Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)
1868-10-26
628_______________________ __________ ROMANULU 26 OGTOBRE 1868 TELEGRAME. Redacțiuniie Românului In ședința de la 21 cuvunte consilială județeană Doljiă, după propunerea consilieriloră Chițu, Stolojană și Gapriană, a votată 10.000 lei moî, pentru cumparatóre de arme pentru miliția districtului; totă atunci a votată și comuna Craiovel lei nuor șese mii. Boicea Radianu. Comitatului central și pentru arme. Consiliulu județeană a votată în unanimitate lei douăzeci și șapte mii pentru cumparature de arme, regretăndă că resursele nu i-au permisă a da mai multă. Se speră că va fi imitată și de consiliul comunale. Preș. Com. Permaninte de Teleorman. Comitatului central și pentru subscrierea de arme. In ședința de astăzi, consiliul județeană Romanațî a votată lei nouț cinci mii pentru armare. Vice-președinte Vlădoianu,ternitate, recunoscință ? Pene cândă numai promisiuni contradicatorie ? Amă judecata necontenita faptele partitului Dumitale și din ce în ce mă convingă că ele sunt departe de a armonisa cu promisiunile ce ne dai de 20 ani și cu laudele ce-ți faci mereu prin „Romănuia“ că nu au șiovăiră una singura momenta. Din contra, lumea cunosce deja prea multă aramă în moneta Dumitale și au începută să se pătrundă că tocmai șiovăirea este conduita politică ce te caracterisasă. „La 1848, toza focula, tózaura Dumitale era contra Russiei, și guvernul ă de atunci pregătise chiară tunuri de cireșă pentru a se bate cu muscalii. La 1853 și 1854 aî aplăudata și trâmbițata necontenita că, în fine, putrile occidentale revendică drepturile nóstre, pe cari Russia suba pretestara protectoratului, le cotropise, țintindă a face din România o a doua Polonia. La 1859 se face unirea și declari prin „Românulă“ că Cuza este Sublima. La 1866 conspiri contra sublimului, și astăzi, mărturisesc, fără nici o sfiială și pudere, că Russia este bine săcerirea și amica noistră și, prin urmare, politica occidentale vătămătăre țereî, iară dreptd Messia ne dai pe Tzarulu.— După mine uă asemenea conduită se chiamă nestatorniciă. Iară faptele ce sevârșesc, sunt și fără nume.“ Malantel Presse* declară că de 20 de ani noî lucrâmd necontenita. Deciară că m timpa de 20 de ani noî și numai noî, amdi combătută pe Russia și toți căți atacau Statuia romănei, și că la 1859, dechiarănd fi că Cuza este sublima, amd conspirată contra lui la 1866. In ce dară Presse* vede că nu ne ama ținută promisiunea’ Geama promisă și n’a devenita nici faptă împlinită? Vede are contrazicerea în acea a cama susținută pe Vodă-Cuza, în ânleia <ji care l’amă vezută și că l’amă combătută și resturnata atun’î căndă ș’a fostă călcată tóte jurămintele și nu mai trăia de cată in scandaluri și pentru ruina morale și materiale a țereî ? Da, recunoscem și că purtarea nostră fu In contrazicere cu aceaa a d-lu’ Strata, care tota viața seama sacrificată nimica, dară stăruimnd a crede că ea fostă în conformitate cu principiele nóstre și cu voința naționale. Dara, Zico d. Strata, și cu anonimii sei colegi de la Pressen, te contrazici căci „ne dai dreptu mesia pe Cziculă.“ Unde, cândă, d. Strata, ș’anonimiî sei colegi au volute acestá? Da ce nu daă uă singură dovadă? N'o dau căci mo au. N’o daă căci publiculă citesce !Romănulu și prin urmare elă dăuă demințire pipăită celoră de la Presse*. Așia dată acusarea este neadeverată și este un adeveră cumă zice d. Strat „fără nume“, căci fără nume sunt faptele celuia care prin aceste afirmări neadeverate face apelă la invaziune, astafelă precum ă face Terra și Press**, cu singura osebire ca celu puțină cel de la Terra aă coragiulți opiniunii lorü și nu s’ascundă ca cei de la Pressa. Mai la vale, d. Straja și cu anonimii sei colegi, dă dă dovadă de trădările dlui C. A. Rosetti, și acă-o: „Unde, spune unde, Domnule Rosetti suntu statuele așeetate In timpul ă de douî ani de cândă aveți o putere absolută? Unde monumentele redicate de voi pentru gloriosele isbénde srămoșescî? Cari resultatele morale dobândite, afară de acelea electorali prin invențiunea influinței morale?! Care răspunsula vostru la scrisorea vizirului, atâtă de ofensatate pentru voi ? Nici se ve apărați nu mai sunteți In stare, atâta că slăbită puterile vostre morale. Astăfelă ați fostă, sunteți și totă astă-felă veți românea pururea: nișce eterni promițători și nesceisători de aberațiune. Cu voi nu putemă ajunge la altă resultată de câtu se perdeau ceea ce avem și să ne prăvălimă in mormentă și, vădată uciși de vânturile cele reu ale nordului, cu greu, ba chiar și nici vădată, nu vomă mai putea se reînviămă.“ Dara onorați amenide Stat de la Pressa, de ce uitați c’avemă dreptulă se ve ’ntorcemă întrebarea și se ve cerem se ne arătați faptele vóstre cele mari, voi carii ați guvernată țarizecimi de ani? P’ale nóstre carii ați guvernatu-o suptă dictatura lui Cuza. Guvrnul actuale nu este la putere decâtă de 18 luni, era nu de două ani, și deci ma făcuta încă Statue, totuși nuî le-amă susținută la ori ce ocasiune; dacă n’a făcută Statue totuși națiunea supscrie spre redicarea bulevardului cerută de Napoleone III; dacă n’a făcută Statue, totușî a făcută căi ferate, șosele câte nu s’au făutű in 20 de ani, ș’a redicată creditulă Statului ș’ală particularilor. Dacă voi óre ce a-ți făuta? Suntem , Zice-țî, nișce eterni promițetorî și visători? Asta ne a numita al vostriî necontenita, de la 1848 și până acumă și cu tóte aceste promisiunile și visurile nóstre s’aă imp’initu, căci nuau fosta visuri ci credințe, și fiindu că mamă încetată unu momenta d’a lupta. ..prin toțu , felul a de sarificie pentru a loră împlinire. Dară voi, încă vă dată spunețî, cine sunteți și ce ați făcută ? Câtă pentru respunsul guvernului la scrisarea Vizirului , ce să cereți a vi se comunica, șicum fiind că elă nu esiste, sau că va fi umilitoră, avem plăcerea a ve da îndată satisfacere. Treceți puțină mai la vale, și să veți găsi, și la veți găsi astălela încâtă veți păli de turbare în facia demnității ș’a sincerității acestuî actă diplomatică, ce fu reprodusă inmai tóte foile străine, astăfelă precumă a fostă reprodusă de dânsele și d’ale nóstre sfisarea Vizirului. Acesta respunsă Z<ariul International de ori comentăndu-să ș’aprobându-lă. Intrabă „de ce Turcia a devenită sistematică ostile României? Ce interesa, Zice elă, se găsesce d’a se crea astăfelă necontenite greutăți unui guvern care nu doresce decâta pacea.“ Respunsulă la acestă Întrebare se va găsi la sfirșitul acestei reviste dată, nainte d’a se face întrebarea, de către Avenir National. D. Strat și cu anonimii seiamici politici de la Presa, incheiă acesta articlu in următoriul modi: „Ocasiunea pentru a dovedi acestora falși liberali că națiunea doresce ordine și legalitate, iară nu șarlataniă și destrăbălare, ni se presintă pste câteva zile în privinția alegerilor municipali. „Funcțiunile cele mai Înalte au începută se’șî pârtă prestigiulă ce trebue se le încongiere, din cauză că personele ce le ocupă nu posedă nici cunoștințele, nici alte condițiuni esențiali pentru a putea fi la înălțimea misiuneî loră. Judecând și după Primarulă de astăzî, ar zice cine-va că suntem și vasali Bulgariei saă risce ignorențî, iar nu Români autonomi. Cumă! intruă capitală ca Bucuresciî se nu se pótá afla ună Română adevărată și mai capabile decâtă d-nu Panait!! „Așa dară totă alegetorulu se se consulte o matură cu ambcii se își se vină negreșită la alegeri pentru că numai astăferă voma putu face ca viitorii consilieri municipali se fiă adevérata expresiune a alegetorilor și o garanția puternică că interesele orașului voră fi bine conduse. „Ablinendu-ne vomă lăsa a se crede că noi suntemă compli ii guvernului, iar nu o națiune care’șî simpte drepturile sale.“ A ! Nu le place anonimi'oră de la Pressad. Constantin Pamnotă! Și pentru ce? Fiindă că este comerciant e âru nu feciorii de boiării din tâmpii de decadințîă aî boieriloru ? Fiinducă nimene nu-î póte imputa nici uă faptă rea, fiindă că prin munca, inteligința ș’activitatea sea ș’a făcută singură și averea și posițiunea sea, și fiindăcă oricândă a fostă vorba d’uă contribuțiune naționale elă a fostă celă care a dat mai ânteiu și mai multă ? Dară are ce vora respunde cei de la Pressa dacă d. Const. P. naiotă și alegetoriîți voru Întreba cine suntă dumnu’oră și cari le suntu actele in facil națiunii? Așteptămă respunsură, precumă asemene așteptămă voia ce seamă ceruta d’a publica scrisorie politice ce avemă ale amiciloră dumnuloru politii, iu schimbură voiea ce dămă tutuloră d’a pubica tóte epistolele nóstre. Ne uniuni insă cu Pressa ciudă dice că ocasiunea se presintă ca prin alegerile comunale națiunea se spuie pe cine crede, cu cine este, ca dânsa se se pronunțiă. cei in Capitale pentru oposițiune seu pentru noî. Da, și noi facemă apelu cu cei de la Pressa tutoră alegetoriloră și le chemă cu dânșii: Audițî tóte acusările; cercetați, cugetați și mergeți de dați verdictulă vostru prin alegerile comunale, și dovediți că ve simplițî drepturile vostre și ve sunțî se le derei tați. Aci, âncă vă dată libertatea, este asolută. Aci votulă este secretă, și noî decbiarămă din nainte să ori cumă se va pronunția alegetoriî ne vomă apleca capul ă naintea suveranității naționale. In revista politică de arbori de la Terra răspunzândă la cele contatate de noî In numerile trecute ne Zică: „Cândă aceste ziare constată ca și foile pământene și nu particularii Terra, suntă ingrijate de politica ruso-prusiană , d-l ul Bătianu ami iî acestuia în loc de a găsi că prin desaprobarea emrgică ce instigemă acei politici, servimă interesele țetei, degaglandă pe cât ne stă în putință a ei respundere, ei. Ingrijațî exclusivă de mica loră persană, de pretențiunea loră la infailibilitate și la nemurire, preferă a vede România murindă de mâna loră, și disparendă de uădată cu dânșii de câtă mântuită cu mâna altora! Ce egoismă și ce cynismă tată de uădată! . .“ Afirmăndă că puterea esecutivă din România a inchiriată tratate de alianță cu Prusia și cu Rusia, cumă are s’afară numai ministerială, căndă nu este nimene care se nu scie c’asemene alianță nu se potă contracta numai de cătră Miniștrii ? Afirmăndă că colonelul Krensky, „care la bătălia de la Sadova a fostă în statură majoră ală generalului Moltke, a fostă trimisă în misiune pe Malul Dunării de jos.“ Afirmăndă azi chiară că „d. Brătianu nu s’arată lenei, că ministru de interne, de finanțe și ministru de resbelă, a chiultuită bani și slove destule spre a face se se crumă la Berlin că concurmlă Romăniei Brătianiane, combinată cu acțiunea garibaldianilor și cu bandele bulgaro-ruseșcî, nu trebue se se desprețuiască nici pentru Prusia nici pentru Rusia. Pentru momentă, colonelul Krenski, inspectază arsenalul, armata, organisarea milițiilor , și consiliele sale amirali, — (căci este vecină camaradă ală principelui Carol),— negreșită se vor urma punctuală;“ cumă are s’atacă numai Ministeriul” ? Afirmăndă că România este plină de bande bulgare și Garibaldiane armate și că este ună mare arsenale, cumă are s’atacă numai ministerială, ară nu și națiunea care vede negreșită totă și tacel „Pressa“ celă puțină, face a fi apelă la alegetoriî spre a se pronuncia contra guvernului în alegerile comunale din Bucuresci, dâră „Târra“ care a respinsă acestă mijjlocă de manifestare, cumă are va resturna ministerial, de nu prin întervenirea strainiloră ? „Târra“ spune azi chiară că: „S’a comandată tunuri și ghiulele în fabricele prusiane, precumă și 100.000 oca de plafă de pușcă. Se mai adastă trimiterea de pucióse de Sicilia și de salutră de Anglia spre a se pune la lucru în nava prăfărcă. „D. Mehedințianu S’a înapoiată din America unde a comandată 15 pasei Peabody cari, din preună cu munițiunele, voră trece Bosforulă intraă navă americană, și fiind declarată ca proprietate a unoră Americani. „S’a inchiriată mă contractă cu casa Godiliotă din Paris, pentru liberarea a 20,000 fișecurî de resbelă, și spre a’șî putea procura din Berlin altă materială de resbelă, guvernulă românii doresce a contracta uă împrumută de 41,000 taleri, dară până acumă maisbutin încă.“ Tóte aceste zorra srit că suntă neadeverate și că nu potă fi tolerate de puterile străine și prin urmare nu este cu putință a se nega că dânsa, și cu tóta presa oposițiunii, ma făcută și nu face decâtă ună apelă la invaziune. Pe Ungă constatările ce făcurămă în No. trecute, pe Ungă alianda presei oposițiunii din România cu presa magghiară, ce se constată din nuoă mai la vale, printrun articol ad-hoc, se ’nchiăiămă amîdarea nostră de semn cătră stațiune prin urmatoarele linie, traduse după revista politică a Ziariului din Paris L'Avenir National din 31 Octobre: „Trebue a adauge că dacă resbelulă va isbucni pe Rhin, elă va ava maî de’ndată că contra-lovitură a înlăturat ile la Dunăre ș’acâsta Vă opri ca resbelulă se pótá Ü circonscrisă. Corespondința de Nord-Est, ale căroră relațiunî c’uă parte din cei ce’nconjura pe Francisc Iosif suntu cunoscute, asigură că’n România boiării nu mai cugetă ele că tu a ciuta mă sprijină pe Ungă una din puterile cele marii, pentru a isgoni dintr’uă singură lovitură pe d. Brătianu și pe Principele Carol, și că combinări secrete se facă in acest scopă. Nu scimă dară acastă scrie este autentică, dară ea mare nimică tare se stă cu neputință. La tóte popórele dar mai cu sâmă la popórele din Crainte, partita retrogradă nu s’arată niciă dată napoi dinaintea apelului la străină și dinaintea trădării drapelului naționale pentru a repune mâna pe putere. Dor care este puterea astăfel invitată de către hoterî a face invarsiune in patria loră ? Corespondința de Nord-Est pretinde că acea putere este Ungaria , și că ea ar fi d’ajunsu a ocupa câteva orașie ale Valahhiei pentru a desarma resisting armatei române. „ Ș'apoi, „adauge Zisa corespondința, scă intrmă modă „positivă că uă aginte secretă ală Porțeî a „venită nu de multă, la Bucurescî, unde ar „fi promisă nemulțămuitloră sprijinulă guvernului turcescă... Nu scă dacă S’a stabilită vruă Înțelegere ș’asupra altului punctă.“ Faptele vorbindă prin ele ânsele și reacțiunea din țară fiindă demascată și denunțiată de ânsușî Ziariulă Nord-Est, ce este celă mai devotrtă și, nu ne mai române decâtă a Zice Româniloră: veghiațî, fiți uniți, stați în drepturile vostre și cu arma în mână gata d’a apăra căminele vostre contra oricărei invaziunî, și Dumnezeulu părințiloră noștril cu noî va fi. Respinsu la epistola Vizirului Rali-Pașia, adresată nu Vizirului, ci ministrului de externe al imperiului otomană de cătră Generaliulă Nicolae Golescu, ministrul afacerilor străine ală României. Escelență. Era de datoria mea d’a respunde imediată la epistola pe care Alteția Seasali-Pașta a dresatu-o directă suveranului med, cu data 10 Septembre 1868, și rogă pe Escelenția Vostru a fi bine încredințată că m’așă fi grăbită a’mî Implici acastă datoria cu aceaașî grăbire ca de obicinuită, dacă conținutul depeșei sale nu în’ar fi plecată a crede că este oportună a lăsa se tracă câtăva tempă. In adeveră întrebările ce ni se făceaă n acastă depeștă erau aceleași ce ni se făcuseră deja la ’nceputulă mișcărei bulgare, și cărora a guvernul Alteței Sale Serenisime, Principele Carol I, respinsese în modulă celă mai grabnică și celă mai categorică. Pare că eramă în drept, a crede că, după dechiarările cele maî formale din parte-ne și după mesurî energice ce arnă luată atunci, căndă s’aă produsă acele încercări de agitare, guvernal M. S. Sultanului mar maî fi dată ascultare unoră denundărî, cari nu maî potă ava altă scopă decătă d’a turbura buna ințelegere între doue țerî arătă de strânsă legate, ș’a ale căror interese le facuă datoriă d’a mlătura orice germenu de ne ’nțelegere. Dacă numai astă dî vină a da Eselenției Vóstre lămuririle pe cari Alteția Sea Aali- Pașia le cerea, este pentru că cu câtă se pusese mai multă îngrijire a descepta neințelegeri între noî. cu atătă și se părea maî cuviinciosă ca, mai nainte de tóte, urmarea purtării nóstre fadă cu guvernulă otomană So’î dâe maî anifică uă nouă probă despre cinceritatea dechlarăriloră nóstre. Altețiarea a crezutu că póte întemeia uă judecată ecitabile a acteloră nóstre, pe opiniunea căroră’aprarie din țară, dară Ea a dată nu adeveră uă prâ mare importanță anunciărilor ă țoră, și ne pare reă că guvernulă M. S. Sultanului a fostă impresionată de densele. Eselința Vóstru este pra luminată spre a tiu sei că în verde, în cari esiste libertatea pris,î, afirmările Z*artel ° rü oposițiuiuî n>i potă fi primite de călă cu cea mai mare reservă și nu suntă probe conchisetorie contra unui guvern”. Asta este neexactă că au fostă bande cari s’aă organisatu în modă făcută pe teritorială română și nu complicitatea funcționariloră guvernului. Singurulă faptă ce sa produsă este trecerea nocturnă a unei singure cete două sută cînd decî do ómeni, care a provocată mesujele active pe cari le-amă făcută îndată cunoscute. Guvernul A fele Serenisime, principele Carol, mar putu fi cu legitimitate responsabile de acastă încercare de agresiune (Schauftfovma), precumă nu póte fi responsabile guvernul M. S. Sultanului de bandele bure ce s’aă formată pe propriulă scăteriță, cu tóta priveghiarea autoritățilorăolmane; precumă nici guvernele prusiane, tnace și turcești mai putută fi bănuit de instigatori saă spectatori complăcători ai bolelorü plecate de la dânsele în timpulu surecțiunii polonese; precumă nici guverne, austriacă n’a fostă acuzată de nelealitate c, tră Sublima Porta, pentru că cu ocasiune unoră eveniminte d’aceaașî natură în Bosnia, insurgințiî nă primiră întăriri din țerele austriace. In adeveră, nimeni n’a cugetată atunci, după câtă scimă celă puțină, a zice că insurgențiî erau organisațî cu complicitate sau cu autoritarea guvernului M. Sâle Apostolice. Dacă guvernul M. Sale Sultanulă ar fi fostă mai bine informată, In locă d’a fi indusă In eróre prin nesce instonațiuni cari, dacă suntă ostile României, avemă dreptul ă sa credemă că nu suntă mai avantagiase Sublimei Parte ei înseși, elă ar fi făcută dreptate guvernului Alteței Sale Serenisime principele Românilor, și nuar fi avută recursă la puterile garanți a căroră ingerință, cu tote că nu se pute nimeni îndoiți de solicitudinea loră pentru ambele țere, nuai putânl însă de natură a menține încrederea absolută ce ar trebui se esiste Intre noî. Asemeni demarși o suntă resultatulă unei ore care ne’ncredere, după cumă însuși A. Seagali-Pașia m o ascunde. Din contra convicțiunea ce mamă încetată d’a avu in privința avantagmloră comune ce trebue sa ne procure uă intimitate necurmată, a făcută că, cu tóte informațiunile îngrijitore ce ne-au fostă date în privința disposițiuniloră Sublimei Parte cătră noi, nu numai nu oeamă adresată cătră puterile garanți, dară am respinsă asemene scompte cu indignare, căci mamă uitată că suveranii cei mari ai Turciei au fostă mari mai cu semn pentru că respectaă cuventură losă și tratatele. Alteția Sea amintesce încrederea ca a avută guvernulă M. Sale în dechlarările asecurătore ale d-luî Golescu. Cu teză a spera că acea a ce s’a petrecută d’atunci, adică cere’noirea pe temul# stângă ală Dunărei a nici unui faptă care ar fi putută neliniști fruntaria turcă limitrofă, a făcută pe Alteția Sea se reviă la cele d’ântâie împresiunî de încredere. Dată despre ancheta la care amă făcută se ,se procedă, trebue se observeză că cercetările se facă act de către autoritățile competing, că curțile și tribunale se pronuncia, și că la sfîrșită actele devină publice, astăfelă după cum ă se urmază în tote țerele unde justiția e cu totulă despărțită de administrațiune. Inculpații sunt ă In Inchisore și procesulu sâ va face săruntăriiare. Guvernul# Maiestății sale Sultanulă simte ava chiară de acumă acastă ântâie și superioră satisfacere d’a afla că cercetările consciințiase ce amă făcută nu ne aă descoperită noule motive de îngrijire, și d’a vede că fruntariele imperiului muaă mai fostă neliniștite din acastă parte. In ceea ce privesce garanția ca România se nu devia focabiulü făptuitoriioră de turburări, nu este nevoie se reamintescă îngagiamentele Suveranului meă faciă cu Maiestatea Sea Sultanulă, căci o prindă uneltiri perturbatóre în România, este a garanta mai multă încă România decată Staturile vecine, și nefăcândă acasta, guvernul Alteței Sale serenisime, Principele Carol, ar lipsi nu numai unoră ingagiaminte de onore, ci și datoriei lui, cea mai imperiósa către țară. In privința mesurilor luate, voiă adauge că vigorea ce amă pusă in supraveghiarea întregei linie a Dunărei, una din cele mai dificile, arătă prin Întinderea seacată și prin numerósele sele insule „și activitatea ce put nemă a ne marina, pentru a putâ in ori ce Împrejurare apăra mai bine neutralitatea „teritoriului română,“ ne apărută garanțiele cele mai serede ce ar putu dori Sublima Porta. „D’aceaa sperămă că prafulă „de pușcă, care acumă în urmă a fostă o„prită,“ pate din erore, „nu va fi liberată „făruntăriiare,“ și că odine oficiale voră fi date pentru a se lăsa se tracă armele ce am declarată că voimă se le aduceră prin Turcia. România posedeazi tote condițiunile teritoriale, politice și sociale pentru a put