Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)

1868-07-22

532_____________________________|= ROMANUL] 22 IUNIU 1868 » mita pe senatori. Intr’adevără, prefectă, Senatului fiindă la noî’din instituțiune noue era nu tradițional ®’ pucinî s’au petrunsă de importanta lui în funcționarea mecanismului constituționale; pe de altă parte, Camera, deputaților, prin atribuțiunile budgetare, esclusivă reservate ieî, avânduuă mai mare acțiune asupra guvernului totă activitatea naționale în alegeri s’a concentrată în colegiurile ce erau chramate se dea . deputați, dândă uă atențiune distrată în cea a ce privea alegerile senatorilorű. E că, domnule prefecții, adevărata cauză, pentru care s’a grămădită în Senată opiniunî, simptimtate și interese cari nu mai suntă acelea ale națiunii și cari prin urmare nu trebuie se se mai strecore și se mai figureze în corpurile nóstre legiuitóre, decâtă spre aducere aminte. Daca Senatulă nu póte ave alte tendințe, alte simțimînte de cătă acelea cari domnesc în întrega națiune, elă, însă, are uă misiune *" ferită d’aceaa a Camerei dep\^\tru; o&ci, într’altă felă legiuit fr? £ 0“s" tituanní are făcut o îndoită întrebuințare ne ț^t^efe naționali pentru aceluași obiect, ceea ce n’a putută fi. Acestă misiune n’o putemă găsi, sindiăndă tradițiunile nóstre naționali; căci, cumu scimă toți, Senatulă n’a esistată în România, și prin urmare, trebue se’i căutămă caracterulă în țerile de unde bârnă împrumutată. In tote acele țeri rolul Senatului este d’a modera agerimea Camerei deputaților, căndă ea devine intempestivă, precurmi și acela de a pondera, de a ține balanța între puterea esecutivă și Camera deputaților, puteri, cari fiindă amânduoe eminamente active, ară putea se caute se se absorbă, să , se se anuleze una pe cealaltă; în fine, Senatulă, d-le Prefectă, pretutindeni, a fostă și este corpul ă eminaminte conservatoră, adică, scutură Constituțiunei și ală Tronului. V’amă amintită acestea, d-le Prefectă, căci numai căndă ne vomă pătrunde de spiritulă noueloră nóstre instituțiunî, ele voră da fructele bine făcătore ce suntă menite a da, și astă-felă, devenindă scumpe Româniloru, ne voră asigura stabilitatea, care, la rândul ăiei, va contribui puternică la prosperitatea și întărirea naționale. , " Speră, deră, d-le Prefectă, că a- i legătorii de Senatori maî familiari sau cu acestă instituțiune, mai portrivișî de adeverata sea misiune, a vându în vedere neajunsurile ce aă fi pricinuită afaceriloră publice lupttele din Senaturile trecute,, și, nedistrașî, d’astă dată, de alegerile deviaților ă, voră soi și voră putea se. ^mită la viitorulă Senată omeni ’ ii, prin virtuțile loră morali și ni-1 telectua^ ^ Prim trecutulă loră, îng ^ ^scu tóte calitățile cerute pentru 1 SUnica și bine-făcătorea misiunei Pache a smaplini acestă înaltă corpii. 06 primiți, d-le Prefectă, încredinosebitei mele considerațiunî. . țari ..... " Minis, de interne, /. G. Brătianu. . . 10,212, luniă 20. J-------------................................."" ■ [UNK] -----------— • Qiariulu „Trompeta Carpațiloru,“ in _ numerasă seü de Duminică 16/28 Iuniă, publică suplu titlu „unu mare adasă“ un aglorumerare de neadeverurî și invective în contra guvernului, cărora, deși nu merită de _ cătă disprețul și publică, li se dă cea maî _ formală de smințire. 1 Nu este adeverată, că în anulă 1866 s’a făcută fără consimțimântură Camerei, uă convențiune cu casa Zarifi din Constantinopole, ci din contra ministrulă de finance a isbutită atunci a resiliată convențiune din cele mai enerese și păgubitore pentru Stată, încheiată de fostulă guvernă cu societatea generale din Constantinopole, represintată de _ d-ni. Zarifi și comp. și condamnată pe urmă de corpurile legiuitore. i Constituanta a fostă consultată, a desbărtută cestiunea și a autorizată pe ministrulă _ de finance a trata cu d-nu Cremieux, îm 3 puternicitulă societățeî, pentru resiliarea acestei convențiuni, lăsându-i facultatea a termmina afacerea în modulă ce va găsi mai pucină desavantagiosă pentru interesele Statului. Suma, a cărei restituire reclama guvernul, era contestată și mai multe cercări anteriore făcute de guvernăru isbutiră și nu întâmpinară de cătă ună retusu positivă din partea disei societăți. Guvernulunarăr fi putută reuși la restituirea unei sume conetestate, de cătă în urma unui proces la Constantinopole care înfățîșa puține șanse de câștigată. Nu este adeverată, că surtia, ce isbutise ministrulă financeîară a relua de la societtatea generale din Constantinople, a primitu-o numai in obligațiuni d’ale împrumutului Stemă și ste și mai puțină adeverată că acele obligațiuni le-a primită pe valorea loră nominale, adică sută pentru sută; ci adeverulă este, că că mare parte s’a primită în numerariă, era obligațiunile s’aă primită cu cursă de 84, cursă cu cari se primise și societatea de la guvernă. Nu este adeverată, că cursul obligațiunilor externă era, la inchirierea convențiunei cu banca Romăniei, de 82 și juni. ci cotarea loră la bursa din Londra era de 73-74. Cursulă de 82 și jum. era ală obligațiunilor Oppenheim, care nu producă , ci 80/o dobîndă. Apoi este cunoscută că cursulă scade puindu-se două dată în venire oă sumă mai însemnată. Dovada pentru acesta este că banca se declară gata chiară astăzi a revinde guvernului acele obligațiuni totă cu cursulă de 72 1/4 cu care le-a cumperată. Este că absurditate a pretinde că ministrul de finance a făcută uă transacțiune păgubitore Statului; acesta transacțiune este din contra suptă tóte punturile de vedere în avantagiul Statului. S’a refuită uă datoiă de 2,000,000 lei vechi, pentru care Statulă plătia 10 0/o, dobîndă și ună comisionă de 2 0/o; în contra acestei refuirî Statulă ’șî-a asigurată ună avansă eventuală de lei nouî 1,600,000 cu dobânda de 8 0/o numai, uă diferință de 4 0/o în profitul Statului. Din registrele comptabilității generale resultă că Statulă a primit de la societatea generale din Constantinopole in numerariă : .... . fr. 918,780 — In obligațiuni Stern 61,400 care cu cursă de 84, facă efectivă 51,576, saă . . fr. 1,289,400 — Totală : 2,208,180 — Obligațiunile in valore și 61,400 — cari aă costată pe Stată fr. 1,289,400, aă produsă pe de altă parte. Lei 8,407, In proc. încasate 210,175 — — 4,300, trase la sorți . 107,500 — — 57,100, nominale vîndute cu cursă de 72 1/4. . 1,031,368 75 franci 1,349,043 tată Scădendă cea a ce a costatului 1,280.400 — Remăne beneficiă fr. 59,643 75 Prin urmare Statulă, departe de a fi păgubită, a reaiisată prin acestă transacțiune ună beneficiă de aprópe 60,000 lei nouă. In budgetul Statului pentru anul 1867, figureza încă lei 60,900, în obligațiuni cu cursă de 680/6 saă lei vechi 2,774,604, care facă lei nuoi 1,027,631 11, care facă lei nouî 95,000. Adăugîndă cele vîndute 57,100 cu cursă de 72 1/3. facă 1,031,368 75. Lei nuoi 1,126,368, 75, prin urmare cu lei nuoi 98,737 64 mai multă de cătă s’a prevedută în budgetă, fără a calcula procentele încasate. Prin urmare guvernulă, care era autorizată de Cameră a vinde aceste obligațiuni cu cursă de 68, le-a vândută cu 72 1/4, una profită de 4 1/4 la sută de fiecare obligațiune. Departe dură, că ministrulă de finance a făcută, precumă pretinde Trompeta Carpațiloru, că transacțiune onerosă și păgubitare Statului a făcută din contrauă operațiune financiare din cele mai avantagiose: a plătită uă datoriă de 2,000,000 lei vechi c’uă dobândă de 12 o/O (d’impreună cu comisionă) și ’și a asigurată pentru viitoră avansurî eventuale plnă la 8,000,000 lei moî c’uă dobîndă de 80/6 numai, avansă facultativă pentru guvernă și obligătoriă pentru bancă, adică ună avansă de care guvernulă póte profita la trebuință și pe care banca nu lă póte refula. Este că absurditate a pretinde că prin acesta transacțiune s’ară fi limitată creditulă Statului la suma de lei nor 1,600,000. Printr’uă asemenea aserțiune, redacțiunea islamiului Trompetta Carpațilorii nu dovedesce de cătă uă complectă lipsă de inteligință in materii financiare. Nu este nimeni care se nu sciecătă de multă s’a rădicată creditulă Statului în cursulă unui ană, dovadă tote obligațiunile Statului ale cărora cursă S’a suită cu 20—28 la sută, dovadă că tesaurulă publică a putut reduce dobânda datoriei flotante de la 10 la 8 la sută,, dovadă că speculațiunea cu mandatele Statului, cari se negociaă anulă trecută încă cu 15 la sută scădemântă, a încetată cu totulă, fiindă că astăzi, speculanții nu mai potă găsi mandate de scumptată nici cu ună scădjemântă de 1/21 la sută. Aceste fapte vorbescă de sine și numai uă rea voință, orbită de patimă pote vedea în ele ună semnă de decadință a creditului Statului. (Comunicată). Publicămă cu plăcere urmatorea adresă a comitetului asociațiunei transilvane din Sibiu, către comitetul societăței Transilvania din Bucuresci: Domnielele 1-lui A. Papiu Ilarianu, președintele societatei Transilvania în Bucuresti. Domnule Președinte, Onorabilii Comitetu, Comitetul Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului românu, a primită cu cea mai vie bucurie prea stimata d-v. hârtie din 20 Martie a. c. No. 83, precum și cele trei acte, adică cele două cărți ale societății Transilvania, și No. 277 din „Monitorulă Oficială,“ de cari aceea a fostă însocită, și a dispusă în ședința sea de astă jî cu voturi unanime, 1- iă. Ca actele societății Transilvania, legalisate în totă forma, cumă și No. 277 din ,2/24 Decembre 1867 ală „Monitoriului Oficială“ ală României, în carele se află statutele aprobate ale numitei societăți, se se predea d-loră casieră și controloră a Asociațiunei, spre a le transpune în casa Asociațiune d intre documentele și lucrurile de preță. 2- lega societății Transilvania se i se împărtășască în scrisă bucuria și mulțumită comitetului Asociațiunei, pentru nobila și salutiferarea întreprindere. 3 le. Da ună exemplară din actele trimise și trimițânde se se transpună onorabilei redacțiuni a fosei Asociațiunel, spre a face întrebuințare din ele, tipărindu-le, după împregiurărî, sau din cuvântă în cuvântă séfi în estradă in foea Asociațiunei. 4- le. In fine ca tote actele Asociațiunei e date și eolânde se se impărtășască în căte ună exemplară și societății Transilvania la Bucuresci. Domnule președinte! Convinsă de marele adeveră, căruia domnia vostră în discursulă din 2 Fevruarie a. c. au dată espresiune arătă de elocinte, că cultura va salva România, pătrunsă de acea credință tare, că cultura va pregăti poporului nostru în tóte părțile unu venitoră mai ferice; in fine, sciindă că stălpulă acestui venitoră este tinerimea nostră. Românimea transilvană a înființată la anul 1861 cu puteri modeste Asociațiunea sea pentru literatura română și cultura poporului română, și a stabilirii încă de la începută, ca una din problemele ei se flă ajutorarea tinerimei studiase prin stipendie. Impregiurările cele grele din trecută, ale căroră urmări cu durere le simțimu și astăzî, n’au lăsată și nu lasă, ași lua Asociațiunea nóstrá sborulă acela, ce ca ună ideală sacru trăiesce in sufletulu flăcărui ro MINISTERIULU DE EXTERNE. Guvernul Statelor Unite ale Americei acordândă d-lui Czapkai, aginte diplomatică și consule, una congediă, gestiunea afaceriloră consulatului este încredințată, în timpul absenței d-sale, d-lui Constantin Magasinovici, agentulă Serbiei. No. 3449, Iunie 20. (Monitorum). măsese deschisă, unde se desemna silueta mișcătore a unei sentinele ce nu ne perdea din ochi. La ce se gândea eră atunci? Ore la Virginia nulă, ale cărui ore din urmă sunaă una dupe altă? Ore la femeea a cării tinerețe nu o putuse cuceri, și care aparținea pentru totădeauna acestui sermană condemnată ? își ducea elă ore din întâmplare că, mortă sau viă, rivalul ă scăi o răpise definitivă? Aceste Întrebări ’mi treceau prin minte, și me hărțuiaă pre cumă, astă-felă, că intruă momentă cândă frigurile me puseră in neputință d’a me mai controla, culesară a lă întreba despre acésta femee necunoscută. — O iubeai dară multă milă întrebată d’a dreptură. Credeamă că o se mé privescá cu mânie sau celă pucină cu uă adâncă surprindere, dară nu fu așa. Ochii sei, ca rătăciți pe o depărtatură peisagiă în care se zărea pe orizonterisce întunecate păduri, nu se interferă de la acestă împustură spectacolu, și, respundendă mai multă cugetării sale decât a vorbelor mele:— O da, clise elă, o iubescă pre multă. O iubescă cumă mamă iubită nici vă dată în Anglia unde e sistența ta și a mea s’aă întâlnită. O iubescă cu acelă amoră pe care nici vă dată acelașă omă nu-l’a simțită de două ori. — Da . . . ea ? — Ea?.. . N’are decâtă uă singură cugetare in lume. Nu trăesce decâtă pentru acestă omă și prin acestă omă. Vocea sa, acea voce cu timbrulă sonoră, se ura plăngăndă pe fiecare din aceste cuvinte pe care le repetă cu certitudinea de a nu lăsa, și de a nu schimba nici unulă. — Ca se te fi putută subjuga prin ntrăcestă punctă, urmată că, trebue se fie forte frumosă. Acesta-i smulse ună surisă, ună surisă tristă și cu îndoită. — Fără incoală, respinse elă, e mântátore . . . Daca mară fi decâtă frumosă!. Dară nu, frumuseța nu e la densa decâtă ună dară secundară, atracțiunea cea mai mică la ochii mei. Alte cualitățî emininte și rari o facă demnă ca ună omă deja mare se voiască a se mai mări ca se se pue la nivelă cu dânsa; ... ca ănă astăfelă de omă se voiască a-i consacra totă viața sa, — și, acesta refusându-i-se, se voiască cel puțină se moră pentru ea . . . Aceste cuvinte, pre încetă articulate, ’mi făcură efectulă unei mâini ce mi se punea pe gură. Tăcută cu părere de reă, dară tăcută. Negreșită elă uitase că mă aflamu acolo. Uă singură suvenire dă ținea absorbită. Stăveciuiu, cu ochii ațintiți pe orizontele depărtată, lăsândă se- scape din buzele sale tremurătore mă feră de apelă estaticu. — My darling, murmură elfi, my darling, vei sei de astă dată cumă te iubeamă! ... Vă lungă tăcere urmă dupe aceaa. Noi nu ne mai vorbeamu, și abia se mai sculă uă dată saă de douo ori ca se mî mai dea ore care îngrijiri. Restul timpului elă sta josă, mai de fotă nemișcată, privindfi merofi afară, atentă, s’ară fi putută crede, asupra mersului mioriloră, care treceaă iute pe cerul și semănată cu stele. Astă-feră merseră lucrurile pînă în momentul în care orivitele începu a se îmbrăca cu nisce colori alburii. Aceste siptome anunțătore rinei îmi deferă um felă de fiară. Mă gândeamă că ele era a se dea semnalul uciderea. Deadly Dash se sculă atunci, se plecă spre mine, mă priviră dată încă cu ună de felă de iubire amicală, ca In «filele nóstre cele mai bune de altă dată.— Scumpulă meă copilă, ’mijiseală, generalulă mă așteptă la revărsatulă țjilei. Suntă dară silită se te părăsescă. Iți -jică dară adio! .. . Mana lui strânse pe a mea. Lăsă mă minută încă privirea se alintată pe a mea, și în acesta privință era orecare nuanță de melancolie, pe urmă se intorse răpede, și urmată de escortarea, eși ca cum ar fi mersă înaintea splendorilor, ce țjiua născendă trebuia se respăndască asupra acelui peisagiă frumosă. După curateța umbrei ce lăsa după dinsulă, vei jură că sórele resărise de totă.— Aidî, îmi fiseră, momentul și pentru ei a sosită! Găte-va minute încă totulă stătu calmă; dară toba îndată începu a-șî amesteca lungile sale rulemente cu cănteculă matinală ală păsăriloră, desceptate de curendű. Marșură regulată ală unei trupe armate resună pe pămentă, inima mea încetă de a maî bate, buzele mi se uscară. Sciamă prea bine unde mergefi acești soldați ai căroră pași fîși afi astă-feră pe orba arsă, îndată audită sunetulă vergeloru ce se trage și din pusei și loviturile surde ce ele daă pe cartușele aruncate in țevi. Intr’uă singură săritură, ca căndă glontele m’ar fi lovită dreptă în cârpă, imî părăsită miserabilulă meă culcușă și mé tîrîtă și ovăindă pînă la ușia totă deschisă, și, uădată acolo, me rezemată de uă stinghie fără a putea face mă pasă mai multă, ca cumă așă fi fostă isbită de mă felă de fascinațiune. Vedeam plotonulă, format pe două rânduri, încărcăndu-șî metodicescu armele. Vedem si in piciore trei omeni ale căroră siluete se detașaă curată din capă pînă ’n piciore pe palidulă azurii ală cerului și pe deschisa verduță a pădurilor. Douî dintrânșii erau Virginieni, dară ală treilea nu era Stuart Lane.... Gumă strigătă mare mă aruncară, dară douî soldați de guardă mă apucară flăcare de căte vă mănă, și, slabă ca să femeiă, nu putură a mă desface de dînșii. Omulă ală cărui ariciosă sobrichetă nu voiescă ală mai repeta aici, auțji acestă sgomotă desperată. Elă se intórse și-mi surise. Facia sea, in plină lumină, avea că nespusă espresiune de liniste senină, de repaosă definitivă. Elă era în perfectă armonie cu caracterulă acestei pure și liniscite diminețe. Ținută de dove măînî de seră în momentul di in care eraiă se ftă martură la cea a ce-mi părea ună oribilă asasinată, cunoscută atunci îmi pare, tóte torturele neputinței. Manopera ’și urmă cursul ă scă regulată, formulele se sucedaă, ordinile se daă c’uă spăimăntătore regularitate:—gătiți!.... la ochiă!.... focă!.... Din armele aplecate e și una șiră de focă și de fumă: inălțimele vecine ne trimiseră prin lungi ecouri scomptulă unei iiciouste descărcări, și, căndă se putu vedea ceaa ce se petrecea, nici unul din cei trei omeni numai erau in pisiere. Cei douî gardianî ai mei crezură atunci de prisosă a me mai reține, și putură a me tirî pînă la loculă execuțiunea. Doue din cadavre repausaă în coșciugele loră. Ală treilea, cadavrul vechiului meu camaradă, zăcea, cu brațele întinse ca ună crucificată. Mai multe glonțe ’î străbătuseră plămânii. Ochii ’i erau încă deschiși. Credură mă momenta că mă recunoscuse și că ună mică surisă trecea pe buzele sale. După uă bună gândire, acésta trebuia să fiă uă ilusiune. Astă-felă celă pucină socotea mă oficiară care, vedendu-me ca leșinată, mă opri de a cădea in șanțură în care aceste nenorocite remășițe trebuiaă sc fiă depuse. ’Mi esplicară mai tărdtăî — avem fi are trebuință de aceste esplicațiuni?— că șefulă Virginieniloră oferise viața sea spre a rescumpera pe a lui Stuart Lane. Nu sciu prin ce argumente generaliulă inamică fu adusa se autorise acesta stranie substituțiune. Cele mai bune trebue se fi fostă ura și temerea legate de suvenirea isprăvilor, prin care redutabilul partizană se semnalase de căteva luni. Oricum ar fi, sacrificiulă se primise fără scirea omului pe care lă scăpa de la morte. Părăsind și suptă pază bună liniile federale, cu două ore înaintea aurorei, Virginianulă nostru scia numai călă conduceaă la tabăra sudistă, unde putea remănea, daca se primea schimbulă seă pentru ună oficială ală nordului cu ună gradă superioră, și pe care lă prinsese chiară d Insulă, înșelată prin aceste circumstanțe, elă ne părăsise prin urmare fără a se îndoui cătă de pucină că celă mai crudă ală seu inamică, acelă Englesă care-î fusese rivală, ilă trimitea astă-felă, cu predulă viețeî sele, la femeia ce iubiseră amândouă. Astă-felă fu mortea aceluia ce se numea Deadly Dash. Mormântul fiică fără nume, pentru totădeuna uitată, nimeni nu se va ducese să caute luptă umbra marelor păduri ale Virginiei. Condemnată, proscrisă, eșilată de lume, care nu putuse vedea întrânsulă nici celă mai mică merită de espiare, el purta intr’adeveră uă grea povară de fapte rele, și multe viciuri lăsaseră unele după altele urmele soră pe sufletul ă lui; cu tote acestea, ori de căte ori cugetă la acelă momenta depărtată, pe care cresce acumă să arbă așia de désa, și peste care, afară de ceva capre sălbatice, nu se opresce nici vădată vr’uă ființă vine, nie totă întrebă daca nu se afla intracestă damnată vruă mărime escepțională care ar fi făcută rușine fiecăruia dintre noi. Mă mai întrebă încă prin ce fatalitate nimeni nu ’s- a putută cunosce, decătă în momentul ei căndă doversecî de glonțe îl fi trăsniră suptă ochii mei! (Sfârșită). E. D. FORGUES. 0