Romanulu, iulie 1869 (Anul 13)

1869-07-10

ANULU ALU TREI­ SPRE­ PEILEA VOIESCE ȘI VE PUTEA. Le­n Levi. Pe anii...., p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni » « 12 * 15 Pe uă lună « « 5 * 6 Unü exemplaru 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. JOUI, 10 IULIU 1869. LUM1NÉZA-TE Șl VÉ1 FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea­­ pianului. In districte la corespondințiî pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNȚUURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunîsi reclame, linia.. 2 b­înoni SERVICIU TEUEDRAMOW AKii­ P­­RIS, 21 Iulie. Roucher este numit­ pre­ședinte ale Senatului. Lavalette ambasadore la London. Deputații din stânga au­ otărită se facă un declarare în privința prorogării Camerei. Toții asemene­au otărttii a face și deputații tier s­­parti. MADRID, 21 Iuliu­. S’a descoperiti­ uă conspiratiune contra lui Serrano, Prim și Rivera. LONDON, 21 Iuliu. Camera Lonjilorö a otoritit a susține amendamentele sale în pri­vința legii despre biserica din Irlanda. Serviciulü privații ale Monitorului. PARIS, 20 Iulie. — Mareșalul­ Vaillant S’a numit­ ministru al­ casei imperiale. Con­­siliul­ de miniștrii a decisă astăzi, ca Ca­­mera să nu fie convocată de câtă după ter­minarea deliberaț­iuniloru Senatului. Bucuresci, 2­ Coptorii. Lăsămil astăzi­ cuvântul a unui­a dintre corespondinții noștri din Pes­ta. Cele ce di­seram­ în revista nbs­­tră de ieri, despre scopurile guver­nului austro-maghiar, în privința Românilor­, se explică și se con­firmă astăzi cu tărie și chiaritate de către corespondința nostră din Pesta, pe care o publicămă puțin mai la vale. Se explică pentru ori­ce Românii, fără osebire de opiniuni politice, căci corespondința nostră presintâ acte, acte oficiale și de ma­re însemnătate. Se explică și se lă­­muresce, căci, după ce espune ac­tele, corespondintele nostru ne ares­tă, în câte­va linii numai — deja lă­murită și ca unu adevĕratu omu politicü •— unde este reula și care este leaculu, asta­ íelu ín câtu nici una Românü nu va mai putea crîce, cândü ílu va năpădi reula, că n’a scrutü, că n’a fostu prevestită. Suntu mai multe cestiunile cele însemnate pe care le espune și le desbate corespondintele nostru și, încă vă dată, ilu lăsămă astăzi se vorbescă, căci nu putemu vorbi nici mai bine, nici mai lămurită. Uă singură cestiune numai vomü atin­ge-o aci. ADMINI8TRAȚIUNSA IM PASAGIüLU ROMÁM O, Mo. l.-~ REDACȚIUMEA IM STRADA COLȚEA Mo. -42. Bugetulu ch­ieltuieleloru, presintata la Pesta, este de 91,500,000 de fio­rini. Acesta mare sacrificiu de bani ce face Ungaria, pentru care îmbunătă­țiri este ? Puține cuvinte trebuiescÜ­aci, căci cifrele vorbescu puteri ca. Din 91,500,000 fiorini, 85,700,000, sunt­ destinate pentru luptă, pen­tru ministeriele de resbelț și de ma­rină , lasandü pentru tote cele l­alte ministerie numai suma de 5,500,000. Cu tote aceste cheltueli, care simtă fără exemplu în lume, mai cu semă în timpi de pace și la­să națiune strivită luptă sarcina datorielor­ și sleită prin deficite, totu nu se mul­­țămescă Austro-Ungarii și mai a­­daugă, pentru anulü 1870, la mi­­nisteriul­ de resbelü încă 7,500,000 de fiorieni, ca cheltuielă straordi­­nară, cee­a ce facă 93,200,000, pentru resbelu și 5,800,000 pen­tru tote cele­l­alte cheltuieli ale mi­­nisterielor­, din cari — cumű se va vede — celu de esterne, celu cu pro­­paganta, ie singura ela 4,100,100 fiorini. E că cumu Austro-Ungaria lu­­creza și se pregătesce pentru . . . . . . . Pace! Ș’acum el mai pote fi are una sin­gură Româna, care se nu ’nțelegă de ce d-nu de Beust felicită pe bd. Dumitru Ghica și Cogălnicenu, pentru isbenda dumneloru în alegeri și totu d’uă dată presa, plătită de ministerie, atacă națiunea română? Atacurile, orice corespondintele nos­tru, suntu acumu mai puțină pe faclă, deru totu suntu, și destulă de dese. Atacurile suntu mai puțin pe faclă, déru „aginți, provocatori dincolo și dincoce de Carpați“ sunt man­ageri și mai numeroși. Atacu­­curile sunt­ mai puțină pe faclă, deja săparea este mai actâ­ncă și mai generale în tote, și chiar­ în privința regulării otarelor­, precum se va vedea mai la vale in cores­­pondința nostră. Și acestea ministerulü actuale le numesce „triumfurile séle în afară“ ?!! In adevĕru, triumfulü seli din afară este egala cu celü pe care Pa do­bândită în întru. Aci măciuca lui Popa Tache, ș’acolo disprețială și ternocopulu austro-maghiarü lucrănd cu acti­vita­te la dei­luarea temelie­­loru statului românü, despre care foile austro-maghiare au acuma a­­tâta respectă, în câtă clipa că „din­colo de orarele Moldaviei, nici că se cunosce esistența unui asemene Statu“. E că unde conduce politica de resburare în întru și triumfurile prin bande electorale, prin buna voință a lui Hamalu, Geambașiu, Țicu ș. c. I. D. de Beust felicită pe miniștrii d’acestă isbăndă a lom, cândă casa ei T icu, cumű t^ise d. Cogălnicenu, în nota prin care a res­­punsu la nota agintului Franciei, că „unii ministeriu trebuie se ur­meze voinței națiunii,“ atunci străi­nii rncepű a rîde ș’a insulta, încep și a spune că nu este națiune acolo, unde d. Cogălnicenu se face viziru, că n’avemă autonomiă, că nu sun­tem ü unü Stătu, și ceru séu supu­nere brică séu aprobarea lui Popa Tache, la ori ce cerere a loru sau ... invasiune și anesare. Acesta este lo­gica fapteloru. „Legile, clise Mon­tesquieus, suntu raporturile necesa­­rie, cari decurgu din natura lucru­­rilorü“. Când li­derü guvernulu a voită ca ființa sea se decurgă din fraudă și măciucă, pe câtă timpu se va ține de principiulü acest­a alü nascerii séle, nu putemu astep­­ta din afară de câtă pentru astă-i disprețiu și pentru mâne măciuca, și ministeriulu actuale nu pute qlîce nimica, căci străinii îi voru elice. „Ale téle dintru ale téle!“ aiamm CORESPONDINȚA PARTICULARA A „ROMULUI.“ Pesta, 11 Iulie, 1­869 Astă-i si e ziua deschiderii delegațiunilor­ la Viena, a carora desbaterî voru da mate­rialii m­on Ziaristicei europene. Două mai cu semn sunt­ obiectele, cu cari se voru ocupa acele corpuri unice în felulu lorü, în tota Europa. Celu d’ánteiü este bugetulu comunü alü imperiului pentru 1870, al­ doilea e fa­­mósa „Carte roșia no. 3.“ Poiectulu de bugetu, ce se va propune delegațiunilor­, este urmatorulu : Pentru ministeriulu de esterne. 4,­00.000 fiorini. Pentru ministeriulu de resbelu. . 78,100.000 fiorini. Pentru ministeriulu de marină. . 7,600.000 fiorini. Pentru ministeriulu de financie. . 1,600.000 fiorini. Pentru oficiul suprem de comptabilit. 100,000 fiorini. Suma 91,500,000 fiorini. La care se mai adauge „pentru anulü 870 m­a estraordinarü, pentru trebuințe de resbelu“ în sumă de­­ 7,500,000 fiorini» . Suma totală 99,000,000 fiorini. E fórte instinctiva acesta bugetü, mai cu sema în privința adausului si caordioară pen­tru trebuințe de resbelu. Dé la austro-unga­ria cea bancrută se vede silită a face ase­mene adausü, tocmai acuma, cândv­a intro­dusă sistema cea mai economică în toți ra­mă administrațiunii, apoi acesta e semnă in­­vedurată că ne­amai apropiată de acele mari eveniminte, cari vom­ decide asupra sorții multor­ popore. Pe Români, mai multă de­câtă pe ori­care dintre națiunile Austriei și ale Orientelui, are trebui se-î intereseze a­­cesta impregiurare. Insă instrumentele ma­ghiarismului nu lasă România a se reculege, a’șî consulta puterile ș’a se ’otări în liniște. Dincolo ca și dincolo de Garpațî aginții pro­vocatori suntă maî energici de­câtă ori­când în misiunea loru infernală, d’a susține cu orî­ ce prețu discordia între Români. Desele schimbări și prefaceri în cabinetula d-vóstru, principială „resbunarii, “ adoptată In politica de stată a domnilor, miniștrii Ghica și Go­­ghinicenu, facă imposibile prepararea demnă a României pentru înfruntarea atacurilor­ ce o ascepta. Nu este d’ajunsö ca diversele partide se se unesc. In ora extremă, pentru respingerea inamicului străină, ci, pentru ca învingerea se reușiască, sa cerc­uă pre­gătire bună, care, lăsată pe ora din urmă, este cu neputință. Cândă bol. Ghica-Cogăl­nicenu ar­ fi sinceri, devotați causei patrio­tice, n’ar­ fi curmată opera înarmării țerii. Întreprinsă la timpulă celă mai oportunu și cu destulă prevedere de domnulu I. Bră­ianu. Astă­zi­, ca nici­ uădată, s’adeveresce ada­­gială : „Si vis pacem, para bellumi". Pe poporele tari nu le atacă nimeni, ele suntu respectate. Cine se sei­ ajuta, este a­­jutată. Codarțiiî insa suntu părăsiți, suntu perduțî. Sartea nóstra, numai cândă vomă face-o noi, va fi mulțămîtare. Despre „Cartea roșia No. 3,“ se sciu péne acumă doue lucruri: că „ea conține 47 de­peșe și că astă dată, grațiă domnului Co­­gâlnicenu, ea nu va mai pute numi Roma­nia „une mare arsenala“. In ședința de ieri Camera Ungariei a pri­mită, cu puține modificări și cu maî puține desbaterî, convențiunea poștală inchiriată cu România și Serbia. Cabinetulu d’aicî se interesezi d’unu timpu­ricóce, cu deosebire despre liniele ferate din vriiine. Sciți că acesta cabinetu, nn scopule­scă d’a lăsa România isolată, lipsită d’orî­ce aliată, ș’a pusă d’unu timpu íncóce tota si­lința a câștiga . în partea sea și pentru sco­purile sale pe Serbia» Intre alte mijjloce, diplomația maghiară se folosesce acuma și de causa drumului ferată din Turcia, care se construiesce acumă spre centrul­ Europei. După câtă seimă, cabinetulu de la Constan­­tinopole voia se lucreze inadinsă, ca linia sa nu trece pe la acele puncte din Serbia, cari ar satisface mai multă interesară Ser­biei; domnii Baust și Andrassy interveniră la Constantinopole pentru interesele Serbiei și, după foile austro-maghiare, Pórta este apró­­pe a împlini dorința acelora domni. Se crede că ’D causa acesta ar fi lucrată multă și d-nu la Klapca la Paris. De alta­ mintre și interesele Ungariei reclamă ca liniă se trec­ pe la punctele pretinse de Serbia. Afară de acesta tocmai acuma se negocieza una tratată de comerciu între Serbia și Un­garia, pentru ca legamintele între aceste doue popore să fie cu atâtă mai multe și mai intime. Ce face diplomația română pentru parali­­zarea incercarilor­ maghiare ? Și calea ferată din Turcia nu pate să atingă intre nimica in­teresele romane? Am fi dorita ca d. Ghica se ne dea mai bine dovedi despre „trium­­farea in politica esternă,“ cu care se lău­dase âncă pen’a nu lua bine in mână fre­­nele ministeriului seă și pen’a nu face nici una pasă în acea direcțiune. Din tóte aceste se pote vede că aface­rile României stai mai reă de­câtă ori cândă și nu intru și ’d afară. Totulü ce i-a adusă politica lui Ghica-Cogalnicenu e: că glam­ele austro-maghiare o atacă pe fac­ă mai pu­­ciniă, pentru ca cu atâta mai multă să-i putä strica prin acțiuni diplomatice. Beust și Andrassy sunt­, ce e dreptă, mai mulțămită Mulțămirea acesta semena însă cu a răpito­rului, cândfi se vede aprópe d’a pune mâna pe prada sa. Se pare că transilvane nu cu­teza se atingă nimică despre triangularea Transilvaniei prin ofîciării Statului majoră austriacă. Acea țară se măsurase din partea armatei încă numai că dată în timpul­ im­­peratuluî Iosif­ II. Astă dată triangularea se face cu esactitate faultă mai mare,­ apoi cu acea­șî ocasiune se facă și studii seriose, a­­supra mai multorü punte și țină de opera­țiune pentru coșuri de resbela. In modulă acesta vomă căștiga să cartă geografică a Transilvaniei, pote mai exactă și de­câtă cea a ce s’a ridicată pentru România de dincole de Milcova In anii 18­55 și 1856. Sub pretesta că Românii transilvani cugeti la rebeliune, era Moldavo-Romănia la iova­­siune, se voră Întări câte­ va puncte de supt FOITA ROMANULUI, a­ventura LUI LADISLAS BOLSKI*) XVII. Era la 17 Martie spre amen­i. Nu voia uita acesti dată. In timpu de cinci­spre­ izece <jile iarna se domolise. In noptea trecută unu veniti aspru, străbătătorii, se redicase, ș’uă nin­­sare imbelșiugată acoperise orașiulă cu unu covorü grosu, care, năbușindă vuietulu pa­­suriloru, mărea universala tăcere, căci ora­­șiulă tăcea; <Ziua caru­celoru influințase asu­­pră ’i ca ună narcotică, ca unu amețitoru, ș’o adîncase Intruna somnu de mórte, tai­nică, agitată de visul ü reu ala cugetariloru ș’ală amintirii sângelui­ versată. Dejunasemü din picioire cu Pudel; erama singuri în prăvălie. Legândă lntrună colță, cu pieptenele n mână, erama ocupată a confecționa­tă perucă. Pudel purta în cuce și -n­colo stomac­ula­­uî ceja mare și ca­­pulü Iul secă. De cândă cu roua mea avea­*­ A vede numerile de la 10, 11, 12, 13, 14 IS, la 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 27, 28, 29, 30 lunii, 1, 2,3, 4, 5, 6, 7, 8, și 9 Iubiu­ tură, și inspiraț mi­lă milă desprețujtdre, pe care nu -șî da ostenela a o ascunde. După privirea piezișă și reü-voltare, ce -mi arun­­cau ochii lui de bruscă, pare că eram­ plini de lepră. Mirosiama a strenga, a spând jură­­tóre. De bună sema ela me mai ținea la dênsula prin ordinulu poliției și i se porun­cise se me facă se vorbescu. Am­ fi trebuită una alta oma de câtu Pudel, pentru a ’mî păsejii tainele. Pe cându lucramu la peruca mea, elü îmi adresă una după alta mai multi între­bări insidióse. Déru crapulu nu se prinse de locu în undiță. — A propositu, soii tu Wil­son scriea de astă diminață? reluă elű. Lo­­cotenentele K . . . , acela care a coman­dată facă mai deună-ț­a ... ei bine este trasă dinaintea unei comisiuni de resbelu. Comandantele orașiuîuî voia negreșită ca ele se fiă degradată. Dérü escelințele loră aă judecată c’acestă gentilă băiată nu este cul­pabile de’ catu d’una escela de zelu; ei Dómne­­­a făcută uă mică nebunie. Va fi permutată In altă garnisonă, éca totü. Va fi trimisü la Varșovia. Tu nu crei­î, Wilson, că escelințele lorü au avută dreptate? — Așî voi se vede nisce escelențe, cari n’au dreptate, îi respunsemu. Acésta e mese­ria loru, precumu a nóstra este d’a face pe­ruci. Nu sciu ce sunt respunsi, nu ’să mai as­­cultamă. Me gândiamă la femeia ’n sdrențe, redicândă capulă copilului scă ș’ațetându-lă poporului; vorbiamă animei mele ca ună e­­rou de tragedie: „Nu te clintii li ^h­eamă. Mai mistuie ș’acesta. Idua nóstra va veni “ Me vedeamă aruncându în urzici mantia de Wilson și redevenindu Ladislas Bolski, pen­tru a da Poloniei pînă la cea mai de pe ur­mă picătură din sângele meu; vedeamă deja albindu-se amurgulă celei d’ântéie ^­ile a mea de bătălie, șî mi se părea C’auțja musica și fanfarele serbândă logodirea unui Bolski cu gloria .... Pri’atuncî, faceamű­nă peru­că, și simțiamă trecêndu pe fruntea mea, în locu de coróna gloriei, suflarea lui Pá­dei, care se plecase pentru a se uita cumu lucreză și, vorbindă inimea mele, li repe­­ziamă: „nu te clinti, țjiua nóstra va veni.“ D’uă dată nisce zurgăleî resunară pe stra­dă. N’avuia de câtă timpulă d’a ’mi redica nasulă, d’a me uita pe geamă, vețiură tre­­cêndu, iute ca unu fulgeră, uă sania Înhă­mată cu dupî cai negrii. In sania era uă fe­meie și acestă femeie, a cărei față era aco­perită cuu nu velă Întreită, avea capulă în­velită cu una bașlică colorea perului de că­milă și brodată cu aură. — Cine este a­­cestă femeie? Întrebam cu vioiciune pe Pu» del. — Ce femeie? — Acea­a care purta bașlică cafenia. — Trebuie se fiă, îmi res­pinse elă, escelinția sea d-na mareșală R...., sea escelinția sea d-na Cancelarésa W.... — Și ’mi înșiră tóte femeiele din prașiă, cari aveaă ună bașlică cafeniu. Este destulă câte uă dată d’a audi doue tacte dintr’uă melodiă, pentru a revedea de 'ndată uă față, uă posițiune, unu loca și co­­lórele pe care le aveaă tóte lucrurile in a­­celă locă. Se intâmplă și pe dosu .■ îmi fu­sese d’ajunsă a vede unu bașlică cafeniu’ ș’auijită d’uă dată în mine uă musică pe care cr^usemă c’amă uitatu-o,.... Ve^uiă că era In celű mai adâncü colții alü animei mele­uă amintire, care părea morta și care nu era de câtă adormită; elă se mișcase și tóte fibrele sufletului meu tresăriseră „și cumă îmi mai aducă âncă aminte !“ îmi urgea, îmi sus­­pendaiü ună momentă lucrură, atâtă de tare tmî bătea anima . . . „Maî la urmă, ’mî țjiseră, acesta este un­ servicii pe care mi’le face amintirea. Araórea este uă slăbi­ciune; îmi maî aducă aminte, acesta me va opri d’a iubi pe alta “ Mă gândeamă la a­­celu omü, care z b­ea : „Am in Închipuire uă femeie cumă suntă puține, care me apără de fema, cuma suntu multe; suntu fórte ’ndatorjtü d’acea feme je, “ Gu tóté aceste de deiü din capă, pentru a alunga acea visiune, care mă urmăria, și mă siliiü a nu mă maî gândi de câtă la copilulă cu metanțele și la acea baltă de sânge pe care o făcuse că­­­ jéuda. In curândă veniră mușterii, avuțü de lucru, imaginațîunea mea adormi. Spre cinci ore, m­ă băiată de la ospe­­lulă Leală de Aură veni de ’mî spuse c’nă străină, sosită de două­­ jile, trebuia se prân­­déscu la guvernarele provinciei și că voia se vină de­molată ș’o pepteuü. Erama obici­nuită la asemeni chiămărî. Orașială K . . . se află tocmai pe percursul a marei căi ferate, care unesce Rusia cu Germania cen­trale, și șederea în acestă orașiă este des­tulă de plăcută, pentru ca călătorii se se o­­prăscă bucuroși. Cinci­spre­ țzece­r­ile mai na­­inte avusese mü­onarea de a peptena la Le­ală de Aură, uă alteță sem­misimă, care mer­gea de la Dresda la St. Petresburg, și care bine-voîse a -mi face complimente în pri­vința talentului meu. Mă gătită puțină , tmî renoi­î legătura de la mână, care fusese tare mușcată de câ­nele lui Casimir, îmi luară uneltele suptă braz țîă și urmară pe băiată. Cândă ajunserămă la ospeță, băiatulă se sui p’uă scară cu balus­­trele d’aurite, mă făcu se trecă printnnă intrare, apoi printrruă anticameră, ș’apo

Next