngele lui ; desceptarea adună în juru’i legiune de luptători ș’adeverulă triumfă. „Și cu tóte aste, se mișcă!“ striga Galileii lovindu pamentulu cu picioru’i; și pamântulü se mișca. Simplimîntală conservărei individului Pisică îl făcusese’și renege credința, dară sufletul ă lui revoltată striga: se mișcă! — Se mișcă ! afirmă toți acuma. EPISTOLA CĂTRE ROMANI. „Iluștri Romani! „Ascultați Roma și vechiulu vostru curagiu. „Tóte drepturile vóstre, atâta de mult timp și păstrate de înțelepciunea vóstră, n’au putută se ve fiă răpite de cătă de minciună. Numai mințindă lui Dumnedeu și ómenilora ați putută fi aruncați în sclaviă, însă nici uă dată nu s’a putută stinge în inimele vóstre iubirea libertăței. „Astă iubire este cu atătă mai puterică cu cătă tirania e mai mare. „Este fórte departe ca Sultanul« Turciloră se fiă arătă de despotică la Constantinopole pe cătă Papa a devenită la Romi. „Periți de miseriă suptă portice frumose. Avuția este pentru stepănii voștri și sărăcia este pentru voi. Sartea unui sclavă d’ai vechiloru Romani era d’uă sută de ori d’asupra sortei vostre. Sclavi prin corpu, sclavi prin spirită, tiranii voștri nu suferă măcară se citiți în limba vostra cartea pe care se zice că religiunea vóstra este întemeiată. „Descopiați-ve, Romani, la vocea libertății, a adeverului ș’a naturei. Acésta voce resună în Europa; trebue s’o amiițî, sfărîmațî lanțurile ce dobora manele vóstre generose, lanțuri lucrate de tiraniă în visunia minciunei. VOLTAIRE. „Voltaire n’a esprimată de sicură nicăiri, ^ice d. A. Peyrat în Unvemr National, cu mai multă energiă decătă în Epistola către Romani iubirea lui de libertate ura contra despotismului și a LUNII. 10 OCTOBRE 1367. LUMHNEZATE ȘT VEITI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Românii No. 1. — In districte la corespondințiî oliartului și prin poșta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANUNCIURILE Linia de 30 litere........................ 1 leu. Inserțiuni și reclame, linia....... 5 - facă și pentru Teatru, ceea ce va face în curăndă pentru instrucțiunea publică în România. Primiți, d-le ministru, asigurarea distinsei mele considerațiuni. C. A. Rosetti. Paris 30 Septembre 1867. Deși amu publicații de multă dejară dare de sóraj asupra ședințeloru Congresului de pace din Geneva, totuși relațiunea ce ne trimite d. Vergoliciu confindă nesce considerațiuni Însemnate, o publicămă cu mare plăcere ș’a atrage asupră’i atențiunea publicului. CESTIUNEA TEATRULUI ROMANU. Bucuresci, 5 Octobre 1867. Domnului C. A. Rosetti. Domnulă meă, Ați și putută afla prin Monitoru, că ministerială, ce am onore agera, a recunoscută domniloră Millo-Pascaly dreptul ă a da în teatrul ă din Bucuresci, mă șiră de represintațiuni cu paguba și profitul ă loră. Sup semnatură este gata a mai recunosce și unei alte trupe, același drept pe ună numeră egală de <zile, și pentru că este decisă a veni în ajutorul artiștiloru cu tata sau parte din subvențiune, (acestă însă numai în casulă căndă vreuna din trupe ar dovedi că a înțelesă pe deplină delicata misiune ce are teatrulă în munca civilisațiunii unui poporă) are onare a vă propune și a ve ruga ca se bine-voiți a lua parte, ca membru onorifică, în comitetul de priveghere ce voi a numi îndată spre a se încredința, în totă timpul stagiunii teatrale despre meritele artiștiloră. Bine-voiți dară a me onora cu responsură de primire și me veți obliga. Primiți, ve rogă, domnulă meă, încredințarea deosebitei mele considerațiuni. Ministru D. Gussi. No. 10,439. Domnului Ministru ală Culteloru și Instrucțiunea Publice. Domnule Ministru. La adresa ce ai bine-voitű ami trămite (No. 10439, 3 Oct.) ve rogă mai anteră, a primi espresiunea simțimintelor mele de recunoștință pentru onorea ce mi-ați făcută. Deși nu cunoscă pe colegii mei, totuși așta fi primită frumosa însărcinare ce ai bine-voită a’raî da, dacă n’aș să iei din nainte că-mi va fi peste putință a o împlini. Artiștii ce avemă, suntă împărțiți în două trupe. După mine, domnule ministru, capitalură ce avemă, fiindă forte mică, îndată ce va fi și acestaa împărțită, scimă din nainte resultatură ce va dobîndi acestă faptă ală guvernului, și prin urmare nu am ce mai priveghia. Opiniunea mea a fostă și este a se grupa toți artiștii cei mai de frunte și soră și numai loră întruniți, se li se dé, pentru anulă acestua subvențiunea, ș’acesta până se potă Camera se DIN GENEVA. 11 faut que Ies hommes cessent d’etre des instruments pour étre des hommes, et que les nations cesaent d’étre des troupeaux pour étre des nations. Edgar Qdinet, Trebue ca omenii se înceteze d’a fi instruminte pentru a fi omeni, și ca națiunile se ’nceteze d’a fi turme pentru a fi națiuni. Edgar Quinnt. I. Una din gloriile neperitóre ale seclului nostru va fi negreșită spiritulă de asociațiune care’și întinde pretutindene aripele sale mărețe și binefacotare. In sînul uneia și aceleiași națiuni acestă spirită se traduce prin întruniri de totă felule, cari aă de scopă de a întruni într’ună corpă membrii aceleiași profesiuni, aceluiașî ramă de comerciă, industrie, arte, științe, etc., și a mări cerculă acțiune isolate și individuale, pentru ca asta progresele și îmbunătățirile indispensabile se se capete mai ușoară prin unirea silințelor și a mijjlocelorű. — De la ună poporă la altulă, elă tinde a stabili între națiuni frăția, buna înțelegere, și a pune fundamentele unei ere noue de prosperitate morală, intelectuală și materială, basată pe pacea și armonia universale. Acesta a fostă și scopul Congresului internațională a păcei, întrunită la Geneva. El a fostă, pentru a oce astă felă, ecoulă, resunetulă inevitabile, necesariă, alü Esposițiunei Universale din Paris. Cine, redândă acestă imensă concursă, în tote ramurile producțiunei umane, aceste neprețuite resultate ale liniștei și ale păcei, n’a admirată binefacerile infinite ce ea dă, și n’a detestată resbelele și discordia, cari producă numai vărsare de sănge, eauseza daune materiale și morale, soca puterile cele mai vii ale națiunilor, și oprescă calea progresului și a civilisațiunei ? Congresul de pace a fost o caună protestă în contra vechiului spirit de diviziune și neînțelegere, în contra nenorocitului obicctă de a alerga la arme pentru cele mai mici bagatele diplomatice, pentru celă mai mică capriciu ală unui capă încoronată. Preocupați de aceste considerațiuni care intereseza umanitatea întregă, omenii cei mai eminenți din tóte țerile își dădură mâna pentru a se întruni și a desbate asupra cestiuniilor ă celoră mai vitale de la cari depinde viitorulu popórelorű. Sinteza, păraeotală clasică ală libertăților», și care sub regimulă unei păci durabile, a făcută asta de mari și de însemnate propășiri, se oferia de sine ca loculă celă mai nimerită unde asemine desbaterî puteau se se facă în tota libertatea și cu deplină sucesă, și Geneva, patria nemuritorelui Rousseau avu fericirea