Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-18
814 —-------------------------------------------— ROMANULUI B OGTOMBRE 1869 sor iei, nu póte compta celă puțină pe sprijinulu morale ală Europei. „Se pare că și în Constantinopole se cunoscă elementele ce contribuescă la acesta și că —afară de intrigile de Paiață, întreprinse contra lui Ismailă Pașa de către fratele scă Mustafa-Fazil — mai alesă Enghitera ar fi acea putere, caria canalule de Suez și specialmtate protectoratură ce Francia esercita asupră î ’î ar fi ghimpe in ochi, și care în consecința s’ar sili, a lovi întrună modă simțitorii prin viceregele și pe Francia, și, de se va pute, a’îmicșiora prepoderința în Egipt. Astăfelă staă lucrurile astăzi, ele nu suntă nici cumă menite a da călătoriei imperalului Austriei în minte părțea, ce aparține Oriinte și special Egiptului, nedu relief pacinicü, care i se dă într'unu modă așa de ostentativă de către cercurile oficióse:“ care comite arbitrariulu, arbitrarului îi slăbesce morala și rădică consciințe, orî ce regulă și patimiloru necurate orî ce freu și ori ce pudure. Pentru că națiune, arbitrarulucrează unu mare periclu, printr’unu exemplu alu unei puteri individuale, ce subjugă rațiunea comună, apoi prin faptulu unei acțiuni fără controlu asupra intereselor, fără garanții. Supui despotismu, arbitrarulu. Iovesce pe față. Cându bătrânele datine, conquista, fanatismulu, ignoranța, degradarea omului, au datü în măna unui tiran,scu a unei caste voința suverană și legea, viața fiecăruia omu era întruă mănă, ea putea se fiă sacrificată în fiecare minutîi, nu în interesulu publică, ci pentru capriciul stepănului, acestă constituă despotismul pe față. In Sfaturi, unde puterea legilor civile opune bie care bariere omnipotenței autorității, mai alesă în ceia ce privesc o dreptură privată, numai în sfera politică libertatea de faptă este fără contrarietate. In guvernele democratice, arbitrariulă este proscrisă prin constituțiune chiară, căci el este omorîtoră pentru libertate și egalitate. Când se produce pe față, se proclamă tirania. Dera acestă faptă contra drepturilor ă tuturoră cere uă putere mare și, ca se isbutescă, are nevoie de ună mare recursă de împrejurări. A strica legile unui poporă, este o mare respundere, a le falsifica, viola, justificândă călcările prin sofisme, sprijinite prin corupțiune, este mai lesne: este uă cale mai puțină periculosă și care merge mai secură la scapă. Arbitrariula, învelită cu forme legale, este celă mai periculosă pentru libertate. Ele atunci scobesce nu numai instituțiunile, oeră și datinele publice le depraveză. Câte uă dată autoritatea se află fracționată între ună numără nesfîrșită de împilători și corupetori. Ei toți voră a se mări și înavuți, a ave voința loră, și a o esercita. Eră care tinde a trece hotarele dincolo de dreptul atribuțiunilor și autorității sale. Altă dată ei facă adusă, ea se placă autorității superiore, care crede că se întăresce, violândă legile, și nu înțelege că acesta e causa slăbiciunii iei. La poporele, cari dă simți mentulă drepturilor, l or și voința d’a fi libere, arbitrariulă scapă mai totădeuna de Ti frănarea legiloră prin ipocrisia formelor- séle. Numai opiniunea publică pate se-să mai urmeze și se să intimideze, traducându-le la lumina clilei: acesta este misiunea preremăî la mine ? Țî-aî făcutu vrine plană pentru viitorii ? — Nu, nu ín’ama gândită la acesta. Póte voiă găsi amici, și de nu, voie fi silite se ,mă ajută să însumi. — Déca este asta, atunci te ași povățui, după ce ama vădută cumă te porți, se te faci marinarii. Nu trebuie se te iei după povețele unora și altora; căci cine scie se muncescá totăd’auna a găsită, ca marinară, starea sé. Décá te veî purta, cumu te ai purtată pănă aci, Iți pote predice că -n douî ani vei deveni căpitană. La aceste cuvinte căpitanul ă fu chemată de cineva. Alva d’ urnă c’uă ochire plină de recunoscință, și merse apoi în partea cărmeĭ, unde s’aședă pe galeria corăbiei, privindu la joculă valurilorü lucióse. Trecutul și presintele trecură ’naintea imaginațiuneî sele, și ideia câtă de necesariă îi era d’așî creată posițiune în lume, mai nainte de a putea reclama drepturile sele, se întipări din ce în ce mai multă în mintea sa. Duădată fu trasă din meditațiune printr’uă mănă grea, care’î atinse umerii. Era Ned Ambrose. Alva voi flj m scóle și ga plece. seî libere. Presa coruptă și vendută este atunci în serviciul arbitrarului. Este și datoria tribunei naționale, seu, cândă acea tribună este ea ensn și servilă, nu mai are altă rolă, decâtă a încuviința și a aproba faptele arbitrariului. La poporele, cari suntă în tote aceste condițiunî și care își primescă destinele soră din înrîuriri din afară, vine a se adauge, pe lângă reală din intru, mă reă din afară, mă reă mai mare de câtă tate. Comunitatea intereseloră întăresce arbitrariulă. Străinulă nu pate fi, întru o țară străină, pentru libertate. Dim. Bolintinenu. Citimă în Pester Lloyd cu data 18 Octombre: „Viena, 17 Octombre. „Se pote considera acumă ca faptă positive, că la inagurarea canalului de Suez, Sultanul însuși va face onorurile cuvenite represantanților curților europene, în fruntea cărora se află Imperatură Austriei și imperatricea Francia. însemnătatea politică a acestei urmări din partea Sultanului nu este de desconsiderată, mai alesă în momentul de față, căndă conflictulă dintre Porta și Egiptă a luată ună caracteră acută, și amenință a se ascuți întru o rupere declarată. Ce afrontă mai mare pate fi pentru Chediva, de cătă acela că, la uă serbare la care eră, basata pe posițiunea sea aprope suverană, garantată lui de către Portă, invitase pe puterile europene, nu face pe garda casei, ci suzeranulă seă, care se resfață ca ună adeverata suverană absolută în pământulă egiptene. Ori cătă S’ar susțină că visita sultanului în Ismaila ar fi destinata a sigila împăciuirea între Porta și Egiptă, acestă apropiere totă nu va fi de cătă numai ilusorie, admițându chiară și casulă celă mai favorabilă, că Chedivulu nu se va absinta de la acestă serbare într’ună modă demonstrativă.. „După scirile private, ce sau primită aici din Cairo, se pare că casula din urmă e forte probabile, și că în elă ar consta simptomulu pericolului, ce, după finirea acestei serbări, amenință pacea Europei. Se pate susțină doja că serbarea, ce se face în onorea suveraniloru străini presinți, resede în totă puterea corectului pe ună Vulcană, căci este un mare erore da se admite că Ismail Pașa se va desbrăca cu nepăsare de drepturile rescumperate în anulă ISO5 cu așa mari sacrificii materiale de la Portă. Cu tote esperiințele făcute acumă de curendă în Grecia și Creta, la Constantinopole totă se mai facă încercări de a împinge pe Ismail Pașa pune la estremitate, acesta dovedesce întrună modă destulă de clară că aci suntă în jocă influințe străine, fiindă că Porta rare ori soc mai nici uă dată nu este in stare a desvolta de la sine și energia cerută, mai alesă la risce cestiuni, unde, în lipsă de ori ce base legale pentru susținerea pretențiuni— Mai stăb ună momenta, lipise acesta. Arau se țî vorbescă ceva. Alva tăcu și se rechimă de catartă. — Poți se fii discretă ? — Negreșită. — D-ta nu remăi la Charles Town. — Nu, că mergă la Havana. — Aî acolo vruă afacere — Nu, voiu se’ma caută uă ocupațiune. — Bă bănuiscu c’al motive destule, spre a nu te debarca asta curendă în Statele Unite. Aî făcută bătrânului Mandela asta cumă mî-a spuse, și Ned făcu una semnă ca și cândă ară băga ceva pe ascunsă în postnară. Déjü ni se presintă uă ocasiune multă mai favorabile. Aî face întrebuințare de ea ? — Negreșită.............. — Décá este asta, atunci fii omulu nostru. N’amă de câtă se te apucă și se te denunță și îndată mergi la spimjura tare. Amă sondată pe câțîva din matrodî și i-amu găsită gata de lucru. Mai nainte de tóté casa, trebuie se orbimă pe căpitane; cumă putemă face acesta? Sântă mai multe rapduri d’a orbi Publicămui după Pressa, uruă;Grea relațiune despre logodna Domnitorului ; o publicămu mai cu semă pentru că conține cuvintele atâta de rumose ale mamei viitórei principese a României. LOGODNA Principesa nóstrá este mai alesă amică a instrucțiunei poporului. Acestă subiectă ÎIC trateza totădeuna cu cea mai mare ardere; căci este convinsă că nimică nu póte contribui la fericirea unui poporă, la ardicarea ei, la stingerea meseriei și la stirpirea imoralității, ca luminarea sea, ca instrucțiunea sea. Cu câtă dori plăcere nu a aflată Principesa, care deja se informa și studia totă ce privesce România, care de acumă âncă este atașată cu inima și cu sufletulu la noua sea patriă, cu câtă plăcere,shemă, nu a aflată că instrucțiunea la noi este gratuită! A arată énsa ca se potă ajunge mai curândü țiua, cându ea va putea, In practică, fi și obligatorie! Domnitorulă a ajunsă la Neuwied, în ziua de 16 Octombre, la 2 ore după amiaziî. Principele Guillaume îl accepta cu trăsurile de gală ale curții sale. Ambii principi s’aă îmbrățișată și au plecată cu suita lor la villa Monrepos, reșdința de vero a familiei princiare, la o oră depărtată de Neuwied. Acesta zi de 16 Octombre era ziua destinată pentru logodnă. Déja logodna nu era deja făcută? Cândă doue inimî se ințelegu, cândă doue voinți consimtă, fiă vorba de principi sau de orî ce muritoră, nu constitue acesta logodna cea mai reală, legătura cea mai strînsă? Totă astăferă aă înțeleșii și princiî nostriî. Logodna s’a făcută, prin mă shimbă de inele, simplu, pe tăcute, fără forme, fără ceremonii, de către finanțați chiară, ași rapa cei ale căroră inimî nă consimțită deja. Din toți membrii familiei nu erau față de câtă principesa mumă, cu ambii sei copii. Totală s’a decisă atâtă de iute și improvisată, încâtă nimeni altul din membrii familiei nu putuse fi față la astă serbatere moma, respinse Alva, apa de mare, plumbul și oțelul rece. — Ei bine ! Ești după placul mănimei mele, strigă SGe stratură, plină de bucurie, apucândă minele junelui. Te unesci dérű cu mine ? — Da, décá nu este unu pericolö pré mare. — Déc’am fi unu pericolă mare, nici noi n’amă întreprinde unui asemenea lucru. Suntemü șăse. Însă éra că vine garda. — Vei tăcea? — Negreșită, căci este însuși interesulu meu, respinse Alva laconică. După acesta convorbire, Ned Ambrose dispăru ca o nălucă. Alva era în cea mai mare emoțiune, cândă îm părăsi pușcăriașul, care credu că găsise în Alva uă camaradă, pentru singurulu motivă c’ună comisară ală poliției ’lu urmăria. C’ună vîntă favorabile, corabia ajunse in portul Havanei. După ce se făcu desbarcarea, ea plecă îndată spre Cuba. Călătoria promitea a fi una din cele mai plăcute, timpur fiindă favorabilă. Intr’un sera, pe cândă Alva trecu pe lângă Ambrose, îi șîopti încetineli itimă. Domnitorul, cu suita sea, principesa Mara, cu fii sei, câțîva amici intimi ai casei, eră toți câți asistaă. Sora una prândă intimă și fie galăa reunită pe toți Cspeții castelului. Acumă logodna cară se ia, ca se chemă astfelă, țină caractere cu totulu publică. De acumă Înainte angagiarea, care fusese intimă numai și se formase pe tăcute, ca să se fiă făcută cunoscută și comunicată tuturoră. La finele prânjului, Principesa mumă, forte emoționată, se scula, și, cu o voce mișcată, déra secură, dice camă aceste cuvinte: „Se chemă acumă pentru fericirea fii'oriloră soți, cari facă astă-d’ obiectulu tuturor urăriloră nóstre. Negreșită că orî ce logodnă este o serbatóre, aci însă este ceva mai multă: ună principe, chemată la o înaltă și grea misiune, ’șî-a alesă o soție, care, alături cu dênsule, neclintită și fidelă, cară se să ajute în îndeplinirea ei. Amendoană formată deja sacra legătură cu otărirea nestrămutată ca, cu totă puterea lor, o amare reciprocă, se se consacre la și cu fericirea unui poporă, care, bine și înțelepta condusă, este chemată a se bucura de secură de ună mare și fericită fiitoră, pentru acesta fiitoră se formămă și noi cele mai căldurose și mai sincere urări!“ După acesta Principele Guillame, fiul Principesei Maria, pune asemenea mă teastă pentru fericirea și prosperitatea uniunei ce se contracteza între ambele familii princiare. Domnitorul, sculându-se, mulțămesce^ospătariloru sei de urările ce-i au facute, și apoi adaogă că „astăzi este pentru sine diua cea mai fericită, căci a aflată o soția, care, este secură, va sei se’să ajute, cu amare și devotamentu, în îndeplinirea mareî misiune ce o națiune ’în încredințată!“ Mai în urmă, d. Boierescu, Ministrulu principelui, pune camă următorulă toastă: „Astăzi este jiua fericită cândă, prin uniunea ce face Suveranulu Română cu o nobilă princesă, se Indeplinesce una din cele mai vii și unanime dorințe ale poporului română. Feliciteză In principesa finanțată pe Iilierea Suverană a României! Prin grațiele sale, prin bunătatea pnimei sale, prin manierile sale simple, naturale și fără afecțiune, va atrage în curăndă timpă amarea unui poporă, care, încă aprope de viața patriarhală, îi place frumosulu în simplitate. Eră prin virtuțile sale recunoscute, prin avarea și cultura binelui, prin viața sa de devotamentă și moralitate, va constitui celă mai frumosű și mai utilă asemplu de imitată pentru partea acelei cosietățî ce are nevoe de asemenea exemple. Principesa română va se va împlini cu succes aceste doue nobile scopuri! „Suntă veselă a fi celu d’ânteiă Romăn, care, ecoală unei țeri întregi, se ureze auguștiloră finanțați fericirea cea mai complectă ! “ — Eu, cumă stă ? — Vino la vă oră după mersulți nopte pe covertă, 11 response acesta. — Al va veni esada la ora fișată, și găsi pe Ambrose la cârmă. — Ești gata, îî jise Ambrose, după ce mai ânterese ’ncredintă că nu’î pate auzi nimeni. — Da, derü câți suntem ? — Suntemă destui, Dik Condon, Jak Doile, și Im Tafe. Eîtă venită vă dată cu mine în acesta corabia și sunte fórte credincioși; apoi Samton și Bilfelps, unicii din totă echipagiulă în cari me încredă. Tom și Telps suntă mâne la merjsulă nopții de padă. In cabină suntu patru persóne, de cari trebuie se ne asecurămă : căpitanulu, cărmaciulă I, cârmaciulu ală Il-lea și una matroță; pe covertă magasinerulă și ună matroțiu , pe castelu trei matroțjî și bucătarulă. Bucătarului ii vomă cruța viața, fiindu-ne trebuinciosu. Ce arme ai ? — Ună revolveră cu șase focuri. — Bine, vei avea ocasiune se’să întrebuințezi, pene la Rusciuk, unde er a ajunsă la orele 9 de dimineță, și la 11 ore înainte de amétjáa urmată a călători mai departe pe calea ferată Rusciuk-Varna. M. S. In acesta voiagifi este Însoțita de contele Beusz, cancelariul imperiului, contele Andrasy, primul ministru alu Ungariei, d. de Plencr, ministru de comercie, mai mulți înalți demnitari ai curței imperiale, capi de servicii administrative și militare, adjutanți imperiali, compuni fiă uă suită de mai multă de 40 persoane. Călătoria de la Baziaș păne la Gura-Văiei s'a făcută pe vaporele companiei de navigațiune austriacă, cândă mai mari, cându mai mici, după starea apeloră Dunării. La Gura-Văiei, M. Lea s’a îmbinată pe batelulă poștă Sofia, împreună cu miniștri și primii săi funcționari. Eră remășița suitei s’a îmbarcată pe batelulă Friderich. I. S. Domnulă României, informată că M. S. imperatorulu ave a trece de a lungulu țărmurilor nóstre dunărene, a fost însărcinată pe d. ministru Cogâlnicenu de a merge pănă la hotarulu României la Verciorova, spre a întămpina pe M. S. și și a la saluta in numele Domnului și ale României, pentru buna sa venire. Informată despre acesta, M. S. a binevoit a ordona ca flotila imperială se se opresc la Verciorova. Aici debarcadera era împodobită două parte cu colorile imperiale negru-galbenă, de altă parte cu colorile tricolore romănesci; la capul debarcader« era rădicată ună frumosă pavilionă, încongiurată cu drapele ale ambelor State. De amăndouă părțile debarcadere, erau înșirate detașamente de artilerie, de grăniceri și de dorobanți și una mare numără de locuitori. Oprinduse vaporulă, M. S., în uniformă de generală, s’a coborâtă mai ântăia singură. D. cavaleră Zulauf, agentă diplomatică ală M. S. Imperiale și Regale în România, care accepta pe M. S. în capulă debarcadereî, a presentata M. S. pe d. ministru Cogâlnicenu. După o mică convorbire cu d. ministru, M. S., urmată de miniștrii și de suita sea, a intrată în pavilionă, unde primarulă orașului Severinü a avută onorea presintă M. S. pâne și sare, semnă ală ospitalității române. M. S. a bine-voitű a mulțămi pentru buna primire ; pe urmă d. Cogâlnicenu a presentatü M. S. pe capii autorităților administrative și militare. După acesta, M. S. a bine-voită a trece în revistă detașamentele de trupe în sunetul tunuriloră. Afabilitatea și înfățișarea cu totulu bine-voitórea imperatorului atrăgându’i simpatiile privitoriloră. M. S. a fost aclamată cu repetite urări de Vivat imperatorului După invitația ce adjutantură generală imperială, contele de Bellegarde, ’i a făcută, in numele imperatorului, d. ministru Cogălnicenu a avută onore a însoți pe M. S. pe vaporulă seu pene la Rusciuk. La Gura-Văie, ambele vapore s’au oprită, pentru ca M. S. se se îmbarce pe batelilă poștă Sofia. Aici debarcadera era asemenea împodobită. M. S. a bine-voită fără șî a se coborî pe pamântul României, și la desbarcare a fostă salutată deuă divisie de ar Amă împărțită deja ómenii mei. După ce vomă fi tăiată gâtlejulă acestoră miserabilî, luamă banii și celelalte scule, găurimă biiiculă și ne punemu la barca cea mare. Nu e asta că planule e bunu ? — Fórte bună respunse Alva. Capitanulu va fi vănatulă meu. Bă Uă voiți regula. — Pre bine, însa aduțî aminte mă lucru; din acestă momentă fiecare din noi este spionulu celuilaltă și cine va îndrăsni se ne trădeze este mortă. — Forte bine, respunse eroulă nostru, cu ună tonă fermă. — Nópte bună dérit, pănă mâne ! . . . Eî se dispărțiră, și, cândă Alva se trânti pe patulu scă și cugeta âncă uădată la tôte câte se auzese, îlă coprinseră groza teribilă; elă se îmbărbătă însă și căută a se ’orări prinsomnă, pentru a doua ji, care Începuse se se ivescá și care amenința d’a fi una din cele mai sângerose. (Va urma). M. S. Franț Iosef, imperatorii ală Austriei și rege apostolică ală Ungariei, în călătoria sa la Constantinopole, Ierusalim și Suez, s’a coborită pe Dunăre de la Baziaș