Romanulu, iunie 1870 (Anul 14)

1870-06-03

47­4 „Armata venise ffirX se se scie cuma­tn c­u­rte­a primăriei (localulu alegerii) încă de la ora 6 dimineți. Primarele pe la ora 8, protestez! și ce­re formala depărtarea armatei; ea nu se retrage, fiind­­că așa era or­donată de prefectula, care dusese că vrea se­mnete vițelulu în sânge. A­­tunci primarele face apelă gardei civice d’așî face detoria prescrisă de art. 53 arit­legii sale constitutive și ea era deja strînsă, ca pentru di de e­­serciț­ă. Biuroulü provisorie, în fa­cia scandalurilor, ce se făcea prin lovituri și amenințări din partea a­­gințiloră părții adverse, Filiu, can­didatură guvernului, a cerută inter­­venirea gardei și depărtarea venato­­rilor, pe care se prijineau provo­catorii desordinii. „Vânătorii, după ce stau retrasă, eră s’aă reî ntorsă după planulă a­­ranjată în urmă d’a înconjura lo­­calulă și prin dorobanți, cu săbiile scrise, se depărteze mulțimea po­porului de pe strade; totă în acelă timpu unu supt­ prefectă, Voiculescu, strigă prin pieță fugindă curm! că ună Evreu a omorîtu unu creștină acu scopă d’a atrage mulțimea de la primărie și a o irita contra Evrei­­loră, spre a pute ei în acelă timpă se opereze la luarea sale a alegerii. Locotenintele-colonelâ ală gardei, care este și directore ală prefectu­rii, ordină se ridice de acolo cea mai mare parte a gardei, și să o tri­­mită pe piatra oborului orașiului. In acelă momentă 200 de dorobanți călări, cu săbiile scase, năvălescă pentru a lua primăria pe la spate, cănd ceî din fac să înpingeaă poporulă se dă gonescă de acolo. Garda înțele­ge trădarea, se desparte în două colone și ambele părți ies la go 5nă pe doro­banți,și se opresc în facia vânătorilor­. Garda naționale își făcu datoria, ea respinse pe dorobanți, eră vânăto­rii se popriră la versură baionete­­loră încrucișiate. Vă clipă, și sân­gele innunda orașiulu. Poporulă, a­­dunată cu miile, luase cărămidî de la vă clădire vecină și sta gata d’a s’apăra. Tabloulă a fostă măreță și ’ngrozitore!.. Cu tote aceste colegiulă nu svn mișcată ună singură mo­mentă, votarea nu sa curmată nici uă secundă măcarn, că i biuroului, ca și cetățianii, cetățianii ca și biu­­roulă loră, toți erau deciși a-și îm­plini cu­ santitate detoria și a-șî apă­ra dreptulă cu vicia loră! „Numerulu delegaților!! totală, după listă, era la 720, au presintată certificatele vre 450, eră la votare au fostă numai 390, fiind­ că supt,­­ prefei­ții, cari aduseseră pe delegați, ne mai puteadă face altă­ceva de­câtă, pe unii a’i speria­se fugă, eră altora le-a luată certificatele, strîn­­gându-le la Filliu, candidatură gu­vernului. „Nici uă dată orașulă n’a fostă atâtu de mișcată, ca în aceste dove cjile! „Călătorii, veniți despre Focșani, ne spună că s’a pornită pentru Ploiesci, în marșa forțată regimen­­tulă ală 8-lea de linie și cehi de Roșiori cavalerie, ce era spre tabăra Furcenii. „Asemenea se dice că vine că bateria de artilerie, mai cu semn ca să pută desarma guarda civică, a caria disolvere s’ară fi cerută." Și m facia acestoră crime patente, guvernulă cuteză a se referi la „Ca­meră, la publică și la consciința tutorii omenilor­ onești!" Deru nu vede guvernulă că con­sciința ori­cărui omil onestă, în u­­nire cu consciința publică, îlă de­­chlară de ucigașii! ală drepturiloră celoră mai sacre ale națiunii ș’ală nu mai seim că ți Romăni din Pitești?.. Nu vede guvernulă că n’a remasă ună singură omă onestă, care se nu se rădice în contra-î și se nu’să declare de tovarăși’ ală bandeloră de pușcăriași ș’ală ucigașiloră?... Da, publiculă a judecată deja, omenii o­­nestî aă judecată, conșciința pu­blică a judecată s’a pronunțată și se pronunția și Camera, a cărei ma­­joritate naționale și liberă s’a stră­­curată printre bande și totă felulă de crime, măn’, la rândul ă iei, va re­peți miniștriloră strigarea ce ese astă-șiî din gura tutorii omenilor­ onești, strigarea consciinței publice: Ucigașii!... Pitesc! 14 Iuniu, 1870. Consiliulu de miniștri s’uă copie „ ROM­ANULUI A L’a­rmnotoi" pî priil d’ânteib­er> se fie vic­tima principală a măcelului făcută, și cu tóte acestea zi suntă t încă închișii.. Suntemă delegații orașului: misiunea nóstră con­stă în a cere libertatea arestați­ oră și pedepsirea funcționariloră. N’amă isbutită în nimică pene acumă, astă-iiî anaă depusă mandatură nostru orașului și lasumă res­­punderea asupra acelora carii nu audă și nu miologii: Radu Mihală, Petre Cecropichi, M. Negu­­lescu, D. Chirițescu, D. Bujoianu, M. Pe­­trescu. Ce însemnază acesta batjocoră, acesta de­cade­re, făcută unui oraș a întregii? După ce a fostă măcelărită e pașii in stare de­ asediu­­... Aceptămu comisiunea d-vóstra de anchetă, cu încrederea ce ne dă causa orașului cea drepta și sperăm­ă că toți funcționarii com­­promiși vor­ fi nu numai destituiți, déru dați judecății, spre sa se liniști totă, căci amu foștii invitați chiar­ de d. Ministru a­l justiții a ji le calma. Ce se întâmplă ? Dintre toți acei ființeio-­­■ nari, stropiți de sângele cetățeniilorii, nun aî ji mitite'.ulü procurore, unelta de a Ir­ ia n.ăoă, a fost­ supendată, pe cândă prefecțiile, pri­­­­marului, judecătorii tribunalului, judele de­­ pace, președintele consiliului județiană sta și în părți, sfidândă și batjocorindu părințiî, fra­ții și copii morțiloră. S’aîi dată acte, au depusă marturî că primarul e a­trasă în a­­legetorî cu carabina d­e pe feréstra casei séle în care erau adunați funcționar­iî publici de mai susu, și ancheta d-vósG3 n’a luată disposiția cd încă pentru a pune m­âna pe a­­­sasinî, lâsându pe unii să fugă din orașă. S’a constatatu pene la crîdința arestarea ar­bitrând făcută d-lui Dimaancea și Grigorescu. Pitescu, 2/14 Iunie 1870. Redacțiuniî ROMANULUI. Trămitețî m­ă chirurgii, căci grințele și posturile stal­ăncă în corpulfi rănițiloră. Negul eseu. (Conformă cererii, s’a și trimisă îndată douî medici.) FOIT­IA ROMANULUI TAINA MAGDALENESC' xv. Dacă îmbogățirea mea, a căci mărime «ü ânsă’mî­nc­runosceamă, nu produse­m spiritul. Colu bine-voitore a',fi f­inați­i Dau­­vray de citit u­fi singură simțim ar fi, bu­curia că mő vida fericită, nu Cu totă asia și cu rudele mele, fimin­a Debris. D’uă lună tbia eram fi In nou.’,ai locu­ință,­­Audi mătușa mea și veri­mea v­ntră la mine țnlr’ua diminuță, am uă fanda forte bună și veselă, cea­l­astă cu s­­irită, 1) A vede „Ro na-i­ul5“ de la 1—9 și de la H-24 MsniS. grațiosă și ’ncaptatore. Gândit­o­rea fetă, Antone­ta s’ardta iniel­igin­te, d’uă inteligință d’ar­ ea­a, care e mai multă finețe ,și prispi­­cacit­te de câtă uă reală desvoltare a facul­­tiarii intelectuale. Devenind o feaneiă, ea ■se transformase. Știu se facă apropo de suferiții posițiunea cea false și umilită a­ m­­i­ei sâ’e către mine. N’admira multă «»sub­ care me’mpresora , nu »și lac­ină cele; tr, i­.Jeci de mii de livre a­.« sele veniții­ înaintea câtoru-va milióne. Dev­ ni simplă,­ natura’o, distinsă și prin urmare evita ori ce apropi­re supărătare. Mătușia­ mea nu fu cu mulții m­ai multă asta de fericită. Cu tóte lecțiunile, ce Arab­- U'­la negreșitu că’î dedeau, către mine, care m­î adureamv aminte, st­areză cu u­ră strani­ă frăgezime și cu nisce bisare inspirărî de iubire, ROMANULU­I IUNIU 1870 D-lin Ministru alîi justiției ș’uă curpe „ROMANULUI.“ Hotărât-ațî a sferși cariera la 30 de ani? Lași d-ta ca sângele so vie se se interpune între d-ta și viitoră ? Ai crezută a me în­sărcina se flă interpretată d-tale înaintea o­­rașului Pitești, față cu cadavrele frațiloră soră, duși a’șî tsecuta una dreptă fără târnă. Ved­indu-ve Ministru ală dreptății, suntă 4 ț­ile de cândă v’am fi rugată a suspenda pe capii autoritățiloră, singurii autori aî măce­ r­lului de la 29 Masă și d-ta, d-te ministre, d ta care urai făcută a spune orașului Poteșcî, amicilor­­mei, că vei face dreptate, stai ca uă stăncăî fără se dai măcară unu semnă de indignare? Gumă d-ta, zi-le ministre, în care avemu credința viitorelui, d-ta alu că­ruia trecută nu era vătămată, voiescî astă­ dî adu mânji cu sănge? Voiescî a fi victima a­­utorităților­ locale, care suntu compuse de omenii d-lui Zissu, care șî-a facut o batjocură din orașul­ întregă, de părinții, frații, soțiile, copii celoră morți și de mine, care ve ple­deze causa, promițăndu-te dreptate în nu­mele d-tale! Ascepte respunsu­ră și me vodă duce adă spâne, că luna draptă nu trebue se’șî în­credințeze causa lor ei. Deputatulu Colegiului I, Maiorii. Radu Mihaiă. Pitescu, 15 Iuniu 187­0. „Redacțiuniî Romanului“. “Probele contra atrocității oră locale suntö ad­.blante; faptele teribile; reserva desevăr­­șir­a contra actelorü oficiali, acceptațî amă­­n­untele. V­asiescu. Giurgiu, 13 Iuniu 1­87­0. „Diariului Roma­nulă“. Atrocitățile combat de prefectura Peretz,­­care a operată ca unu Muravhi in alege­rea colegiului alu III-lea, i-a asi­curată co­le­­giulă ală patrulea. Delegații de prin sate, incuși ca vite, auțiundă că înțepăturile cu baioneta, maltratările turcesc! și arestările inquisitoriale se împartă gratis celoră ce marți vota pentru fratele eroului preferit, n’au curagiulă a vorbi tu nimeni, supuindu-se orbesce porunceî. Zapciî toți în orașiu. Gro­ză nepomenită. Mulți dintr­e așiî s’aă indig­nați­ și s’afi înapoiată înspăimântați, iar’a vota; delegatură Pătrlăgeanu a fostă atacată pe stradă de banda bătăușiloră. Unii din noi fiinda întemnițați, abia asérá fură liberați, acă dorit cumu s’a aplicată garanția libertățea în alegeri! Déca mai protestămă, o facemu ca se conoscu țara Intrugă faptele se se petrecu. Nae Negreanu, Pepteanu. — Astă bună fetiță merita se devie astu­­fală! ducea: ’Ți aduci aminte cândă bărbată-meă stăt la noi, ca se ții loculö Anto­­netcî, pene n diun m care veî fi ca și densa ? — Intr’adevére, respunse, îmmărmurită de stupida cutezanță a acestei femei, care invoca, ca un mărturii a interesului ce avea către mine, suvenirea unei scene de violență. — Crede c’o se căsătores­c vara acesta. Magdali­no? duse Antoneta, căutândă pe fac să se rumpă convorbirea. — Nu soie, mi se pare cu tale­asii a camă auijitö Pe d. Haut-Va! vorbindă d’uif călătoriă la Vich­y.“ — Pré bine pare s’o facă! întrerupse teribila d-na Dalbris. E destulă de bogată pentru­ asta! Sciî că ginere­ mei!, d. Chef­­debois, ’mî­­i spusă că aveți patru milione ? Patru milióne! Asta nu se întâlnesce ’n tóte dilșle. Tecucie, 13 Iuniu 1870. S­iarului ROMANULU, ingerința administrativă este neauzită. Sub­­prefecțiî, polițaii, sub­ casieriî bătendă pe de­legați, adresa biuroului definitivă S’a dată la procuroră astății și la prefectulu ieri'. A­­relânde acestea, la urmă amenințările asia de violente, în­câtă biuroula totă a fugită, lăsândă pe bandele electorale, cari dă pro­clamații de deputatö uă rudă a prefectului fără mandată, fără procesă verbală, și fără nici uă formă prescrisă de lege. Acesta este­ libertatea promisă ? Dimitrie Pruncu, Anastasiu, Vasile Sion, Ciuca, Busduganu, N. R. Munteanu, Diaman­­descu, Constantină Manea, Iancu Caliman, I. Gh. Tașca, Dimitrie Spiridonescu, B. Sobi­eskii, Dim­i­trie Abram, Iancu Varnav, Gh­e­­orghe Pricopescu, Primar Dimitrie Chiriac­, Teodoră Ionașcu notară, Grigore Stefănescu notară, Pavelă Matașiu Primaru, Niculae Bo­­bocea, D. Udrescu, Lucache Avramă, Ilie Costin, Ion Danilă. Tecucie, 4 4 Iuniu 1870. Diarului ROMANULU. Prefectura cu sub-prefecțiî, casierulă cu sub-casieriî și polițaiulO­urbei cu douo com­panii de venători noptea, pe lună, adunândă delegații de pe drumă, i-au grămădit d in o­­grada telegrafului și sub influința loră mo­rală a fi forțată pe primari de aă dată măr­turie cumu că aă alesă pe ruda prefectului și cumnatulu’ casierului deputatu, fiindö­că biuroula definitivă, amenințată d­e bande, pă­răsise sila fără a isprăvi operațiunea elec­torală. Acestă constituționali­ască procedare a administrațiunii ne a făcută convincțiunea că colegiul­ ală 4-lea, în timpurile de adî, e­ste că minciună! D’mitria Pruncu, Anastasia Sion, D. A­­vrame, Busdugană, Diamandiscă, N. R. Mun­tenii, urmază 42 iscălituri. Tecuci, 14 Iuniu, 1870. Consiliului miniștrilor, fub copie diarului ROMANULU. Alegerea urmată ieri și astăzî pentru de­­putatulu colegiului IV s’a făcută suptă pre­siunea și ingerința administrațiunii locale. Toți sub-prefecțiî plășiloră aă fostă în orașiă, purtându-se chiar­­ printre alegetorî și Sta­­ționândă In jurulă și în apropierea localu­lui aligeriî. Pe ofindă se vota pentru for­marea biurouluî definitivă, polițaiulu orașiu­­lui a adus, cu eia în trăsură, înaintea lo­calului alegerii, pe candidatură susținută de administrațiuni­, lasându-le în mi­jlocul ă a­le­­­getorilor, dintre care câțî­va lau aclamată de deputată, ceia ce a dată locul la ună conflictă între alegetori, conflictă care a de­generată în bătaie. Biuroulü, primindü­uă reclamation« formală de la unii numeri­ de delegați iu contra presiunilor­ ce s­­e ser­­citau de sub-preficiî, a cerută formală pre­fectului ca îndată se trimită pe sub-prefecțî la posturile lor­, ca asta­felü se se evite ori ce impunere și alegătorii se potá vota în consciința și libertate, ori pe d’altă parte a constată asemenea* ingerința prin proceed­­verbală, pe** care l’a înaintată d-luî procuroră locală. D. prefectă, de și a respunsă sub No. 3907 că a luată cuvenitele disposițiunî, sub-prefecțiî ensé tată s’aă aflată aici și astădt, l’a âncă, după cumă ne-a aretată adi-diminuță mai mulți alegetorî, în noptea precedentă, în unire cu agenții fiscali, cari erau și delegați, au­ fostă pe la tote hanu­rile, unde se aflai­ alegetorî, impuiâdu-le se voteze pentru candidatură patronată de ad­­ministrațiă. Eră, d-soră miniștri, în ce dh­pă prefectură și sub­prefecții ac stuî j ideră aă — Ve mărturisescă că n’amă numărată cu bărbații mei!, răspunsei cu racéla, precum­ nici elf. Era numărată cu mine, cândă tria luată, pe mine, germană și părăsită, care nu aveamu dreptă tata bogăția de­câtă mica moștenire a d-lui de Haut-Va! unchiule. — N'­greșiti! ! negreșită ! dise mătușiă-mea, pe care ace­stă nume de Haut Val avea totă­dauna privilegială d a o face se tremure. D-lii de Ha­­t-Val te iubia multă, și... că .. — Aile dori! în grădină,­­jiseî, scoțendă, pentru mila ce’naî caisa Antoneta, pe mamă­­sca din încurcătură. Erem­nü de dece minute în grădină, cândă veduî, la marginea unuî alese, pe Ludovic îndreptăndu-se spre noi. Veni la noi și că fî prisintal pe vara și pe mătușia mea. . . Către cea din urmă salutarea lui fu forte politi­csă, acea casă, pe care o adresă d-nei respectată programați! și ordinila d-vóstre, prin care ați declarată solemnelă că alege­rile în tota libertatea loră se se facă! ----------s”'­nv­oinia a actului vinațiuni­ ale administrațiunei locale, vi le supune că In cunoștință, rugându-ve a comunica a­­cesta și onorabilei adunări, la deschiderea ei. Președinte, N. Săvenu. Secretari ( S' Casa3io)° lu- Secretari, ^ B Malacs^ , .­­ D. Tinc­ulescu. Scrutători, ^ ^ Pétra, 15 Innia, 1870. D-luî Manolache Costache ș'uă copie diarului ROMANULU. Sub­ scriși î, cetățianî aî urbei Petra, amă fostă martorî oculari aî legalei alegeri a d-luî Teodoră Teodoră de deputată ală colegiu­lui IV, cu u­ majoritate mare de 149 voturi, libere exprimate și fără presiune. Astăzi, vedenda afișată depeșea tuturor și deputaților­ colegiului IV, și în ea pentru acestă județă trecută ca deputată Dimitrie S0rec(U), eșită, după cum o scimă, sub presiunea unor­ per­­sone interesante, care au abusatu de simpli­citatea unora din alegetorî, trăgendu-î la votă la unu biurcă compusă prin stratagemă ile­gale și cu ună numără de vre 100 voturi numai, rugămă, d-le ministre, îndreptarea erorii prin nouă publicitatea a deputatului Teodoră Teodoră. I. Miclescu, Filipescu, V. Andreiașî, Burki, V. Hristodoru­, N. Vicol, S. Panaitu, și mai urmeza 60 iscălituri. Focșani, 13 Iunie 1870. Redacțiuniî ROMANULUI. In numele cetățenilor, Focșiăneni, găsirau de cea mai sacră delorie se ve mulțămimă pentru nobila, Ințeluptă și prudenta conduită a comandantului de dorobanți Pandrav în totă cursul­ operațiunilor, tote velocitățile, esecutările și electorale. Cu amenințările prefectului locală, atitudinea bravului căpi­tănii Pandrav a scăpată orașul, de scandală, desordine și chiară de­versare de sănge pate. I. Hagiu, Grigorie Theodor, G. Longinescu, N. Fleva, Hagi G. Nuțu, G. Simionescu, G. Simionescu, G. Bălănescu, Al. Sihleni, G. Nechitache, G. Nicolau, C. Neculau, E. Lungu, Petrache Nicolau, Guriță, Dimitrescu, P. G. Albinescu, Nastase Lungu, (urmază mai multe iscălituri.) Huși, 12 iunie 1870 D-luî ministru de interne și câte un copia d-luî ministru alu justiției și diarului ROMANULU. Iscăliții locuitori ai comunei Moșna, județ. Făt­iu, ne plângem« cu lacrimi contra sub­prefectului Crăciu­ni seu, care — însoțită de unii oficiară cu unu număr de 40 dorobanți—pe unii ne-am arestată, aă violată alegerea, nu ne am lăsată libertatea ce ne dă legea ca se face cu alegerea. Ca săteni, n’avemă mi­ d-­iece se plătimă telegrafului, se putem­ a­­reta amănuntele înspăimântătore ca în vre­mea üanicerilor­. Au pu să se voteze ómeni­­ ari nu suntă în listă și cari­pă sărită la bătălii. Ne au suspendați­ pe primară cu a­­jutorele; au dată vătășeiî afară, numai se se alagă nisco­ameni din lume, pe cari nu-i cunoscemu. Ne au luată și sigiliulu comunei, încre­­dințându’iă unuia fără nici uă încredere și care póte se ne răngă, în câtă nu mai seim ce este de fă­ută. Rugămă fie-ve milă! Niculae Iliuki, Niculae Măritescu, Ion Bo­­uros, George. Uumeza incă 55 subsemnaturi. Chef de bois, fu ’nsocită d’uă mișcare de sur­­prisă. Nu sa asceptase se găsască uă ’n­­cântătore și elegantă persona în vâră-mea. Și disc­­âte-va vorbe graliose. Pentru mine asta erua ca amabilitatea unui mare domnu către uă burgesă, dérü privirea’î se făcuse dulce, surisulu mângâitoru și vani­tatea Antonetei se simți cu delicateță lingu­șită, ș’apoi și d. Chefdebois parte d’a fi ună ideală realisată; erea de­copilulă resipitoră se’ndoise c’ună amă de Bursă; se puse se se facă stăpână pe sine ensușî și se mi dea nimică femeiei séle, cu totulă nimică, afară de venitulă­­ Jestreî eî. Cu totă caracterulă eî imperiosă, Antoneta trebuise se renunțe se esercite vr’uă influință asupra acelui omă, fără spiritu și fără animă, dâră dibacilă și fericită în afaceri. Se țjbcea chiară că frumusețea și ele-

Next